22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/1

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului Europei în materie de creștere durabilă și competitivitate.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii Europene (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, o decizie privind Orientările politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (1), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând astfel începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care are la bază Strategia Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii adoptate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și a sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței forței de muncă și depunerii de noi eforturi în vederea consolidării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete pe care să le includă în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă. În Programul național de reformă al Portugaliei nu sunt comunicate explicit angajamente și acțiuni specifice pe 2011, însă se preconizează că acestea vor fi prezentate Consiliului European.

(6)

La 23 martie 2011, guvernul portughez a prezentat Parlamentului național un program de stabilitate pentru 2011-2014, însă acesta a fost respins. La 19 aprilie 2011, guvernul portughez a prezentat un program național de reformă. Scenariul macroeconomic și cel bugetar propuse și recomandările de politică au fost preluate în memorandumul de înțelegere semnat la 17 mai 2011.

(7)

La 17 mai 2011, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE, care prevede furnizarea de asistență financiară pe termen mediu, pe o perioadă de trei ani, 2011-2014, Portugaliei, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară (2). Memorandumul de înțelegere însoțitor, semnat în aceeași zi, și completările ulterioare la acesta prevăd condițiile de politică economică pe baza cărora este acordată asistența financiară.

(8)

În 2010, PIB-ului Portugaliei a crescut cu o rată de 1,3 %. Alături de o creștere puternică a exporturilor, această performanță de creștere pozitivă s-a datorat și unor factori excepționali, care au impulsionat consumul privat. Evoluțiile prețurilor și ale costurilor au fost în mod clar insuficiente pentru a stimula competitivitatea într-un ritm suficient de rapid încât să își redreseze deficitul de cont curent, al cărui nivel era ridicat, fiind de 10 % din PIB în 2010. Faptul că economia în ansamblu era fragilă și că rata șomajului a crescut vertiginos (aceasta fiind de 11,2 % la sfârșitul anului 2010) a dus la deficite publice mari, care au depășit 10 % din PIB în 2009 și 9 % în 2010, în creștere față de nivelul de 3,5 % din 2008. Evoluția nefavorabilă a finanțelor publice, asociată unei previziuni sumbre privind creșterea economică, a condus recent la o deteriorare a încrederii și la o creștere a presiunii pe piețele de obligațiuni de stat, existând din ce în ce mai multe preocupări cu privire la sustenabilitatea finanțelor sale publice. Ca urmare a retrogradărilor consecutive ale obligațiunilor portugheze de către agențiile de rating de credit, Portugalia a ajuns în situația de a nu se mai putea refinanța în condițiile unor dobânzi sustenabile pe termen lung pentru finanțele publice. În paralel, sectorul bancar, care depinde foarte mult de finanțarea externă, în special din zona euro, a fost din ce în ce mai mult deconectat de la finanțarea disponibilă pe piață.

(9)

Portugalia s-a angajat să implementeze programul de ajustare economică și financiară, în vederea restabilirii încrederii în sectorul bancar și în ceea ce privește situația datoriei sale suverane și a sprijinirii creșterii și ocupării forței de muncă. Programul prevede acțiuni ample pe trei fronturi: (i) o strategie de consolidare bugetară credibilă și echilibrată, sprijinită de măsuri fiscale structurale și de un control fiscal ameliorat; (ii) ample reforme structurale, inclusiv ale pieței forței de muncă și a produselor, concentrate la începutul perioadei; și (iii) eforturi de a proteja sectorul financiar împotriva reducerii dezordonate a nivelului de îndatorare, prin mecanisme de piață susținute de instrumente alternative.

(10)

Comisia a evaluat Programul național de reformă. Comisia nu a ținut seama doar de relevanța acestuia pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Portugalia, ci și de respectarea de către acestea a normelor și orientărilor UE, având în vedere necesitatea de a se consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare. În acest context, Comisia subliniază caracterul urgent al implementării măsurilor planificate pentru a respecta Decizia de punere în aplicare 2011/344/UE,

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/3

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, a adoptat o decizie privind Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima Analiză anuală a creșterii, marcând astfel începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și al primului semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care se înscrie în cadrul Strategiei Europa 2020.

(4)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile privind consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a Analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii bugetelor solide și sustenabilității finanțelor publice, reducerii șomajului prin reforme ale pieței muncii și depunerii de noi eforturi în vederea intensificării creșterii. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete, pe care să le includă în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență și în programele naționale de reformă.

(6)

La 6 aprilie 2011, Finlanda a transmis actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate care privește perioada 2011-2014 și Programul național de reformă din 2011. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(7)

La apogeul crizei economice globale, Finlanda a cunoscut o scădere foarte abruptă a PIB, ca urmare a faptului că economia finlandeză s-a bazat, în mod tradițional, pe performanțele exportului realizat de industriile sale principale. În 2009, PIB s-a contractat cu 8,2 % în urma unei scăderi extrem de accentuate a exporturilor (de 20 % în volum) și a efectelor adverse asociate ale neîncrederii investitorilor. Rata șomajului a crescut cu aproximativ două puncte procentuale, de la 6,4 % din forța de muncă în 2008, la 8,3 % în 2010. Redresarea economică a fost puternică, respectiv PIB a crescut cu 3,1 % în 2010, fiind susținut atât de cererea internă, cât și de o revenire a exporturilor. După o scurtă cădere în 2009, prețurile în sectorul imobiliar și volumul construcțiilor de locuințe au crescut rapid, depășind nivelurile anterioare crizei și dând naștere anumitor preocupări legate de expansiunea excesivă a pieței imobiliare. Finlanda a ieșit din criza economică cu un deficit public de 2,5 % din PIB în 2010 și o datorie de 48,5 % din PIB.

(8)

Pe baza evaluării Programului de stabilitate actualizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, opinia Consiliului este că, pentru perioada 2011-2012, scenariul macroeconomic pe care se bazează Programul de stabilitate este plauzibil, dar pentru perioada ulterioară acest scenariu este, într-o mică măsură, prea favorabil. Pentru perioada 2011-2012, scenariul macroeconomic corespunde prognozei din primăvară a serviciilor Comisiei. Pentru perioada 2013-2015, Programul de stabilitate preconizează o creștere de aproximativ 2 % din PIB, care depășește ușor creșterea potențială estimată de 1,5 % și, prin urmare, ar putea fi supusă unor riscuri. Obiectivul strategiei bugetare este de a reduce deficitul până la 0,9 % din PIB în 2011 și până la 0,7 % în 2012, reflectând îmbunătățirea ciclică a economiei și unele măsuri de consolidare decise deja de guvernul anterior. Cu toate acestea, actualizarea Programului de stabilitate nu prevede nicio altă consolidare bugetară în perioada 2013-2015. Riscurile pentru obiectivele bugetare par a fi echilibrate. Cel mai important factor de risc provine din mediul macroeconomic global care are, în mod tradițional, un puternic impact asupra economiei finlandeze bazate pe export.

