Jurnalul Oficial C 55/2011

INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Land Baden-Württemberg/Metin Bozkurt

(Cauza C-303/08) (1)

(Acordul de asociere CEE Turcia - Reîntregirea familiei - Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Soț al unei lucrătoare turce care a locuit cu aceasta mai mult de cinci ani - Păstrarea dreptului de ședere după divorț - Condamnarea persoanei în cauză pentru exercitarea de violențe asupra fostei sale soții - Abuz de drept)

2011/C 55/02

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Land Baden-Württemberg

Pârât: Metin Bozkurt

în prezența: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 7 teza întâi a doua liniuță din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia — Drept de ședere dobândit, în calitate de membru de familie, de un resortisant turc, soț al unei lucrătoare de origine turcă aparținând pieței legale a muncii dintr-un stat membru — Menținerea dreptului de ședere în caz de divorț precedat de atingeri aduse integrității fizice a fostei soții, sancționate printr-o condamnare penală

Dispozitivul

Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, trebuie interpretat în sensul că un resortisant turc precum reclamantul din acțiunea principală care, în calitatea sa de membru al familiei unei lucrătoare turce încadrate pe piața legală a muncii dintr-un stat membru și datorită șederii împreună cu soția în cursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin cinci ani, beneficiază de drepturile aferente statutului juridic conferit în temeiul celei de a doua liniuțe a dispoziției menționate nu pierde beneficiul acestor drepturi din cauza divorțului pronunțat la o dată ulterioară dobândirii acestora.

Nu constituie un abuz de drept faptul că un resortisant turc precum reclamantul din acțiunea principală se prevalează de un drept legal dobândit în temeiul articolului 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80, chiar dacă persoana în cauză, după ce a obținut beneficiul acestui drept prin intermediul fostei sale soții, a săvârșit împotriva acesteia o infracțiune gravă pentru care a fost condamnat penal.

În schimb, articolul 14 alineatul (1) din aceeași decizie nu se opune ca o măsură de expulzare să fie adoptată împotriva unui resortisant turc care a făcut obiectul unor condamnări penale, în măsura în care conduita personală a acestuia constituie o amenințare actuală, reală și suficient de gravă, de natură să afecteze un interes fundamental al societății. Revine instanței naționale competente sarcina de a aprecia dacă aceasta este situația în acțiunea principală.

(1) JO C 247, 27.9.2008.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van beroep te Brussel — Belgia) — VZW Vlaamse federatie van verenigingen van Brood- en Banketbakkers, Ijsbereiders en Chocoladebewerkers „VEBIC” VZW/Raad voor de Mededinging, Minister van Economie

(Cauza C-439/08) (1)

(Politica în domeniul concurenței - Procedură națională - Intervenția autorităților naționale de concurență în procedurile judiciare - Autoritate națională de concurență cu natură mixtă, având caracter judiciar și administrativ - Acțiune împotriva deciziei unei astfel de autorități - Regulamentul (CE) nr. 1/2003)

2011/C 55/03

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van beroep te Brussel

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: VZW Vlaamse federatie van verenigingen van Brood- en Banketbakkers, Ijsbereiders en Chocoladebewerkers „VEBIC” VZW

Pârâți: Raad voor de Mededinging, Minister van Economie

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hof van Beroep te Brussel — Interpretarea articolelor 2, 5, a articolului 15 alineatul (1) și a articolului 35 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167) — Prezentarea de observații scrise și de motive în fapt și în drept de către autoritățile naționale de concurență în cadrul unei proceduri în recurs declanșate împotriva deciziei acestora — Pluralitate de autorități într un stat membru

Dispozitivul

Articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care nu acordă unei autorități naționale de concurență posibilitatea să participe, în calitate de pârât, în cadrul unei proceduri judiciare îndreptate împotriva deciziei adoptate de această autoritate. Este de competența autorităților naționale de concurență să aprecieze necesitatea și utilitatea intervenției lor în ceea ce privește aplicarea efectivă a dreptului concurenței al Uniunii. Cu toate acestea, lipsa sistematică a înfățișării personale a autorității naționale de concurență în cadrul unor astfel de proceduri judiciare compromite efectul util al articolelor 101 TFUE și 102 TFUE.

În lipsa unei reglementări a Uniunii, statele membre își păstrează competența, conform principiului autonomiei procedurale, de a desemna organul sau organele din cadrul autorității naționale de concurență care dispun de posibilitatea de a participa, în calitate de pârât, în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe naționale îndreptate împotriva deciziei adoptate de această autoritate, garantând în același timp respectarea drepturilor fundamentale și deplina efectivitate a dreptului concurenței al Uniunii.

(1) JO C 313, 6.12.2008.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 — Kahla/Thüringen Porzellan GmbH/Freistaat Thüringen, Republica Federală Germania, Comisia Europeană

(Cauza C-537/08 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia - Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime)

2011/C 55/04

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Kahla/Thüringen Porzellan GmbH (reprezentanți: M. Schütte, S. Zühlke și P. Werner, Rechtsanwälte)

Celelalte părți în proces: Freistaat Thüringen (reprezentanți: A. Weitbrecht și M. Núñez-Müller, Rechtsanwälte), Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și W.-D. Plessing, agenți), Comisia Europeană (reprezentanți: V. Kreuschitz și K. Gross, agenți, C. Koenig, professeur)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 24 septembrie 2008, Kahla/Thüringen Porzellan/Comisia (T-20/03) prin care Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei 2003/643/CE a Comisiei din 13 mai 2003 privind ajutorul de stat acordat de Germania în favoarea Kahla Porzellan GmbH și în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH (JO L 227, p. 27), în măsura în care această decizie se referă la ajutoarele financiare acordate în favoarea Kahla/Thüringen Porzellan GmbH — Încălcarea principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Obligă Kahla Thüringen Porzellan GmbH la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/3

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank Assen — Țările de Jos) — Combinatie Spijker Infrabouw-De Jonge Konstruktie, van Spijker Infrabouw BV, de Jonge Konstruktie BV/Provincie Drenthe

(Cauza C-568/08) (1)

(Contracte de achiziții publice - Proceduri privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de lucrări - Directiva 89/665/CEE - Obligație a statelor membre de a prevedea o cale de atac - Legislație națională care permite judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să autorizeze o decizie de atribuire a contractului de achiziții publice, care poate fi considerată ulterior contrară normelor de drept al Uniunii de către instanța de fond - Compatibilitate cu directiva - Acordarea de daune interese ofertanților lezați - Condiții)

2011/C 55/05

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Assen

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Combinatie Spijker Infrabouw-De Jonge Konstruktie, van Spijker Infrabouw BV, de Jonge Konstruktie BV

Pârâtă: Provincie Drenthe

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank Assen (Țările de Jos) — Interpretarea articolului 1 alineatele (1) și (3) și a articolului 6 alineatele (1) și (6) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237) — Legislație națională care prevede o competență concomitentă a instanțelor civile și administrative ce poate conduce la decizii contradictorii — Competență a instanței administrative limitată la aprecierea deciziei de deschidere a procedurii de atribuire a contractelor de achiziții publice — Excludere în cazul unei decizii de atribuire a contractului de achiziții publice unuia dintre ofertanți — Acordare de daune-interese

Dispozitivul

Articolul 1 alineatele (1) și (3) și articolul 2 alineatele (1) și (6) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea procedurilor privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de bunuri și de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992, nu se opun unui sistem în care, pentru a obține într-un timp scurt o decizie jurisdicțională, singura procedură disponibilă este cea care se caracterizează prin faptul că are ca obiect să permită adoptarea cu celeritate a unei măsuri obligatorii, avocații nu au dreptul să prezinte concluzii, probele nu pot fi, în principiu, administrate decât în scris, dispozițiile legale privind probele nu sunt aplicabile și hotărârea pronunțată nu conduce la stabilirea definitivă a raporturilor juridice și nu face parte dintr-un proces decizional cu valoare de lucru judecat.

Directiva 89/665, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/50, trebuie interpretată în sensul că nu se opune faptului că judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, pentru a adopta o astfel de măsură, realizează o interpretare a Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, care, ulterior, este calificată drept eronată de instanța de fond.

În ceea ce privește răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii care îi sunt imputabile, particularii vătămați au un drept la repararea prejudiciului dacă norma de drept al Uniunii încălcată are ca obiect conferirea de drepturi particularilor, dacă încălcarea acestei norme este suficient de gravă și dacă există o legătură directă de cauzalitate între încălcarea obligației și prejudiciul suferit. În lipsa dispozițiilor de drept al Uniunii în acest domeniu, în cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, revine ordinii juridice interne din fiecare stat membru sarcina de a stabili criteriile în temeiul cărora trebuie constatat și evaluat prejudiciul care rezultă din încălcarea dreptului Uniunii în domeniul atribuirii contractelor de achiziții publice, în măsura în care sunt respectate principiile echivalenței și efectivității.

(1) JO C 69, 21.3.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Peter Pammer/Reederei Karl Schlüter GmbH & Co KG (C-585/08), Hotel Alpenhof GesmbH/Oliver Heller (C-144/09)

(Cauzele conexate C-585/08 și C-144/09) (1)

(Competența judiciară în materie civilă și comercială - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 15 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) - Competența în materia contractelor încheiate de consumatori - Contract de călătorie cu o navă cargou - Noțiunea „călătorie cu preț forfetar” - Contract de cazare la hotel - Prezentarea călătoriei și a hotelului pe o pagină de internet - Noțiunea de activitate „direcționată spre” statul membru în care este domiciliat consumatorul - Criterii - Accesibilitatea paginii de internet)

2011/C 55/06

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Peter Pammer (C-585/08), Hotel Alpenhof GesmbH (C-144/09)

Pârâți: Reederei Karl Schlüter GmbH & Co KG (C-585/08), Oliver Heller (C-144/09)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberster Gerichtshof (Austria) — Interpretarea articolului 15 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Competența în materia contractelor încheiate de către consumatori — Acțiune având ca obiect rambursarea contravalorii unei călătorii cu o navă cargou, rezervată la o companie stabilită într un alt stat membru decât cel în care pasagerul are domiciliul, prin intermediul unei agenții stabilite de asemenea în acel alt stat membru, dar care oferă astfel de servicii prin internet în statul membru în care pasagerul are domiciliul — Posibilitatea de a califica o călătorie cu o navă cargou drept „călătorie cu un preț forfetar” în sensul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 — Caracteristici minime impuse pentru o pagină de internet pentru a putea considera că activitățile anunțate pe pagina respectivă sunt activități direcționate spre statul membru în care consumatorul are domiciliul

Dispozitivul

Un contract ce are ca obiect o călătorie cu o navă cargou, precum cel în discuție în acțiunea principală în cauza C-585/08, constituie un contract de transport care, pentru un preț forfetar, oferă o combinație între călătorie și cazare în sensul articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Pentru a stabili dacă se poate considera că un comerciant, a cărui activitate este prezentată pe pagina sa de internet sau pe cea a unui intermediar, își „direcționează” activitatea către statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie să se verifice dacă, înainte de încheierea eventuală a unui contract cu consumatorul, rezultă din aceste pagini de internet și din activitatea globală a comerciantului că acesta din urmă intenționa să intre în relații comerciale cu consumatori domiciliați în unul sau mai multe state membre, printre care cel în care este domiciliat acest consumator, în sensul că era dispus să încheie un contract cu aceștia.

Următoarele elemente, a căror enumerare nu este exhaustivă, pot constitui indicii care permit să se considere că activitatea comerciantului este direcționată către statul membru în care este domiciliat consumatorul, și anume natura internațională a activității, menționarea unor itinerarii cu punctul de plecare în alte state membre pentru a se deplasa la locul în care are sediul comerciantul, utilizarea unei alte limbi sau a unei alte monede decât limba sau moneda utilizate în mod obișnuit în statul membru în care are sediul comerciantul, cu posibilitatea de a rezerva și de a confirma rezervarea în această limbă diferită, menționarea unor coordonate telefonice cu indicarea prefixului internațional, efectuarea unor cheltuieli pentru un serviciu de referențiere pe internet în scopul de a facilita accesul consumatorilor domiciliați în alte state membre la pagina de internet a comerciantului sau a intermediarului său, utilizarea unui nume de domeniu de prim nivel diferit de cel al statului membru în care are sediul comerciantul și menționarea unei clientele internaționale alcătuite din clienți domiciliați în diferite state membre. Revine instanței naționale sarcina de a verifica existența unor astfel de indicii.

În schimb, este insuficientă simpla accesibilitate a paginii de internet a comerciantului sau a intermediarului în statul membru pe teritoriul căruia este domiciliat consumatorul. Aceeași este situația în cazul menționării unei adrese electronice, precum și a altor date de contact sau în cazul utilizării unei limbi sau a unei monede care sunt limba și/sau moneda utilizate în mod obișnuit în statul membru în care are sediul comerciantul.

(1) JO C 44, 21.2.2009.

JO C 153, 4.7.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/5

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-89/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Libertatea de stabilire - Articolul 43 CE - Sănătate publică - Exploatare a laboratoarelor de analize de biologie medicală - Legislație națională care limitează la 25 % din capitalul social participarea asociaților care nu exercită profesia de biolog - Interdicție de a participa la capitalul a mai mult de două societăți care exploatează în comun unul sau mai multe laboratoare de analize de biologie medicală - Obiectiv vizând asigurarea independenței profesionale a biologilor - Obiectiv vizând menținerea unei pluralități a ofertei în materie de biologie medicală - Coerență - Proporționalitate)

2011/C 55/07

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Rozet și E. Traversa, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și B. Messmer, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 43 CE — Norme în materie de funcționare a laboratoarelor de analiză de biologie medicală — Legislație națională care limitează la 25 % din capitalul social participarea asociaților neprofesioniști — Interzicerea participării la capitalul a mai mult de două societăți care exploatează în comun unul sau mai multe laboratoare de biologie medicală — Restricționări ale libertății de stabilire justificate de obiectivul protecției sănătății publice și proporționale?

Dispozitivul

1.	Interzicând biologilor să dețină participații la mai mult de două societăți constituite în vederea exploatării în comun a unuia sau mai multor laboratoare de analize de biologie medicală, Republica Franceză nu și a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 43 CE.

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.	Republica Franceză și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 113, 16.5.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal — Regatul Unit) — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Weald Leasing Limited

(Cauza C-103/09) (1)

(A șasea directivă TVA - Noțiunea „practică abuzivă” - Operațiuni de leasing puse în aplicare de un grup de întreprinderi în vederea eșalonării plății TVA ului nedeductibil)

2011/C 55/08

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Pârâtă: Weald Leasing Limited

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — The Court of Appeal, Londra — Interpretarea Directivei 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Noțiunea de tranzacții ce constituie o practică abuzivă — Operațiuni de închiriere și de sub închirieire realizate de un grup de întreprinderi care efectuează prestații care sunt în mare măsură scutite în vederea eșalonării obligației acestora privind plata TVA

Dispozitivul

Avantajul fiscal care rezultă din recurgerea de către o întreprindere la operațiuni de leasing având ca obiect bunuri, precum cele în discuție în acțiunea principală, în locul cumpărării directe a acestor bunuri, nu constituie un avantaj fiscal a cărui acordare ar fi contrară obiectivului urmărit prin dispozițiile relevante din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995, și din legislația națională de transpunere a acestei directive, cu condiția ca clauzele contractuale referitoare la aceste operațiuni, în special cele privind stabilirea ratelor de leasing, să corespundă condițiilor normale ale pieței și ca implicarea unei societăți terțe intermediare în operațiunile menționate să nu fie de natură să se opună aplicării dispozițiilor respective, ceea ce este de competența instanței de trimitere să verifice. Împrejurarea că această întreprindere nu efectuează, în cadrul tranzacțiilor sale comerciale normale, operațiuni de leasing este lipsită de influență în această privință.

