Jurnalul Oficial C 141/2013

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága — Ungaria) — Allianz Hungária Biztosító Zrt., Generali-Providencia Biztosító Zrt., Gépjármű Márkakereskedők Országos Szövetsége, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz Kft., Paragon-Alkusz Zrt., succesoarea în drept a Magyar Opelkereskedők Bróker Kft./Gazdasági Versenyhivatal

(Cauza C-32/11) (1)

(Concurență - Articolul 101 alineatul (1) TFUE - Aplicarea unei reglementări naționale similare - Competența Curții - Acorduri bilaterale între o societate de asigurări și service-uri privind tarifele orare de reparație - Tarife majorate în funcție de numărul de contracte de asigurare încheiate prin intermediul acestor service-uri care acționează în calitate de intermediari pentru societatea de asigurări - Noțiunea „acord având ca obiect restrângerea concurenței”)

2013/C 141/03

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága

Părțile din procedura principală

Reclamante: Allianz Hungária Biztosító Zrt., Generali-Providencia Biztosító Zrt., Gépjármű Márkakereskedők Országos Szövetsége, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz Kft., Paragon-Alkusz Zrt., succesoarea în drept a Magyar Opelkereskedők Bróker Kft.

Pârât: Gazdasági Versenyhivatal

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága — Interpretarea articolului 101 alineatul (1) TFUE — Acorduri bilaterale încheiate între o societate de asigurare și anumite service-uri în temeiul cărora tariful orar de reparație plătit acestor service-uri de societatea de asigurare depinde de numărul și de procentul de contracte de asigurare încheiate de respectiva societate de asigurare prin intermediul service-urilor, care acționează în calitate de intermediari — Reglementare națională care utilizează o noțiune identică cu o noțiune din dreptul Uniunii — Noțiunea „acorduri care au ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței”

Dispozitivul

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că pot fi considerate o restrângere a concurenței „prin obiect” în sensul acestei dispoziții acele acorduri prin care societăți de asigurări auto încheie, fie cu concesionari de automobile care operează ca service-uri, fie cu o asociație care îi reprezintă, înțelegeri bilaterale cu privire la tariful orar care urmează să fie plătit de societatea de asigurări pentru repararea vehiculelor asigurate de aceasta, prevăzând că acest tarif depinde printre altele de numărul și de procentul de contracte de asigurare pe care concesionarul le -a încheiat în calitate de intermediar pentru această societate, dacă, în urma unei examinări individuale și concrete a cuprinsului și a obiectivului acestor acorduri, precum și a contextului economic și juridic în care se înscriu, rezultă că ele sunt, prin însăși natura lor, dăunătoare pentru buna funcționare a concurenței pe una dintre cele două piețe relevante.

(1) JO C 145, 14.05.2011

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/3

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 martie 2013 — Comisia Europeană/Irlanda

(Cauza C-108/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - TVA - Cotă redusă - Livrări de ogari și de cai care nu sunt destinați preparării sau producerii de alimente pentru consumul uman sau animal, închirierea de cai și servicii de inseminare - Directiva 2006/112/CE - Încălcarea articolului 96, a articolului 98 coroborat cu anexa III și a articolului 110)

2013/C 141/04

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și C. Soulay, agenți)

Pârâtă: Irlanda (reprezentanți: E. Creedon, M. Collins, N. Travers și D. O'Hagan, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și J.-S. Pilczer, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 96, a articolului 98 (coroborat cu anexa III) și a articolului 110 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Legislație națională care aplică o cotă redusă livrărilor de ogari și de cai care nu sunt destinate preparării sau producției de alimente pentru consumul uman sau animal, închirierii de cai și anumitor servicii de inseminare

Dispozitivul

Prin aplicarea cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată de 4,8 % livrărilor de ogari și de cai care nu sunt destinate preparării de alimente, închirierii de cai și anumitor servicii de inseminare, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 96, articolului 98 coroborat cu anexa III și articolului 110 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

2.	Obligă Irlanda la plata cheltuielilor de judecată.

3.	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 145, 14.5.2011.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 martie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-216/11) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/12/CEE - Accize - Produse din tutun achiziționate într-un stat membru și transportate în alt stat membru - Criterii de apreciere exclusiv cantitative - Articolul 34 TFUE - Restricții cantitative la import)

2013/C 141/05

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: W. Mölls și O. Beynet, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și N. Rouam, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 34 TFUE și a Directivei 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse (JO L 76, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129), în special a articolelor 8 și 9 din aceasta — Reglementare națională care prevede sancțiuni financiare în caz de deținere în scopuri personale, peste anumite limite, a unor produse din tutun achiziționate într-un stat membru și transportate într-un alt stat membru — Criterii de apreciere exclusiv cantitative — Restricții cantitative la import

Dispozitivul

Prin utilizarea unui criteriu pur cantitativ pentru a aprecia caracterul comercial al deținerii de către persoane particulare de tutun prelucrat din alt stat membru, precum și prin aplicarea acestui criteriu pe vehicul personal (iar nu pe persoană) și în mod global pentru toate produsele din tutun, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, în special în temeiul articolelor 8 și 9 din aceasta.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 226, 30.7.2011.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/4

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 martie 2013 — Viega GmbH & Co. KG/Comisia Europeană

(Cauza C-276/11) (1)

(Recurs - Concurență - Înțelegere - Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru - Racorduri de sudat și de montat fără sudură - Administrarea și aprecierea probelor - Dreptul de a fi ascultat în justiție - Obligația de motivare - Principiul proporționalității)

2013/C 141/06

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Viega GmbH & Co. KG (reprezentanți: J. Burrichter, T. Mäger și M. Röhrig, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Bottka, R. Sauer, agenți, și A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 24 martie 2011, Viega GmbH & Co. KG/Comisia (T-375/06), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect anularea Deciziei C(2006) 4180 final a Comisiei din 20 septembrie 2006 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE și a articolului 53 din Acordul SEE referitoare la o înțelegere în sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru sau, cu titlu subsidiar, reducerea amenzii aplicate reclamantei — Încălcarea dreptului de a fi ascultat în justiție, a principiului proporționalității și a obligației de motivare — Încălcarea principiilor procedurii de investigație — Încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Viega GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 238, 13.8.2011.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/5

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Mercantil no 3 de Barcelona — Spania) — Mohamed Aziz/Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa)

(Cauza C-415/11) (1)

(Directiva 93/13/CEE - Contracte încheiate cu consumatorii - Contract de împrumut ipotecar - Procedură de executare ipotecară - Competențele instanței naționale de fond - Clauze abuzive - Criterii de apreciere)

2013/C 141/07

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Mercantil no 3 de Barcelona

Părțile din procedura principală

Reclamant: Mohamed Aziz

Pârâtă: Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa)

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Juzgado de lo Mercantil — Interpretarea punctului 1 literele (a) și (q) din anexa la Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) — Clauze potrivit cărora consumatorul care nu și-a îndeplinit obligațiile este obligat să plătească o penalitate într-un cuantum disproporționat de mare — Contract de împrumut cu garanție imobiliară — Dispoziții de drept procesual național în materie de executare silită a bunurilor ipotecate sau gajate prin care se limitează motivele de contestație la executare care pot fi invocate de debitorul executat

Dispozitivul

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că se opune reglementării unui stat membru, precum cea în discuție în litigiul principal, care, în condițiile în care nu prevede, în cadrul unei proceduri de executare ipotecară, motive de contestație întemeiate pe caracterul abuziv al unei clauze contractuale care constituie temeiul titlului executoriu, nu permite instanței sesizate cu procedura de fond, competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze, să adopte măsuri provizorii, printre care în special suspendarea procedurii de executare menționate, atunci când adoptarea acestor măsuri este necesară pentru garantarea deplinei eficacități a deciziei sale finale.

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că:

—

noțiunea „dezechilibru semnificativ” în detrimentul consumatorului trebuie apreciată prin intermediul unei analize a normelor naționale aplicabile în lipsa unui acord între părți, pentru a evalua dacă și, eventual, în ce măsură contractul îl plasează pe consumator într-o situație juridică mai puțin favorabilă în raport cu cea prevăzută de dreptul național în vigoare. De asemenea, este relevant în acest scop să se procedeze la o examinare a situației juridice în care se găsește consumatorul menționat având în vedere mijloacele de care dispune, potrivit reglementării naționale, pentru a face să înceteze utilizarea clauzelor abuzive;

—

pentru a ști dacă dezechilibrul este creat „în contradicție cu cerința de bună-credință”, este important să se verifice dacă vânzătorul sau furnizorul, acționând în mod corect și echitabil față de consumator, se putea aștepta în mod rezonabil ca acesta din urmă să accepte clauza în discuție în urma unei negocieri individuale.

Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că anexa la care face trimitere această dispoziție nu conține decât o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.

(1) JO C 331, 12.11.2011.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/6

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Městský soud v Praze — Republica Cehă) — Česká spořitelna, a.s./Gerald Feichter

(Cauza C-419/11) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Articolul 5 punctul 1 litera (a) și articolul 15 alineatul (1) - Noțiunile „materie contractuală” și „contract încheiat de consumator” - Bilet la ordin - Aval - Garantare a unui contract de credit)

2013/C 141/08

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Městský soud v Praze

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Česká spořitelna, a.s.