(9)

Ultima actualizare a Programului de stabilitate nu are în vedere utilizarea îmbunătățirii prognozate a condițiilor economice pentru realizarea consolidării bugetare pe termen mediu. În timp ce îndeplinirea obiectivului pe termen mediu (OTM), stabilit de autoritățile finlandeze ca fiind un surplus structural de 0,5 % din PIB, este planificată pentru 2011, în anii următori, soldul structural este prevăzut să se situeze sub țintă.

(10)

Potrivit ultimei evaluări efectuate de Comisie, riscurile referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice par să fie de nivel mediu. În timp ce măsurile pentru a contracara efectele îmbătrânirii populației au reprezentat una dintre prioritățile guvernelor finlandeze succesive, țara se confruntă cu o schimbare demografică puternică și imediată și există încă un deficit considerabil de sustenabilitate a finanțelor publice. Această provocare are implicații pentru multe domenii de politică. Îmbătrânirea populației va conduce la o creștere semnificativă a cererii de servicii legate de procesul de îmbătrânire, care, în Finlanda, sunt în cea mai mare parte furnizate de administrațiile locale. Mai multe studii au constatat că, în ultimii ani, îmbunătățirea productivității serviciilor publice a fost slabă. Autoritățile finlandeze au implementat deja mai multe reforme vizând restructurarea serviciilor publice și stimularea productivității atât la nivelul guvernului central, cât și la nivelul administrațiilor locale. Investițiile relativ mari efectuate în sectorul public în domeniul tehnologiei informației nu s-au tradus încă în îmbunătățiri ale productivității, ceea ce implică faptul că acestea trebuie însoțite de schimbări structurale și administrative. În ansamblu, mai pot fi încă luate măsuri suplimentare pentru a obține câștiguri de productivitate și reduceri de costuri în furnizarea serviciilor publice.

(11)

Creșterea actuală a șomajului pe termen lung constituie motiv de îngrijorare. În perioada 2005-2008, șomajul pe termen lung a scăzut substanțial, dar a început să crească din nou în 2009. La sfârșitul lunii martie 2011, numărul șomerilor pe termen lung era de 57 400 de persoane, reprezentând o creștere cu 12 400 de persoane față de anul precedent. Mulți dintre acești șomeri aparțin în prezent grupei de vârstă 55-64 de ani. Ca urmare a modelului de pensionare, cea mai mare creștere a șomajului se va înregistra în cadrul grupei de vârstă 45-54 de ani. Deși rata șomajului pe termen lung se situează în Finlanda sub media UE, problema trebuie privită în contextul asigurării forței de muncă în viitor și al incluziunii sociale. Experiența arată că șomajul pe termen lung mărește, în special, riscul de sărăcie și de excluziune socială. Deși creșterea șomajului pe termen lung este recunoscută de către autoritățile finlandeze ca fiind o problemă presantă, nu a fost definită până acum o strategie cuprinzătoare pentru combaterea acesteia. Finlanda a extins în timpul crizei în mod eficient măsurile de politică active pentru piața forței de muncă pentru a combate șomajul în rândul tinerilor. Deși acest lucru a contribuit la reducerea șomajului în rândul tinerilor în perioada 2010-2011, acesta rămâne în continuare peste media UE și poate justifica luarea de noi măsuri. În mod similar, consolidarea și mai buna orientare a măsurilor de politică active pentru piața forței de muncă ar putea contribui la inversarea tendinței negative a șomajului pe termen lung.

(12)

Având în vedere schimbările demografice, creșterea ratei de ocupare a lucrătorilor vârstnici este importantă pentru finanțele publice și esențială pentru a răspunde în viitor cererii de forță de muncă. Sistemul de pensii finlandez a fost reformat în 2005, iar în 2009 s-a stabilit o legătură între pensie și un coeficient al speranței de viață. Cu toate acestea, în prezent, vârsta legală de pensionare nu este corelată cu speranța de viață. Având în vedere creșterea continuă a speranței de viață, o astfel de corelare ar contribui nu numai la asigurarea ofertei de forță de muncă, ci și a unor pensii adecvate. Schemele de pensionare anticipată au fost reduse în ultimii câțiva ani, dar mai pot fi încă luate și alte măsuri în vederea creșterii stimulentelor de angajare pentru vârstnici. De exemplu, ajutorul prelungit de șomaj pentru vârstnici funcționează, în linii mari, la fel ca pensia pentru șomaj care a fost desființată. În pofida îmbunătățirilor efectuate în ultimii zece ani, ratele de ocupare a lucrătorilor vârstnici și vârsta efectivă de ieșire la pensie sunt prea scăzute. Dizabilitatea constituie foarte des cauza pensionării anticipate. Pentru a crește vârsta efectivă de pensionare sunt necesare măsuri care să țină seama și de calitatea vieții la locul de muncă, inclusiv de starea de bine și de sănătatea angajaților. Acest lucru este important având în vedere, în special, numărul mare de persoane care primesc pensii de invaliditate. Din 2009, Finlanda a cheltuit aproximativ 21 de milioane EUR pentru proiecte destinate îmbunătățirii mediului de lucru. Impactul acestor inițiative merită să fie evaluat. Participarea la programe de învățare pe tot parcursul vieții a fost, în mod tradițional, foarte ridicată în Finlanda și va continua să fie importantă având în vedere cerințele emergente pentru noi competențe și schimbările demografice.

(13)

Creșterea concurenței, în special în sectorul serviciilor, a devenit din ce în ce mai relevantă pentru mărirea productivității și a potențialului de creștere economică. Îndepărtarea din punct de vedere geografic a Finlandei și densitatea mică a populației sale slăbește concurența în afaceri, având ca efect o creștere relativ scăzută a productivității în sectoarele necomerciale. Structurile antreprenoriale existente sunt ocazional foarte concentrate, în special în industria alimentară sau în comerțul cu ridicata și cu amănuntul. Acest fapt ar putea contribui la nivelul relativ ridicat al prețului la consumator, deși distanțele lungi de transport ar putea avea, de asemenea, un rol. Prețurile cu amănuntul se numără printre cele mai mari din UE. Concurența în comerțul cu amănuntul este în continuare obstrucționată parțial de reglementări, în pofida unei relaxări recente, și de barierele cu care se confruntă întreprinderile străine și locale care intră sau ies de pe piață.

(14)

În Programul de stabilitate și în Programul național de reformă ale Finlandei nu sunt stabilite în mod explicit angajamente specifice în temeiul Pactului Euro Plus, dar se așteaptă ca acestea să fie prezentate după formarea noului guvern.

(15)

Comisia a evaluat Programul de stabilitate și Programul național de reformă, ținând seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Finlanda, ci și de conformitatea lor cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE. Comisia consideră că trebuie formulate măsuri de consolidare pe termen mediu și că sunt necesare în continuare acțiuni pentru îmbunătățirea sustenabilității finanțelor publice, inclusiv prin mărirea productivității sectorului public. De asemenea, sunt necesare în continuare acțiuni pentru sporirea stimulentelor în favoarea muncii și creșterea vârstei efective de ieșire de pe piața muncii, precum și pentru îmbunătățirea productivității și a concurenței pe piețele din sectorul serviciilor.