Dacă anumite clauze contractuale referitoare la operațiunile de leasing în discuție în acțiunea principală și/sau intervenția unei societăți terțe intermediare în aceste operațiuni constituie o practică abuzivă, operațiunile respective trebuie recalificate astfel încât să fie restabilită situația care ar fi existat în lipsa elementelor acestor clauze contractuale care au caracter abuziv și/sau a intervenției acestei societăți.

(1) JO C 129, 6.6.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/6

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Raad van State Țările de Jos) — Marc Michel Josemans/Burgemeester van Maastricht

(Cauza C-137/09) (1)

(Libera prestare a serviciilor - Libera circulație a mărfurilor - Principiul nediscriminării - Măsura unei autorități publice locale prin care accesul în coffee shopuri este permis numai rezidenților olandezi - Comercializarea drogurilor așa numite „ușoare” - Comercializarea de băuturi nealcoolice și de alimente - Obiectivul de combatere a turismului drogurilor și a tulburărilor pe care acesta le cauzează - Ordine publică - Protecția sănătății publice - Coerență - Proporționalitate)

2011/C 55/09

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Marc Michel Josemans

Pârât: Burgemeester van Maastricht

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Raad van State — Interpretarea articolelor 12 CE, 18 CE, 29 CE și 49 CE — Turismul drogurilor — Regulament al poliției municipale prin care se interzice accesul nerezidenților în coffeeshops în care se vând stupefiante — Ordine publică — Diferență de tratament

Dispozitivul

În cadrul activității sale de comercializare a stupefiantelor care nu fac parte din circuitul strict supravegheat de autoritățile competente pentru a fi utilizate în scopuri medicale sau științifice, un administrator al unui coffee shop nu poate invoca articolele 12 CE, 18 CE, 29 CE sau 49 CE pentru a se opune unei reglementări locale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care interzice accesul în asemenea localuri al persoanelor care nu au reședința în Țările de Jos. În ceea ce privește activitatea care constă în comercializarea de băuturi nealcoolice și de alimente în aceleași localuri, articolul 49 CE și următoarele pot fi invocate în mod util de un asemenea administrator.

Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că o reglementare precum cea în cauză în acțiunea principală constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor consacrată de Tratatul CE. Această restricție este justificată însă prin obiectivul de combatere a turismului drogurilor și a tulburărilor pe care acesta le cauzează.

(1) JO C 141, 20.6.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/7

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) — Regatul Unit) — Repertoire Culinaire Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-163/09) (1)

(Directiva 92/83/CEE - Armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice - Articolul 20 prima liniuță și articolul 27 alineatul (1) literele (e) și (f) - Vin, porto și coniac de bucătărie)

2011/C 55/10

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Repertoire Culinaire Ltd

Pârât: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — VAT and Duties Tribunal, Londra — Interpretarea articolului 20 și a articolului 27 alineatul (1) literele (e) și (f) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152) — Scutire de accize — Vin, porto și congnac de bucătărie având în conținut sare și piper

Dispozitivul

Articolul 20 prima liniuță din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice trebuie interpretat în sensul că definiția „alcoolului etilic” cuprinsă în această dispoziție se aplică vinului de bucătărie și portoului de bucătărie.

2.	În împrejurări precum cele în cauză în acțiunea principală, scutirea de accizele armonizate a vinului de bucătărie, a portoului de bucătărie și a coniacului de bucătărie este de natură să intre sub incidența articolului 27 alineatul (1) litera (f) din Directiva 92/83.

În ipoteza în care produse precum vinul de bucătărie, portoul de bucătărie și coniacul de bucătărie în cauză în acțiunea principală, care au fost considerate ca nefiind supuse accizelor sau ca fiind scutite de acestea în temeiul Directivei 92/83 și au fost puse în consum în statul membru în care au fost produse, sunt destinate să fie comercializate în alt stat membru, acesta din urmă trebuie să rezerve un tratament identic acestor produse pe teritoriul său, cu excepția cazului în care există elemente concrete, obiective și verificabile care să indice că primul stat membru nu a aplicat în mod corect dispozițiile acestei directive sau că, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din aceasta, adoptarea unor măsuri ce urmăresc evitarea unei evaziuni, a unei eludări sau a unui abuz ce poate apărea în domeniul scutirii de accize, precum și asigurarea aplicării corecte și directe a acestora din urmă este justificată.

Articolul 27 alineatul (1) litera (f) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că acordarea scutirii prevăzute de această dispoziție nu poate fi subordonată respectării unor condiții precum cele prevăzute de reglementarea națională în cauză în acțiunea principală, și anume o limitare a persoanelor autorizate să introducă o cerere de rambursare, un termen de patru luni pentru prezentarea unei astfel de cereri și stabilirea unei valori maxime de rambursare decât dacă rezultă din elemente concrete, obiective și verificabile că aceste condiții sunt necesare pentru a asigura aplicarea corectă și directă a scutirii menționate, precum și pentru evitarea unor evaziuni, eludări sau abuzuri. Revine instanței de trimitere să verifice dacă aceasta este situația în ceea ce privește condițiile prevăzute de această reglementare.

(1) JO C 180, 1.8.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/7

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Berlin — Germania) — Seydaland Vereinigte Agrarbetriebe GmbH & Co. KG/BVVG Bodenverwertungs- und -verwaltungs GmbH

(Cauza C-239/09) (1)

(Ajutoare de stat - Ajutoare acordate de Republica Federală Germania pentru achiziționarea de terenuri - Program de privatizare a terenurilor și de restructurare a agriculturii în noile landuri germane)

2011/C 55/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Berlin

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Seydaland Vereinigte Agrarbetriebe GmbH & Co. KG

Pârâtă: BVVG Bodenverwertungs- und -verwaltungs GmbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landgericht Berlin — Interpretarea articolului 87 CE — Ajutoare de stat — Privatizarea terenurilor în noile landuri germane — Dobândirea acestor terenuri la un preț, stabilit conform unei dispoziții naționale care prevede evaluarea valorii de piață a terenurilor pe baza unor criterii regionale, care este inferior valorii de circulație reale a acestora — Compatibilitatea acestei dispoziții naționale cu articolul 87 CE

Dispozitivul

Articolul 87 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede metode de calcul pentru determinarea valorii terenurilor agricole și forestiere vândute de autoritățile publice în cadrul unui plan de privatizare, precum cele stabilite la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul privind achiziționarea de terenuri (Flächenerwerbsverordnung) din 20 decembrie 1995, în măsura în care metodele respective prevăd actualizarea prețurilor în cazul creșterii pronunțate a acestora, astfel încât prețul efectiv plătit de cumpărător să se apropie cât mai mult posibil de valoarea de piață a acestor terenuri.

(1) JO C 220, 12.9.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour d'appel de Bruxelles — Belgia) — Fluxys SA/Commission de régulation de l'électricité et du gaz (Creg)

(Cauza C-241/09) (1)

(Trimitere preliminară - Competența Curții - Desistare parțială a reclamantului din acțiunea principală - Schimbarea cadrului juridic de referință - Răspuns al Curții care nu mai este necesar pentru soluționarea litigiului - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 55/12

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour d'appel de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Fluxys SA

Pârâtă: Commission de régulation de l'électricité et du gaz (Creg)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour d'appel de Bruxelles — Interpretarea articolelor 1, 2 și 18 din Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE (JO L 176, p. 57, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 80), precum și a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (JO L 289, p. 1, Ediție specială, 12/vol. 2, p. 201) — Revizuire din oficiu a normelor privind stabilirea venitului total al operatorilor de rețele în cazul apariției unor împrejurări excepționale în cursul unei perioade de reglementare — Compatibilitatea cu dreptul comunitar a unui mod specific de stabilire a tarifelor pentru activitățile de tranzit, distinct de cel aplicabil în cazul activităților de distribuție și de depozitare

Dispozitivul

Nu mai este necesar să se răspundă la întrebarea preliminară adresată în cauza C-241/09.

(1) JO C 205, 29.8.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven — Țările de Jos) — Stichting Natuur en Milieu, Vereniging Milieudefensie, Vereniging Goede Waar & Co./College voor de toelating van gewasbeschermingsmiddelen en biociden, fost College voor de toelating van bestrijdingsmiddelen

(Cauza C-266/09) (1)

(Mediu - Produse de uz fitosanitar - Directiva 91/414/CEE - Accesul publicului la informații - Directivele 90/313/CEE și 2003/4/CE - Aplicare în timp - Noțiunea „informații despre mediu” - Confidențialitatea informațiilor comerciale și industriale)

2011/C 55/13

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het Bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Stichting Natuur en Milieu, Vereniging Milieudefensie, Vereniging Goede Waar & Co.

Pârât: College voor de toelating van gewasbeschermingsmiddelen en biociden, fost College voor de toelating van bestrijdingsmiddelen

Cu participarea: Bayer CropScience BV, Nederlandse Stichting voor Fytofarmacie

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — College van Beroep voor het Bedrijfsleven (Țările de Jos) — Interpretarea articolului 14 din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 3/vol. 10, p. 30) și a articolelor 2 și 4 din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200) — Informație comunicată autorităților naționale în cadrul unei proceduri de autorizare a unui produs de uz fitosanitar care permite stabilirea cantității maximale a unui pesticid, a unuia dintre elementele sale sau a produșilor de transformare care poate fi prezentă în produsele alimentare și în băuturi — Confidențialitate și interes public

Dispozitivul

Noțiunea „informație despre mediu” prevăzută la articolul 2 din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului trebuie interpretată în sensul că include informațiile prezentate în cadrul unei proceduri naționale de autorizare sau de extindere a autorizării unui produs de uz fitosanitar pentru a determina cantitatea maximă a unui pesticid, a unui element al acestuia sau a produșilor săi de transformare în alimente și în băuturi.

Cu condiția ca o situație precum cea din acțiunea principală să nu se regăsească printre cele enumerate la articolul 14 al doilea paragraf din Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar, dispozițiile aceluiași articol 14 primul paragraf trebuie interpretate în sensul că nu se pot aplica decât în măsura în care nu se aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/4.

Articolul 4 din Directiva 2003/4 trebuie interpretat în sensul că o comparare a interesului public servit de divulgarea unei informații despre mediu și a interesului particular servit de refuzul divulgării precum cea prevăzută la articolul menționat trebuie realizată în fiecare caz în parte prezentat autorităților competente, chiar și atunci când legiuitorul național stabilește, printr o dispoziție cu caracter general, criterii care să permită o înlesnire a acestei evaluări comparative a intereselor aflate în joc.

(1) JO C 267, 07.11.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Session (Scotland), Edinburgh — Regatul Unit) — Macdonald Resorts Limited/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

(Cauza C-270/09) (1)

(TVA - A șasea directivă 77/388/CEE - Scutiri - Articolul 13 secțiunea B litera (b) - Închirierea de bunuri imobile - Vânzarea de drepturi contractuale transformate într un drept de folosință temporară a unor locuințe de vacanță)

2011/C 55/14

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Session (Scotland), Edinburgh

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Macdonald Resorts Limited

Pârâtă: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Session (Scotland), Edinburgh — Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (a) și a articolului 13 secțiunea B litera (b) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Noțiunea de scutire a închirierii de bunuri imobile — Vânzarea realizată de un club de vacanțe a unor de puncte care acordă dreptul de folosință pe durată limitată a unei locuințe de vacanță pe durata unui anumit an

Dispozitivul

Prestările de servicii efectuate de un operator precum reclamanta din acțiunea principală în cadrul unui sistem precum programul de „opțiuni” în discuție în acțiunea principală trebuie calificate în momentul în care un client ce participă la un astfel de sistem transformă drepturile pe care le a dobândit inițial într un serviciu propus de acest operator. Atunci când aceste drepturi sunt transformate într o cazare la un hotel sau într un drept de folosință temporară asupra unei locuințe, aceste prestări reprezintă prestări de servicii în legătură cu bunuri imobile, în sensul articolului 9 alineatul (2) litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001, care sunt efectuate în locul în care este situat acest hotel sau această locuință.

Într un sistem precum programul de „opțiuni” în discuție în acțiunea principală, atunci când clientul transformă drepturile pe care le a dobândit inițial într un drept de folosință temporară a unei locuințe, prestarea de servicii în discuție constituie o închiriere de bunuri imobile în sensul articolului 13 secțiunea B litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115 [ce corespunde în prezent articolului 135 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată]. Totuși, această dispoziție nu împiedică statele membre să prevadă excluderea acestei prestări de la scutirea de impozitare.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/9

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Kammergericht Berlin — Germania) — DEB Deutsche Energiehandels-und Beratungsgesellschaft mbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-279/09) (1)

(Protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor conferite de dreptul Uniunii - Dreptul de acces la o instanță judecătorească - Asistență juridică gratuită - Reglementare națională prin care se refuză să se acorde asistență juridică gratuită persoanelor juridice în lipsa unor „interese generale”)

2011/C 55/15

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Kammergericht Berlin

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: DEB Deutsche Energiehandels-und Beratungsgesellschaft mbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Kammergericht Berlin — Interpretarea principiului efectivității — Compatibilitatea cu acest principiu a unei reglementări naționale prin care se refuză asistența judiciară persoanelor juridice în lipsa unor „interese generale” — Acțiune prin care se urmărește angajarea răspunderii unui stat membru pentru transpunerea tardivă a unor directive comunitare

Dispozitivul

Principiul protecției jurisdicționale efective, astfel cum este consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretat în sensul că nu este exclus ca acesta să fie invocat de persoane juridice și că asistența acordată în temeiul acestui principiu poate să acopere, printre altele, scutirea de la plata avansului din cheltuielile de procedură și/sau asistența unui avocat.

Revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă condițiile de acordare a asistenței judiciare constituie o limitare a dreptului de acces la instanțele judecătorești care aduce atingere înseși esenței acestui drept, dacă respectivele condiții au în vedere un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În cadrul acestei aprecieri, instanța națională poate să ia în considerare obiectul litigiului, șansele rezonabile de succes ale solicitantului, gravitatea mizei pentru acesta, complexitatea dreptului și a procedurii aplicabile, precum și capacitatea acestui solicitant de a și susține în mod efectiv cauza. Pentru a aprecia proporționalitatea, instanța națională poate să țină seama și de cuantumul cheltuielilor de procedură care trebuie să fie avansate și de împrejurarea dacă acestea sunt sau nu sunt de natură să constituie eventual un obstacol insurmontabil pentru accesul la justiție.