Pârât: Gerald Feichter

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Městský soud v Praze — Interpretarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) și a articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Noțiunile „materie contractuală” și „contract încheiat de un consumator” — Competența pentru a judeca un litigiu privind o obligație cambială a administratorului unei societăți care a avalizat un bilet la ordin în alb subscris de această societate în favoarea unei bănci, drept garanție a unui contract de credit — Stabilirea locului de executare a obligației, biletul la ordin nemenționând inițial locul în care se efectuează plata

Dispozitivul

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică ce are legături profesionale strânse cu o societate, precum administrarea acesteia sau deținerea unei participații majoritare în aceasta, nu poate fi considerată consumator în sensul acestei dispoziții atunci când avalizează un bilet la ordin emis pentru garantarea obligațiilor care incumbă acestei societăți în temeiul unui contract referitor la acordarea unui credit. În consecință, această dispoziție nu este aplicabilă în vederea determinării instanței competente să soluționeze o acțiune în justiție prin care beneficiarul unui bilet la ordin, stabilit într-un stat membru, invocă drepturi care decurg din acest bilet la ordin, necompletat în totalitate la data semnării sale și completat ulterior de către beneficiar, împotriva avalistului domiciliat într-un alt stat membru.

Articolul 5 punctul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001 este aplicabil în vederea determinării instanței competente să soluționeze o acțiune în justiție prin care beneficiarul unui bilet la ordin, stabilit într-un stat membru, invocă drepturile care decurg din acest bilet la ordin, necompletat în totalitate la data semnării sale și completat ulterior de către beneficiar, împotriva avalistului domiciliat într-un alt stat membru.

(1) JO C 311, 22.10.2011.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/6

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Jutta Leth/Republik Österreich, Land Niederösterreich

(Cauza C-420/11) (1)

(Mediu - Directiva 85/337/CEE - Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului - Autorizarea unui astfel de proiect în lipsa unei evaluări adecvate - Obiectivele acestei evaluări - Condiții cărora le este subordonată existența unui drept la repararea prejudiciului - Includerea sau neincluderea protecției particularilor împotriva prejudiciilor materiale)

2013/C 141/09

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Jutta Leth

Pârâte: Republik Österreich, Land Niederösterreich

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Oberster Gerichtshof — Interpretarea articolului 3 din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254) și prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 (JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8) — Autorizare a unui proiect în lipsa unei evaluări corespunzătoare a impactului asupra mediului — Acțiune formulată de un particular având ca obiect compensarea reducerii valorii bunului imobil al acestuia, cauzată de proiectul respectiv — Obiectivele evaluării efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului — Includerea sau neincluderea protejării particularilor împotriva daunelor patrimoniale

Dispozitivul

Articolul 3 din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 și prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003, trebuie interpretat în sensul că evaluarea impactului asupra mediului, astfel cum este prevăzută la acest articol, nu include evaluarea efectelor proiectului în cauză asupra valorii unor bunuri materiale. În măsura în care reprezintă consecințe economice directe ale efectelor unui proiect public sau privat asupra mediului, prejudiciile materiale intră totuși sub incidența obiectivului de protecție urmărit de această directivă.

În temeiul dreptului Uniunii și fără a aduce atingere normelor dreptului național mai puțin restrictive din materia răspunderii statului, împrejurarea că o evaluare a efectelor asupra mediului a fost omisă cu încălcarea cerințelor directivei menționate nu conferă în principiu, per se, unui particular un drept la repararea unui prejudiciu pur material cauzat prin deprecierea bunului său imobiliar care a fost generată de efectele proiectului menționat asupra mediului. Este totuși de competența instanței naționale să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele dreptului Uniunii aplicabile dreptului la repararea prejudiciului, în special existența unei legături directe de cauzalitate între încălcarea pretinsă și prejudiciile suferite.

(1) JO C 319, 29.10.2011.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/7

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — Valsts ieņēmumu dienests/Ablessio SIA

(Cauza C-527/11) (1)

(TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolele 213, 214 și 273 - Identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA - Refuzul de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA pentru motivul că persoana impozabilă nu dispune de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru exercitarea activității economice declarate - Legalitate - Luptă împotriva evaziunii fiscale - Principiul proporționalității)

2013/C 141/10

Limba de procedură: letona

Instanța de trimitere

Augstākās tiesas Senāts

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Valsts ieņēmumu dienests

Pârâtă: Ablessio SIA

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 214 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), coroborat cu articolul 273 din aceeași directivă — Legislație națională care prevede posibilitatea de a refuza înscrierea în registrul persoanelor plătitoare de TVA dacă persoana impozabilă nu furnizează informații sau furnizează informații false cu privire la capacitatea materială, tehnică și financiară de a desfășura activitatea economică declarată — Refuz de înscriere a unei societăți în registrul persoanelor plătitoare de TVA pentru motivul că aceasta nu este capabilă să exercite activitatea economică declarată

Dispozitivul

Articolele 213, 214 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăți pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administrații, de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată și că titularul părților sociale ale acestei societăți a obținut deja, în repetate rânduri, un asemenea număr pentru societăți care niciodată nu au exercitat efectiv o activitate economică și ale căror părți sociale au fost cesionate la scurt timp după atribuirea numărului respectiv, fără ca administrația fiscală în cauză să fi stabilit, având în vedere elemente obiective, că există indicii serioase care permit să se suspecteze că numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atribuit va fi utilizat în mod fraudulos. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă administrația fiscală menționată a furnizat indicii serioase cu privire la existența unui risc de evaziune în cauza principală.

(1) JO C 6, 7.1.2012.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/7

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 martie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Frankfurt (Oder) — Germania] — Agrargenossenschaft Neuzelle eG/Landrat des Landkreises Oder-Spree

(Cauza C-545/11) (1)

(Politica agricolă comună - Regulamentul (CE) nr. 73/2009 - Articolul 7 alineatele (1) și (2) - Modularea plăților directe acordate agricultorilor - Reducere suplimentară a cuantumurilor plăților directe - Validitate - Principiul protecției încrederii legitime - Principiul nediscriminării)

2013/C 141/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Frankfurt (Oder)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Agrargenossenschaft Neuzelle eG

Pârât: Landrat des Landkreises Oder-Spree

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Verwaltungsgericht Frankfurt (Oder) — Validitatea articolului 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006 și (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16, rectificare în JO 2010, L 43, p. 7) — Reducere mai mare a cuantumurilor plăților directe pentru intervalul 2009 2012 decât cea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 — Principiul încrederii legitime

Dispozitivul

Examinarea primei întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze, din perspectiva principiului protecției încrederii legitime, validitatea articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003.

2.	Examinarea celei de a doua întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 73/2009 din perspectiva principiului nediscriminării.

(1) JO C 25, 28.01.2012.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/8

Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi (Polonia) la 22 ianuarie 2013 — Marcin Jagiełło/Dyrektor Izby Skarbowej w Łodzi

(Cauza C-33/13)

2013/C 141/13

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi

Părțile din procedura principală

Reclamant: Marcin Jagiełło

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Łodzi

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatele (1) și (2) coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (1) trebuie interpretat în sensul că se opune ca o vânzare efectuată de o persoană care acționează cu acordul unei alte persoane sub acoperirea firmei acesteia, pentru a ascunde propria activitate economică, să fie considerată livrare de bunuri?

Articolul 17 din A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că se opune deducerii TVA-ului aferent unei facturi emise de o persoană care și-a pus la dispoziție doar firma pentru o vânzare de bunuri efectuată de o altă persoană, fără să se dovedească faptul că cumpărătorul a știut sau ar fi putut să prevadă în temeiul unor circumstanțe obiective că operațiunea la care a participat a avut legătură cu o infracțiune sau cu alte neregularități comise de emitentul facturii sau de persoana care a acționat împreună cu el?

(1) JO L 145, p. 1.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 23 ianuarie 2013 — Monika Kušionová/SMART Capital, a. s.

(Cauza C-34/13)

2013/C 141/14

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din procedura principală

Apelantă: Monika Kušionová

Intimată: SMART Capital, a. s.

Întrebările preliminare

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (2) trebuie interpretate, în lumina articolului 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că se opun ca o reglementare a unui stat membru, precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglementarea în discuție în procedura principală, să permită creditorului, fără o evaluare a clauzelor contractuale de către o instanță, să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului imobil grevat de garanție, aflat în proprietatea consumatorului, în pofida chestiunii litigioase dintre părți cu privire la existența unor clauze contractuale abuzive?

Reglementările Uniunii Europene menționate în prima întrebare se opun unei reglementări de drept intern precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglementarea în discuție în procedura principală, care îi permit creditorului să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului imobil grevat de garanție, aflat în proprietatea consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanță, în pofida chestiunii litigioase dintre părți cu privire la existența unor clauze contractuale abuzive?

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 martie 1978 în cauza [106/77], Simmenthal (3), trebuie înțeleasă în sensul că, în vederea realizării scopului directivelor menționate în prima întrebare, în lumina articolului 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța națională va înlătura aplicarea unor dispoziții de drept intern precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglementarea în discuție în procedura principală, care îi permit creditorului să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului imobil grevat de garanție, aflat în proprietatea consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanță, evitând astfel, în pofida litigiului existent între părți, controlul jurisdicțional din oficiu al clauzelor contractuale?