(16)

În lumina acestei evaluări și ținând seama, de asemenea, de Recomandarea Consiliului din 2 iunie 2010 în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de stabilitate al Finlandei, iar avizul său (3) se regăsește, în special, în recomandările 1 și 2 de mai jos. Ținând seama de concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al Finlandei,

1.

Să continue consolidarea bugetară utilizând orice venit excepțional pentru a reduce deficitul și luând în același timp măsuri suplimentare de menținere a poziției fiscale deasupra obiectivului pe termen mediu, în special prin respectarea criteriului de referință privind cheltuielile pe termen mediu.

2.

Să ia măsuri suplimentare pentru a obține câștiguri de productivitate și reduceri de costuri în furnizarea serviciilor publice, inclusiv efectuarea de schimbări structurale, pentru a răspunde provocărilor create de îmbătrânirea populației.

3.

Să orienteze măsurile active pentru piața forței de muncă mai mult către șomerii pe termen lung și către tineri.

4.

Să ia măsuri pentru creșterea șanselor de angajare ale lucrătorilor vârstnici și a participării acestora la programe de învățare pe tot parcursul vieții. Să ia măsuri suplimentare, în consultare cu partenerii sociali și cu respectarea practicilor naționale, pentru a încuraja lucrătorii vârstnici să rămână pe piața muncii, prin măsuri care să reducă ieșirea timpurie și să crească vârsta efectivă de pensionare. Având în vedere sistemul deja existent de corelare între alocațiile de pensii și speranța de viață, să ia în considerare o corelare între vârsta legală de pensionare și speranța de viață.

5.

A lua măsuri suplimentare de deschidere în continuare a sectorului serviciilor, prin redefinirea cadrului de reglementare și îndepărtarea restricțiilor în vederea facilitării noilor intrări pe piețele din sectorul serviciilor, în special în sectorul comerțului cu amănuntul.

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/6

(1)

În data de 6 mai 2009, Consiliul a adoptat Decizia 2009/459/CE (2) prin care se pune la dispoziția României o asistență financiară pe termen mediu, pe o perioadă de trei ani, în temeiul dispozițiilor articolului 143 din tratat. Memorandumul de înțelegere însoțitor, semnat la 23 iunie 2009, și completările ulterioare la acesta prevăd condițiile de politică economică pe baza cărora a fost acordată asistența financiară. Decizia 2009/459/CE a fost modificată în 16 martie 2010 prin Decizia 2010/183/UE (3). Întrucât România a implementat cu succes programul, în condițiile unei ajustări parțiale a contului curent din cauza deficiențelor structurale care subzistă încă pe piața produselor și pe piața muncii din România și care determină o anumită vulnerabilitate a țării la șocurile prețurilor internaționale, Consiliul a adoptat la 12 mai 2011 Decizia 2011/288/UE (4) prin care se pune la dispoziția României o asistență financiară preventivă pe termen mediu, pe o perioadă de trei ani, în conformitate cu articolul 143 din tratat. Memorandumul de înțelegere însoțitor a fost semnat la 29 iunie 2011.

(2)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de lansare a unei noi strategii pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, pe baza unei coordonări consolidate a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(3)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind Orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind Orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (5), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate la elaborarea politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(4)

La 12 ianuarie 2011, Comisia a adoptat prima analiză anuală a creșterii, marcând începutul unui nou ciclu de guvernanță economică în UE și primul semestru european de coordonare ex ante integrată a politicilor, care se înscrie în cadrul Strategiei Europa 2020.

(5)

La 25 martie 2011, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru consolidarea bugetară și reforma structurală (în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 februarie și 7 martie 2011 și ca urmare a analizei anuale a creșterii efectuate de Comisie). Acesta a subliniat necesitatea de a acorda prioritate restabilirii unor bugete solide și sustenabilității fiscale, reducerii șomajului prin reforme ale pieței muncii și depunerii de noi eforturi pentru consolidarea creșterii economice. Consiliul European a solicitat statelor membre să transpună aceste priorități în măsuri concrete care să fie incluse în programele de stabilitate sau de convergență ale acestora, precum și în programele naționale de reformă.

(6)

La 25 martie 2011, Consiliul European a invitat totodată statele membre care participă la Pactul Euro Plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a putea fi incluse în programele de stabilitate sau de convergență ale acestora, precum și în programele naționale de reformă.

(7)

La 2 mai 2011, România a prezentat actualizarea din 2011 a Programului de convergență, care vizează perioada 2011-2014, și Programul național de reformă din 2011. Cele două programe au fost evaluate în același timp.

(8)

În perioada 2002-2008, economia României a înregistrat o creștere puternică, cu o rată medie de creștere a PIB-ului real de 6,3 %, care depășea nivelul creșterii potențiale. Această creștere economică a fost determinată în principal de cererea internă, în condițiile în care evoluția rapidă a creditului și a salariilor a impulsionat consumul și investițiile private. Creșterea explozivă a fost alimentată și de intrările de capital străin, ceea ce a condus la supraîncălzire și la crearea unor dezechilibre externe și bugetare nesustenabile. Deficitul de cont curent a atins valoarea record de 13,4 % din PIB în 2007 și a scăzut doar marginal în 2008, până la 11,6 % din PIB. Potrivit ultimei evaluări a Comisiei privind sustenabilitatea pe termen lung, riscurile cu privire la sustenabilitatea pe termen lung pe care le prezintă finanțele publice par să fie ridicate. Cu toate acestea, această evaluare nu ia în considerare măsurile cuprinzătoare de reformă a pensiilor adoptate în 2010, care au îmbunătățit în mod substanțial sustenabilitatea pe termen lung a sistemului român de pensii. Împrumuturile externe masive au avut la bază o politică fiscală prociclică, deficitul global crescând de la 1,2 % din PIB în 2005 la 5,7 % din PIB în 2008, ca urmare a derapajelor bugetare repetate, în special la nivelul cheltuielilor curente. Criza financiară și încetinirea activității economice la nivel mondial care i-a urmat au crescut aversiunea față de risc în rândul investitorilor, ceea ce a determinat reducerea simțitoare a fluxurilor de capital către România. Participarea pe piața muncii nu a crescut, în pofida condițiilor economice favorabile, rata de ocupare a forței de muncă variind extrem de puțin în anii de creștere explozivă. Rata de ocupare a forței de muncă a scăzut până la 63,3 % în 2010, în timp ce rata șomajului a crescut de la 5,8 % în 2008 la 7,3 % în 2010, ca urmare a încetinirii activității economice. Rata șomajului rămâne deosebit de ridicată în rândul grupurilor vulnerabile, de exemplu al populației rome. În aceste circumstanțe, confruntate cu nevoi acute de finanțare privată, autoritățile române au solicitat în mai 2009 asistență financiară internațională și din partea UE.