În ceea ce privește mai precis persoanele juridice, instanța națională poate să țină seama de situația acestora. Astfel, instanța menționată poate să ia în considerare în special forma și scopul lucrativ sau nelucrativ al persoanei juridice în cauză, precum și capacitatea financiară a asociaților sau a acționarilor săi și posibilitatea acestora de a și procura sumele necesare pentru introducerea acțiunii în justiție.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/10

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 decembrie 2010 (cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Procedură penală împotriva R

(Cauza C-285/09) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 28c secțiunea A litera (a) - Fraudă privind TVA-ul - Refuzul scutirii de la plata TVA-ului pentru livrări intracomunitare de bunuri - Participare activă a vânzătorului la fraudă - Competențele statelor membre în cadrul combaterii fraudei, evaziunii fiscale și abuzurilor posibile)

2011/C 55/16

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Partea din acțiunea principală

în prezența: Generalbundesanwalt beim Bundesgerichtshof, Finanzamt Karlsruhe-Durlach

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 28c litera A punctul (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), cu modificările ulterioare — Sustragere de la plata TVA — Refuzul scutirii de la plata impozitului pe cifra de afaceri realizată cu ocazia unor livrări intracomunitare de bunuri — Participare activă a vânzătorului la fraudă

Dispozitivul

În circumstanțe precum cele din acțiunea principală, în care o livrare intracomunitară de bunuri a avut loc în mod real, dar, în cadrul acesteia, furnizorul a disimulat identitatea adevăratului cumpărător pentru a permite acestuia din urmă să se sustragă de la plata taxei pe valoarea adăugată, statul membru de plecare a livrării intracomunitare poate, în temeiul competențelor care îi revin conform primei teze a articolului 28c secțiunea A din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000, să refuze acordarea scutirii pentru această operațiune.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/11

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Vlaamse Gemeenschap/Maurits Baesen

(Cauza C-296/09) (1)

(Securitate socială - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 13 alineatul (2) litera (d) - Noțiunea „personal asimilat” funcționarilor - Contract de muncă încheiat cu o autoritate publică)

2011/C 55/17

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hof van Cassatie van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Vlaamse Gemeenschap

Pârât: Maurits Baesen

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâre preliminare — Hof van Cassatie van België — Interpretarea articolului 13 alineatul (2) literele (a) și (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26) — Funcționari și personal asimilat acestora — Noțiune — Persoană care a încheiat un contract de muncă cu o autoritate publică

Dispozitivul

Ceea ce trebuie să se înțeleagă prin „funcționari” și prin „personal asimilat”, în sensul articolul 13 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1390/81 al Consiliului din 12 mai 1981, se stabilește numai potrivit normelor dreptului național al statului membru cărora li se supune administrația angajatoare, iar o persoană aflată în situația pârâtului din acțiunea principală, care, într un stat membru, intră în parte sub incidența regimului de securitate socială al funcționarilor și în parte sub incidența celui al lucrătorilor salariați, poate fi astfel supusă, în conformitate cu prevederile articolului 13 alineatul (2) litera (d) din acest regulament, numai legislației statului membru căreia i se supune și administrația angajatoare.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/11

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rad van State — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Justitie/F. Toprak (C-300/09), I. Oguz (C-301/09)

(Cauzele conexate C-300/09 și C-301/09) (1)

(Acordul de asociere CEE Turcia - Libera circulație a lucrătorilor - Clauza de „standstill” înscrisă la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Interdicția pentru statele membre de a introduce noi restricții privind accesul la piața muncii)

2011/C 55/18

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Staatssecretaris van Justitie

Pârâți: F. Toprak (C-300/09), I. Oguz (C-301/09)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Raad van State — Interpretarea articolului 13 din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere creat prin Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia — Clauza „standstill” — Conținut — Interdicția pentru statele membre de a introduce noi restricții privind accesul la piața muncii — Noțiunea „nouă restricție”

Dispozitivul

În circumstanțe precum cele din acțiunile principale, în ceea ce privește o dispoziție națională referitoare la obținerea unui permis de ședere de către lucrători turci, articolul 13 din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia, trebuie interpretat în sensul că o înăsprire a unei dispoziții introduse ulterior datei de 1 decembrie 1980, care prevedea o relaxare a dispoziției aplicabile la 1 decembrie 1980, constituie o „nouă restricție” în sensul acestui articol, chiar dacă această înăsprire nu agravează condițiile de obținere a acestui permis în raport cu cele care rezultă din dispoziția în vigoare la 1 decembrie 1980, aspect pe care trebuie să îl verifice instanța națională.

(1) JO C 267, 7.11.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/12

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Nejvyšší správní soud — Republica Cehă) — Skoma-Lux sro/Celní ředitelství Olomouc

(Cauza C-339/09) (1)

(Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Pozițiile 2204 și 2206 - Băutură fermentată pe bază de struguri proaspeți - Titru alcoolic volumic existent de 15,8 %-16,1 % - Adăugare de alcool din porumb și de zahăr din sfeclă în cursul producției)

2011/C 55/19

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Skoma-Lux sro

Pârâtă: Celní ředitelství Olomouc

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Nejvyšší správní soud — Interpretarea anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3) astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003 (JO L 281, p. 1) — Vin roșu de desert Kagor — Clasificare la poziția tarifară 2204 sau 2206 din Nomenclatura Combinată

Dispozitivul

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei din 27 octombrie 2005, trebuie interpretat în sensul că o băutură fermentată pe bază de struguri proaspeți, comercializată în sticle de 0,75 litri, având un titru alcoolic de 15,8 %-16,1 % vol, căreia i s au adăugat în cursul producției zahăr din sfeclă și alcool din porumb, trebuie să fie clasificată la poziția 2206 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la regulamentul menționat.

(1) JO C 282, 21.11.09.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/12

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-340/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 1999/22/CE - Articolul 4 alineatele (2)-(5) - Deținerea animalelor sălbatice - Grădini zoologice)

2011/C 55/20

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentanți: B. Plaza Cruz și N. Díaz Abad, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 4 alineatele (2), (3), (4) și (5) din Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice (JO L 94, p. 24, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 27)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor măsurilor necesare în ceea ce privește parcurile zoologice care fac obiectul prezentei acțiuni, situate în Comunitățile autonome Aragon, Asturias, Baleare, Canare, Cantabria, Castilia-Leon, Extremadura și Galicia, în materia inspecției, acordării de autorizații de funcționare și, dacă este cazul, a închiderii acestor unități potrivit articolului 4 alineatele (2)-(5) din Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2.	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 256, 24.10.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/12

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 decembrie 2010 — Athinaïki Techniki AE/Comisia Europeană, Athens Resort Casino AE Symmetochon

(Cauza C-362/09 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Plângere - Decizie de clasare a plângerii - Revocarea deciziei de clasare - Condiții de legalitate a revocării - Regulamentul (CE) nr. 659/1999)

2011/C 55/21

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Athinaïki Techniki AE (reprezentant: S. A. Pappas, avocat)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană (reprezentant: D. Triantafyllou, agent), Athens Resort Casino AE Symmetochon (reprezentant: N. Korogiannakis, avocat)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a patra) din 29 iunie 2009, Athinaïki Techniki AE/Comisia (cauza T-94/05), prin care acesta din urmă a hotărât că nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acțiunea formulată de recurentă ca urmare a revocării deciziei atacate a Comisiei de clasare a plângerii reclamantei având ca obiect un pretins ajutor de stat acordat de Republica Elenă — Interpretare greșită a Hotărârii Curții în cauza C-521/06 P, Athinaïki Techniki — Condiții de legalitate a revocării unui act administrativ comunitar — Inadmisibilitatea stadiului de inactivitate administrativă în cadrul procedurii de examinare a ajutoarelor de stat — Principiul proporționalității

Dispozitivul

1.	Anulează Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 29 iunie 2009, Athinaïki Techniki/Comisia (T-94/05).

2.	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Uniunii Europene.

3.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 312, 19.12.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/13

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien — Austria) — Humanplasma GmbH/Republica Austria

(Cauza C-421/09) (1)

(Articolele 28 CE și 30 CE - Reglementare națională de interzicere a importului de produse sanguine care provin din donații ce nu sunt în totalitate gratuite)

2011/C 55/22

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Humanplasma GmbH

Pârâtă: Republica Austria

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien — Interpretarea articolelor 28 CE și 30 CE — Compatibilitatea cu aceste dispoziții a unei reglementări naționale prin care se interzice importul de sânge uman provenit din donații de sânge remunerate

Dispozitivul

Articolul 28 CE coroborat cu articolul 30 CE trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede că importul de sânge și de componente sanguine care provin din alt stat membru este licit numai cu condiția, aplicabilă și în privința produselor naționale, ca donațiile de sânge care stau la baza acestor produse să fi fost efectuate nu numai fără ca donatorii să fi beneficiat de vreo plată, ci și fără ca aceștia din urmă să fi obținut rambursarea cheltuielilor pe care le-au suportat pentru a efectua aceste donații.

(1) JO C 24, 30.1.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/13

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Euro Tyre Holding BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-430/09) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 28a alineatul (1) litera (a), articolul 28b secțiunea A alineatul (1) și articolul 28c secțiunea A litera (a) primul paragraf - Scutire a livrărilor de bunuri expediate sau transportate în cadrul Uniunii - Livrări succesive ale acelorași bunuri care determină o unică expediere sau un singur transport intracomunitar)

2011/C 55/23

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Euro Tyre Holding BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 8 alineatul (1) literele (a) și (b), a articolului 28a alineatul (1) litera (a), a articolului 28b partea A alineatul (1) și a articolului 28c partea A litera (a) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Exonerarea livrărilor de bunuri expediate sau transportate în cadrul Comunității — Livrări succesive ale acelorași bunuri care determină o unică expediere sau transport intracomunitar de bunuri

Dispozitivul

Atunci când un bun face obiectul a două livrări succesive între diferite persoane impozabile care acționează ca atare, dar al unui singur transport intracomunitar, stabilirea operațiunii căreia trebuie să îi corespundă acest transport, și anume prima sau a doua livrare — această operațiune fiind asimilată, pentru acest motiv, noțiunii de livrare intracomunitară în sensul articolului 28c secțiunea A litera (a) primul paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/95/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996, coroborat cu articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b), cu articolul 28a alineatul (1) litera (a) primul paragraf și cu articolul 28b secțiunea A alineatul (1) din aceeași directivă —, trebuie efectuată având în vedere o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speței pentru a stabili care dintre aceste două livrări îndeplinește toate condițiile aferente unei livrări intracomunitare.

În împrejurări precum cele din acțiunea principală, în care prima persoană care achiziționează bunurile, care a obținut dreptul de a dispune de acestea în calitate de proprietar pe teritoriul statului membru al primei livrări, își manifestă intenția de a transporta aceste bunuri către un alt stat membru și se prezintă cu numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atribuit de acest din urmă stat, transportul intracomunitar ar trebui să corespundă primei livrări, cu condiția ca dreptul de a dispune de bunuri în calitate de proprietar să fi fost transferat celei de a doua persoane care achiziționează bunurile în statul membru de destinație a transportului intracomunitar. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă această condiție este îndeplinită în litigiul cu care este sesizată.

(1) JO C 24, 30.1.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/14

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-433/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - Directiva 2006/112/CE - TVA - Bază de impozitare - Taxă aplicabilă livrării de vehicule neînmatriculate încă în statul membru în cauză, în funcție de valoarea și de consumul mediu al acestora - „Normverbrauchsabgabe”)

2011/C 55/24

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: D. Triantafyllou, agent)

Pârâtă: Republica Austria (reprezentanți: E. Riedl și C. Pesendorfer, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 78 și 79 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Vânzarea unui autovehicul — Includerea în baza de impozitare a unei taxe pe livrarea de vehicule neînmatriculate încă în statul membru în cauză în funcție de valoarea și de consumul mediu al acestora („Normverbrauchsabgabe”)

Dispozitivul

Prin includerea taxei pe consum tip („Normverbrauchsabgabe”) în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată percepută în Austria la livrarea unui automobil, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 78 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

2.	Respinge în rest acțiunea.

3.	Comisia Europeană și Republica Austria suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 24, 30.1.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/14

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado Contencioso Administrativo de La Coruña, Juzgado Contencioso Administrativo no 3 de Pontevedra — Spania) — Rosa María Gavieiro Gavieiro (C-444/09), Ana María Iglesias Torres (C-456/09)/Consejería de Educación e Ordenación Universitária de la Xunta de Galicia

(Cauza C-444/09) (1)

(Politica socială - Directiva 1999/70/CE - Clauza 4 din Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP - Principiul nediscriminării - Aplicarea acordului cadru personalului temporar al unei comunități autonome - Reglementare națională prin care se stabilește o diferență de tratament în privința atribuirii unui spor de vechime în muncă, întemeiată exclusiv pe natura temporară a raportului de muncă - Obligația de a recunoaște, cu efect retroactiv, dreptul la sporul de vechime)

2011/C 55/25

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado Contencioso Administrativo de La Coruña, Juzgado Contencioso Administrativo no 3 de Pontevedra

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Rosa María Gavieiro Gavieiro (C-444/09), Ana María Iglesias Torres (C-456/09)

Pârâtă: Consejería de Educación e Ordenación Universitária de la Xunta de Galicia

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado Contencioso Administrativo de La Coruña — Interpretarea clauzei 4 alineatul (4) din anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129) — Principiul nediscriminării — Noțiunea „condiții de vechime” — Reglementare națională care stabilește o diferență de tratament în materia atribuirii unei prime de vechime întemeiată în exclusivitate pe natura temporară a contractului

Dispozitivul

Un membru al personalului temporar al Comunității autonome Galicia, precum reclamanta din acțiunea principală, intră în domeniul de aplicare personal al Directivei 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP și al celui al acordului cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la această directivă.

Un spor de vechime, precum cel în discuție în acțiunea principală, în măsura în care reprezintă o condiție de încadrare în muncă, intră în domeniul de aplicare al clauzei 4 alineatul (1) din acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, astfel încât lucrătorii pe durată determinată pot să se opună unui tratament care, în privința acordării acestui spor, este, cu excepția unei justificări obiective, mai puțin favorabil decât cel de care beneficiază lucrătorii pe durată nedeterminată care se află într o situație comparabilă. Natura temporară a raportului de muncă al anumitor funcționari publici nu poate să reprezinte, prin ea însăși, un motiv obiectiv în sensul acestei clauze din acordul cadru.

Simpla împrejurare că o dispoziție națională, precum articolul 25 alineatul 2 din Legea 7/2007 privind statutul de bază al funcționarilor publici din 12 aprilie 2007, nu conține nicio trimitere la Directiva 1999/70 nu exclude posibilitatea ca această dispoziție să fie considerată măsură națională de transpunere a acestei directive.

Clauza 4 alineatul (1) din acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, este necondiționată și suficient de precisă pentru a putea fi invocată în fața unei instanțe naționale de funcționarii temporari împotriva unui stat pentru a li se recunoaște beneficiul unui spor de vechime, precum sporul de vechime trienal în discuție în acțiunea principală, pentru perioada cuprinsă între data expirării termenului acordat statelor membre pentru transpunerea Directivei 1999/70 și data intrării în vigoare a legii naționale prin care se transpune această directivă în dreptul intern al statului membru în cauză, sub rezerva respectării dispozițiilor relevante din dreptul național referitoare la prescripție.

În pofida existenței, în reglementarea națională prin care se transpune Directiva 1999/70, a unei dispoziții prin care se recunoaște dreptul funcționarilor temporari la acordarea unui spor aferent unor perioade de 3 ani de vechime, însă prin care se exclude aplicarea retroactivă a acestui drept, autoritățile competente ale statului membru în cauză au obligația, în temeiul dreptului Uniunii și întrucât este vorba despre o dispoziție a acordului cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva 1999/70, ce are efect direct, să confere acestui drept la acordarea sporului efect retroactiv cu începere de la data expirării termenului acordat statelor membre pentru transpunerea acestei directive.