Articolul 4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală introdusă într-un contract încheiat cu un consumator — semnat de acesta fără asistența unui avocat — care permite creditorului să procedeze la executarea extrajudiciară a bunului grevat de garanție în lipsa controlului unei instanțe, eludează principiul fundamental al dreptului Uniunii referitor la controlul jurisdicțional din oficiu al clauzelor contractuale și este, prin urmare, abuzivă, chiar și într-un context în care formularea unei astfel de clauze contractuale provine dintr-o reglementare de drept intern?

(1) JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273.

(2) JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260.

(3) Rec., p. 629.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/9

Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Białymstoku (Polonia) la 25 ianuarie 2013 — Małgorzata Nierodzik/Samodzielny Publiczny Psychiatryczny Zakład Opieki Zdrowotnej im. dr Stanisława Deresza w Choroszczy

(Cauza C-38/13)

2013/C 141/15

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Białymstoku

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Małgorzata Nierodzik

Pârâtă: Samodzielny Publiczny Psychiatryczny Zakład Opieki Zdrowotnej im. dr Stanisława Deresza w Choroszczy

Întrebarea preliminară

Articolul 1 din Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (1) (denumită în continuare „Directiva 1999/70/CE”), clauza 1 din anexa la Directiva 1999/70/CE, clauza 4 din anexa la Directiva 1999/70/CE și principiul general al dreptului Uniunii privind interdicția discriminării pe motivul tipului de contract de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care — în ceea ce privește stabilirea termenului de preaviz pentru rezilierea contractelor de muncă pe durată determinată încheiate pentru o perioadă mai mare de 6 luni — prevede alte reguli (mai puțin favorabile, din punctul de vedere al lucrătorilor care sunt angajați în temeiul unor contracte de muncă pe durată determinată) decât acelea aplicabile la stabilirea termenului de preaviz pentru rezilierea contractelor pe durată nedeterminată, precum și dacă, în concret, prevederile menționate se opun unei dispoziții din legislația națională (articolul 33 din Legea din 26 iunie 1974 de punere în aplicare a Codului muncii […]) care prevede, indiferent de vechimea în muncă, un termen de preaviz fix de două săptămâni pentru rezilierea contractelor de muncă pe durată determinată încheiate pentru o perioadă mai mare de 6 luni, în timp ce termenul de preaviz pentru contractele de muncă pe durată nedeterminată depinde de vechimea în muncă a lucrătorului și poate varia între două săptămâni și trei luni [articolul 36 alineatul (1) din Codul muncii]?

(1) JO 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Úřad průmyslového vlastnictví (Republica Cehă) la 29 ianuarie 2013 — MF 7 a. s./MAFRA, a. s.

(Cauza C-49/13)

2013/C 141/16

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Úřad průmyslového vlastnictví

Părțile din procedura principală

Reclamantă: MF 7 a. s.

Pârâtă: MAFRA, a. s.

Întrebările preliminare

Articolul 3 alineatul (2) litera (d) din [Directiva 2008/95/CE] (1) trebuie interpretat în sensul că, pentru a aprecia dacă solicitantul unei mărci a acționat cu bună-credință, pot fi luate în considerare numai împrejurările care s-au produs înainte sau la data depunerii cererii de înregistrare a mărcii sau pot fi invocate ca probe în susținerea existenței bunei-credințe a solicitantului și împrejurări survenite după depunerea cererii?

2.	Hotărârea pronunțată în cauzele conexate C-414/99 — C-416/99 (2) trebuie aplicate, în general, tuturor cauzelor în care se examinează dacă proprietarul unei mărci a autorizat un comportament care ar putea conduce la diluarea sau la limitarea drepturilor sale exclusive?

Buna-credință a solicitantului unei mărci ulterioare poate fi dedusă din faptul că proprietarul unei mărci anterioare a încheiat acorduri cu acesta, în temeiul cărora proprietarul și-a dat consimțământul cu privire la publicarea unui ziar a cărui denumire era similară mărcii solicitate, și-a dat consimțământul cu privire la înregistrarea ziarului menționat de către solicitantul mărcii ulterioare și i-a oferit sprijin în vederea publicării lui, chiar și în condițiile în care acordurile respective nu reglementau în mod expres problema dreptului de proprietate intelectuală?

În ipoteza în care împrejurările survenite după depunerea cererii de înregistrare a mărcii pot fi de asemenea luate în considerare în vederea aprecierii bunei-credințe a solicitantului mărcii, este posibil, în subsidiar, să se constate buna-credință a acestuia din faptul că proprietarul mărcii anterioare a tolerat cu bună-știință existența mărcii atacate pentru o perioadă mai mare de 10 ani?

(1) Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 299, p. 25).

(2) Rec., p. I-08691.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/10

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Rotterdam (Țările de Jos) la 31 ianuarie 2013 — Nationale-Nederlanden Levensverzekering Mij NV/Hubertus Wilhelmus van Leeuwen

(Cauza C-51/13)

2013/C 141/17

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Rotterdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Nationale-Nederlanden Levensverzekering Mij NV

Pârât: Hubertus Wilhelmus van Leeuwen

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii Europene, în special articolul 31 alineatul (3) din A treia directivă privind asigurarea de viață (1) se opune faptului ca, în temeiul normelor deschise și sau nescrise din dreptul olandez, precum caracterul adecvat și echitabil, care sunt aplicabile raportului (pre)contractual dintre o societate care furnizează asigurări de viață și un potențial asigurat, și/sau unei obligații generale și/sau speciale de solicitudine societățile care furnizează asigurări de viață să fie obligate să furnizeze asiguraților mai multe informații privind costurile și primele de risc ale asigurării decât cele prevăzute în legislația olandeză din anul 1999 prin care a fost transpusă A treia directivă privind asigurarea de viață (în special articolul 2 alineatul (2) literele (q) și (r) din RIAV [Regeling Informatieverstrekking aan verzekeringnemers] 1998)?

2.	Pentru răspunsul la întrebarea 1 sunt relevante, în conformitate cu dreptul olandez, efectele pe care nefurnizarea acestor informații le produce sau le-ar putea produce?

(1) Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă de viață și de modificare a Directivelor 79/267/CEE și 90/619/CEE (a treia directivă privind asigurarea de viață) (JO L 360, p. 1)

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajským soudem v Ostravě (Republica Cehă) la 30 ianuarie 2013 — Strojírny Prostějov, a. s./Odvolací finanční ředitelství

(Cauza C-53/13)

2013/C 141/18

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Krajský soud v Ostravě

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Strojírny Prostějov, a. s.

Pârât: Odvolací finanční ředitelství

Întrebarea preliminară

Dispozițiile articolelor 56 și 57 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene se opun unei reglementări naționale care, în cazul în care o întreprindere (prestatorul) care pune la dispoziția altei întreprinderi lucrători are sediul pe teritoriul altui stat membru, impune întreprinderii utilizatoare să rețină impozitul pe venit perceput pentru remunerațiile plătite acestor lucrători și să îl plătească mai departe la bugetul de stat, în timp ce, în cazul în care prestatorul are sediul pe teritoriul Republicii Cehe, această obligație revine prestatorului?

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/11

Acțiune introdusă la 4 februarie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-60/13)

2013/C 141/19

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Caeiros, L. Flynn, agenți)

Pârâte: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin refuzul de a pune la dispoziție suma de 20 061 462,11 £ în legătură cu taxele vamale la importurile de usturoi proaspăt vizate de informații tarifare obligatorii eronate, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (3) TUE, al articolului 8 din Decizia 2000/597/CE, Euratom (1), precum și al articolelor 2, 6, 9, 10 și 11 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 (2),

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține prin cererea formulată că autoritățile din Regatul Unit au cauzat o pierdere în ceea ce privește resursele proprii tradiționale prin eliberarea fără diligență a unor documente privind informații tarifare obligatorii, ce a permis efectuarea de importuri de usturoi proaspăt din China peste cotă. Comisia consideră că, atunci când există o eroare administrativă și, prin urmare, nu sunt stabilite în mod nelegal resursele proprii, EU trebuie creditat cu o valoare reprezentând echivalentul pierderilor de resurse proprii. În mod corelativ, autoritățile din Regatul Unit ar fi trebuit să pună la dispoziția Comisiei suma totală a taxelor vamale în cauză, estimate la 20 061 462,11 £, precum și dobânzi de întârziere, potrivit articolului 11 din Regulamentul nr. 1150/2000.

(1) Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 253, p.42, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 206).

(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184).

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/11

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 7 februarie 2013 — Alba Forni/Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca

(Cauza C-61/13)

2013/C 141/20

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Alba Forni

Pârât: Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca

Întrebările preliminare

Contextul normativ al sectorului învățământului [care permite o succesiune de contracte pe durată determinată, fără soluție de continuitate, cu același profesor, în număr nedeterminat, iar acest lucru are în vedere satisfacerea nevoilor stabile de personal] constituie o măsură echivalentă în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE (1)?

2.	Când trebuie să se considere că un raport de muncă este „al statului”, în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE și, în special, în sensul expresiei „sectoare și categorii specifice de lucrători”, și, prin urmare, acesta poate stabili consecințe diferite față de raporturile de muncă private?