(9)

În urma implementării cu succes a programului de ajustare UE-FMI și pentru a consolida aceste rezultate pozitive, a fost negociat un program preventiv UE-FMI pentru 2011-2013 cu autoritățile. Respectivul program nou continuă măsurile de consolidare fiscală, reformele în domeniul guvernanței fiscale și politica de menținere a stabilității financiare începute în cadrul programului pentru perioada 2009-2011. În plus, acesta acordă o atenție specială reformelor structurale ale pieței produselor (în sectoarele energiei și transporturilor) și ale pieței muncii, reforme necesare pentru a valorifica potențialul de creștere al României, a stimula crearea de locuri de muncă și a crește absorbția fondurilor UE. România rămâne pe drumul cel bun pentru atingerea țintei de deficit de trezorerie de 4,4 % din PIB în 2011 (sub 5 % din PIB în termeni ESA). Aceasta va constitui totodată o bază adecvată pentru îndeplinirea țintei de deficit de sub 3 % din PIB pentru 2012, deși, potrivit previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2011, ar putea fi necesare măsuri suplimentare. Autoritățile au adoptat, de asemenea, măsuri pentru a atinge obiectivele de reformă structurală din noul program și pentru a continua menținerea stabilității financiare.

(10)

Pe baza evaluării Programului de convergență actualizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că ipotezele macroeconomice care stau la baza previziunilor din program sunt plauzibile. Programul de convergență vizează corectarea deficitului excesiv până în 2012, termenul fixat de Consiliu în recomandarea sa din 16 februarie 2010. Programul anunță un deficit global de 2,6 % din PIB în 2013 și de 2,1 % din PIB în 2014, consolidarea planificată fiind bazată în principal pe cheltuieli. Potrivit soldului structural recalculat de serviciile Comisiei, obiectivul pe termen mediu (OTM) nu va fi atins în perioada acoperită de program. Strategia de consolidare pare a fi concentrată la începutul perioadei, cu îmbunătățiri structurale prevăzute pentru 2011 și 2012. În schimb, în 2013-2014 soldul structural nu se va îmbunătăți. Evoluția estimată a deficitului este adecvată în 2011 și 2012, dar nu și în 2013 și 2014. Principalele riscuri care afectează țintele bugetare sunt legate de implementare, de existența unor arierate la nivelul întreprinderilor de stat, care reprezintă o obligație bugetară contingentă importantă, și de rezervele exprimate de Comisie (Eurostat) cu privire la notificarea de către România a procedurii aplicabile deficitelor excesive (6). Cu privire la aceasta din urmă, România s-a angajat să acorde prioritate îmbunătățirii compilării statisticilor privind finanțele publice în ESA95 în cadrul Institutului Național de Statistică.

(11)

România a inclus angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus în Programul național de reformă și în Programul de convergență, prezentate la 2 mai 2011. Majoritatea acestor angajamente au fost deja îndeplinite sau sunt în curs de îndeplinire în cadrul programului de asistență financiară pe termen mediu și sunt, în linii mari, adecvate pentru abordarea provocărilor identificate în contextul pactului.

(12)

Comisia a evaluat Programul de convergență și Programul național de reformă, inclusiv angajamentele asumate în cadrul Pactului Euro Plus. Ea a luat în calcul atât relevanța acestora pentru politica fiscală și socioeconomică sustenabilă în România, cât și respectarea de către acestea a normelor și orientărilor UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a UE prin includerea unor parametri la nivelul UE în cadrul deciziilor naționale viitoare.

(13)

În lumina acestei evaluări și ținând seama de Recomandarea Consiliului din 16 februarie 2010 formulată în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a examinat actualizarea din 2011 a Programului de convergență al României, iar avizul său (7) se reflectă în recomandarea de mai jos. Luând în considerare concluziile Consiliului European din 25 martie 2011, Consiliul a examinat Programul național de reformă al României,

(i)

incertitudini legate de impactul anumitor întreprinderi publice asupra deficitului bugetar;

(ii)

raportările din categoriile ESA95 „alte sume de primit/de plătit”;

(iii)

natura și impactul anumitor tranzacții financiare; și

(iv)

consolidarea fluxurilor intraguvernamentale.

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/9

1.

La 15 septembrie 2010, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții („propunerea”) (3). Principalul obiectiv al propunerii este de a institui norme comune pentru creșterea siguranței și eficienței pieței instrumentelor derivate extrabursiere.

2.

AEPD nu a fost consultată de către Comisie, deși articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 („Regulamentul (CE) nr. 45/2001”) impune acest lucru. Prin urmare, acționând din proprie inițiativă, AEPD a adoptat prezentul aviz în temeiul articolului 41 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

3.

AEPD cunoaște faptul că aceste recomandări intervin într-o etapă relativ târzie a procesului legislativ. Cu toate acestea, consideră că emiterea prezentului aviz este oportună și utilă. În primul rând, AEPD subliniază posibilele implicații ale propunerii privind protecția datelor. În al doilea rând, analiza prezentată în prezentul aviz este relevantă în mod direct pentru aplicarea legislației existente, precum și pentru alte propuneri care urmează să fie adoptate sau ar putea fi adoptate în viitor și care ar cuprinde dispoziții similare, după cum se va explica în secțiunea 3.4 din prezentul aviz.

4.

Ca urmare a crizei financiare, Comisia a inițiat și a prezentat o analiză a cadrului juridic existent în domeniul supravegherii financiare, în vederea depășirii deficiențelor importante identificate în această privință atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului financiar în ansamblu. În acest domeniu s-au adoptat recent o serie de propuneri legislative cu scopul de a consolida mecanismele de supraveghere existente și de a îmbunătăți coordonarea și cooperarea la nivelul Uniunii Europene.

5.

Reforma a introdus în special un cadru european îmbunătățit de supraveghere financiară, compus dintr-un Comitet european pentru risc sistemic (4) și un Sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF). SESF constă într-o rețea de autorități naționale de supraveghere financiară care colaborează cu trei noi autorități europene de supraveghere, respectiv Autoritatea bancară europeană (5) (ABE), Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (6) (AEAPO) și Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) (7). În plus, Comisia a adoptat o serie de inițiative specifice pentru a pune în aplicare reforma de reglementare cu privire la anumite aspecte sau produse financiare.

6.