(1) JO C 24, 30.1.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/15

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 — AceaElectrabel Produzione SpA/Comisia Europeană, Electrabel SA

(Cauza C-480/09 P) (1)

(Recurs - Ajutoare de stat - Ajutor declarat compatibil cu piața comună - Condiție de rambursare prealabilă de către beneficiarul unui ajutor anterior declarat ilegal - Noțiunea „unitate economică” - Controlul comun exercitat de două societăți-mamă distincte - Denaturarea motivelor acțiunii - Erori și lipsa motivării)

2011/C 55/26

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: AceaElectrabel Produzione SpA (reprezentanți: L. Radicati di Brozolo și M. Merola, avvocati)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană (reprezentant: V. Di Bucci, agent), Electrabel SA (reprezentanți: L. Radicati di Brozolo și M. Merola, avvocati)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) din 8 septembrie 2009, ACEAElectrabel Produzione SpA/Comisia (T-303/05), prin care Tribunalul a respins cererea de anulare a Deciziei 2006/598/CE a Comisiei din 16 martie 2005 privind ajutorul de stat pe care Italia — Regiune Lazio — intenționează să îl pună în aplicare pentru reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră (JO 2006 L 244)

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	AceaElectrabel Produzione SpA suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Electrabel SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 24, 30.1.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/15

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Minerva Kulturreisen GmbH/Finanzamt Freital

(Cauza C-31/10) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 26 - Regimul special pentru agențiile de turism și pentru tur-operatori - Domeniu de aplicare - Vânzarea de bilete la operă fără prestarea unor servicii suplimentare)

2011/C 55/27

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Minerva Kulturreisen GmbH

Pârâtă: Finanzamt Freital

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 26 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Regimul special pentru agențiile de turism — Vânzarea de bilete de operă fără prestarea unor servicii suplimentare

Dispozitivul

Articolul 26 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că nu se aplică vânzării izolate de către o agenție de turism de bilete la operă, fără prestarea unei operațiuni de turism.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/16

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de première instance de Bruxelles — Belgia) — Corman SA/Bureau d'intervention et de restitution belge (BIRB)

(Cauza C-131/10) (1)

(Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene - Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 - Articolul 3 - Prescrierea acțiunii - Termen - Norme sectoriale - Regulamentul (CE) nr. 2571/97 - Aplicare diferențiată a normelor privind prescripția în cazul unei abateri săvârșite de beneficiarul subvenției sau de cocontractanții acestuia)

2011/C 55/28

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de première instance de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Corman SA

Pârât: Bureau d'intervention et de restitution belge (BIRB)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal de première instance de Bruxelles (Belgia) — Interpretarea articolului 3 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166) — Stabilirea termenului de prescripție a acțiunii — Aplicabilitatea dispozițiilor sectoriale comunitare sau naționale în domeniu — Aplicare diferită a dispozițiilor privind prescripția în cazul unei abateri săvârșite de beneficiarul subvenției sau de cocontractanții beneficiarului?

Dispozitivul

În măsura în care nu prevede o regulă de prescriere a acțiunii aplicabilă încasării garanțiilor constituite în cadrul operațiunilor de licitație în sectorul untului, al untului concentrat și al smântânii, Regulamentul (CE) nr. 2571/97 al Comisiei din 15 decembrie 1997 privind vânzarea untului la preț redus și acordarea de ajutoare pentru smântâna, untul și untul concentrat utilizate la fabricarea de produse de patiserie, înghețată și alte produse alimentare nu constituie o normă sectorială care prevede un „termen mai scurt” în sensul articolului 3 alineatul (1) primul paragraf a doua teză din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene. Prin urmare, termenul de prescripție de patru ani definit la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf prima teză din acest din urmă regulament se aplică unei astfel de încasări, însă sub rezerva posibilității pe care o păstrează statele membre, în temeiul alineatului (3) al articolului 3 menționat, de a prevedea termene de prescripție mai lungi.

În cazul în care urmăresc o abatere în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 2988/95, statele membre păstrează posibilitatea de a aplica termene de prescripție mai lungi în sensul articolului 3 alineatul (3) din acest regulament, inclusiv, în contextul Regulamentului nr. 2571/97, în situații în care abaterile pentru care trebuie să răspundă ofertantul declarat câștigător au fost săvârșite de cocontractanții acestuia.

(1) JO C 148, 5.6.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/16

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-233/10) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2007/44/CE - Evaluarea prudențială a achizițiilor și a majorărilor de participații în sectorul financiar - Norme de procedură și criterii de evaluare)

2011/C 55/29

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și H. te Winkel, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos (reprezentant: C. Wissels, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea în termenul prevăzut a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar (JO L 247, p. 1)

Dispozitivul

Prin neadoptarea în termenul prevăzut a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul acestei directive.

2.	Obligă Regatul Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 195, 17.7.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/17

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit) — Barbara Mercredi/Richard Chaffe

(Cauza C-497/10) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Materie matrimonială și răspundere părintească - Copil al unor părinți necăsătoriți - Noțiunea „reședință obișnuită” a unui copil de vârstă mică - Noțiunea „încredințare”)

2011/C 55/30

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Barbara Mercredi

Pârât: Richard Chaffe

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Interpretarea articolelor 8 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 06, p. 183) — Noțiunea de reședință obișnuită — Copil născut în Regatul Unit, având tată britanic și mamă franțuzoaică și care are cetățenia mamei, părinții nefiind căsătoriți — Copil deplasat de mamă în Réunion — Deplasare legală la momentul la care a avut loc întrucât, la acel moment, mama era titulara răspunderii părintești în privința copilului — Cereri subsecvente formulate de tată prin care solicita răspundere părintească, reședință alternativă și drept de vizită, introduse la instanțele britanice — Ordonanță emisă de High Court prin care se dispune înapoierea copilului în Regatul Unit — Ordonanță atacată de mamă pentru motivul că reședința obișnuită a copilului nu mai era în Regatul Unit la momentul sesizării instanței

Dispozitivul

Noțiunea „reședință obișnuită”, astfel cum aceasta reiese din articolele 8 și 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretată în sensul că respectiva reședință corespunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social și familial. În acest scop, atunci când în litigiu se află situația unui copil de vârstă mică ce locuiește de numai câteva zile cu mama sa într-un stat membru, altul decât cel în care are reședința obișnuită, în care a fost deplasat, trebuie mai ales să fie luate în considerare, pe de o parte, durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul acestui stat membru și ale mutării mamei în statul respectiv și, pe de altă parte, dată fiind în special vârsta copilului, originile geografice și familiale ale mamei, precum și raporturile familiale și sociale pe care aceasta și copilul le au în același stat membru. Este de competența instanței naționale să determine reședința obișnuită a copilului, ținând cont de ansamblul împrejurărilor de fapt specifice fiecărui caz în parte.

În ipoteza în care aplicarea criteriilor sus-menționate ar conduce, în cauza principală, la concluzia că reședința obișnuită a copilului nu poate fi stabilită, determinarea instanței competente ar trebui efectuată pe baza criteriului „prezenței copilului”, în sensul articolului 13 din regulament.

Deciziile unei instanțe dintr-un stat membru prin care este respinsă, în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, o cerere de înapoiere imediată a unui copil în circumscripția unei instanțe dintr-un alt stat membru, și care se referă la răspunderea părintească privind acest copil, nu afectează deciziile care trebuie adoptate în acest alt stat membru cu privire la acțiuni referitoare la răspunderea părintească ce au fost introduse anterior și care se află încă pe rolul acesteia.

(1) JO C 328, 4.12.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/18

Recurs introdus la 24 noiembrie 2010 de Usha Martin Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-119/06, Usha Martin Ltd/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

(Cauza C-552/10 P)

2011/C 55/31

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Usha Martin Ltd (reprezentanți: V. Akritidis, Y. Melin și E. Petritsi, avocați)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

1.	Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 9 septembrie 2010 menționate anterior, pronunțată în cauza T-119/06;

Admiterea, prin pronunțarea unei hotărâri definitive, a cererii de:

anulare a Deciziei Comisiei din 22 decembrie 2005 de modificare a Deciziei 1999/572/CE privind acceptarea angajamentelor oferite în cadrul procedurilor antidumping privind importurile de cabluri din oțel originare, inter alia, din India (1) (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care se referă la recurentă și în măsura în care retrage un angajament referitor la prețurile minime, aflat în vigoare anterior, și

anulare a Regulamentului (CE) nr. 121/2006 al Consiliului din 23 ianuarie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1858/2005 de instituire a unui drept antidumping la importurile de cabluri din oțel originare, printre altele, din India (2) (denumit în continuare „regulamentul atacat”), în măsura în care se referă la recurentă și pune în aplicare decizia atacată de retragere a unui angajament referitor la prețurile minime asumat anterior de recurentă;

sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.

3.	obligarea Consiliului și a Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de recurentă în cadrul prezentei proceduri și în cadrul procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept, la punctele 44-56 din hotărârea atacată, în special atunci când a constatat că legalitatea deciziei Comisiei de retragere a acceptării unui angajament nu poate, prin natura sa, fi pusă în discuție în raport cu principiul proporționalității, susținând în mod eronat că: (i) principiul proporționalității nu se aplică deciziei de retragere a unui angajament pentru că o astfel de decizie echivalează cu aplicarea propriu-zisă a taxelor antidumping și (ii) orice încălcare este suficientă în sine pentru a determina retragerea, fără ca această retragere să facă obiectul unui test privind respectarea principiului proporționalității.

Recurenta susține și că Tribunalul a apreciat în mod eronat faptele din litigiu și le-a denaturat grav când a susținut că „nu se contestă faptul că recurenta nu a respectat angajamentul în cauză”, în măsura în care afirmația menționată implică în mod greșit că recurenta a recunoscut o încălcare a angajamentului în sensul articolului 8 din Regulamentul de bază antidumping, fapt pe care aceasta îl contestă.

Recurenta afirmă că Tribunalul a concluzionat în mod eronat că legalitatea retragerii angajamentului nu poate fi pusă în discuție în raport cu principiul proporționalității fie pentru motivul că orice încălcare este suficientă pentru a determina retragerea, fie prin asocierea măsurii de retragere cu o măsură de impunere a unor taxe antidumping. Astfel, Tribunalul consideră în mod eronat că principiul proporționalității nu se aplică niciodată în ceea ce privește retragerea unui angajament și nu aplică testul „inadecvării vădite” a unei măsuri, în mod contrar jurisprudenței constante a instanțelor judecătorești europene și contrar considerentelor introductive din hotărârea atacată, în special, punctele 44-47. Tribunalul a concluzionat în mod greșit că retragerea unui angajament în sine nu poate fi pusă în discuție în ceea ce privește legalitatea acesteia prin prisma principiului general al proporționalității. În plus, prin susținerea greșită că părțile nu au contestat faptul că nu s-a respectat angajamentul, ceea ce presupune că a existat o încălcare a unui angajament în înțelesul articolului 8 alineatul (9) din Regulamentul de bază antidumping, Tribunalul a denaturat grav faptele din litigiu, astfel cum a susținut recurenta și, prin urmare, a comis o eroare de drept prin faptul că a apreciat în mod eronat argumentele recurentei.

(1) JO L 22, p. 54, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 164.

(2) JO L 22, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 136.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/18

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Belgia) la 29 noiembrie 2010 — Deli Ostrich NV/Belgische Staat

(Cauza C-559/10)

2011/C 55/32

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Deli Ostrich NV

Pârât: Belgische Staat

Întrebarea preliminară

Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen solicită Curții pronunțarea unei hotărâri preliminare la întrebarea: în momentul declarației din 22 octombrie 2007, care este codul tarifar aplicabil importului de carne de la cămile care, incontestabil, nu sunt crescute în captivitate.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/19

Acțiune introdusă la 6 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-568/10)

2011/C 55/33

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: Maria Condou-Durande și W. Bogensberger, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

—

constatarea faptului că, prin introducerea unei norme în baza căreia studenților care sunt resortisanți ai țărilor terțe li se poate acorda un permis de muncă numai după examinarea situației pieței forței de muncă din Austria pentru a se asigura că postul vacant nu poate fi ocupat de o persoană înregistrată ca șomer, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 17 alineatului (1) din Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat (1);

—	obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că dispozițiile legii austriece împiedică în mod sistematic accesul studenților care sunt resortisanți ai țărilor terțe la piața forței de muncă, prin faptul că li se eliberează un permis de muncă pentru un post vacant numai atunci când s-a verificat în prealabil că acest post nu poate fi ocupat de o persoană înregistrată ca șomer. În consecință, în opinia Comisiei, numărul permiselor de muncă eliberate pentru această categorie de persoane este foarte redus. Din acest motiv, numai 10 % din studenții care sunt resortisanți ai țărilor terțe, comparativ cu 70 % din studenții austrieci, au posibilitatea de a-și finanța o parte a costului studiilor prin ocuparea unui loc de muncă.

În opinia Republicii Austria, aceste restricții sunt justificate. Datorită accesului liber la cursurile de învățământ superior și a taxelor universitare reduse, Austria ar fi deosebit de atractivă pentru studenții resortisanți ai tărilor terțe. Din cauza cunoștințelor deficitare de limbă germană și a lipsei unor calificări profesionale, aceștia găsesc în general locuri de muncă în sectoare necalificate și, prin aceasta, cresc și mai mult rata deja ridicată a șomajului în sectoarele menționate.

(1) JO L 375, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 94.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/19

Acțiune introdusă la 9 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-576/10)

2011/C 55/34

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. van Beek și C. Zadra, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos

Concluziile reclamantei

Comisia solicită:

—

constatarea faptului că, prin încălcarea dreptului Uniunii Europene în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice și, în special, prin încălcarea Directivei 2004/18/CE (1) în contextul atribuirii unei concesiuni de lucrări publice de către municipalitatea din Eindhoven, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 și al titlului III din Directiva 2004/18;

—	obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În opinia Comisiei, acordul de cooperare pe care municipalitatea din Eindhoven l-a încheiat cu Hurks Bouw en Vastgoed BV la 11 iunie 2007 constituie o concesiune de lucrări publice în sensul articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2004/18.

Întrucât valoarea estimată a concesiunii de lucrări publice ar fi superioară față de pragurile aplicabile, aceasta ar fi trebuit atribuită conform Directivei 2004/18, în special conform articolului 2 și titlului III din directiva menționată. În plus, contractele de achiziții publice de lucrări atribuite Hurks Bouw en Vastgoed BV, care ar avea o valoare estimată mai mare față de pragurile aplicabile, fac obiectul unei publicări conform articolelor 63-65 din Directiva 2004/18.

Faptul că municipalitatea din Eindhoven nu a aplicat Directiva 2004/18, în special articolul 2 și titlul III din aceasta, în privința atribuirii către Hurks Bouw en Vastgoed BV a concesiunii de lucrări publice în discuție, conduce Comisia la concluzia existenței unei încălcări a directivei.

În urma considerațiilor anterioare, Comisia concluzionează că, în contextul atribuirii unei concesiuni de lucrări publice de către municipalitatea din Eindhoven, Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii Europene în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, în special al articolului 2 și al titlului III din Directiva 2004/18.

(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/20

Acțiune introdusă la 16 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-597/10)

2011/C 55/35

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: V. Peere și Hadjiyannis, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (1), care urmărește reducerea consecințelor negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică, asociate inundațiilor în Comunitate, sau, în orice caz, prin faptul că nu a comunicat Comisiei actele menționate, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a Directivei 2007/60/CE a expirat la 25 noiembrie 2009. Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâta nu adoptase încă toate măsurile necesare pentru transpunerea directivei sau, în orice caz, nu informase Comisia.

(1) Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, p. 27).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/21

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2011 — IFAW Internationaler Tierschutz Fonds/Comisia

(Cauza T-362/08) (1)

(Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente referitoare la realizarea unui proiect industrial într o zonă protejată în temeiul Directivei 92/43/CEE - Documente care emană de la un stat membru - Opoziție manifestată de statul membru - Refuz parțial al accesului - Excepție referitoare la politica economică a unui stat membru - Articolul 4 alineatele (5)-(7) din Regulamentul nr. 1049/2001)

2011/C 55/36

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: IFAW Internationaler Tierschutz Fonds gGmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: S. Crosby, solicitor, și S. Santoro, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. O'Reilly și P. Costa de Oliveira, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Regatul Danemarcei (reprezentanți: J. Bering Liisberg și B. Weis Fogh, agenți), Republica Finlanda (reprezentanți: inițial J. Heliskoski, M. Pere și H. Leppo, ulterior J. Heliskoski, agenți) și Regatul Suediei (reprezentanți: K. Petkovska, A. Falk și S. Johannesson, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a deciziei Comisiei din 19 iunie 2008 prin care se refuză accesul reclamantei la un document transmis Comisiei de autoritățile germane în cadrul unei proceduri de declasare a unui sit protejat în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2. p. 109)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă IFAW Internationaler Tierschutz Fonds gGmbH să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3.	Regatul Danemarcei, Republica Finlanda și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 301, 22.11.2008.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/21

Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2011 — Park/OAPI — Bae (PINE TREE)

(Cauza T-28/09) (1)

(Marcă comunitară - Procedură de decădere - Marca comunitară figurativă PINE TREE - Utilizare serioasă a mărcii - Articolul 50 alin. (1) lit. (a) și articolul 55 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 51 alin. (1) lit. (a) și articolul 56 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009])

2011/C 55/37

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Mo-Hwa Park (Hillscheid, Germania) (reprezentant: P. Lee, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Chong-Yun Bae (Berlin, Germania) (reprezentanți: A. K. Warnecke și C. Donle, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 13 noiembrie 2008 (cauza R 1882/2007-4) privind o procedură de decădere din drepturile de marcă între domnul Mo Hwa Park și domnul Chong Yun Bae

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Îl obligă pe domnul Mo-Hwa Park la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 4.4.2009

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/22

Ordonanța Tribunalului din 16 decembrie 2010 — Kitou/CEPD

(Cauza T-164/09) (1)

(Accesul la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Regulamentul (CE) nr. 45/2001 - Nepronunțare asupra fondului)

2011/C 55/38

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Erasmia Kitou (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: S. Pappas, avocat)

Pârât: Controlorul European pentru Protecția Datelor (CEPD) (reprezentanți: H. Hijmans și V. Pérez Asinari, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei CEPD din 3 februarie 2009, adoptată în dosarul 2008-600, având ca obiect o reclamație din partea doamnei Kitou împotriva proiectului Comisiei Comunităților Europene de a divulga date personale.