Ținându-se cont de explicațiile furnizate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) și la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (3), noțiunea de condiții de încadrare în muncă menționată la clauza 4 din Directiva 1999/70/CE include și consecințele întreruperii nelegale a raportului de muncă? În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, diferența dintre consecințele prevăzute în mod obișnuit în dreptul intern pentru întreruperea nelegală a raportului de muncă pe durată nedeterminată și pe durată determinată sunt justificabile în sensul clauzei 4?

În temeiul principiului cooperării loiale, unui stat i se interzice să prezinte, în cadrul unei proceduri preliminare interpretative în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, un cadru normativ intern intenționat necorespunzător cu cel real, iar instanța va fi obligată, în absența unei alte interpretări a dreptului intern care să respecte în egală măsură obligațiile derivate din apartenența la Uniunea Europeană, să interpreteze, dacă este posibil, dreptul intern în conformitate cu interpretarea oferită de stat?

Printre condițiile aplicabile contractului sau raportului de muncă prevăzute de Directiva 91/533/CEE (4) și în special de articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (e) se regăsește și indicarea situațiilor în care contractul de muncă pe durată determinată se poate transforma în contract de muncă pe durată nedeterminată?

În ipoteza unui răspuns afirmativ la întrebarea de mai sus, o modificare cu efect retroactiv a cadrului normativ, care nu garantează lucrătorului subordonat posibilitatea de a invoca drepturile care derivă din directivă, și anume respectarea condițiilor de muncă indicate în documentul de angajare, este contrară articolului 8 alineatul (1) din Directiva 91/533/CEE și rezultatelor prevăzute de Directiva 91/533/CEE, în special, de cel de al doilea considerent al acesteia?

Principiile generale de drept comunitar în vigoare ale securității juridice, protecției încrederii legitime, egalității armelor în cadrul procesului, protecției jurisdicționale efective, dreptului la o instanță independentă și, în general, la un proces echitabil, garantate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (astfel cum a fost modificat prin articolul 1.8 din Tratatul de la Lisabona și la care face trimitere articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană) — coroborat cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, și cu articolele 46 și 47 și cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000, astfel cum au fost încorporate prin Tratatul de la Lisabona — trebuie interpretate în sensul că se opun, în cadrul aplicării Directivei 1999/70/CE, adoptării de către statul italian, după un interval de timp apreciabil (trei ani și șase luni), a unei dispoziții normative precum articolul 9 din Decretul-lege nr. 70 din 13 mai 2011, transformat prin Legea nr. 106 din 12 iulie 2011, care a adăugat alineatul 4-bis la articolul 10 din Decretul legislativ nr. 368/01, susceptibil de a modifica consecințele proceselor în curs prejudiciind direct lucrătorul în avantajul angajatorului — statul — și eliminând posibilitatea conferită de ordinea juridică internă de a sancționa reînnoirea abuzivă a contractelor pe durată determinată?

(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

(2) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).

(3) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) (JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).

(4) Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, p. 32, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 174).

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/12

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 7 februarie 2013 — Immacolata Racca/Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca

(Cauza C-62/13)

2013/C 141/21

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Immacolata Racca

Pârât: Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca

Întrebările preliminare

2.	Când trebuie să se considere că un raport de muncă este „al statului”, în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE, și, în special, în sensul expresiei „sectoare și categorii specifice de lucrători” și, prin urmare, acesta poate stabili consecințe diferite față de raporturile de muncă private?

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/13

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 7 februarie 2013 — Fortuna Russo/Comune di Napoli

(Cauza C-63/13)

2013/C 141/22

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Napoli

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Fortuna Russo

Pârâtă: Comune di Napoli

Întrebările preliminare

Când trebuie să se considere că un raport de muncă este „al statului”, în sensul clauzei 5 din Directiva 1999/70/CE (1), și, în special, în sensul expresiei „sectoare și/sau categorii specifice de lucrători” și, prin urmare, acesta poate stabili consecințe diferite față de raporturile de muncă private?

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 11 februarie 2013 — Gmina Wrocław/Ministrowi Finansów

(Cauza C-72/13)

2013/C 141/23

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din procedura principală

Recurentă: Gmina Wrocław

Intimat: Minister Finansów

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) se opun perceperii taxei pe valoarea adăugată asupra operațiunilor unei comune, care constau în vânzarea de bunuri patrimoniale inclusiv a unor bunuri imobile, dobândite în temeiul legii sau cu titlu gratuit, în special prin transmitere succesorală sau prin donație, ori în conferirea acestor bunuri ca aporturi în natură în societăți comerciale?

(1) JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 21 februarie 2013 — Staatssecretaris van Financiën/X

(Cauza C-87/13)

2013/C 141/24

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din procedura principală

Recurent: Staatssecretaris van Financiën

Intimat: X

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii și în special dispozițiile privind libertatea de stabilire și libera circulație a capitalurilor se opun posibilității ca un rezident belgian, care este impozitat, la cererea sa, în Țările de Jos în calitate de rezident și care a efectuat cheltuieli în legătură cu un castel utilizat ca locuință proprie, situat în Belgia și care a fost desemnat în această țară monument și sit rural protejat prin lege, să nu poată deduce cheltuielile respective în Țările de Jos cu ocazia plății impozitului pe venit pentru motivul că respectivul castel nu este înregistrat în Țările de Jos ca monument protejat?

În ce măsură este important în această privință aspectul dacă, în scopul plății impozitului pe venit, persoana interesată poate deduce cheltuielile respective în țara de reședință, Belgia, din veniturile sale prezente sau viitoare obținute din bunuri mobile prin alegerea unui sistem de impozitare progresivă a veniturilor sale?

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/14

Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 28 februarie 2013 — Guy Kleynen/Conseil des ministres

(Cauza C-99/13)

2013/C 141/25

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din procedura principală

Reclamant: Guy Kleynen

Pârât: Conseil des ministres

Întrebarea preliminară

Articolele 56 TFUE și 63 TFUE și articolele 36 și 41 din Acordul privind Spațiul Economic European trebuie interpretate în sensul că nu permit unui stat membru să introducă și să mențină un regim care stabilește o impozitare mai ridicată a dobânzilor plătite de băncile nerezidente prin aplicarea unei scutiri fiscale sau a unei cote de impozitare mai reduse numai dobânzilor plătite de băncile belgiene?

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Tivoli (Italia) la 4 martie 2013 — Francesco Fierro, Fabiana Marmorale/Edoardo Ronchi, Cosimo Scocozza

(Cauza C-106/13)

2013/C 141/26

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale di Tivoli

Părțile din procedura principală

Reclamanți: Francesco Fierro, Fabiana Marmorale

Pârâți: Edoardo Ronchi, Cosimo Scocozza

Întrebarea preliminară

Dacă legislația națională a Republicii Italiene — și în special articolul 33 din Legea nr. 1150/42, care încredințează comunelor sarcina de a reglementa efectuarea transformărilor imobiliare și/sau urbanistice pe teritoriul lor potrivit principiilor generale cuprinse în legea menționată, în articolul 1 din Legea nr. 10/77, în diversele legi adoptate de Regiuni, coroborat cu articolul 2 din D.P.R.6/6/2001, nr. 380 privind „Textul unic al dispozițiilor legislative și administrative în domeniul construcțiilor” și cu dispozițiile locale de rang inferior (planuri generale de amenajare și norme de punere în aplicare), precum și cu articolul 46 din același d.p.r. 380 din 2001, care determină nulitatea actelor de vânzare în cazul modificării bunului imobil fără autorizație — este incompatibilă cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu articolul 6 [TUE] și cu articolul 17 și cu articolul 52 alineatul (3) din [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene], sub aspectul ingerinței disproporționate și nerezonabile în dreptul de proprietate, chiar dacă aceasta este reglementată de lege.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de le Conseil d'État (Franța) la 6 martie 2013 — Société Mac GmbH/Ministère de l'agriculture, de l'agroalimentaire et de la forêt

(Cauza C-108/13)

2013/C 141/27

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Société Mac GmbH

Pârât: Ministère de l'agriculture, de l'agroalimentaire et de la forêt

Întrebarea preliminară

Articolele 34 și 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opun unei reglementări naționale care condiționează în special eliberarea unei autorizații de introducere pe piață cu titlu de import paralel unui produs de uz fitosanitar de cerința ca produsul în cauză să beneficieze, în statul de export, de o autorizație de introducere pe piață eliberată în conformitate cu Directiva 91/414/CEE (1), și nu permite, în consecință, eliberarea unei autorizații de introducere pe piață cu titlu de import paralel unui produs care beneficiază, în statul de export, de o autorizație de introducere pe piață cu titlu de import paralel și care este identic cu un produs autorizat în statul de import?

(1) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30).

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/15

Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Ordinario di Firenze (Italia) la 15 martie 2013 — Paola C/Presidenza del Consiglio dei Ministri

(Cauza C-122/13)

2013/C 141/28

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Firenze

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Paola C

Pârâtă: Presidenza del Consiglio dei Ministri

Întrebarea preliminară

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2004/80/CE (1) trebuie interpretat în sensul că permite statelor membre să prevadă despăgubirea victimelor anumitor categorii de infracțiuni săvârșite cu violență sau cu intenție sau, dimpotrivă, impune statelor membre ca, pentru punerea în aplicarea a directivei, să adopte un sistem de despăgubire pentru victimele tuturor infracțiunilor săvârșite cu violență sau cu intenție?

(1) Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 261, p. 15, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 31).