Una dintre aceste inițiative este prezenta propunere, care vizează „instrumentele financiare derivate extrabursiere”, adică acele produse financiare derivate (8) care nu sunt tranzacționate la bursă, ci negociate privat între două contrapartide. Propunerea introduce, pentru toate contrapartidele financiare și nefinanciare care îndeplinesc anumite condiții referitoare la pragul de declanșare, obligația de a compensa toate instrumentele financiare derivate extrabursiere standardizate prin intermediul contrapartidelor centrale (CPC). În plus, regulamentul propus obligă respectivele contrapartide financiare și nefinanciare să raporteze către un registru central de tranzacții înregistrat informațiile referitoare la orice contract derivat, precum și orice modificare a acestuia. De asemenea, propunerea prevede cerințe organizatorice și prudențiale armonizate pentru CPC, respectiv cerințe organizatorice și de funcționare pentru registrele centrale de tranzacții. Dacă autoritățile competente naționale își rezervă responsabilitatea de a autoriza și de a supraveghea contrapartidele centrale, conform regulamentului propus înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții reprezintă sarcina exclusivă a AEVMP.

7.

Articolul 61 alineatul (2) litera (c) din propunere acordă AEVMP prerogativul de a „solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date” (sublinierea noastră). După cum se va explica în cele ce urmează, nu este clar care este domeniul de aplicare al acestei dispoziții și nici ce înseamnă exact „înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date”. Totuși, pare probabil – sau cel puțin nu se poate exclude posibilitatea – ca înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date vizate să includă informații care intră în categoria datelor cu caracter personal în sensul Directivei 95/46/CE și al Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și, în măsura relevanței, al Directivei 2002/58/CE (denumită acum, în forma modificată prin Directiva 2009/136/CE, „Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice”), respectiv date referitoare la convorbirile telefonice și schimburile de date ale unor persoane fizice identificate sau identificabile (9). Aceasta fiind situația, trebuie asigurată respectarea deplină a condițiilor unei prelucrări corecte și legale a datelor cu caracter personal, așa cum sunt prevăzute în directive și în regulament.

8.

Datele referitoare la utilizarea mijloacelor de comunicații electronice pot cuprinde o gamă largă de informații cu caracter personal, precum identitatea persoanelor care inițiază sau primesc apelul, ora și durata apelului, rețeaua folosită, localizarea geografică a utilizatorului în cazul aparatelor mobile etc. Unele date privind traficul realizat pe internet și pe e-mail (de exemplu, lista site-urilor vizitate) pot oferi, de asemenea, detalii importante despre conținutul comunicării. În plus, prelucrarea datelor privind traficul contravine secretului corespondenței. Având în vedere acest aspect, Directiva 2002/58/CE a instituit principiul conform căruia datele privind traficul trebuie șterse sau trecute în anonimat atunci când nu mai sunt necesare în vederea transmiterii comunicației (10). Statele membre pot include în legislația națională derogări în anumite scopuri legitime, dar pentru atingerea acestora derogările trebuie să fie necesare, corespunzătoare și proporționale în cadrul unei societăți democratice (11).

9.

AEPD recunoaște faptul că scopurile urmărite de Comisie în cazul de față sunt legitime. De asemenea, înțelege necesitatea unor inițiative care să vizeze întărirea supravegherii piețelor financiare pentru a menține soliditatea acestora și pentru a proteja mai bine investitorii și economia în general. Totuși, competențele de investigare legate în mod direct de datele privind traficul, dat fiind caracterul lor potențial invaziv, trebuie să respecte cerințele necesității și proporționalității, adică să se limiteze la ceea ce este adecvat pentru atingerea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea lui (12). Din acest punct de vedere, este prin urmare esențial ca respectivele competențe să fie formulate clar în ceea ce privește domeniul de aplicare personal și material, precum și situațiile și condițiile în care pot fi folosite. În plus, trebuie prevăzute măsuri adecvate de protecție care să preîntâmpine riscul producerii unor abuzuri.

10.

Articolul 61 alineatul (2) litera (c) prevede că „pentru a-și îndeplini îndatoririle prevăzute la articolele 51-60, 62 și 63 (respectiv îndatoriri legate de supravegherea registrelor centrale de tranzacții), AEVMP are […] [prerogativul] de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date”. Prin această formulare generală, dispoziția respectivă ridică mai multe semne de întrebare cu privire la domeniul său material și personal de aplicare.

11.

În primul rând, nu este clar și deci ar trebui lămurit ce se înțelege prin „înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date”. Dispoziția ar putea să se refere la înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date pe care registrele centrale de tranzacții sunt obligate să le păstreze în desfășurarea activității lor. Mai multe dispoziții din regulamentul propus se referă la obligația registrelor centrale de tranzacții de a păstra înregistrări (13). Totuși, niciuna dintre aceste dispoziții nu precizează dacă și ce înregistrări de convorbiri telefonice și schimburi de date trebuie păstrate de registrele centrale de tranzacții (14). Prin urmare, dacă dispoziția se referă la înregistrările deținute de registrele centrale de tranzacții, este esențial să se definească precis categoriile de convorbiri telefonice și schimburi de date care trebuie păstrate și care pot fi solicitate de AEVMP. Conform principiului proporționalității, aceste date trebuie să fie adecvate și relevante și să nu fie excesive în raport cu scopul de supraveghere pentru care sunt prelucrate (15).

12.

Este nevoie de mai multă precizie, în special în cazul de față, având în vedere amenzile mari și penalitățile cu titlu cominatoriu pe care registrele centrale de tranzacții și celelalte persoane vizate (inclusiv persoanele fizice în ceea ce privește penalitățile cu titlu cominatoriu) le-ar putea suporta pentru încălcarea regulamentului propus (conform articolelor 55 și 56). Aceste amenzi pot ajunge până la 20 % din venitul sau cifra de afaceri anuală a registrului central de tranzacții din anul financiar precedent, ceea ce reprezintă un prag de două ori mai înalt decât pragul maxim prevăzut pentru încălcarea legislației europene a concurenței.

13.

De asemenea, trebuie remarcat că articolul 67 alineatul (4) citat mai sus deleagă Comisiei competența de a adopta standarde de reglementare care să precizeze detalii despre informațiile pe care registrele centrale de tranzacții trebuie să le pună la dispoziția AEVMP și a altor autorități în mod obligatoriu. Prin urmare, această dispoziție ar putea fi folosită pentru a preciza în continuare cerințele privind ținerea evidențelor aplicabile registrelor centrale de tranzacții și astfel, în mod indirect, competența acordată de către AEVMP de a avea acces la înregistrările convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date. Articolul 290 din TFUE prevede că un act legislativ poate delega Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general, care să completeze sau să modifice anumite elemente neesențiale ale actului legislativ. Potrivit AEPD, perimetrul exact al competenței de accesare a datelor privind traficul nu poate fi considerat un element neesențial al regulamentului. Prin urmare, domeniul material de aplicare al acestuia ar trebui precizat în mod direct în textul regulamentului și nu amânat până la adoptarea unor acte delegate viitoare.

14.

Îndoieli similare există și în legătură cu domeniul personal de aplicare al dispoziției vizate. Mai exact, în articolul 61 alineatul (2) litera (c) nu se precizează cine sunt potențialii destinatari ai solicitării privind furnizarea de înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date. Îndeosebi nu este clar dacă aceste competențe de solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date s-ar limita doar la registrele centrale de tranzacții (16). Întrucât scopul dispoziției este de a permite AEVMP să realizeze supravegherea registrelor centrale de tranzacții, AEPD este de părere că această competență ar trebui limitată strict la registrele centrale de tranzacții.