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2.	Obligă Controlorul European pentru Protecția Datelor (CEPD) la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 153, 4.7.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/22

Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2010 — Albertini și alții și Donnelly/Parlamentul European

(Cauza T-219/09 și T-326/09) (1)

(Acțiune în anulare - Sistemul de pensie suplimentară a deputaților în Parlamentul European - Modificarea sistemului de pensie suplimentară - Act cu aplicabilitate generală - Lipsa afectării individuale - Inadmisibilitate)

2011/C 55/39

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Gabriele Albertini (Milano, Italia), precum și ceilalți 62 de membri sau foști membri ai Parlamentului European ale căror nume figurează în anexa ordonanței (cauza T-219/09) și Brendan Donnelly (Londra, Regatul Unit) (cauza T-326/09) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J. N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: inițial H. Krück, A. Pospíšilová Padowska și G. Corstens, ulterior N. Lorenz, A. Pospíšilová Padowska și G. Corstens, agenți)

Obiectul

Anularea deciziilor Parlamentului European din 9 martie și din 1 aprilie 2009 de modificare a normelor privind sistemul de pensie suplimentară (voluntară) cuprinse în anexa VIII la Normele privitoare la cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentului European

Dispozitivul

1.	Conexează cauzele T-219/09 și T-326/09 în vederea pronunțării ordonanței.

2.	Respinge acțiunile ca inadmisibile.

3.	Domnul Gabriele Albertini și ceilalți 62 de reclamanți care figurează în anexă, precum și domnul Brendan Donnelly suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Parlamentul European.

(1) JO C 205, 29.8.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/22

Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2010 — General Bearing/OAPI (GENERAL BEARING CORPORATION)

(Cauza T-394/09) (1)

(Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale GENERAL BEARING CORPORATION - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009)

2011/C 55/40

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: General Bearing Corp. (West Nyack, New York, Statele Unite) (reprezentant: A. Dellmeier-Beschorner, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: R. Manea, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 iulie 2009 (cauza R 73/2009-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal GENERAL BEARING CORPORATION ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă.

2.	Obligă General Bearing Corp. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 297, 5.12.2009.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/23

Ordonanța Tribunalului din 17 decembrie 2010 — Marcuccio/Comisia

(Cauza T-38/10 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Răspundere extracontractuală - Rambursarea cheltuielilor recuperabile - Excepția acțiunii paralele - Vicii de procedură - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

2011/C 55/41

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și L. Currall, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 10 noiembrie 2009, Marcuccio/Comisia (F-70/07, nepublicată încă în Repertoriu), prin care se solicită anularea acestei ordonanțe.

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 80, 27.3.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/23

Ordonanța Tribunalului din 16 decembrie 2010 — Meister/OAPI

(Cauza T-48/10 P) (1)

(Recurs - Funcție publică - Funcționari - Promovare - Exercițiul de promovare 2008 - Decizie de atribuire a punctelor în cadrul exercițiului de promovare - Mențiune referitoare la punctele acumulate în cadrul exercițiilor de promovare anterioare - Denaturare a faptelor - Obligația de a plăti cheltuielile de judecată - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)

2011/C 55/42

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Herbert Meister (Muchamiel, Spania) (reprezentant: H. J. Zimmermann, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: I. de Medrano Caballero și G. Faedo, agenți, asistați de D. Waelbroeck și de E. Winter, avocați)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 30 noiembrie 2009, Meister/OAPI (F-17/09, nepublicată încă în Repertoriu), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Herbert Meister suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în cadrul prezentei proceduri.

(1) JO C 100, 17.4.2010.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/24

Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 decembrie 2010 — ArcelorMittal Wire France și alții/Comisia

(Cauza T-385/10 R)

(Măsuri provizorii - Concurență - Decizie a Comisiei de aplicare a unei amenzi - Garanție bancară - Cerere de suspendare a executării - Prejudiciu financiar - Absența unor circumstanțe excepționale - Absența urgenței)

2011/C 55/43

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: ArcelorMittal Wire France și alții (Bourg-en-Bresse, Franța); ArcelorMittal Fontaine (Fontaine-l'Évêque, Belgia) și ArcelorMittal Verderio Srl (Verderio Inferiore, Italia) (reprezentanți: H. Calvet, O. Billard și M. Pittie, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Giolito, L. Parpala și V. Bottka, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării articolului 2 din Decizia C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură de aplicare a articolului 101 [TFUE] și a articolului 53 din Acordul SEE (cazul COMP/38.344 — Oțel pentru precomprimare), astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2010) 6676 final a Comisiei din 30 septembrie 2010

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/24

Ordonanța președintelui Tribunalului din 17 decembrie 2010 — Uspaskich/Parlamentul European

(Cauza T-507/10 R)

(Procedură privind măsurile provizorii - Ridicarea imunității unui membru al Parlamentului European - Cerere de suspendare a executării)

2011/C 55/44

Limba de procedură: lituaniana

Părțile

Reclamant: Viktor Uspaskich (Kėdainiai, Lituania) (reprezentant: V. Sviderskis, avocat)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: N. Lorenz, A. Pospíšilová Padowska și L. Mašalaite, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Rezoluției Parlamentului European din 7 septembrie 2010 privind ridicarea imunității reclamantului

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/24

Acțiune introdusă la 26 august 2010 — Tecnimed/OAPI — Ecobrands (ZAPPER-CLICK)

(Cauza T-360/10)

2011/C 55/45

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Tecnimed Srl (Vedano Olona, Italia) (reprezentanți: M. Franzosi și V. Piccarreta, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ecobrands Ltd (Londra, Regatul Unit)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 14 iunie 2010 în cauza R 1795/2008-4;

—	confirmarea Deciziei diviziei de anulare a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 28 octombrie 2010 și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „ZAPPER-CLICK” pentru produse din clasele 5, 9 și 10 — înregistrarea mărcii comunitare nr. 3870284

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Motive în sprijinul cererii de declarare a nulității: înregistrarea ca marcă italiană cu nr. 747249 a mărcii verbale „CLICK” pentru produse din clasa 10; înregistrarea ca marcă italiană cu nr. 927574 a mărcii verbale „MOUSTI CLICK” pentru produse din clasa 10; înregistrarea ca marcă italiană cu nr. 801404 a mărcii verbale „ECO-CLICK” pentru produse din clasa 10; înregistrarea ca marcă italiană cu nr. 801405 a mărcii verbale „ZANZA CLICK” pentru produse din clasa 10; înregistrarea ca marcă internațională cu nr. 825425 a mărcii verbale „MOUSTI CLICK” pentru produse din clasa 10; marca neînregistrată a mărcii verbale „CLICK”, protejată în Regatul Unit; marca neînregistrată a mărcii verbale „ZANZA CLICK”, protejată în Regatul Unit.

Decizia diviziei de anulare: declararea nulității parțiale a mărcii comunitare

Decizia camerei de recurs: anularea deciziei diviziei de anulare

Motivele invocate: încălcarea și interpretarea eronată a articolului 52 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, întrucât camera de recurs a exclus în mod greșit „reaua-credință”. Încălcarea și interpretarea eronată a normelor 38 alineatul (2), 39 alineatele (2) și (3), 96 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei, întrucât camera de recurs a legat în mod greșit inadmisibilitatea pretențiilor de pretinsa omisiune a traducerii documentelor și întrucât nu a apreciat că traducerea a fost furnizată de reclamant. Aplicarea eronată a articolului 53 alineatul (1) litera (a) și a articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a săvârșit un abuz de putere. Încălcarea și interpretarea eronată a articolului 53 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a reținut în mod greșit că utilizarea ilegală trebuia exclusă pentru motivul că mărcile în cauză nu erau identice. Încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (c) și a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a exclus în mod greșit utilizarea abuzivă a unei denumiri (passing off) și a declarat în mod greșit că dosarul nu conține probe privind modul în care produsul a fost prezentat pe piață.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/25

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2010 — Quimitécnica.com și de Mello/Comisia

(Cauza T-564/10)

2011/C 55/46

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamante: Quimitécnica.com — Comércio e Indústria (Lordelo, Portugalia) și José de Mello — Sociedade Gestora de Participações Sociais, SA (Lisabona, Portugalia) (reprezentant: J. Calheiros, advogado)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

—	Anularea în parte, în temeiul articolului 264 TFUE, a deciziei nr. BUDG/C5/MG s737983 a contabilului Comisiei din 8 octombrie 2010, în măsura în care prin aceasta se solicită ca garanția financiară impusă să fie emisă de o bancă ce a primit ratingul „AA” pe termen lung;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii formulate, reclamantele invocă următoarele motive:

1. Primul motiv al acțiunii, întemeiat pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură: nemotivarea deciziei adoptate la 8 octombrie 2010

În cadrul acestui motiv, reclamantele susțin că:

—	în temeiul articolului 296 TFUE, toate actele, inclusiv deciziile, trebuie să fie motivate; decizia din 8 octombrie 2010 nu conține nicio motivare privind obligația referitoare la ratingul băncii care emite garanția;

—	având în vedere nivelul ratingului impus, o asemenea motivare ar fi fost necesară, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de exercitarea unei competențe discreționare, obligația de motivare este mai strictă decât cea solicitată în cazul în care se exercită o competență nediscreționară;

—	pe de altă parte, decizia nu invocă nicio normă de drept al Uniuni (nici măcar vreo normă cu caracter intern) pe care să se poată întemeia obligația menționată; având în vedere că decizia nu este motivată, aceasta ar trebui să fie anulată în această privință.

2. Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea tratatului: principiul proporționalității

În cadrul acestui motiv, reclamantele susțin că:

—

în temeiul articolului 85 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), pentru acordarea unei prelungiri a termenului de plată, „pentru protejarea drepturilor Comunității, debitorul depune o garanție financiară, acceptată de contabilul instituției, care acoperă creanța exigibilă, atât capitalul, cât și dobânda”; prin urmare, interesele care se intenționează a fi protejate prin intermediul constituirii acestei garanții sunt drepturile Comunităților, mai precis, dreptul de a primi sumele datorate;

—

o garanție plătibilă la prima cerere, având caracteristicile solicitate de Comisie și emisă de către o instituție de credit reprezintă o formă adecvată și proporțională de garantare a plății sumelor datorate; astfel, sistemul judiciar portughez în general, asemănător sistemelor judiciare ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, acceptă cu efectele cele mai largi constituirea unei garanții bancare, inclusiv pentru suspendarea executării hotărârilor judecătorești;

—

în speță, garanția propusă de reclamante, care nu a fost acceptată de către Comisie, urma să fie emisă de Banco Comercial Português S.A., instituție de credit cu sediul în Uniunea Europeană supusă normelor de supraveghere stabilite chiar de instituțiile Uniunii; prin urmare, nimic nu pare să justifice ca, pentru apărarea drepturilor Comunităților, să se refuze acordarea posibilității ca banca respectivă să emită garanția sau să se impună emiterea acesteia de o bancă cu rating „AA” pe termen lung;

—

în plus, există o împrejurare conjuncturală de notorietate publică în sensul că ratingul băncilor portugheze a fost recent afectat ca urmare a modificării ratingului Republicii Portugheze; în acest fel, în momentul de față nu există nicio bancă cu sediul în Portugalia care să îndeplinească criteriile de rating („AA” pe termen lung) impuse prin decizia Comisiei;

—

rezultă că decizia Comisiei încalcă criteriul necesității (care constituie un aspect important al principiului proporționalității), având în vedere că, dintre toate modalitățiile existente, aceasta a optat pentru aceea care în conjunctura actuală se dovedește a prejudicia cel mai mult interesele reclamantelor;

—

prin urmare, există o disproporție flagrantă între condiția impusă de Comisie (garanție emisă de o bancă europeană cu rating „AA” pe termen lung) și obiectivul care se pretinde a fi urmărit (protecția dreptului Comisiei la plata sumelor datorate), motiv pentru care decizia Comisiei ar trebui să fie anulată în această privință.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/26

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — ThyssenKrupp Steel Europe/OAPI (Highprotect)

(Cauza T-565/10)

2011/C 55/47

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: ThyssenKrupp Steel Europe AG (Duisburg, Germania) (reprezentant: U. Ulrich, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 30 septembrie 2010, pronunțată în cauza R 1038/2010-1,

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Highprotect” pentru produse din clasa 6

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 (1), întrucât marca comunitară în cauză are caracter distinctiv și nu este descriptivă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/27

Acțiune introdusă la 15 decembrie 2010 — Ertmer/OAPI — Caterpillar (erkat)

(Cauza T-566/10)

2011/C 55/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Jutta Ertmer (Tatsungen, Germania) (reprezentanți: A. von Mühlendahl și C. Eckhartt, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Caterpillar, Inc. Illinois, SUA

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) pronunțate la 7 septembrie 2010 în cauza R 270/2010-1;

—	respingerea căii de atac formulate de Caterpillar Inc. împotriva deciziei diviziei de anulare a Oficiului pârât, pronunțată la 8 ianuarie 2010 în procedura de anulare nr. 2504 C;

—	obligarea OAPI și a Caterpillar Inc. la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care acestea participă la procedură.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „erkat” pentru produse din clasele 7 și 42

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Caterpillar Inc.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: potrivit articolului 53 alineatul (1) litera (a), cererea se întemeiază pe marca verbală națională și comunitară „CAT”, pe mărcile figurative naționale care conțin elementul verbal „CAT” și pe marca figurativă comunitară care conține elementul verbal „CAT”, pentru produse și servicii din clasele 7 și 42

Decizia diviziei de anulare: respingerea cererii de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: admiterea căii de atac și declararea nulității mărcii înregistrate

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 coroborat cu articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), având în vedere că din decizia contestată nu rezultă marca sau mărcile anterioare în raport cu care camera de recurs și-a întemeiat decizia de a admite cererea celeilalte părți și că o parte importantă a motivelor deciziei a fost copiată din altă decizie; încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, având în vedere că nu există niciun risc de confuzie între mărcile în litigiu, precum și încălcarea articolului 8 alineatul (5) coroborat cu articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, având în vedere că mărcile figurative anterioare nu sunt de notorietate, astfel încât nu ar rezulta un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare și nici nu s-ar aduce atingere acestora

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/27

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2010 — Octapharma Pharmazeutika/EMEA

(Cauza T-573/10)

2011/C 55/49

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Octapharma Pharmazeutika Produktionsgesellschaft mbH (Viena, Austria) (reprezentanți: I. Brinker și T. Holzmüller, avocați, și J. Schwarze, profesor)

Pârâtă: Agenția Europeană pentru Medicamente

Concluziile reclamantei

—	Anularea scrisorii adresate reclamantei la 21 octombrie 2010 de către Agenția Europeană pentru Medicamente (EMEA), în măsura în care se refuză rambursarea taxelor plătite nejustificat, în valoare de 180 700 euro;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta invocă patru motive în susținerea acțiunii.