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/16

Cerere de decizie preliminară introdusă de First-tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit) la 18 martie 2013 — Raytek GmbH, Fluke Europe BV/Commissioners for Her Majesty′s Revenue and Customs

(Cauza C-134/13)

2013/C 141/29

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Reclamante: Raytek GmbH, Fluke Europe BV

Pârâți: Commissioners for Her Majesty′s Revenue and Customs

Întrebarea preliminară

Regulamentul (UE) nr. 314/2011 al Comisiei din 30 martie 2011 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată (1) este valid, în măsura în care clasifică aparatele de fotografiere termice în infraroșu la codul NC 9025 19 20?

(1) JO L 86, p. 57.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/16

Recurs introdus la 20 martie 2013 de Reber Holding GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 17 ianuarie 2013 în cauza T-355/09, Reber Holding GmbH & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-141/13 P)

2013/C 141/30

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Reber Holding GmbH & Co. KG (reprezentanți: O. Spuhler, M. Geitz, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii pronunțate de Tribunal la 17 ianuarie 2013 în cauza T-355/09 și a Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 9 iulie 2009 în cauza R 623/2008-4;

—	în subsidiar, anularea hotărârii menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tribunalul interpretează condiția privind „utilizarea serioasă” din cadrul articolului 42 alineatul (2) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară coroborat cu articolul 42 alineatul (2) din regulamentul menționat în sensul că aceasta depinde de importanța cifrei de afaceri și de numărul de puncte de vânzare. Această interpretare este greșită întrucât jurisprudența pertinentă a Curții consideră că realizarea unei anumite cifre de afaceri nu este nicidecum necesară pentru stabilirea caracterului serios al utilizării.

Chiar dacă a constatat în speță că marca invocată în susținerea opoziției, „Walzertraum”, nu fusese utilizată pentru produse din ciocolată astfel încât să mențină drepturile aferente respectivei mărci, Tribunalul nu ar fi trebuit să își limiteze analiza numai la această constatare.

Tribunalul ar fi trebuit, într-o a doua etapă, ținând seama de principiile stabilite în Hotărârea din 19 iunie 2012, C-307/10 (nepublicată încă în Repertoriu), să se refere la pralinele artizanale. În continuare, ar fi trebuit să verifice dacă documentele prezentate privind utilizarea erau suficiente pentru a demonstra o utilizare care să mențină drepturile aferente mărcii „Walzertraum” în ceea ce privește pralinele artizanale. Fără îndoială, răspunsul la această întrebare ar trebui să fie afirmativ. Cu toate acestea, Tribunalul nu a efectuat această verificare.

Pe de altă parte, hotărârea atacată încalcă de asemenea principiul general al egalității de tratament. Inegalitatea de tratament rezultă în special din faptul că Tribunalul s-a referit la modul general, și în ceea ce privește marca invocată în susținerea opoziției, la produsele din ciocolată, în condițiile în care această marcă este utilizată pentru pralinele artizanale. Fiind luate ca element de referință produsele din ciocolată, recurentei i-au fost aplicate în mod necesar aceleași criterii referitoare la utilizarea de natură să mențină drepturile unei mărci ca și unei mari întreprinderi multinaționale, ceea ce contravine principiului general al egalității de tratament.

În concluzie, recursul trebuie să fie admis în întregime.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/18

Ordonanța Tribunalului din 20 februarie 2013 — Kappa Filter Systems/OAPI (THE FUTURE HAS ZERO EMISSIONS)

(Cauza T-422/12) (1)

(Acțiune în anulare - Termen de introducere a acțiunii - Tardivitate - Lipsa cazului fortuit - Inadmisibilitate vădită)

2013/C 141/31

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Kappa Filter Systems (Steyr-Gleink, Austria) (reprezentant: C. Hadeyer, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 10 iulie 2012 (cauza R 817/2012-4), având ca obiect înregistrarea mărcii verbale THE FUTURE HAS ZERO EMISSIONS.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 355, 17.11.2012.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/18

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Pilkington Group/Comisia

(Cauza T-462/12 R)

(Procedură privind măsurile provizorii - Concurență - Publicarea unei decizii de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate datelor despre care se pretinde că sunt protejate de secretul de afaceri - Cerere de măsuri provizorii - Urgență - Fumus boni iuris - Evaluarea comparativă a intereselor)

2013/C 141/32

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Pilkington Group (St Helens, Merseyside, Regatul Unit) (reprezentanți: J. Scott, S. Wisking și K. Fountoukakos-Kyriakakos, solicitors)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Kellerbauer, P. Van Nuffel și G. Meeßen, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei C(2012) 5718 final a Comisiei din 6 august 2012 prin care se respinge cererea de aplicare a regimului de confidențialitate formulată de Pilkington Group Ltd, adoptată în temeiul articolului 8 din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (cazul COMP/39.125 — Sticlă auto), și cererea de măsuri provizorii având ca obiect menținerea regimului de confidențialitate acordat anumitor date referitoare la reclamantă în ceea ce privește Decizia C(2008) 6815 final a Comisiei din 12 noiembrie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.125 — Sticlă auto)

Dispozitivul

1.	Respinge cererile de intervenție formulate de HUK-Coburg, de LVM, de VHV și de Württembergische Gemeinde-Versicherung.

Suspendă executarea Deciziei C(2012) 5718 final a Comisiei din 6 august 2012 prin care se respinge cererea de aplicare a regimului de confidențialitate formulată de Pilkington Group Ltd, adoptată în temeiul articolului 8 din Decizia 2011/695/UE a președintelui Comisiei din 13 octombrie 2011 privind funcția și mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (cazul COMP/39.125 — Sticlă auto), în ceea ce privește două categorii de informații, astfel cum sunt menționate la punctul 6 din Decizia C(2012) 5718 final, referitoare, pe de o parte, la numele clienților, la denumirea și la descrierea produselor, precum și la alte informații care ar fi permis identificarea anumitor clienți și, pe de altă parte, la numărul de piese furnizate de Pilkington Group, la cota unui anumit constructor de automobile, la calculele de prețuri, la modificările prețurilor etc.

Dispune nepublicarea de către Comisia Europeană a versiunii Deciziei C(2008) 6815 final din 12 noiembrie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/39.125 — Sticlă auto) care ar fi mai detaliată, în ceea ce privește informațiile din cele două categorii vizate la punctul precedent, decât cea publicată în februarie 2010 pe site-ul său internet.

4.	Respinge în rest cererea de măsuri provizorii.

5.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/19

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — North Drilling/Consiliul

(Cauza T-552/12 R)

(Măsuri provizorii - Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive împotriva Iranului - Înghețarea fondurilor și a resurselor economice - Cerere de măsuri provizorii - Lipsa urgenței - Evaluare comparativă a intereselor)

2013/C 141/33

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: North Drilling Co. (Teheran, Iran) (reprezentanți: J. Viñals Camallonga, L. Barriola Urruticoechea și J. Iriarte Ángel, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și A. De Elera, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării, pe de o parte, a Deciziei 2012/635/PESC a Consiliului din 15 octombrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 292, p. 58), în măsura în care denumirea reclamantei a fost înscrisă în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO L 195, p. 39), și, pe de altă parte, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 945/2012 al Consiliului din 15 octombrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO L 282, p. 16), în măsura în care acest regulament o privește pe reclamantă.

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/19

Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Communicaid Group/Comisia

(Cauza T-4/13 R)

(Măsuri provizorii - Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură de cerere de ofertă - Servicii de formare lingvistică - Respingerea ofertei depuse de un ofertant - Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii - Pierderea unei șanse - Lipsa unui prejudiciu grav și ireparabil - Lipsa urgenței)

2013/C 141/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Communicaid Group Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Brennan, solicitor, F. Randolph, QC și M. Gray, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Delaude și S. Lejeune, agenți, asistate de P. Wytinck, avocat)

Obiectul

Cerere prin care se solicită, pe de o parte, suspendarea executării deciziilor Comisiei de respingere a ofertelor depuse de reclamantă pentru mai multe loturi în cadrul unei cereri de ofertă referitoare la contracte-cadru privind furnizarea de servicii de formare lingvistică pentru personalul instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii Europene cu sediul în Bruxelles (Belgia) și, pe de altă parte, dispunerea interdicției, în sarcina Comisiei, de a încheia cu ofertantul reținut contractele referitoare la loturile în discuție

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/19

Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — CMT/OAPI — Camomilla (Camomilla)

(Cauza T-98/13)

2013/C 141/35

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) (Napoli, Italia) (reprezentanți: G. Floridia și R. Floridia, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Camomilla SpA (Buccinasco, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 noiembrie 2012 în procedura R 1615/2011-1, întrucât sunt îndeplinite condițiile referitoare la cauza de nulitate absolută prevăzută la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, bazată pe reaua-credință a titularului mărcii comunitare la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, precum și condițiile referitoare la cauza de nulitate relativă prevăzută la articolul 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

cu titlu subsidiar și numai în cazul în care Tribunalul ar considera inadmisibile înscrisurile prezentate în cadrul căii de atac formulate la camera de recurs și le-ar considera esențiale în vederea admiterii acestei căi de atac, anularea deciziei atacate pentru nerespectarea principiului contradictorialității și pentru încălcarea dreptului la apărare și trimiterea cauzei la divizia de anulare în vederea pronunțării unei decizii pe fond;