15.

În sfârșit, AEPD înțelege că obiectivul articolului 61 alineatul (2) litera (c) nu este de a permite AEVMP să obțină acces la datele privind traficul direct de la furnizorii de servicii de telecomunicații. Aceasta pare să fie concluzia logică, în special având în vedere că propunerea nu se referă deloc la datele deținute de furnizorii de servicii de telecomunicații și nici la cerințele prevăzute de Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice, după cum se menționează la punctul 8 de mai sus (17). Cu toate acestea, din motive de claritate, AEPD recomandă ca această concluzie să fie prevăzută mai explicit la articolul 61 alineatul (2) sau cel puțin în unul dintre considerentele regulamentului propus.

16.

Articolul 61 alineatul (2) litera (c) nu indică situațiile și condițiile în care poate fi solicitat accesul. De asemenea, nu prevede garanții procedurale importante și nici măsuri de protecție împotriva riscului producerii unor abuzuri. La alineatele următoare, AEPD va face unele propuneri concrete în această direcție.

17.

Competența autorităților de supraveghere de a solicita accesul la înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date nu este nouă în legislația europeană, ea fiind deja prevăzută în diverse directive și regulamente existente referitoare la sectorul financiar. Mai exact, este vorba despre Directiva privind abuzul de piață (20), Directiva MiFID (21), Directiva OPCVM (22), Regulamentul actual privind agențiile de rating de credit (23), toate acestea conținând dispoziții formulate în mod asemănător. Același lucru este valabil și pentru o serie de propuneri recente adoptate de Comisie, și anume propunerea de directivă privind administratorii fondurilor de investiții alternative (24), propunerea de regulament de modificare a regulamentului existent privind agențiile de rating de credit (25), propunerea de regulament privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (26) și propunerea de regulament privind integritatea și transparența pieței energiei (27).

18.

În ceea ce privește aceste instrumente legislative existente sau propuse, trebuie făcută distincția între competențele de investigare acordate autorităților naționale și acordarea unor astfel de competențe autorităților Uniunii Europene. Mai multe instrumente obligă statele membre să acorde autorităților naționale competența de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date „în conformitate cu legislația internă” (28). În consecință, îndeplinirea acestei obligații se supune în mod necesar legislației interne, inclusiv celei de punere în aplicare a Directivelor 95/46/CE și 2002/58/CE și altor legi interne care cuprind alte măsuri procedurale de protecție pentru autoritățile naționale de supraveghere și investigare.

19.

În instrumentele care acordă în mod direct autorităților UE competența de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date nu există o astfel de condiție, cum este și cazul prezentei propuneri privind instrumentele financiare derivate extrabursiere și al propunerii menționate anterior de regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit („propunerea CRA”). În consecință, în aceste cazuri se impune și mai puternic ca instrumentul legislativ respectiv să clarifice domeniul personal și material de aplicare a acestei competențe, precum și situațiile și condițiile în care poate fi folosită, și să asigure măsuri adecvate de protecție împotriva riscului de producere a unor abuzuri.

20.

Din acest punct de vedere, observațiile formulate în prezentul aviz, deși se referă la propunerea privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, au o relevanță mai generală. AEPD este conștientă de faptul că aceste observații pot fi tardive pentru legislația deja adoptată sau aflată în stadiu avansat de adoptare. Cu toate acestea, AEPD invită instituțiile să reflecteze asupra necesității de a modifica propunerile aflate în așteptare, astfel încât să se țină seama de îngrijorările exprimate în prezentul aviz. În ceea ce privește textele deja adoptate, AEPD invită instituțiile să caute posibilități de clarificare a acestor aspecte, de exemplu acolo unde domeniul de aplicare al dispoziției în cauză poate fi precizat în mod direct sau indirect în acte delegate sau de punere în aplicare, cum ar fi actele care definesc detaliile cerințelor privind ținerea evidențelor, notele de interpretare sau alte documente comparabile (29). AEPD se așteaptă să fie consultată de către Comisie în timp util în contextul procedurilor aferente celor menționate.

21.

AEPD consideră oportună formularea unor observații suplimentare cu privire la alte câteva puncte ale propunerii, care se referă la dreptul persoanelor la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal.

22.

Considerentul 48 afirmă în mod corect că, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, protejarea dreptului persoanelor fizice la viață privată în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal este o obligație esențială a statelor membre și a AEVMP. AEPD salută trimiterea la directivă din considerentul menționat. Cu toate acestea, sensul respectivului considerent ar putea fi clarificat prin precizarea suplimentară că dispozițiile regulamentului nu aduc atingere normelor interne de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE. Ar fi de preferat ca această trimitere să fie inclusă tot într-o dispoziție de fond.

23.

În plus, AEPD constată că AEVMP este un organism european supus Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și supravegherii AEPD. Prin urmare, se recomandă să se introducă o trimitere explicită la acest regulament, precizând și faptul că dispozițiile propunerii nu aduc atingere regulamentului respectiv.

24.

Unul dintre obiectivele principale ale regulamentului propus constă în creșterea transparenței pieței instrumentelor derivate extrabursiere și îmbunătățirea supravegherii și reglementării acestei piețe. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, propunerea obligă contrapartidele financiare și contrapartidele nefinanciare care întrunesc anumite condiții de declanșare să transmită unui registru central de tranzacții înregistrat informațiile referitoare la orice contract derivat extrabursier la care participă, precum și la orice modificare sau reziliere a acestuia (articolul 6) (30). Aceste informații trebuie păstrate de registrele centrale de tranzacții și puse la dispoziția diverselor autorități în scopuri de reglementare (articolul 67) (31).

25.

În cazul în care una dintre părțile unui contract derivat supus obligațiilor de compensare și raportare menționate anterior este o persoană fizică, informațiile despre această persoană fizică reprezintă date cu caracter personal în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE. Prin urmare, îndeplinirea obligațiilor menționate constituie prelucrare de date cu caracter personal în sensul articolului 2 litera (b) din Directiva 95/46/CE. Chiar și în cazul în care părțile tranzacției nu sunt persoane fizice, în contextul articolelor 6 și 67 se pot prelucra totuși date cu caracter personal cum ar fi, de exemplu, numele și datele de contact ale administratorilor societăților. Prin urmare, în cazul acestor operațiuni se aplică dispozițiile Directivei 95/46/CE [sau ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001, după caz].

26.

O cerință esențială a legislației privind protecția datelor este aceea că informațiile trebuie prelucrate în scopuri determinate, explicite și legitime și că se interzice prelucrarea ulterioară într-un mod incompatibil cu aceste scopuri (32). În plus, datele utilizate pentru realizarea obiectivelor trebuie să fie adecvate și relevante, fără a fi excesive în raport cu obiectivul. După analizarea regulamentului propus, AEPD concluzionează că sistemul instituit de propunere nu îndeplinește aceste cerințe.