1. Primul motiv: încălcarea principiului legalității administrației coroborat cu normele juridice privind perceperea taxelor

În această privință, reclamanta susține că EMEA a refuzat restituirea taxelor în temeiul unui barem nelegal adoptat de aceasta. Potrivit reclamantei, EMEA a depășit marja de apreciere de care dispune întemeindu-și decizia atacată pe o reglementare care încalcă principiile generale și speciale ale calculului taxelor. Reclamanta susține în special că baremul taxelor nu este prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 297/95 (1). Potrivit reclamantei, taxa percepută încalcă principiile unei perceperi moderate și adecvate a taxelor. În plus, reclamanta critică taxa percepută ca fiind vădit disproporționată față de taxele percepute pentru primele certificări și pentru înnoirea anuală a certificărilor și față de practica administrativă tradițională.

2. Al doilea motiv: încălcarea principiului proporționalității

În această privință, reclamanta susține că încălcarea principiului proporționalității este evidentă atunci când se compară taxa percepută cu taxele aplicabile celorlalte servicii oferite de EMEA. Deși alte certificări referitoare la dosarul standard al plasmei determină o sarcină administrativă comparabilă sau mai ridicată, reclamanta susține că taxele aplicabile acestor certificări sunt mai scăzute. O comparație între practica ultimilor ani în materie de taxe și munca administrativă facturată în speță demonstrează, potrivit reclamantei, că taxa percepută nu este deloc proporțională cu munca efectuată.

3. Al treilea motiv: încălcarea principiului protecției încrederii legitime față de modificarea bruscă a unei practici administrative

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că EMEA a încălcat principiul protecției încrederii legitime întrucât s-a îndepărtat brusc de practica sa obișnuită în materia taxelor, în mod imprevizibil și incomprehensibil pentru reclamantă și pentru celelalte persoane vizate. La stabilirea taxelor, pârâta nu a respectat cadrul juridic relevant și marja de apreciere de care dispunea, astfel încât reclamanta poate invoca protecția încrederii sale legitime. În opinia reclamantei, este deosebit de grav, în acest context, că EMEA, înainte de adoptarea deciziei atacate, a revenit la vechea practică în materie de taxe.

4. Al patrulea motiv: încălcarea obligației de continuitate și de coerență a acțiunii administrative

În această privință, reclamanta susține că respectiva creștere bruscă a taxelor, limitată la o perioadă scurtă, este în contradicție cu obligația de continuitate și de coerență a acțiunii administrative, astfel cum este codificată în „Codul bunei conduite administrative pentru personalul Comisiei Europene în relațiile cu publicul” și astfel cum rezultă din dreptul la bună administrare prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Potrivit practicii tradiționale a EMEA în materia taxelor, aceeași muncă administrativă ar fi trebuit să conducă la o taxă net inferioară potrivit unei alte metode de calcul. Cu privire la acest aspect, reclamanta afirmă că practica administrativă a fost modificată în mod nejustificat. În plus, reclamanta susține că EMEA, ținând cont de termenele speciale și de creșterea considerabilă a taxei în raport cu anii precedenți, ar fi trebuit cel puțin să reacționeze, în cazul reclamantei, aplicând o dispoziție derogatorie sau o dispoziție tranzitorie.

(1) Regulamentul (CE) nr. 297/95 al Consiliului din 10 februarie 1995 privind taxele datorate Agenției Europene pentru Evaluarea Medicamentelor (JO L 35, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 14, p. 253).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/28

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Moreda-Riviere Trefilerías/Comisia

(Cauza T-575/10)

2011/C 55/50

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Moreda-Riviere Trefilerías, SA (Gijón, Spania) (reprezentanți: F. González Díaz și A. Tresandi Blanco, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei Comisiei din 30 septembrie 2010 de modificare a deciziei (C(2010) final) a Comisiei în cazul COMP/38.344 — Oțel pentru precomprimare și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive:

—	primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului intangibilității actelor adoptate de instituții, precum și a principiului bunei administrări;

—

cel de al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia de modificare ar fi afectată de un viciu de formă substanțial, întrucât a fost aprobată fără consultarea obligatorie a Comitetului consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante, prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167);

—	cel de al treilea motiv, invocat cu caracter subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării în ceea ce privește stabilirea condițiilor de plată a amenzii și pe încălcarea obligației de motivare a actelor.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/29

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Trefilerías Quijano/Comisia

(Cauza T-576/10)

2011/C 55/51

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Trefilerías Quijano, SA (Los Corrales de Buelna, Spania) (reprezentanți: F. González Díaz și A. Tresandi Blanco, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a Deciziei Comisiei Europene din 30 septembrie 2010 de modificare a Deciziei din 30 iunie 2010 [C(2010) 4387 final în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare];

—

cu titlu subsidiar, anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a articolului 2 din Decizia Comisiei Europene din 30 septembrie 2010 de modificare a Deciziei din 30 iunie 2010 [C(2010) 4387 final în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare], în măsura în care acesta aduce atingere principiului nediscriminării, prin faptul că nu se extinde termenul suplimentar prevăzut pentru plata amenzii de către reclamantă, și nu cuprinde o motivare, și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza Moreda-Riviere Trefilerías/Comisia (T-575/10).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/29

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Trenzas y Cables de Acero/Comisia

(Cauza T-577/10)

2011/C 55/52

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Trenzas y Cables de Acero PSC, SL (Santander, Spania) (reprezentanți: F. González Díaz și A. Tresandi Blanco, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a deciziei C(2010) 6676 final a Comisiei Europene din 30 septembrie 2010 de modificare a Deciziei [C(2010) 4387 în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare];

—

în subsidiar, anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a articolului 2 din Decizia C(2010) 6676 final a Comisiei Europene, din 30 septembrie 2010, de modificare a Deciziei din 30 iunie 2010 [C(2010) 4387 în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare], în măsura în care acesta presupune o încălcare a principiului nediscriminării prin faptul că nu i-a prelungit reclamantei termenul suplimentar prevăzut pentru plat amenzii și este afectată de nemotivare, și

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza Moreda-Riviere Trefilerías/Comisia (T-575/10).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/29

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Global Steel Wire/Comisia

(Cauza T-578/10)

2011/C 55/53

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Global Steel Wire, SA (Cerdanyola del Vallés, Spania) (reprezentanți: F. González Díaz și A. Tresandi Blanco, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamante solicită Tribunalului:

—	Anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a Deciziei C(2010) 6676 final a Comisiei Europene din 30 septembrie 2010 de modificare a Deciziei C(2010) 4387 final în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare, din 30 iunie 2010;

—

în subsidiar, anularea, în temeiul articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a articolului 2 din Decizia C(2010) 6676 final a Comisiei Europene din 30 septembrie 2010 de modificare a Deciziei din 30 iunie 2010 [C(2010) 4387 final) în cazul COMP/38344 — Oțel pentru precomprimare] în măsura în care prin aceasta se încalcă principiul nediscriminării, întrucât nu i s-a acordat reclamantei termenul suplimentar de plată a amenzii, și nu este motivată și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Motivele și principalele argumente sunt cele invocate în cauza T-575/10 Moreda-Riviere Trefilerías/Comisia.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/30

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — macros consult/OAPI — MIP Metro (makro)

(Cauza T-579/10)

2011/C 55/54

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: macros consult GmbH — Unternehmensberatung für Wirtschafts — und Finanztechnologie (Ottobrunn, Germania) (reprezentant: T. Raible, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG (Düsseldorf, Germania)

Concluziile reclamantei

—

Modificarea Deciziei din 18 octombrie 2010 pronunțate de Camera a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în cauza R 339/2009-4, în sensul ca respectiva cale de atac introdusă de reclamantă la camera de recurs să fie considerată întemeiată și, prin urmare, ca cererea de declarare a nulității să fie admisă;

—	obligarea OAPI și a MIP Metro Group la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii de declarare a nulității, procedurii căii de atac și prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă care conține elementul verbal „makro”, pentru produse și servicii din clasele 1-42

Titularul mărcii comunitare: MIP Metro Group Intellectual Property GmbH & Co. KG

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: cererea de declarare a nulității formulată în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) din Regulamentul nr. (CE) nr. 207/2009 (1), îndreptată împotriva produselor și serviciilor din clasele 9, 35, 36 și 41

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 53 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 întrucât reclamanta utiliza denumirea „macros Consult” în calitate de nume și denumire socială/siglă a întreprinderii deja înainte de data depunerii mărcii comunitare în litigiu și, în consecință, avea un drept anterior prioritar, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) prima teză din Markengesetz (Legea germană privind mărcile)

(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/30

Acțiune introdusă la 23 decembrie 2010 — Acron și Dorogobuzh/Consiliul

(Cauza T-582/10)

2011/C 55/55

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Acron OAO (Veliky Novgorod, Federația Rusă) și Dorogobuzh OAO (Verkhnedneprovsky Settlement, Federația Rusă), (reprezentant: B. Evtimov, avocat)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantelor

—	Anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 856/2010 al Consiliului din 27 septembrie 2010 (1), în măsura în care acesta le afectează pe reclamante și

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea formulată, reclamantele solicită, potrivit articolului 263 TFUE, anularea Regulamentului (UE) nr. 856/2010 al Consiliului prin care s-a încheiat reexaminarea intermediară parțială, inițiată la cererea reclamantelor de modificare a formei măsurii antidumping în sensul includerii unui comerciant afiliat în cadrul angajamentului în vigoare al acestora.

În sprijinul afirmațiilor, reclamantele invocă următoarele motive:

Reclamantele susțin că instituțiile Uniunii au utilizat un temei juridic eronat pentru a respinge cererea acestora și pentru încheierea reexaminării intermediare parțiale fără modificarea măsurii.

Mai precis, reclamantele susțin că instituțiile Uniunii au încălcat articolul 143 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3) și au săvârșit erori vădite de apreciere constatând faptul că respectivul comerciant afiliat al acestora avea o legătură cu o altă societate.

În plus, reclamantele susțin că în desfășurarea anchetei și în cadrul constatărilor din Regulamentul (UE) nr. 856/2010 al Consiliului, instituțiile au încălcat articolul 5 alineatul (4) TUE care impune respectarea de către instituțiile Uniunii a principiului fundamental de drept al Uniunii privind proporționalitatea și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale, care cuprinde principiul bunei administrări.

(1) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 856/2010 al Consiliului din 27 septembrie 2010 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale a Regulamentului (CE) nr. 661/2008 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia (JO L 254, p. 5).

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/31

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2010 — Deutsche Telekom/OAPI — TeliaSonera Denmark (Nuanță de magenta)

(Cauza T-583/10)

2011/C 55/56

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Deutsche Telekom AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: T. Dolde, V. von Bomhard și B. Goebel, lawyers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: TeliaSonera Denmark A/S (Copenhaga, Danemarca)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs din cadrul Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în cauza R 463/2009-4;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată din prezentul litigiu a pârâtei, precum și a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, în cazul în care aceasta ar interveni în prezentul litigiu.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca de culoare care constă într-o nuanță de magenta pentru serviciile care fac parte din clasele 38 și 42 — marcă comunitară înregistrată cu nr. 212787

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: partea care solicită anularea și-a întemeiat cererea pe motive absolute de refuz, în conformitate cu articolele 4 și 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului

Decizia diviziei de anulare: închiderea cauzei în urma retragerii cererii de anulare

Decizia camerei de recurs: respingerea căii de atac ca inadmisibilă

Motivele invocate: încălcarea articolului 59 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului în măsura în care camera de recurs (i) nu a apreciat corect admisibilitatea căii de atac (ii) a încălcat articolul 85 alineatul (3) și articolul 83 din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului prin refuzul de a recunoaște interesul legitim de a continua procedura

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/32

Acțiune introdusă la 27 decembrie 2010 — Yilmaz/OAPI — Tequila Cuervo (TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO)

(Cauza T-584/10)

2011/C 55/57

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Mustafa Yilmaz (Stuttgart, Germania) (reprezentant: F. Kuschmirek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Tequila Cuervo, SA de CV (Tlaquepaque, Mexic)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 octombrie 2010, cauza R 1162/2009-2; și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO” pentru produse din clasele 32 și 33 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 3975117.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamantul.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală germană „MATADOR” înregistrată sub nr. 30205053.1 pentru produse care fac parte din clasa 32; marca verbală internațională „MATADOR” înregistrată sub nr. nr. 792051 pentru produse din clasa 32.

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele contestate.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia atacată.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului în măsura în care camera de recurs a considerat în mod eronat că nu exista niciun risc de confuzie, având în vedere că mărcile în cauză sunt atât de similare încât se pot confunda în privința produselor pentru care se dorește protecția mărcii solicitate.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/32

Acțiune introdusă la 29 decembrie 2010 — Castiglioni/Comisia

(Cauza T-591/10)

2011/C 55/58

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Castiglioni Srl (Busto Arsizio, Italia) (reprezentant: G. Turri, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Tribunalului:

— în principal: anularea actelor atacate descrise mai bine în cererea introductivă a prezentei acțiuni, declarându-le nule și neavenite și, prin urmare, obligarea Comisiei Europene la repararea prejudiciului într-o anumită formă, inclusiv prin declararea nulității, a anulării sau a ineficacității contractului încheiat eventual între Comisia Europeană și concurenții cărora le-a fost atribuit;

— în subsidiar: anularea actelor atacate descrise mai bine în cererea introductivă a prezentei acțiuni, declarându-le nule și neavenite și, prin urmare, obligarea Comisiei Europene la repararea prejudiciului, inclusiv a așa-numitului „prejudiciu curicular” suferit de Castiglioni Srl, într-o valoare care va fi stabilită în cursul procedurii, însoțită de dobânzi și de reevaluarea monetară a soldului datorat;

— în orice caz: obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

—

Primul motiv, referitor la încălcarea articolului 137 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, p. 1), încălcare a anunțului de participare și a precizărilor ulterioare, lipsă de motivare.

În această privință se afirmă că reclamanta a demonstrat că posedă toate nivelurile minime standard de capacitate solicitate în anunțul de participare și faptul că demonstrația privind aceste cerințe minime a fost efectuată în parte direct și în parte bazându-se pe capacitățile altor entități este total nerelevant, din moment ce acest aspect este prevăzut în mod expres de norma de reglementare din speță. Prin urmare, faptul că nu a fost evaluată oferta reclamantei ar fi nelegal.

—	Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 148 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 și pe o lipsă de motivare

În această privință se afirmă că, chiar dacă voia să concluzioneze în sensul lipsei de claritate a documentației prezentate de reclamantă pentru a demonstra că posedă standardul ST3, autoritatea contractantă ar fi trebuit să aplice articolul 148 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2342/2002.

—	Al treilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea anunțului de participare

În această privință se afirmă că, în ipoteza în care se reține că poziția autorității contractante se întemeiază pe anunțul de participare, reclamanta contestă acest anunț formulând aceleași critici menționate anterior în legătură cu primul motiv.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/33

Recurs introdus la 21 decembrie 2010 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 6 octombrie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-2/10, Marcuccio/Comisia

(Cauza T-594/10 P)

2011/C 55/59

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

—	în orice caz: anularea integrală și fără excepții a ordonanței atacate;

—	declararea ca întrutotul admisibilă a acțiunii formulate în primă instanță, în raport cu care a fost pronunțată ordonanța atacată;

—	în principal: admiterea integrală, fără excepții, a cererii formulate de recurent în primă instanță;

—	obligarea Comisiei la rambursarea tuturor cheltuielilor directe și a onorariilor suportate de recurent, inerente datelor cauzei, ținând seama de toate etapele parcurse;

—	în subsidiar: trimiterea cauzei către Tribunalul Funcției Publice pentru ca acesta, într-o compunere diferită, să reia judecata pe fond.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs se solicită anularea Ordonanței Tribunalului Funcției Publice din 6 octombrie 2010. Prin ordonanța amintită a fost respinsă ca în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată acțiunea având ca obiect respingerea de către Comisie a cererii recurentului de rambursare în cuantum de 100 % a totalului cheltuielilor medicale efectuate în legătură cu afecțiunea de care suferă.

În susținerea recursului, recurentul indică nelegalitatea concluziilor privind obiectul acțiunii și a celor privind admisibilitatea acesteia.

Recurentul invocă totodată interpretarea și aplicarea greșite și ilogice ale articolelor 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a articolului 94 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, precum și o lipsă de motivare, alături de omisiunea de a se pronunța asupra unuia dintre capetele de cerere formulate în primă instanță.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/34

Recurs introdus la 3 ianuarie 2011 de Gerhard Birkhoff împotriva Hotărârii pronunțate la 27 octombrie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-60/09, Gerhard Birkhoff/Comisia Europeană

(Cauza T-10/11 P)

2011/C 55/60

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurent: Gerhard Birkhoff (Weitnau, Germania) (reprezentant: C. Inzillo, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Tribunalului:

—	Anularea deciziei atacate;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice pronunțate în cauza F-60/09, Birkhoff/Comisia, prin care s-a respins acțiunea îndreptată împotriva deciziei pârâtei, care a refuzat prelungirea plății alocației pentru copilul aflat în întreținere, pe care recurentul o percepea din anul 1978.

În susținerea recursului său, recurentul invocă șapte motive.

—	Primul motiv, care privește încălcarea normelor menționate din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și a principiilor securității juridice și tratamentului egal;

—

al doilea motiv, care privește o eroare de drept privind argumentul potrivit căruia recurentul a invocat un singur motiv în cererea introductivă [articolul 2 alineatul (5) din anexa VII la statut], limitându-se astfel aspectele care priveau, în schimb, eronata aplicare a cadrului normativ și a dispozițiilor corelate de referință în materia respectivă;

—	al treilea motiv, care privește o eroare de drept, lipsa motivării și încălcarea dreptului comunitar, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice s-a pronunțat asupra litigiului pe baza principiului analogiei și în lipsa totală a unui anumit criteriu juridic și/sau a unei norme de referință;

—	al patrulea motiv, care privește o eroare de drept și lipsa motivării în evaluarea probelor furnizate de recurent în susținerea motivelor sale;

—	al cincilea motiv, care privește nerespectarea principiului general și inviolabil al egalității între indivizi și caracterul vădit nefondat al aplicării și interpretării dispozițiilor normative și/sau a directivelor în domeniul în cauză;

—

al șaselea motiv, care privește necompetența, lipsa motivării și abuzul de putere în ceea ce privește decizia privind cheltuielile deductibile total sau parțial legate de patologia membrului de familie al recurentului, pronunțată de Tribunal potrivit unei opinii a medicului lichidator din sistemul comun de sănătate al administratorului;

—	al șaptelea motiv, care privește lipsa motivării în ceea ce privește diverse puncte decisive ale hotărârii atacate invocate de recurent și neaprofundate de Tribunal.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/36

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 13 ianuarie 2011 — Nijs/Curtea de Conturi

(Cauza F-77/09) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Regim disciplinar - Procedură disciplinară - Articolul 22a și articolul 22b din Statut - Imparțialitate - Termen rezonabil)

2011/C 55/65

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Bart Nijs (Bridel, Luxemburg) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Uniunii Europene (reprezentanți: domnii T. Kennedy și J.-M. Stenier, agenți)

Obiectul

Funcție publică — Cerere de anulare a Deciziei Comitetului ad hoc al Curții de Conturi Europene din 15 ianuarie 2009 privind revocarea din funcție a reclamantului fără reducerea pensiei cu efect de la 1 februarie 2009

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Domnul Nijs suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Curtea de Conturi.

(1) JO C 282, 21.11.2009, p. 65.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/36

Acțiune introdusă la 14 iulie 2010 — Pedeferri și alții/Comisia

(Cauza F-57/10)

2011/C 55/66

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamanți: Stefano Pedeferri (Sangiano, Italia) și alții (reprezentant: G. Vistoli, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Reclamanții solicită declararea statului lor de salariați ai Comisiei Europene și integrarea lor în schema de personal a Centrului Comun de Cercetare din Ispra. În plus, reclamanții solicită și repararea prejudiciului material și moral suferit de fiecare dintre aceștia.

Concluziile reclamanților

—

Constatarea și declararea faptului că raportul de muncă salariată al reclamanților a luat naștere în mod efectiv cu încălcarea vădită a Legii nr. 1369/60 a Republicii Italiene și, în consecință, declararea faptului că fiecare dintre raporturile de muncă salariată ale reclamanților în cauză a luat naștere în legătură cu Comisia Europeană și că se aplică regimul contractual, cel privind remunerația și cel al securității sociale corespunzătoare sarcinilor efectuate de fiecare dintre reclamanți, de la data la care începe prestarea efectivă sau de la o dată diferită pe care Tribunalul ar trebui să o constate în cursul procedurii;

—	obligarea Comisiei Europene la reintegrarea reclamanților în schema de personal a Centrului Comun de Cercetare din Ispra, în condiții legale, fiscale și privind securitatea socială corespunzătoare;

—

obligarea Comisiei Europene la plata către reclamanți a tuturor creanțelor ce rezultă din calitatea lor de salariați ai Centrului Comun de Cercetare și la plata diferenței privind contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate, în cuantumul care va fi stabilit la finalizarea judecății, conform statutului legal și economic al salariaților Uniunii Europene care au atribuții de agenți auxiliari în domeniul securității;

—	recunoașterea în cazul fiecărui reclamant, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și moral, a unei sume echivalente cu 50 % din creanțele care le sunt recunoscute pentru motivele menționate mai sus și, în orice caz, nu mai puțin de 50 000 de euro.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/36

Acțiune introdusă la 29 septembrie 2010 — Florentiny/Parlamentul European

(Cauza F-90/10)

2011/C 55/67

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Jean-François Florentiny (Strassen, Luxemburg) (reprezentanți: P. Nelissen Grade și G. Leblanc, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de a nu include numele reclamantului pe lista funcționarilor promovați în gradul AST6 în temeiul exercițiului de promovare 2009

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) din 29 iunie 2010 prin care a fost respinsă reclamația formulată de reclamant;

—	anularea deciziei AIPN din 24 noiembrie 2009, publicată la 2 decembrie 2009, de a nu include numele reclamantului pe lista funcționarilor promovați în gradul AST6 în temeiul exercițiului de promovare 2009;

—	precizarea, adresată AIPN, a efectelor anulării deciziilor atacate și, în special, încadrarea sa în gradul AST6, precum și retroactivitatea promovării în gradul AST6 de la data de la care aceasta ar fi trebuit să se producă, mai precis 1 ianuarie 2009;

—	acordarea către reclamant a sumei de 2 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral suferit;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/37

Acțiune introdusă la 8 octombrie 2010 — AM/Parlamentul European

(Cauza F-100/10)

2011/C 55/68

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: AM (Málaga, Spania) (reprezentanți: L. Lévi și C. Bernard-Glanz, avocați)

Pârât: Parlamentul European

Obiectul și descrierea litigiului

Cerere de anulare a deciziei prin care se refuză considerarea drept accident, în sensul articolului 73 din statut și al articolului 2 din RCAM, a accidentului vascular suferit de reclamant

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei AIPN din 12 noiembrie 2009 prin care se refuză să se considere drept accident, în sensul articolului 73 din statut și al articolului 2 din reglementarea privind asigurarea, accidentul vascular cerebral a cărui victimă a fost reclamantul și, în măsura în care este necesar, decizia AIPN de respingere a reclamației;

—	pe cale de consecință, să se dispună reînceperea examinării cererii introduse de reclamant în temeiul articolului 73 din statut de o nouă comisie medicală;

—	obligarea pârâtului la plata de daune interese, stabilite ex aequo et bono la 50 000 de euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a deciziilor atacate;

—	obligarea pârâtului la plata de daune interese, stabilite provizoriu la 25 000 euro pentru prejudiciul material suferit ca urmare a deciziilor atacate;

—	obligarea pârâtului la plata de dobânzi de întârziere de 12 % la capitalul datorat în temeiul articolului 73 din statut, pe o perioadă între, cel mai târziu, 15 martie 2007 până la plata integrală a capitalului;

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/37

Acțiune introdusă la 4 noiembrie 2010 — Bowles și alții/BCE

(Cauza F-114/10)

2011/C 55/69

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Bowles și alții (Frankfurt pe Main, Germania) (reprezentanți: L. Levi și M. Vandenbussche, avocați)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea fișelor de salariu ale reclamanților din ianuarie 2010 și din lunile următoare în măsura în care în acestea se aplică o creștere salariului cu 2 % ca urmare a exercițiului financiar de ajustare generală a salariilor pentru anul 2010, precum și compensarea prejudiciului material suferit de reclamanți.

Concluziile reclamanților

—	Anularea fișelor de salariu ale reclamaților din ianuarie 2010 și din lunile următoare, în măsura în care în acestea se aplică o creștere a salariului de 2 % în vederea aplicării unei creșteri de 2,1 %, calculată la Comisie pe baza unei ajustări de 3,6 %;

—	în măsura în care este necesar, anularea deciziilor de respingere a cererilor de reexaminare a reclamațiilor introduse de reclamanți;

—

despăgubirea reclamanților pentru prejudiciul material ce constă în diferența dintre creșterea salariului de 2 % acordată în mod nelegal începând din ianuarie 2010 și cea de 2,1 % la care ar fi avut dreptul, respectiv o creștere lunară de 0,1 % din ianuarie 2010 a salariului și a tuturor drepturilor financiare derivate (printre care drepturile la pensie). La aceste sume va trebui să se aplice o dobândă cu începere de la scadența fiecăreia dintre acestea și până la data plății efective, dobândă calculată pe baza unei rate fixe stabilite de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, aplicabilă pe perioada avută în vedere, majorată cu două puncte;

—	compensarea prejudiciului cauzat puterii de cumpărare calculat ex aequo et bono și evaluat cu titlu provizoriu la suma de 5 000 de euro pentru fiecare reclamant;

—	compensarea prejudiciului moral evaluat ex aequo et bono la suma de 5 000 de euro pentru fiecare reclamant;

—	obligarea Băncii Centrale Europene la plata cheltuielilor de judecată.

19.2.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 55/38

Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2010 — Gozi/Comisia

(Cauza F-116/10)

2011/C 55/70

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Sandro Gozi (Sogliano al Rubicone, Italia) (reprezentanți: L. De Luca și G. Passalacqua, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei de respingere a cererii de rambursare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cadrul unei proceduri penale în fața unei instanțe a unui stat membru.

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Direcției Generale Resurse Umane și Securitate — Direcția D — HR.D.2/MB/db Ares (2010) — Y96985

—	constatarea dreptului reclamantului la rambursarea cheltuielilor de judecată și, în acest sens, dispunerea plății sumei de 24 480 de euro.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2011.055.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 55

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 54 19 februarie 2011

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE, ORGANELE ȘI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție a Uniunii Europene
2011/C 055/01	Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 46, 12.2.2011	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2011/C 055/02	Cauza C-303/08: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Land Baden-Württemberg/Metin Bozkurt (Acordul de asociere CEE Turcia — Reîntregirea familiei — Articolul 7 primul paragraf din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere — Soț al unei lucrătoare turce care a locuit cu aceasta mai mult de cinci ani — Păstrarea dreptului de ședere după divorț — Condamnarea persoanei în cauză pentru exercitarea de violențe asupra fostei sale soții — Abuz de drept)	2

2011/C 055/03	Cauza C-439/08: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van beroep te Brussel — Belgia) — VZW Vlaamse federatie van verenigingen van Brood- en Banketbakkers, Ijsbereiders en Chocoladebewerkers VEBIC VZW/Raad voor de Mededinging, Minister van Economie [Politica în domeniul concurenței — Procedură națională — Intervenția autorităților naționale de concurență în procedurile judiciare — Autoritate națională de concurență cu natură mixtă, având caracter judiciar și administrativ — Acțiune împotriva deciziei unei astfel de autorități — Regulamentul (CE) nr. 1/2003]	2

2011/C 055/04	Cauza C-537/08 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 — Kahla/Thüringen Porzellan GmbH/Freistaat Thüringen, Republica Federală Germania, Comisia Europeană (Recurs — Ajutoare de stat — Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia — Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime)	3

2011/C 055/05	Cauza C-568/08: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank Assen — Țările de Jos) — Combinatie Spijker Infrabouw-De Jonge Konstruktie, van Spijker Infrabouw BV, de Jonge Konstruktie BV/Provincie Drenthe (Contracte de achiziții publice — Proceduri privind căile de atac în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice de lucrări — Directiva 89/665/CEE — Obligație a statelor membre de a prevedea o cale de atac — Legislație națională care permite judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să autorizeze o decizie de atribuire a contractului de achiziții publice, care poate fi considerată ulterior contrară normelor de drept al Uniunii de către instanța de fond — Compatibilitate cu directiva — Acordarea de daune interese ofertanților lezați — Condiții)	3

2011/C 055/06	Cauzele conexate C-585/08 și C-144/09: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberster Gerichtshof — Austria) — Peter Pammer/Reederei Karl Schlüter GmbH & Co KG (C-585/08), Hotel Alpenhof GesmbH/Oliver Heller (C-144/09) [Competența judiciară în materie civilă și comercială — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 15 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) — Competența în materia contractelor încheiate de consumatori — Contract de călătorie cu o navă cargou — Noțiunea călătorie cu preț forfetar — Contract de cazare la hotel — Prezentarea călătoriei și a hotelului pe o pagină de internet — Noțiunea de activitate direcționată spre statul membru în care este domiciliat consumatorul — Criterii — Accesibilitatea paginii de internet]	4

2011/C 055/07	Cauza C-89/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Libertatea de stabilire — Articolul 43 CE — Sănătate publică — Exploatare a laboratoarelor de analize de biologie medicală — Legislație națională care limitează la 25 % din capitalul social participarea asociaților care nu exercită profesia de biolog — Interdicție de a participa la capitalul a mai mult de două societăți care exploatează în comun unul sau mai multe laboratoare de analize de biologie medicală — Obiectiv vizând asigurarea independenței profesionale a biologilor — Obiectiv vizând menținerea unei pluralități a ofertei în materie de biologie medicală — Coerență — Proporționalitate)	5

2011/C 055/08	Cauza C-103/09: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal — Regatul Unit) — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Weald Leasing Limited (A șasea directivă TVA — Noțiunea practică abuzivă — Operațiuni de leasing puse în aplicare de un grup de întreprinderi în vederea eșalonării plății TVA ului nedeductibil)	6

2011/C 055/09	Cauza C-137/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Raad van State Țările de Jos) — Marc Michel Josemans/Burgemeester van Maastricht (Libera prestare a serviciilor — Libera circulație a mărfurilor — Principiul nediscriminării — Măsura unei autorități publice locale prin care accesul în coffee shopuri este permis numai rezidenților olandezi — Comercializarea drogurilor așa numite ușoare — Comercializarea de băuturi nealcoolice și de alimente — Obiectivul de combatere a turismului drogurilor și a tulburărilor pe care acesta le cauzează — Ordine publică — Protecția sănătății publice — Coerență — Proporționalitate)	6

2011/C 055/10	Cauza C-163/09: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de First-tier Tribunal (Tax Chamber) — Regatul Unit) — Repertoire Culinaire Ltd/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs [Directiva 92/83/CEE — Armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice — Articolul 20 prima liniuță și articolul 27 alineatul (1) literele (e) și (f) — Vin, porto și coniac de bucătărie]	7

2011/C 055/11	Cauza C-239/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht Berlin — Germania) — Seydaland Vereinigte Agrarbetriebe GmbH & Co. KG/BVVG Bodenverwertungs- und -verwaltungs GmbH (Ajutoare de stat — Ajutoare acordate de Republica Federală Germania pentru achiziționarea de terenuri — Program de privatizare a terenurilor și de restructurare a agriculturii în noile landuri germane)	7

2011/C 055/12	Cauza C-241/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour d'appel de Bruxelles — Belgia) — Fluxys SA/Commission de régulation de l'électricité et du gaz (Creg) (Trimitere preliminară — Competența Curții — Desistare parțială a reclamantului din acțiunea principală — Schimbarea cadrului juridic de referință — Răspuns al Curții care nu mai este necesar pentru soluționarea litigiului — Nepronunțare asupra fondului)	8

2011/C 055/13	Cauza C-266/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven — Țările de Jos) — Stichting Natuur en Milieu, Vereniging Milieudefensie, Vereniging Goede Waar & Co./College voor de toelating van gewasbeschermingsmiddelen en biociden, fost College voor de toelating van bestrijdingsmiddelen (Mediu — Produse de uz fitosanitar — Directiva 91/414/CEE — Accesul publicului la informații — Directivele 90/313/CEE și 2003/4/CE — Aplicare în timp — Noțiunea informații despre mediu — Confidențialitatea informațiilor comerciale și industriale)	8

2011/C 055/14	Cauza C-270/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Session (Scotland), Edinburgh — Regatul Unit) — Macdonald Resorts Limited/The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs [TVA — A șasea directivă 77/388/CEE — Scutiri — Articolul 13 secțiunea B litera (b) — Închirierea de bunuri imobile — Vânzarea de drepturi contractuale transformate într un drept de folosință temporară a unor locuințe de vacanță]	9

2011/C 055/15	Cauza C-279/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Kammergericht Berlin — Germania) — DEB Deutsche Energiehandels-und Beratungsgesellschaft mbH/Bundesrepublik Deutschland (Protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor conferite de dreptul Uniunii — Dreptul de acces la o instanță judecătorească — Asistență juridică gratuită — Reglementare națională prin care se refuză să se acorde asistență juridică gratuită persoanelor juridice în lipsa unor interese generale)	9

2011/C 055/16	Cauza C-285/09: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 7 decembrie 2010 (cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Procedură penală împotriva R [A șasea directivă TVA — Articolul 28c secțiunea A litera (a) — Fraudă privind TVA-ul — Refuzul scutirii de la plata TVA-ului pentru livrări intracomunitare de bunuri — Participare activă a vânzătorului la fraudă — Competențele statelor membre în cadrul combaterii fraudei, evaziunii fiscale și abuzurilor posibile]	10

2011/C 055/17	Cauza C-296/09: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hof van Cassatie van België — Belgia) — Vlaamse Gemeenschap/Maurits Baesen [Securitate socială — Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 — Articolul 13 alineatul (2) litera (d) — Noțiunea personal asimilat funcționarilor — Contract de muncă încheiat cu o autoritate publică]	11

2011/C 055/18	Cauzele conexate C-300/09 și C-301/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rad van State — Țările de Jos) — Staatssecretaris van Justitie/F. Toprak (C-300/09), I. Oguz (C-301/09) (Acordul de asociere CEE Turcia — Libera circulație a lucrătorilor — Clauza de standstill înscrisă la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere — Interdicția pentru statele membre de a introduce noi restricții privind accesul la piața muncii)	11

2011/C 055/19	Cauza C-339/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Nejvyšší správní soud — Republica Cehă) — Skoma-Lux sro/Celní ředitelství Olomouc (Tariful vamal comun — Clasificare tarifară — Nomenclatura combinată — Pozițiile 2204 și 2206 — Băutură fermentată pe bază de struguri proaspeți — Titru alcoolic volumic existent de 15,8 %-16,1 % — Adăugare de alcool din porumb și de zahăr din sfeclă în cursul producției)	12

2011/C 055/20	Cauza C-340/09: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei [Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 1999/22/CE — Articolul 4 alineatele (2)-(5) — Deținerea animalelor sălbatice — Grădini zoologice]	12

2011/C 055/21	Cauza C-362/09 P: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 decembrie 2010 — Athinaïki Techniki AE/Comisia Europeană, Athens Resort Casino AE Symmetochon [Recurs — Ajutoare de stat — Plângere — Decizie de clasare a plângerii — Revocarea deciziei de clasare — Condiții de legalitate a revocării — Regulamentul (CE) nr. 659/1999]	12

2011/C 055/22	Cauza C-421/09: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien — Austria) — Humanplasma GmbH/Republica Austria (Articolele 28 CE și 30 CE — Reglementare națională de interzicere a importului de produse sanguine care provin din donații ce nu sunt în totalitate gratuite)	13

2011/C 055/23	Cauza C-430/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Euro Tyre Holding BV/Staatssecretaris van Financiën [A șasea directivă TVA — Articolul 8 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 28a alineatul (1) litera (a), articolul 28b secțiunea A alineatul (1) și articolul 28c secțiunea A litera (a) primul paragraf — Scutire a livrărilor de bunuri expediate sau transportate în cadrul Uniunii — Livrări succesive ale acelorași bunuri care determină o unică expediere sau un singur transport intracomunitar]	13

2011/C 055/24	Cauza C-433/09: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Austria (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Fiscalitate — Directiva 2006/112/CE — TVA — Bază de impozitare — Taxă aplicabilă livrării de vehicule neînmatriculate încă în statul membru în cauză, în funcție de valoarea și de consumul mediu al acestora — Normverbrauchsabgabe)	14

2011/C 055/25	Cauza C-444/09: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado Contencioso Administrativo de La Coruña, Juzgado Contencioso Administrativo no 3 de Pontevedra — Spania) — Rosa María Gavieiro Gavieiro (C-444/09), Ana María Iglesias Torres (C-456/09)/Consejería de Educación e Ordenación Universitária de la Xunta de Galicia (Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Clauza 4 din Acordul cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Principiul nediscriminării — Aplicarea acordului cadru personalului temporar al unei comunități autonome — Reglementare națională prin care se stabilește o diferență de tratament în privința atribuirii unui spor de vechime în muncă, întemeiată exclusiv pe natura temporară a raportului de muncă — Obligația de a recunoaște, cu efect retroactiv, dreptul la sporul de vechime)	14

2011/C 055/26	Cauza C-480/09 P: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 16 decembrie 2010 — AceaElectrabel Produzione SpA/Comisia Europeană, Electrabel SA (Recurs — Ajutoare de stat — Ajutor declarat compatibil cu piața comună — Condiție de rambursare prealabilă de către beneficiarul unui ajutor anterior declarat ilegal — Noțiunea unitate economică — Controlul comun exercitat de două societăți-mamă distincte — Denaturarea motivelor acțiunii — Erori și lipsa motivării)	15

2011/C 055/27	Cauza C-31/10: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Minerva Kulturreisen GmbH/Finanzamt Freital (A șasea directivă TVA — Articolul 26 — Regimul special pentru agențiile de turism și pentru tur-operatori — Domeniu de aplicare — Vânzarea de bilete la operă fără prestarea unor servicii suplimentare)	15

2011/C 055/28	Cauza C-131/10: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal de première instance de Bruxelles — Belgia) — Corman SA/Bureau d'intervention et de restitution belge (BIRB) [Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene — Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 — Articolul 3 — Prescrierea acțiunii — Termen — Norme sectoriale — Regulamentul (CE) nr. 2571/97 — Aplicare diferențiată a normelor privind prescripția în cazul unei abateri săvârșite de beneficiarul subvenției sau de cocontractanții acestuia]	16

2011/C 055/29	Cauza C-233/10: Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 16 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos (Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Directiva 2007/44/CE — Evaluarea prudențială a achizițiilor și a majorărilor de participații în sectorul financiar — Norme de procedură și criterii de evaluare)	16

2011/C 055/30	Cauza C-497/10: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 22 decembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) — Regatul Unit) — Barbara Mercredi/Richard Chaffe [Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 — Materie matrimonială și răspundere părintească — Copil al unor părinți necăsătoriți — Noțiunea reședință obișnuită a unui copil de vârstă mică — Noțiunea încredințare]	17

2011/C 055/31	Cauza C-552/10 P: Recurs introdus la 24 noiembrie 2010 de Usha Martin Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-119/06, Usha Martin Ltd/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană	18

2011/C 055/32	Cauza C-559/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Belgia) la 29 noiembrie 2010 — Deli Ostrich NV/Belgische Staat	18

2011/C 055/33	Cauza C-568/10: Acțiune introdusă la 6 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Austria	19

2011/C 055/34	Cauza C-576/10: Acțiune introdusă la 9 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Țărilor de Jos	19

2011/C 055/35	Cauza C-597/10: Acțiune introdusă la 16 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză	20

	Tribunalul
2011/C 055/36	Cauza T-362/08: Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2011 — IFAW Internationaler Tierschutz Fonds/Comisia [Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente referitoare la realizarea unui proiect industrial într o zonă protejată în temeiul Directivei 92/43/CEE — Documente care emană de la un stat membru — Opoziție manifestată de statul membru — Refuz parțial al accesului — Excepție referitoare la politica economică a unui stat membru — Articolul 4 alineatele (5)-(7) din Regulamentul nr. 1049/2001]	21

2011/C 055/37	Cauza T-28/09: Hotărârea Tribunalului din 13 ianuarie 2011 — Park/OAPI — Bae (PINE TREE) [Marcă comunitară — Procedură de decădere — Marca comunitară figurativă PINE TREE — Utilizare serioasă a mărcii — Articolul 50 alin. (1) lit. (a) și articolul 55 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 51 alin. (1) lit. (a) și articolul 56 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]]	21

2011/C 055/38	Cauza T-164/09: Ordonanța Tribunalului din 16 decembrie 2010 — Kitou/CEPD [Accesul la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Regulamentul (CE) nr. 45/2001 — Nepronunțare asupra fondului]	22

2011/C 055/39	Cauza T-219/09 și T-326/09: Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2010 — Albertini și alții și Donnelly/Parlamentul European (Acțiune în anulare — Sistemul de pensie suplimentară a deputaților în Parlamentul European — Modificarea sistemului de pensie suplimentară — Act cu aplicabilitate generală — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate)	22

2011/C 055/40	Cauza T-394/09: Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2010 — General Bearing/OAPI (GENERAL BEARING CORPORATION) [Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale GENERAL BEARING CORPORATION — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]	22

2011/C 055/41	Cauza T-38/10 P: Ordonanța Tribunalului din 17 decembrie 2010 — Marcuccio/Comisia (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Răspundere extracontractuală — Rambursarea cheltuielilor recuperabile — Excepția acțiunii paralele — Vicii de procedură — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	23

2011/C 055/42	Cauza T-48/10 P: Ordonanța Tribunalului din 16 decembrie 2010 — Meister/OAPI (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Promovare — Exercițiul de promovare 2008 — Decizie de atribuire a punctelor în cadrul exercițiului de promovare — Mențiune referitoare la punctele acumulate în cadrul exercițiilor de promovare anterioare — Denaturare a faptelor — Obligația de a plăti cheltuielile de judecată — Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat)	23

2011/C 055/43	Cauza T-385/10 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 decembrie 2010 — ArcelorMittal Wire France și alții/Comisia (Măsuri provizorii — Concurență — Decizie a Comisiei de aplicare a unei amenzi — Garanție bancară — Cerere de suspendare a executării — Prejudiciu financiar — Absența unor circumstanțe excepționale — Absența urgenței)	24

2011/C 055/44	Cauza T-507/10 R: Ordonanța președintelui Tribunalului din 17 decembrie 2010 — Uspaskich/Parlamentul European (Procedură privind măsurile provizorii — Ridicarea imunității unui membru al Parlamentului European — Cerere de suspendare a executării)	24

2011/C 055/45	Cauza T-360/10: Acțiune introdusă la 26 august 2010 — Tecnimed/OAPI — Ecobrands (ZAPPER-CLICK)	24

2011/C 055/46	Cauza T-564/10: Acțiune introdusă la 15 decembrie 2010 — Quimitécnica.com și de Mello/Comisia	25

2011/C 055/47	Cauza T-565/10: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — ThyssenKrupp Steel Europe/OAPI (Highprotect)	26

2011/C 055/48	Cauza T-566/10: Acțiune introdusă la 15 decembrie 2010 — Ertmer/OAPI — Caterpillar (erkat)	27

2011/C 055/49	Cauza T-573/10: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2010 — Octapharma Pharmazeutika/EMEA	27

2011/C 055/50	Cauza T-575/10: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Moreda-Riviere Trefilerías/Comisia	28

2011/C 055/51	Cauza T-576/10: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Trefilerías Quijano/Comisia	29

2011/C 055/52	Cauza T-577/10: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Trenzas y Cables de Acero/Comisia	29

2011/C 055/53	Cauza T-578/10: Acțiune introdusă la 14 decembrie 2010 — Global Steel Wire/Comisia	29

2011/C 055/54	Cauza T-579/10: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — macros consult/OAPI — MIP Metro (makro)	30

2011/C 055/55	Cauza T-582/10: Acțiune introdusă la 23 decembrie 2010 — Acron și Dorogobuzh/Consiliul	30

2011/C 055/56	Cauza T-583/10: Acțiune introdusă la 27 decembrie 2010 — Deutsche Telekom/OAPI — TeliaSonera Denmark (Nuanță de magenta)	31

2011/C 055/57	Cauza T-584/10: Acțiune introdusă la 27 decembrie 2010 — Yilmaz/OAPI — Tequila Cuervo (TEQUILA MATADOR HECHO EN MEXICO)	32

2011/C 055/58	Cauza T-591/10: Acțiune introdusă la 29 decembrie 2010 — Castiglioni/Comisia	32

2011/C 055/59	Cauza T-594/10 P: Recurs introdus la 21 decembrie 2010 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 6 octombrie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-2/10, Marcuccio/Comisia	33

2011/C 055/60	Cauza T-10/11 P: Recurs introdus la 3 ianuarie 2011 de Gerhard Birkhoff împotriva Hotărârii pronunțate la 27 octombrie 2010 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-60/09, Gerhard Birkhoff/Comisia Europeană	34

2011/C 055/61	Cauza T-3/08: Ordonanța Tribunalului din 10 ianuarie 2011 — Coedo Suárez/Consiliul	34

2011/C 055/62	Cauzele conexate T-444/08 și T-448/08: Ordonanța Tribunalului din 16 decembrie 2010 — FIFA/OAPI — Ferrero (WORLD CUP 2006 și altele)	34

2011/C 055/63	Cauza T-163/09: Ordonanța Tribunalului din 13 decembrie 2010 — Martinet/Comisia	35

2011/C 055/64	Cauza T-2/10: Ordonanța Tribunalului din 15 decembrie 2010 — De Lucia/OAPI — Galbani (De Lucia La natura pratica del gusto)	35

	Tribunalul Funcției Publice
2011/C 055/65	Cauza F-77/09: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 13 ianuarie 2011 — Nijs/Curtea de Conturi (Funcție publică — Funcționari — Regim disciplinar — Procedură disciplinară — Articolul 22a și articolul 22b din Statut — Imparțialitate — Termen rezonabil)	36

2011/C 055/66	Cauza F-57/10: Acțiune introdusă la 14 iulie 2010 — Pedeferri și alții/Comisia	36

2011/C 055/67	Cauza F-90/10: Acțiune introdusă la 29 septembrie 2010 — Florentiny/Parlamentul European	36

2011/C 055/68	Cauza F-100/10: Acțiune introdusă la 8 octombrie 2010 — AM/Parlamentul European	37

2011/C 055/69	Cauza F-114/10: Acțiune introdusă la 4 noiembrie 2010 — Bowles și alții/BCE	37

2011/C 055/70	Cauza F-116/10: Acțiune introdusă la 10 noiembrie 2010 — Gozi/Comisia	38