—	în orice caz, invitarea OAPI să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și obligarea titularului mărcii comunitare la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața diviziei de anulare și a camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă care cuprinde elementul verbal „Camomilla” pentru produse din clasele 16, 18 și 24 — marca comunitară nr. 269 241

Titularul mărcii comunitare: Camomilla SpA

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: marca națională figurativă care cuprinde elementul verbal „CAMOMILLA” pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 52 alineatul (1) litera (b) și a articolului 53 alineatul (1) litera (a) coroborate cu prevederile articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/20

Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — CMT/OAPI — Camomilla (Camomilla)

(Cauza T-99/13)

2013/C 141/36

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) (Napoli, Italia) (reprezentanți: G. Floridia și R. Floridia, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Camomilla SpA (Buccinasco, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 noiembrie 2012 în procedura R 1617/2011-1, întrucât sunt îndeplinite condițiile referitoare la cauza de nulitate absolută prevăzută la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, bazată pe reaua-credință a titularului mărcii comunitare la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, precum și condițiile referitoare la cauza de nulitate relativă prevăzută la articolul 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

—	în orice caz, invitarea OAPI să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și obligarea titularului mărcii comunitare la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața diviziei de anulare și a camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Titularul mărcii comunitare: Camomilla SpA

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: marca națională figurativă care cuprinde elementul verbal „CAMOMILLA” pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/21

Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — CMT/OAPI — Camomilla (CAMOMILLA)

(Cauza T-100/13)

2013/C 141/37

Limba în care a fost formulată acțiunea: italiana

Părțile

Reclamantă: CMT Compagnia manifatture tessili Srl (CMT Srl) (Napoli, Italia) (reprezentanți: G. Floridia și R. Floridia, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Camomilla SpA (Buccinasco, Italia)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 29 noiembrie 2012 în procedura R 1616/2011-1, întrucât sunt îndeplinite condițiile referitoare la cauza de nulitate absolută prevăzută la articolul 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, bazată pe reaua-credință a titularului mărcii comunitare la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii, precum și condițiile referitoare la cauza de nulitate relativă prevăzută la articolul 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) și articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009;

—

—	în orice caz, invitarea OAPI să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și obligarea titularului mărcii comunitare la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în fața diviziei de anulare și a camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Titularul mărcii comunitare: Camomilla SpA

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motivarea cererii de declarare a nulității: marca națională figurativă care cuprinde elementul verbal „CAMOMILLA” pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/21

Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — Synergy Hellas/Comisia

(Cauza T-106/13)

2013/C 141/38

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: d.d. Synergy Hellas Anonymi Emporiki Etaireia Parochis Ypiresion Pliroforikis (Αtena, Grecia) (reprezentanți: M. Angelopoulos și Κ. Damis, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea faptului că excluderea de către Comisia Europeană a societății de la participarea la programul ARTreat constituie o încălcare a obligațiilor contractuale ale Comisiei în lumina principiilor proporționalității și încrederii legitime și obligarea Comisiei să plătească reclamantei suma de 343 828,88 euro pentru plățile datorate de aceasta pentru executarea contractului numit ARTreat, însoțită de dobânzi care curg de la data depunerii acestei acțiuni;

—

obligarea Comisiei Europene să plătească reclamantei suma de 89 933,16 euro cu titlu de reparare a prejudiciului patrimonial și a prejudiciului adus reputației profesionale, suferite de reclamantă ca urmare a abuzului de putere și a încălcării secretului profesional din partea Comisiei, împreună cu dobânzile compensatorii care curg de la data de 14 iunie 2012 până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză și cu dobânzi moratorii care curg de la data pronunțării hotărârii în prezentul litigiu până la plata completă a sumelor datorate, și

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta cumulează două acțiuni.

În primul rând, o acțiune introdusă în temeiul articolului 272 TFUE, în angajarea răspunderii Comisiei în baza contractului nr. FP7 224297 pentru executarea contractului denumit „Multi-level patient — specific artery and artherogenesis model for outcome prediction, decision support treatment, and virtual hand-on training (ARTreat)”. Reclamanta susține între altele că deși și-a executat pe deplin și corect propriile obligații contractuale, Comisia, fără a avea dreptul și cu încălcarea contractului menționat precum și a principiilor încrederii legitime și proporționalității, a suspendat plata în favoarea reclamantei.

În al doilea rând, o acțiune în temeiul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, în răspunderea extracontractuală a Comisiei. Reclamanta susține, printre altele, că, prin comportamentul său ilicit, Comisia a adus un prejudiciu reputației profesionale a reclamantei.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/22

Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — Whirlpool Europe/Comisia

(Cauza T-118/13)

2013/C 141/39

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Whirlpool Europe BV (Breda, Țările de Jos) (reprezentanți: F. Wijckmans și H. Burez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea Deciziei Comisiei din 25 iulie 2012 privind ajutorul de stat acordat de Franța în favoarea întreprinderii FagorBrandt (ajutorul de stat 23839 nr. C 44/2007);

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei din 25 iulie 2012 privind ajutorul de stat acordat de Franța în favoarea întreprinderii FagorBrandt (ajutorul de stat 23839 nr. C 44/2007)

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către decizie a articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și a Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. În opinia reclamantei, cuprinsul deciziei este incorect din punct de vedere juridic întrucât nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile (cumulative) din liniile directoare susmenționate sau, în orice caz, Comisia nu a stabilit corespunzător cerințelor legale că fiecare dintre aceste condiții este îndeplinită. Argumentele invocate în susținerea acestui motiv se referă la neîndeplinirea (i) obligației de a examina una sau mai multe dintre condițiile din liniile directoare susmenționate, valabile la data deciziei, (ii) condiției „prima și ultima dată”, (iii) condiției ca ajutorul pentru restructurare să nu servească la menținerea în viață a întreprinderilor în mod artificial, (iv) condiției stabilirii ajutoarelor ilegale anterioare, (v) condiției ca beneficiarul ajutorului să fie o întreprindere în dificultate, (vi) condiției ca beneficiarul ajutorului să nu fie o întreprindere nou creată, (vii) condiției ca beneficiarul ajutorului să restabilească viabilitatea pe termen lung a întreprinderii, (viii) condiției impunerii de măsuri compensatorii în scopul prevenirii denaturărilor de concurență rezultate din ajutorul de restructurare și (ix) condiției ca ajutorul să fie limitat la minimum și ca grupul de întreprinderi să facă o contribuție reală (care nu conține ajutor).

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către decizia atacată a obligației de motivare stabilită la articolul 296 TFUE, în ceea ce privește câteva aspecte. Reclamanta susține în particular că decizia nu încalcă obligația de motivare în legătură cu (i) condiția impunerii de măsuri compensatorii în scopul prevenirii denaturărilor de concurență rezultate din ajutorul de restructurare și cu (ii) obligația de rambursare a ajutorului ilegal anterior.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/22

Acțiune introdusă la 4 martie 2013 — Alpiq RomIndustries și Alpiq RomEnergie/Comisia

(Cauza T-129/13)

2013/C 141/40

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Alpiq RomIndustries Srl (București, România) și Alpiq RomEnergie Srl (București) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—	anularea, în conformitate cu articolul 264 TFUE, a Deciziei Comisiei Europene C(2012) 2542 final din 25 aprilie 2012 (SA.33451, 2012/C, ex 2012/NN), în măsura în care aceasta le privește pe reclamante;

—	obligarea Comisiei, conform articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă în esență necompetența Comisiei. În opinia reclamantelor, pretinsul ajutor de stat nu intră în domeniul de aplicare temporal al articolelor 107 și 108 TFUE. Conform anexei V la Actul de aderare al României, Comisia este competentă să verifice măsurile de ajutor care au fost adoptate înainte de data aderării României numai atunci când aceste măsuri au continuat să se aplice după data aderării. În această privință, reclamantele susțin, printre altele, că obligațiile Hidroelectrica față de pretinșii beneficiari au fost deja stabilite într-un mod atât de clar în contractele de furnizare a energiei electrice încheiate înainte de aderare încât era exclusă o extindere ulterioară a obligației de furnizare a Hidroelectrica care ar fi putut să conducă la acordarea unui avantaj suplimentar.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/23

Acțiune introdusă la 1 martie 2013 — Lardini/OAPI (reprezentarea unei flori)

(Cauza T-131/13)

2013/C 141/41

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Lardini Srl (Filottrano, Italia) (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, F. Rossi și N. Parrotta, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI (mărci, desene și modele industriale) din 13 decembrie 2012, pronunțată în cauza R 2578/2011-1 și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii căii de atac R 2578/2011-1.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca de poziție care constă într-o floare pentru produse din clasa 25

Decizia examinatorului: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/23

Acțiune introdusă la 2 martie 2013 — Evonik Oil Additives/OAPI — BRB International (VISCOTECH)

(Cauza T-138/13)

2013/C 141/42

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Evonik Oil Additives GmbH (Darmstadt, Germania) (reprezentant: J. Albrecht, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: BRB International BV (Ittervoort, Țările de Jos)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei R 907/2012-5 a Camerei a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 19 decembrie 2012;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: BRB International BV

Marca comunitară vizată: marca verbală „VISCOTECH” pentru produse din clasele 1 și 4