27.

În ceea ce privește limitarea scopului, trebuie subliniat faptul că propunerea nu precizează scopurile sistemului de raportare și, cel mai important, scopurile pentru care informațiile deținute de registrele centrale de tranzacții pot fi accesate de către autoritățile competente în temeiul articolului 67 din propunere. În mod clar, trimiterea generală la necesitatea creșterii transparenței pe piața instrumentelor derivate extrabursiere nu este suficientă pentru respectarea principiului limitării scopului. Acest principiu este supus unei presiuni suplimentare în articolul 20 alineatul (3) din regulamentul propus, care se referă la „secretul profesional” și care, în formularea actuală, pare să permită utilizarea informațiilor confidențiale primite în temeiul regulamentului propus pentru o serie de scopuri suplimentare și neprecizate în mod clar (33).

28.

De asemenea, propunerea nu precizează ce tip de date vor fi înregistrate, raportate și accesate, inclusiv datele cu caracter personal ale unor persoane identificate sau identificabile. Articolele 6 și 67 menționate anterior abilitează Comisia să precizeze ulterior conținutul obligațiilor de raportare și de ținere a evidențelor în cadrul unor acte delegate. Cu toate că înțelege necesitatea practică a utilizării unei astfel de proceduri, AEPD dorește să sublinieze faptul că, atâta vreme cât informațiile care sunt prelucrate în temeiul articolelor menționate se referă la persoane fizice, principalele garanții și norme de protecție a datelor trebuie prevăzute în legea de bază.

29.

În cele din urmă, articolul 6 din Directiva 46/95/CE și articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 impun ca datele cu caracter personal să fie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă de timp care nu o depășește pe cea necesară scopurilor pentru care au fost colectate. AEPD constată că propunerea nu prevede niciun termen concret de prescripție pentru păstrarea datelor cu caracter personal care pot fi prelucrate în temeiul articolelor 6, 27 și 67 din regulamentul propus. Articolele 27 și 67 prevăd doar că datele relevante trebuie păstrate pentru o perioadă de cel puțin zece ani. Aceasta nu reprezintă, însă, decât o perioadă minimă de păstrare, ceea ce contravine în mod clar cerințelor prevăzute de legislația privind protecția datelor.

30.

În baza celor expuse anterior, AEPD invită legiuitorul să precizeze ce tip de informații pot fi prelucrate în temeiul propunerii, să definească scopurile în care pot fi prelucrate datele cu caracter personal de către diversele entități în cauză și să stabilească o perioadă exactă, necesară și proporțională de păstrare a datelor în vederea prelucrării menționate.

31.

Articolul 61 alineatul (2) litera (d) abilitează AEVMP să efectueze inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil. Nu este clar dacă aceste inspecții s-ar limita la sediile comerciale ale registrelor centrale de tranzacții sau dacă s-ar aplica și spațiilor private sau proprietăților persoanelor fizice. Articolul 56 alineatul (1) litera (c), care permite Comisiei, la cererea AEVMP, să impună penalități cu titlu cominatoriu angajaților unui registru central de tranzacții sau altor persoane care au legătură cu acesta pentru a le obliga să se supună unei inspecții la fața locului dispuse de AEVMP în temeiul articolului 61 alineatul (2), poate sugera (neintenționat) contrariul.

32.

Fără a dezvolta mai mult acest punct, AEPD recomandă limitarea competenței de efectuare a inspecțiilor la fața locului (și a competenței aferente de impunere a penalităților cu titlu cominatoriu în temeiul articolului 56) doar la sediile comerciale ale registrelor centrale de tranzacții și ale altor persoane juridice care au o legătură substanțială și clară cu acestea (34). În cazul în care Comisia are într-adevăr în vedere permiterea inspecțiilor în spații necomerciale deținute de persoane fizice, acest lucru ar trebui precizat în mod clar și ar trebui prevăzute cerințe mai stringente pentru a se asigura respectarea principiilor necesității și proporționalității (în special prin indicarea situațiilor și a condițiilor în care se pot efectua astfel de inspecții).

33.

Mai multe dispoziții din regulamentul propus permit schimburi vaste de date și informații între AEVMP, autoritățile competente din statele membre și autoritățile competente din țările terțe (a se vedea în special articolele 21, 23 și 62). Transferuri de date către țări terțe pot avea loc și atunci când o contrapartidă centrală sau un registru central de tranzacții recunoscut dintr-o țară terță prestează servicii unor entități recunoscute din Uniune. În măsura în care informațiile și datele transmise vizează persoane fizice identificate sau identificabile, se aplică articolele 7-9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și articolele 25 și 26 din Directiva 95/46/CE, în funcție de relevanță. Mai exact, transferuri către țări terțe pot avea loc numai atunci când în țările respective se asigură un nivel corespunzător de protecție sau când se aplică una din derogările relevante prevăzute de legislația privind protecția datelor. Din motive de claritate, în text ar trebui inclusă o trimitere explicită la Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și la Directiva 95/46/CE, care să afirme că astfel de transferuri trebuie să respecte normele aplicabile prevăzute în regulament și respectiv în directivă.

34.

Conform principiului limitării scopului (35), AEPD mai recomandă și introducerea unor limite clare cu privire la tipurile de informații personale care pot fi transmise, precum și definirea scopurilor în care se pot efectua schimburi de date cu caracter personal.

35.

Articolul 68 din propunere cuprinde o serie de obligații de raportare ale Comisiei privind punerea în aplicare a diverselor elemente ale regulamentului propus. AEPD recomandă, de asemenea, introducerea obligației AEVMP de a raporta periodic cu privire la utilizarea competențelor sale de investigare și în special a competenței de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date. Pe baza constatărilor din raport, Comisia ar trebui să poată face recomandări, inclusiv propuneri de revizuire a regulamentului, dacă este cazul.

36.

Prezenta propunere abilitează AEVMP să „solicite înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date” pentru a-și îndeplini îndatoririle legate de supravegherea registrelor centrale de tranzacții. Pentru a fi considerată necesară și proporțională, competența de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date ar trebui să se limiteze la ceea ce este adecvat pentru atingerea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea lui. În forma ei actuală, dispoziția pusă în discuție nu îndeplinește cerințele, fiind formulată într-un mod prea general. Mai exact, domeniul personal și material de aplicare al competenței respective, precum și situațiile și condițiile în care ea poate fi folosită, sunt insuficient precizate.

37.

Observațiile formulate în prezentul aviz, deși se referă la propunerea privind instrumentele derivate extrabursiere, sunt relevante și pentru aplicarea legislației existente și pentru alte propuneri care urmează să fie adoptate sau ar putea fi adoptate în viitor și care ar cuprinde dispoziții echivalente. Acest lucru este valabil în special atunci când competența în cauză este acordată unei autorități a Uniunii Europene, ca în prezenta propunere, fără a face referire la condițiile specifice și la procedurile prevăzute în legislația internă (de exemplu, propunerea CRA).