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat: mărcile verbale naționale și internaționale „VISCOPLEX” pentru produse din clasele 1 și 4

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: admite calea de atac și respinge opoziția

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/24

Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Zanjani/Consiliul

(Cauza T-155/13)

2013/C 141/43

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Babak Zanjani (Dubai, Emiratele Arabe Unite) (reprezentanți: L. Defalque și C. Malherbe, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea punctului I.I.1 (din titlul „Persoane”) din anexa la Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2012 L 356, p. 71);

—

anularea punctului I.I.1 (din titlul „Persoane”) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2012 L 356, p. 55);

—

declararea inaplicabilității Deciziei 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care articolul 19 alineatul (1) literele (b) și (c) din Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC (JO 2010 L 195, p. 39) se aplică reclamantului, precum și declararea faptului că reclamantul nu este vizat de măsurile restrictive prevăzute în aceasta, și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a adoptat măsurile restrictive în litigiu prevăzute la articolul 19 alineatul (1) literele (b) și (c) din Decizia 2010/413/PESC în lipsa unui temei juridic.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu și-a îndeplinit obligația de motivare. Motivarea deciziei și a regulamentului atacate este vagă și generală și nu indică motivele specifice și concrete pentru care, în exercitarea puterii sale largi de apreciere, Consiliul a considerat că reclamantul trebuia să fie supus măsurilor restrictive în litigiu.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a încălcat dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantului. Acesta nu a fost informat și nu a primit o notificare a probelor incriminatoare reținute împotriva sa, care justifică măsurile care îl afectează. Consiliul nu a acordat reclamantului accesul la dosarul său, nu i-a furnizat documentele pe care i le-a solicitat (inclusiv informații precise și personalizate care justifică măsurile restrictive în litigiu) și nu i-a divulgat nici eventualele probe incriminatoare reținute împotriva sa. Consiliul a refuzat să îl asculte pe reclamant, deși a formulat o cerere expresă în acest sens. Încălcările menționate mai sus ale dreptului la apărare al reclamantului — în special lipsa oricărei informații cu privire la probele incriminatoare reținute împotriva sa — au avut ca efect încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă al reclamantului.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul a comis o eroare vădită de apreciere prin adoptarea măsurilor restrictive împotriva reclamantului. Motivele reținute de Consiliu împotriva reclamantului nu constituie o motivare adecvată. În plus, Consiliul nu a prezentat probe și informații în susținerea motivelor invocate pentru a justifica măsurile restrictive în litigiu, care sunt întemeiate pe simple alegații.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că măsurile restrictive în litigiu sunt afectate de nelegalitate din cauza caracterului insuficient al aprecierii pe care Consiliul a efectuat-o cu ocazia adoptării lor. Consiliul nu a procedat la o veritabilă examinare a împrejurărilor speței, ci s-a limitat la a urma recomandările Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și la a adopta propunerile făcute de statele membre.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/24

Acțiune introdusă la 14 martie 2013 — First Islamic Investment Bank/Consiliul

(Cauza T-161/13)

2013/C 141/44

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: First Islamic Investment Bank Ltd (Labuan, Malaysia) (reprezentanți: B. Mettetal și C. Wucher-North, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea punctului I.I.10 din anexa la Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 de modificare a Deciziei 2010/413/PESC a Consiliului privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2012 L 356, p. 71), în măsura în care acesta o vizează pe reclamantă;

—

anularea punctului I.I.10 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012 privind punerea în aplicare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului (JO 2012 L 356, p. 55), în măsura în care acesta o vizează pe reclamantă;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă și la suportarea propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că reclamanta nu oferă asistență entităților menționate pentru a încălca dispozițiile Uniunii Europene referitoare la Iran și nu susține din punct de vedere financiar guvernul iranian. De asemenea, ea nu este un element-cheie în ceea ce privește transferul fondurilor legate de tranzacțiile petroliere iraniene. În consecință, fie reclamanta nu îndeplinește criteriile materiale pentru a fi menționată în anexele atacate la Decizia 2012/829/PESC a Consiliului din 21 decembrie 2012 și la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1264/2012 al Consiliului din 21 decembrie 2012, fie Consiliul a comis o eroare vădită de apreciere atunci când a decis că aceste criterii sunt îndeplinite. De altfel, Consiliul nu a aplicat testul corespunzător.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că Consiliul nu a respectat obligația procedurală de a furniza o motivare adecvată în anexele la Decizia 2012/829/PESC și la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1264/2012 al Consiliului și nu a respectat dreptul la apărare și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă.

3.	Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că desemnarea reclamantei încalcă principiul proporționalității.

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/25

Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Novomatic/OAPI — Simba Toys (AFRICAN SIMBA)

(Cauza T-172/13)

2013/C 141/45

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Novomatic AG (Gumpoldskirchen, Austria) (reprezentant: W. Mosing, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Simba Toys GmbH & Co. KG (Fürth-Stadeln, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) pronunțate la 15 ianuarie 2013 în cauza R 157/2012-4, respingerea în totalitate a opoziției pentru lipsa similitudinii între produse sau semne și admiterea înregistrării cererii de marcă comunitară AFRICAN SIMBA, MC 7 534 175 potrivit cererii;

—	obligarea OAPI și, în cazul unei intervenții scrise, a autorului intervenției la suportarea propriilor cheltuieli de judecată și a cheltuielilor pe care reclamanta le-a efectuat în cadrul procedurii în fața OAPI și în prezenta procedură.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată:„AFRICAN SIMBA” pentru produse și servicii din clasele 9, 28 și 41 — cerere de înregistrare a mărcii comunitare nr. 7 534 175

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: Simba Toys GmbH & Co. KG

Marca sau semnul invocat: marca figurativă națională cuprinzând elementul verbal „Simba”, precum și o înregistrare internațională a mărcii verbale „SIMBA” pentru produse din clasa 28

Decizia diviziei de opoziție: admite în parte opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 42 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 207/2009 coroborat cu norma 22 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 și cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

18.5.2013

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/25

Acțiune introdusă la 20 martie 2013 — Selo Medical/OAPI — biosyn Arzneimittel (SELOGYN)

(Cauza T-173/13)

2013/C 141/46

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Selo Medical GmbH (Unternberg, Austria) (reprezentant: avocat T. Schneider)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: biosyn Arzneimittel GmbH (Fellbach, Germania)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 21 ianuarie 2013 în cauza R 2601/2011-4 și respingerea opoziției formulate împotriva înregistrării mărcii comunitare;

—	obligarea OAPI sau a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „SELOGYN” pentru produse din clasa 5 — Cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 9 049 016

Titularul mărcii sau al semnului invocat în procedura opoziției: biosyn Arzneimittel GmbH

Marca sau semnul invocat: marca verbală națională „SELESYN” pentru produse și servicii din clasele 5, 29 și 44

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009

		ISSN 1977-1029 doi:10.3000/19771029.C_2013.141.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 141

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 56 18 mai 2013

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2013/C 141/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 129, 4.5.2013	1

	Curtea de Justiție
2013/C 141/02	Depunerea jurământului de către un nou membru al Tribunalului	2

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2013/C 141/03	Cauza C-32/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Magyar Köztársaság Legfelsőbb Bírósága — Ungaria) — Allianz Hungária Biztosító Zrt., Generali-Providencia Biztosító Zrt., Gépjármű Márkakereskedők Országos Szövetsége, Magyar Peugeot Márkakereskedők Biztosítási Alkusz Kft., Paragon-Alkusz Zrt., succesoarea în drept a Magyar Opelkereskedők Bróker Kft./Gazdasági Versenyhivatal [Concurență — Articolul 101 alineatul (1) TFUE — Aplicarea unei reglementări naționale similare — Competența Curții — Acorduri bilaterale între o societate de asigurări și service-uri privind tarifele orare de reparație — Tarife majorate în funcție de numărul de contracte de asigurare încheiate prin intermediul acestor service-uri care acționează în calitate de intermediari pentru societatea de asigurări — Noțiunea acord având ca obiect restrângerea concurenței]	3

2013/C 141/04	Cauza C-108/11: Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 14 martie 2013 — Comisia Europeană/Irlanda (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — TVA — Cotă redusă — Livrări de ogari și de cai care nu sunt destinați preparării sau producerii de alimente pentru consumul uman sau animal, închirierea de cai și servicii de inseminare — Directiva 2006/112/CE — Încălcarea articolului 96, a articolului 98 coroborat cu anexa III și a articolului 110)	3

2013/C 141/05	Cauza C-216/11: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 martie 2013 — Comisia Europeană/Republica Franceză (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 92/12/CEE — Accize — Produse din tutun achiziționate într-un stat membru și transportate în alt stat membru — Criterii de apreciere exclusiv cantitative — Articolul 34 TFUE — Restricții cantitative la import)	4

2013/C 141/06	Cauza C-276/11: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 martie 2013 — Viega GmbH & Co. KG/Comisia Europeană (Recurs — Concurență — Înțelegere — Sectorul racordurilor din cupru și din aliaje de cupru — Racorduri de sudat și de montat fără sudură — Administrarea și aprecierea probelor — Dreptul de a fi ascultat în justiție — Obligația de motivare — Principiul proporționalității)	4

2013/C 141/07	Cauza C-415/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado Mercantil no 3 de Barcelona — Spania) — Mohamed Aziz/Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa) (Directiva 93/13/CEE — Contracte încheiate cu consumatorii — Contract de împrumut ipotecar — Procedură de executare ipotecară — Competențele instanței naționale de fond — Clauze abuzive — Criterii de apreciere)	5

2013/C 141/08	Cauza C-419/11: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Městský soud v Praze — Republica Cehă) — Česká spořitelna, a.s./Gerald Feichter [Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială — Articolul 5 punctul 1 litera (a) și articolul 15 alineatul (1) — Noțiunile materie contractuală și contract încheiat de consumator — Bilet la ordin — Aval — Garantare a unui contract de credit]	6

2013/C 141/09	Cauza C-420/11: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Jutta Leth/Republik Österreich, Land Niederösterreich (Mediu — Directiva 85/337/CEE — Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului — Autorizarea unui astfel de proiect în lipsa unei evaluări adecvate — Obiectivele acestei evaluări — Condiții cărora le este subordonată existența unui drept la repararea prejudiciului — Includerea sau neincluderea protecției particularilor împotriva prejudiciilor materiale)	6

2013/C 141/10	Cauza C-527/11: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de l’Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — Valsts ieņēmumu dienests/Ablessio SIA (TVA — Directiva 2006/112/CE — Articolele 213, 214 și 273 — Identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA — Refuzul de a atribui un număr de identificare în scopuri de TVA pentru motivul că persoana impozabilă nu dispune de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru exercitarea activității economice declarate — Legalitate — Luptă împotriva evaziunii fiscale — Principiul proporționalității)	7

2013/C 141/11	Cauza C-545/11: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 martie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Frankfurt (Oder) — Germania] — Agrargenossenschaft Neuzelle eG/Landrat des Landkreises Oder-Spree [Politica agricolă comună — Regulamentul (CE) nr. 73/2009 — Articolul 7 alineatele (1) și (2) — Modularea plăților directe acordate agricultorilor — Reducere suplimentară a cuantumurilor plăților directe — Validitate — Principiul protecției încrederii legitime — Principiul nediscriminării]	7

2013/C 141/12	Cauza C-289/12 P: Recurs introdus la 8 iunie 2012 de Zdeněk Altner împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 23 martie 2012 în cauza T-535/11, Altner/Comisia	8

2013/C 141/13	Cauza C-33/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi (Polonia) la 22 ianuarie 2013 — Marcin Jagiełło/Dyrektor Izby Skarbowej w Łodzi	8

2013/C 141/14	Cauza C-34/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 23 ianuarie 2013 — Monika Kušionová/SMART Capital, a. s.	9

2013/C 141/15	Cauza C-38/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Sąd Rejonowy w Białymstoku (Polonia) la 25 ianuarie 2013 — Małgorzata Nierodzik/Samodzielny Publiczny Psychiatryczny Zakład Opieki Zdrowotnej im. dr Stanisława Deresza w Choroszczy	9

2013/C 141/16	Cauza C-49/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Úřad průmyslového vlastnictví (Republica Cehă) la 29 ianuarie 2013 — MF 7 a. s./MAFRA, a. s.	10

2013/C 141/17	Cauza C-51/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Rotterdam (Țările de Jos) la 31 ianuarie 2013 — Nationale-Nederlanden Levensverzekering Mij NV/Hubertus Wilhelmus van Leeuwen	10

2013/C 141/18	Cauza C-53/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajským soudem v Ostravě (Republica Cehă) la 30 ianuarie 2013 — Strojírny Prostějov, a. s./Odvolací finanční ředitelství	11

2013/C 141/19	Cauza C-60/13: Acțiune introdusă la 4 februarie 2013 — Comisia Europeană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord	11

2013/C 141/20	Cauza C-61/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 7 februarie 2013 — Alba Forni/Ministero dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca	11

2013/C 141/21	Cauza C-62/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 7 februarie 2013 — Immacolata Racca/Ministero dell'Istruzione, dell'Università e della Ricerca	12

2013/C 141/22	Cauza C-63/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Napoli (Italia) la 7 februarie 2013 — Fortuna Russo/Comune di Napoli	13

2013/C 141/23	Cauza C-72/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Polonia) la 11 februarie 2013 — Gmina Wrocław/Ministrowi Finansów	14

2013/C 141/24	Cauza C-87/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Hoge Raad der Nederlanden (Țările de Jos) la 21 februarie 2013 — Staatssecretaris van Financiën/X	14

2013/C 141/25	Cauza C-99/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 28 februarie 2013 — Guy Kleynen/Conseil des ministres	14

2013/C 141/26	Cauza C-106/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale di Tivoli (Italia) la 4 martie 2013 — Francesco Fierro, Fabiana Marmorale/Edoardo Ronchi, Cosimo Scocozza	15

2013/C 141/27	Cauza C-108/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de le Conseil d'État (Franța) la 6 martie 2013 — Société Mac GmbH/Ministère de l'agriculture, de l'agroalimentaire et de la forêt	15

2013/C 141/28	Cauza C-122/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de Tribunale Ordinario di Firenze (Italia) la 15 martie 2013 — Paola C/Presidenza del Consiglio dei Ministri	15

2013/C 141/29	Cauza C-134/13: Cerere de decizie preliminară introdusă de First-tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit) la 18 martie 2013 — Raytek GmbH, Fluke Europe BV/Commissioners for Her Majesty′s Revenue and Customs	16

2013/C 141/30	Cauza C-141/13 P: Recurs introdus la 20 martie 2013 de Reber Holding GmbH & Co. KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 17 ianuarie 2013 în cauza T-355/09, Reber Holding GmbH & Co. KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	16

	Tribunalul
2013/C 141/31	Cauza T-422/12: Ordonanța Tribunalului din 20 februarie 2013 — Kappa Filter Systems/OAPI (THE FUTURE HAS ZERO EMISSIONS) (Acțiune în anulare — Termen de introducere a acțiunii — Tardivitate — Lipsa cazului fortuit — Inadmisibilitate vădită)	18

2013/C 141/32	Cauza T-462/12 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Pilkington Group/Comisia (Procedură privind măsurile provizorii — Concurență — Publicarea unei decizii de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Respingerea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate datelor despre care se pretinde că sunt protejate de secretul de afaceri — Cerere de măsuri provizorii — Urgență — Fumus boni iuris — Evaluarea comparativă a intereselor)	18

2013/C 141/33	Cauza T-552/12 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — North Drilling/Consiliul (Măsuri provizorii — Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive împotriva Iranului — Înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Cerere de măsuri provizorii — Lipsa urgenței — Evaluare comparativă a intereselor)	19

2013/C 141/34	Cauza T-4/13 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 martie 2013 — Communicaid Group/Comisia (Măsuri provizorii — Contracte de achiziții publice de servicii — Procedură de cerere de ofertă — Servicii de formare lingvistică — Respingerea ofertei depuse de un ofertant — Cerere de suspendare a executării și de măsuri provizorii — Pierderea unei șanse — Lipsa unui prejudiciu grav și ireparabil — Lipsa urgenței)	19

2013/C 141/35	Cauza T-98/13: Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — CMT/OAPI — Camomilla (Camomilla)	19

2013/C 141/36	Cauza T-99/13: Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — CMT/OAPI — Camomilla (Camomilla)	20

2013/C 141/37	Cauza T-100/13: Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — CMT/OAPI — Camomilla (CAMOMILLA)	21

2013/C 141/38	Cauza T-106/13: Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — Synergy Hellas/Comisia	21

2013/C 141/39	Cauza T-118/13: Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 — Whirlpool Europe/Comisia	22

2013/C 141/40	Cauza T-129/13: Acțiune introdusă la 4 martie 2013 — Alpiq RomIndustries și Alpiq RomEnergie/Comisia	22

2013/C 141/41	Cauza T-131/13: Acțiune introdusă la 1 martie 2013 — Lardini/OAPI (reprezentarea unei flori)	23

2013/C 141/42	Cauza T-138/13: Acțiune introdusă la 2 martie 2013 — Evonik Oil Additives/OAPI — BRB International (VISCOTECH)	23

2013/C 141/43	Cauza T-155/13: Acțiune introdusă la 15 martie 2013 — Zanjani/Consiliul	24

2013/C 141/44	Cauza T-161/13: Acțiune introdusă la 14 martie 2013 — First Islamic Investment Bank/Consiliul	24

2013/C 141/45	Cauza T-172/13: Acțiune introdusă la 21 martie 2013 — Novomatic/OAPI — Simba Toys (AFRICAN SIMBA)	25

2013/C 141/46	Cauza T-173/13: Acțiune introdusă la 20 martie 2013 — Selo Medical/OAPI — biosyn Arzneimittel (SELOGYN)	25

2013/C 141/47	Cauza T-215/09: Ordonanța Tribunalului din 18 martie 2013 — Freistaat Sachsen/Comisia	26

2013/C 141/48	Cauza T-217/09: Ordonanța Tribunalului din 18 martie 2013 — Mitteldeutsche Flughafen și Flughafen Dresden/Comisia	26

2013/C 141/49	Cauza T-49/12: Ordonanța Tribunalului din 12 martie 2013 — Lafarge/Comisia	26

2013/C 141/50	Cauza T-194/12: Ordonanța Tribunalului din 27 martie 2013 Advance Magazine Publishers/OAPI — Bauer Consumer Media (GOLF WORLD)	26