38.

Având în vedere cele menționate anterior, AEPD recomandă legiuitorului:

39.

Cu privire la alte aspecte ale propunerii, AEPD ar dori să se refere la observațiile formulate în cadrul secțiunii 4 din prezentul aviz. În special, AEPD recomandă legiuitorului:

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/17

Ministry of Agriculture and Forestry

Pastoral House

25 The Terrace

Wellington

NEW ZEALAND

Ministry of Agriculture and Forestry

PO Box 2526

Wellington 6140

NEW ZEALAND

Tel. +64 48940100

Fax +64 48940720

E-mail: nzfsa.info@maf.govt.nz

Internet: http://www.maf.govt.nz

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/18

—

pe site-ul internet al Direcției Generale Concurență din cadrul Comisiei, la secțiunea consacrată concentrărilor (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Acest site internet oferă diverse facilități care permit identificarea deciziilor de concentrare individuale, inclusiv întreprinderea, numărul cazului, data și indexurile sectoriale;

—

în format electronic, pe site-ul internet EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm) cu numărul de document 32011M6151. EUR-Lex permite accesul on-line la legislația europeană.

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/19

—

identificarea documentelor printr-un sistem de referință uniform;

—

accesul direct la documente, în special la cele legislative;

—

informarea, în cazul în care documentele nu sunt direct accesibile pe cale electronică în temeiul articolelor 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

—

controlul înregistrării în RER a documentelor întocmite sau primite de Parlamentul European;

—

primirea și tratarea cererilor de acces în formă scrisă sau electronică în termen de 15 zile lucrătoare, cu posibilitate de prelungire a termenului;

—

transmiterea unei confirmări de primire;

—

asistența acordată solicitanților în vederea precizării conținutului cererilor lor și punerea de acord cu solicitanții în cazul solicitărilor de documente foarte lungi sau complexe;

—

facilitarea accesului solicitanților la documentele deja publicate;

—

coordonarea privind răspunsul cu serviciul care are calitatea de autor sau serviciul care deține documentul sau cu persoana abilitată, în cazul în care cererea se referă la un document care nu figurează în registru sau atunci când ea privește un document supus restricțiilor prevăzute la articolele 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001;

—

consultarea terților în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

—

documentul solicitat a fost deja făcut public de autorul său în temeiul dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 sau al unor dispoziții similare;

—

publicarea, eventual parțială, a conținutului său nu aduce atingere în mod evident unuia dintre interesele menționate la articolele 4 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/25

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/26

—

Permis de ședere temporară – valabil de la 3 luni la maximum 3 ani. Se eliberează din următoarele motive:

—

Carta di soggiorno con validità permanente e rilasciata prima dell'entrata in vigore del decreto legislativo 8 gennaio 2007, n. 3 che attua la direttiva 2003/109/CE per i soggiornanti di lungo periodo, equiparata dal decreto legislativo al permesso di soggiorno CE per i soggiornanti di lungo periodo (Cartea de ședere cu valabilitate permanentă eliberată înainte de intrarea în vigoare a Decretului legislativ nr. 3 din 8 ianuarie 2007 este în conformitate cu Directiva 2003/109/CE și, prin decretul legislativ, are aceeași valoare ca și un permis de ședere pentru rezidenții CE pe termen lung)

—

Carta di soggiorno per familiari di cittadini dell'UE che sono i cittadini di paesi terzi con validità fino a cinque anni (Carte de ședere pentru membrii de familie ai unui cetățean UE care sunt resortisanți ai țărilor terțe – valabilitate de cel mult cinci ani)

—

Carta d'identità M.A.E. (Carte de identitate eliberată de Ministerul Afacerilor Externe):

NB: Modelele 6 (portocaliu) și 9 (verde) destinate personalului organizațiilor internaționale care nu beneficiază de imunitate și, respectiv, consulilor onorifici străini nu se mai eliberează și au fost înlocuite cu modelul 11. Cu toate acestea, aceste documente rămân valabile până la data expirării menționată pe acestea.

Pe spatele cărților de identitate se adaugă următoarele: prezenta carte de identitate scutește titularul de obligația de a deține un permis de ședere și, împreună cu un document valabil de călătorie, îi dă titularului dreptul să intre pe teritoriul oricărui stat Schengen.

—

Lista persoanelor care participă la o excursie școlară pe teritoriul Uniunii Europene.

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/29

—

Algemene wet bestuursrecht

—

Subsidieverordening inrichting landelijk gebied 2007 (provincie Noord-Brabant)

—

Tijdelijke subsidieregeling inrichting landelijk gebied

—

Beschikking betreffende de toekenning van een subsidie voor het project „Fosfaat, natuur en landbouw”

Provincie Noord-Brabant

Brabantlaan 1

Postbus 90151

5200 MC 's-Hertogenbosch

NEDERLAND

Waterschap De Dommel

Bosscheweg 56

Postbus 10001

5280 DA Boxtel

NEDERLAND

Regione Lazio

Dipartimento Istituzionale e Territorio

Direzione regionale Agricoltura

Via C. Colombo 212

00147 Roma RM

ITALIA

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/31

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/32

1.

La data de 14 iulie 2011, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderea Ashland Inc („Ashland”, Regatul Unit) dobândește, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Specialty Products Inc („ISP”, Statele Unite), prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea nu se ia o decizie finală în această privință.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6313 – Ashland/International Specialty Products, la următoarea adresă:

22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 216/33

1.

La data de 15 iulie 2011, Comisia a primit o notificare a unei concentrări propuse în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (1), prin care întreprinderile AIF VII Euro Holdings, L.P („AIF VII”) – un fond de investiții gestionat de Apollo Management VII L.P., care este o entitate afiliată a Apollo Management L.P. (denumite împreună „Apollo”, SUA) – dobândesc, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind concentrările economice, controlul asupra întregii întreprinderi Ascometal SA (Franța), de la Sideris Steel S.A.S., o filială indirectă a Lucchini SpA, care face parte din OAO Severstal, prin achiziționare de acțiuni.

2.

Activitățile economice ale întreprinderilor respective sunt:

3.

În urma unei examinări prealabile, Comisia constată că tranzacția notificată ar putea intra sub incidența Regulamentului (CE) privind concentrările economice. Cu toate acestea, nu se ia o decizie finală în această privință. În conformitate cu Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) privind concentrările economice (2), trebuie precizat că acest caz poate fi tratat conform procedurii prevăzute în Comunicare.

4.

Comisia invită părțile terțe interesate să îi prezinte eventualele observații cu privire la operațiunea propusă.

Observațiile trebuie primite de către Comisie în termen de cel mult 10 zile de la data publicării prezentei. Observațiile pot fi trimise Comisiei prin fax (+32 22964301), prin e-mail la adresa COMP-MERGER-REGISTRY@ec.europa.eu sau prin poștă, cu numărul de referință COMP/M.6276 – AIF VII Euro Holdings/Ascometal, la următoarea adresă: