(2010/C 179/01)

Ultima publicație a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

JO C 161, 19.6.2010

Publicații anterioare

JO C 148, 5.6.2010

JO C 134, 22.5.2010

JO C 113, 1.5.2010

JO C 100, 17.4.2010

JO C 80, 27.3.2010

JO C 63, 13.3.2010

Aceste texte sunt disponibile pe:

EUR-Lex: http://eur-lex.europa.eu

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Club Hotel Loutraki AE, Athinaïki Techniki AE, Evangelos Marinakis (C-145/08), Aktor Anonymi Techniki Etaireia (Aktor ATE) (C-149/08)/Ethniko Symvoulio Radiotileorasis, Ypourgos Epikrateías (C-145/08), Ethniko Symvoulio Radiotileorasis (C-149/08)

(Cauzele conexate C-145/08 și C-149/08) (1)

(Directiva 92/50/CEE - Contracte de achiziții publice de servicii - Concesionări de servicii - Contract mixt - Contract care include cesiunea unui pachet de acțiuni la o întreprindere publică care desfășoară activități de cazinou - Contract prin intermediul căruia autoritatea contractantă atribuie ofertantului câștigător administrarea unui întreprinderi care desfășoară activități de cazinou și realizarea unui plan de modernizare și de dezvoltare a clădirilor sale, precum și de amenajare a spațiilor din apropiere - Directiva 89/665/CEE - Decizie a autorității contractante - Căi de atac eficiente și rapide - Norme de procedură interne - Condiții de acordare de daune interese - Anularea prealabilă a actului sau a omisiunii nelegale ori constatarea nulității acestora de către tribunalul competent - Membri ai unui grup ofertant în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice - Decizie adoptată în cadrul acestei proceduri de către o altă autoritate decât autoritatea contractantă - Cale de atac formulată, cu titlu individual, de anumiți membri ai grupului - Admisibilitate)

(2010/C 179/02)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Club Hotel Loutraki AE, Athinaïki Techniki AE, Evangelos Marinakis

Pârâți: Ethniko Symvoulio Radiotileorasis, Ypourgos Epikrateías

cu participarea: Athens Resort Casino AE Symmetochon, Ellaktor AE, fostă Elliniki Technodomiki TEB AE, Regency Entertainment Psychagogiki kai Touristiki AE, fostă Hyatt Regency Xenodocheiaki kai Touristiki (Ellas) AE, Leonidas Bombolas (C-145/08)

și

Reclamantă: Aktor Anonymi Techniki Etaireia (Aktor ATE),

Pârâtă: Ethnico Symvoulio Radiotileorasis,

cu participarea: Michaniki AE (C-149/08)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare Symvoulio tis Epikrateias — Interpretarea articolului 3 alineatul (2) și a articolelor 9, 14 și 16 din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50) — Domeniu de aplicare — Convenție mixtă care cuprinde un contract de vânzare de acțiuni și o convenție de concesionare de servicii Interpretarea articolului 1 alineatul (3) și a articolului 2 din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237) — Reglementare națională care interzice membrilor unei grupări temporare ofertante, fără personalitate juridică, exercitarea individuală a căilor de atac împotriva actelor aferente procedurii de atribuire a unui contract

Dispozitivul

1.

Un contract mixt al cărui obiect principal este dobândirea de către o întreprindere a 49 % din capitalul unei întreprinderi publice și al cărui obiect accesoriu, legat în mod indivizibil de acest obiect principal, privește furnizarea serviciilor și executarea lucrărilor nu intră, în totalitatea sa, în domeniul de aplicare al directivelor în materie de achiziții publice.

2.

Dreptul Uniunii, în special dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, se opune unei reglementări naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, interpretată în sensul că membrii unei asociații temporare, ofertantă în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziții publice, sunt lipsiți de posibilitatea de a solicita, cu titlu individual, repararea prejudiciului pe care l au suferit în mod individual ca urmare a unei decizii care a fost adoptată de o altă autoritate decât autoritatea contractantă, implicată în această procedură în conformitate cu normele naționale aplicabile, și care este de natură să influențeze desfășurarea procedurii.

---

(1)  JO C 142, 7.6.2008.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14 ianuarie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV/Plus Warenhandelsgesellschaft mbH

(Cauza C-304/08) (1)

(Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Reglementare națională ce prevede o interdicție de principiu a practicilor comerciale care condiționează participarea consumatorilor la un joc promoțional de achiziționarea unui bun sau a unui serviciu)

(2010/C 179/03)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV

Pârâtă: Plus Warenhandelsgesellschaft mbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) — Practică comercială prin care vânzarea de mărfuri este asociată unui joc promoțional care permite clientului să participe la extragerile loteriei naționale în cazul în care a acumulat un anumit număr de puncte bonus obținute la cumpărarea mărfurilor — Reglementare națională potrivit căreia o practică comercială prin care participarea consumatorilor la un concurs promoțional sau la un joc promoțional este supusă dobândirii unui bun sau a unui serviciu este în principiu ilicită, în mod independent de problema dacă măsura promoțională concretă afectează interesele consumatorilor

Dispozitivul

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede o interdicție de principiu, fără a ține seama de împrejurările specifice ale speței, a practicilor comerciale care condiționează participarea consumatorilor la un concurs sau la un joc promoțional de achiziționarea unui bun sau a unui serviciu.

---

(1)  JO C 247, 27.9.2008.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 mai 2010 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-308/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale - Faună și floră sălbatică - Regim de protecție înainte de înscrierea unui habitat pe lista siturilor de importanță comunitară - Articolul 12 alineatul (4) - Proiect de reabilitare a unui drum rural)

(2010/C 179/04)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Recchia, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea prevederilor Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 02, p. 109), astfel cum a fost interpretată prin Hotărârea Curții de Justiție din 13 ianuarie 2005, pronunțată în cauza C-117/03, și prin Hotărârea din 14 septembrie 2006, în cauza C-244/05, precum și a obligațiilor ce decurg din articolul 2 alineatul (4) din aceeași directivă — Proiect de construire a drumului rural de la Villamanrique de la Condesa (Sevilla) la El Rocio (Huelva)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 223, 30.8.2008.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 ianuarie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Sozialgericht Dortmund — Germania) — Domnica Petersen/Berufungsausschuss für Zahnärzte für den Bezirk Westfalen-Lippe

(Cauza C-341/08) (1)

(Directiva 2000/78/CE - Articolul 2 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (1) - Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă - Dispoziție națională care stabilește la 68 de ani vârsta maximă pentru exercitarea profesiei de dentist aflat în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate - Obiectiv urmărit - Noțiunea „măsură necesară pentru protecția sănătății” - Coerență - Caracterul apt și corespunzător al măsurii)

(2010/C 179/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Sozialgericht Dortmund

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Domnica Petersen

Pârât: Berufungsausschuss für Zahnärzte für den Bezirk Westfalen-Lippe

Cu participarea: AOK Westfalen-Lippe, BKK-Landesverband Nordrhein-Westfalen, Vereinigte IKK, Deutsche Rentenversicherung Knappschaft-Bahn-See — Dezernat 0.63, Landwirtschaftliche Krankenkasse NRW, Verband der Angestellten-Krankenkassen eV, AEV — Arbeiter-Ersatzkassen-Verband eV, Kassenzahnärztliche Vereinigung Westfalen-Lippe

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Sozialgericht Dortmund — Interpretarea articolului 6 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) — Interzicerea discriminărilor pe criterii de vârstă — Noțiunea „obiectiv legitim” care poate justifica un tratament diferențiat pe motive de vârstă, precum și noțiunea „mijloace corespunzătoare și necesare” care permit realizarea acestui obiectiv — Dispoziție națională care, în scopul protejării sănătății pacienților, stabilește o vârstă maximă pentru exercitarea profesiei de medic dentist care încheie un contract cu casele de asigurări de sănătate

Dispozitivul

1.

Articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale, precum cea în cauză în acțiunea principală, care stabilește o limită de vârstă maximă pentru exercitarea profesiei de dentist aflat în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, în speță 68 de ani, atunci când această măsură are ca unic obiectiv protecția sănătății pacienților împotriva scăderii performanțelor acestor dentiști după împlinirea vârstei menționate, din moment ce aceeași limită de vârstă nu este aplicabilă dentiștilor care nu se află în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate. Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei astfel de măsuri atunci când aceasta are ca obiectiv repartizarea între generații a posibilităților de încadrare în muncă în calitate de dentist aflat în relații contractuale cu casa de asigurări de sănătate, dacă, ținând seama de situația pieței muncii în cauză, această măsură este corespunzătoare și necesară pentru atingerea obiectivului respectiv. Revine instanței naționale sarcina de a identifica obiectivul urmărit de măsura care stabilește limita de vârstă menționată, cercetând motivul menținerii acestei măsuri.

2.

În cazul în care o reglementare, precum cea în cauză în acțiunea principală, ar fi, ținând seama de obiectivul pe care îl urmărește, contrară Directivei 2000/78, ar reveni instanței naționale sesizate cu soluționarea unui litigiu între un particular și un organism administrativ, precum Berufungsausschuss für Zahnärzte für den Bezirk Westfalen Lippe, sarcina de a lăsa neaplicată această reglementare chiar dacă este anterioară directivei, iar dreptul național nu prevede înlăturarea reglementării menționate.

---

(1)  JO C 260, 11.10.2008.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Modehuis A. Zwijnenburg BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-352/08) (1)

(Apropierea legislațiilor - Directiva 90/434/CEE - Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni dintre societățile din diferite state membre - Articolul 11 alineatul (1) litera (a) - Aplicabilitatea acestui regim în privința impozitul pe transferul de proprietate)

(2010/C 179/06)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Modehuis A. Zwijnenburg BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden Den Haag — Interpretarea articolului 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 225, p. 1, Ediție specială, 09/vol.1, p. 92) — Noțiunea de fraudă sau de evaziune fiscală — Operațiune care urmărește evitarea unui impozit național neavut în vedere de interdicția perceperii impozitului prevăzută de directivă

Dispozitivul

Articolul 11 alineatul (1) litera (a) din Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre trebuie interpretat în sensul că avantajele prevăzute de această directivă nu pot fi refuzate persoanei impozabile care a urmărit, printr un montaj juridic ce cuprinde o fuziune de întreprinderi, eludarea plății unui impozit, precum cel care face obiectul acțiunii principale, respectiv impozitul pe transferul de proprietate, din moment ce acest impozit nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

---

(1)  JO C 285, 8.11.2008.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Agrana Zucker GmbH/Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft

(Cauza C-365/08) (1)

(Zahăr - Regulamentul (CE) nr. 318/2006 - Articolul 16 - Mod de calcul al cuantumului taxei pe producție - Includere în baza de calcul a taxei a cantității de zahăr supus cotei care a fost retrasă de pe piață - Principiile proporționalității și nediscriminării)

(2010/C 179/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Agrana Zucker GmbH

Pârât: Bundesminister für Land- und Forstwirtschaft, Umwelt und Wasserwirtschaft

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof (Austria) — Interpretarea articolului 34 CE și, în special, a principiului nediscriminării, precum și a principiilor încrederii legitime și proporționalității — Interpretarea și validitatea articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO L 58, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 70, p. 77) — Luarea în considerare, în ceea ce privește calculul valorii taxei pe producție, a părții de cotă care a făcut obiectul retragerii cu titlu preventiv în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 290/2007 al Comisiei din 16 martie 2007 de stabilire, pentru anul de comercializare 2007 2008, a procentului prevăzut la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 (JO L 78, p. 20)

Dispozitivul

1.

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului trebuie interpretat în sensul că se include în baza de calcul a taxei pe producție cantitatea de zahăr supus cotei care a fost retrasă de pe piață în conformitate cu articolul 19 din acest regulament și cu articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 290/2007 al Comisiei din 16 martie 2007 de stabilire, pentru anul de comercializare 2007/2008, a procentului prevăzut la articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 318/2006.

2.	Examinarea celei de a doua întrebări preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 16 din Regulamentul nr. 318/2006.

---

(1)  JO C 285, 8.11.2008.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Data I/O GmbH/Hauptzollamt Hannover, fostă Bundesfinanzdirektion Südost

(Cauza C-370/08) (1)

(Tariful vamal comun - Clasificare tarifară - Nomenclatura combinată - Capitolul 84, nota 5 punctul B - Adaptor ce conține un cip de memorie și care este destinat conectării unei mașini automate de prelucrare a datelor cu modulele electronice care trebuie programate - Pozițiile 8471, 8473 și 8536)

(2010/C 179/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Data I/O GmbH

Pârâtă: Hauptzollamt Hannover, fostă Bundesfinanzdirektion Südost

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea notei 5 punctul B din capitolul 84 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „NC”) inclusă în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004 (JO L 327, p. 1) — Adaptor electric ce asigură transmiterea de date de la un dispozitiv de prelucrare a datelor la module electronice care trebuie programate și conțin un „Memory Chip” ce asigură înregistrarea procesului de programare — Clasare la poziția 8471 din Nomenclatura combinată?

Dispozitivul

Un adaptor precum cel în cauză în acțiunea principală, care asigură funcția de conectare electrică între programator și modulele care trebuie programate, precum și funcția de înregistrare a procesului de programare care poate fi solicitat ulterior, îndeplinește condiția prevăzută la nota 5 punctul B litera (c) din capitolul 84 din Nomenclatura combinată inclusă în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1810/2004 al Comisiei din 7 septembrie 2004, și trebuie clasificat la poziția 8471 din această nomenclatură în calitate de „unitate” a unei mașini automate de prelucrare a datelor, în măsura în care funcția sa principală constă în prelucrarea datelor. În cazul în care nu are această funcție, un astfel de adaptor trebuie clasificat la subpoziția 8473 din nomenclatura menționată, în calitate de „parte” sau de „accesoriu” al unei mașini dacă este indispensabil pentru funcționarea acesteia sau dacă, în fapt, constituie un sistem de echipamente care permite adaptarea acestei mașini la o anumită activitate sau un dispozitiv de natură să asigure un anumit serviciu în raport cu funcția principală a mașinii menționate, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. În măsura în care acest adaptor nu poate fi clasificat la niciuna dintre cele două poziții menționate mai sus, ar trebui, prin urmare, să fie considerat o „aparatură pentru conectarea circuitelor electrice” și astfel să fie încadrat la poziția 8536 din Nomenclatura combinată.

---

(1)  JO C 285, 8.11.2008.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberlandesgericht Oldenburg — Germania) — Arnold und Johann Harms als Gesellschaft bürgerlichen Rechts/Freerk Heidinga

(Cauza C-434/08) (1)

(Politica agricolă comună - Sistemul integrat de gestionare și control al anumitor scheme de ajutor - Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 - Schema de plată unică - Transferul drepturilor la plată - Cesiune definitivă)

(2010/C 179/09)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Oldenburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Arnold und Johann Harms als Gesellschaft bürgerlichen Rechts

Pârât: Freerk Heidinga

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Oberlandesgericht Oldenburg — Interpretarea articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177) — Clauză contractuală inclusă într-un contract care are aparent ca obiect realizarea unui transfer complet și definitiv al drepturilor la plată, potrivit căreia cesionarul, în calitate de titular formal al drepturilor la plată, trebuie să activeze aceste drepturi la plată exploatând terenurile corespunzătoare, însă trebuie să transmită cedentului o parte a plăților acordate

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unui contract, precum cel în cauză în acțiunea principală, având ca obiect transferul definitiv al unor drepturi la plată și în temeiul căruia cesionarul, în calitatea sa de titular al drepturilor la plată, are obligația de a activa drepturile menționate și de a transmite cedentului, fără nicio limitare în timp, în întregime sau în parte, plățile pe care le primește cu acest titlu, cu condiția ca un astfel de contract să nu aibă ca scop să îi permită cedentului să păstreze o parte dintre drepturile la plată pe care le a cesionat în mod formal, ci să permită determinarea, prin referire la valoarea acestei părți a drepturilor la plată, a prețului convenit pentru cesiunea tuturor drepturilor la plată.

---

(1)  JO C 44, 21.2.2009.

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — TNT Express Nederland B.V./AXA Versicherung AG

(Cauza C-533/08) (1)

(Cooperare judiciară în materie civilă și comercială - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor - Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Articolul 71 - Convenții încheiate de statele membre în materii speciale - Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR))

(2010/C 179/10)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: TNT Express Nederland B.V.

Pârâtă: AXA Versicherung AG

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden den Haag — Interpretarea articolului 71 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și litera (b) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială („Bruxelles I”) (JO 2001 L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Raportul față de Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR), semnată la Geneva la 19 mai 1956 — Litispendență — Reguli de coexistență

Dispozitivul

1.

Articolul 71 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, într-o cauză precum cea din acțiunea principală, normele de competență judiciară, de recunoaștere și de executare prevăzute de o convenție privind o materie specială, precum norma de litispendență prevăzută la articolul 31 alineatul 2 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, semnată la Geneva la 19 mai 1956, astfel cum a fost modificată prin Protocolul semnat la Geneva la 5 iulie 1978, și cea privind forța executorie prevăzută la articolul 31 alineatul 3 din această convenție, sunt aplicabile, cu condiția să prezinte un înalt grad de previzibilitate, să faciliteze o bună administrare a justiției și să permită reducerea la minimum a riscului apariției unor proceduri concurente și să asigure, în condiții cel puțin la fel de favorabile precum cele prevăzute de regulamentul menționat, libera circulație a hotărârilor în materie civilă și comercială și încrederea reciprocă în administrarea justiției la nivelul Uniunii (favor executionis).

2.	Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competentă să interpreteze articolul 31 din Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele, cu modificările ulterioare.

---

(1)  JO C 44, 21.2.2009.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 mai 2010 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-545/08) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE și Directiva 2002/22/CE - Furnizor de servicii de acces la internet în bandă largă - Impunerea asupra tarifelor serviciilor de acces la Internet în bandă largă a unei obligației de obținere a unei autorizații și de stabilire în funcție de costurile furnizării acestor servicii - Lipsa analizei de piață)

(2010/C 179/11)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și K. Mojzesowicz, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Dowgielewicz și M. Szpunar, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 16 și 17 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva „serviciul universal”) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213), precum și a articolelor 16 și 27 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 (Directivă-cadru) (JO L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195) — Impunerea către un operator a obligației de obținere a unei autorizații în vederea stabilirii tarifelor cu amănuntul pentru furnizarea serviciilor de acces la internet în bandă largă fără a se fi efectuat o analiză de piață

Dispozitivul

1.

Prin reglementarea prețurilor cu amănuntul pentru accesul la internet în bandă largă fără a efectua în prealabil o analiză a pieței, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 16 și 17 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva „serviciul universal”), precum și a articolelor 16 și 27 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 (Directivă-cadru).

2.	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 82, 4.4.2009.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 20 mai 2010 — Christos Gogos/Comisia Europeană

(Cauza C-583/08 P) (1)

(Recurs - Funcționari - Concurs intern de trecere într o altă categorie - Numire - Încadrare în grad - Articolul 31 alineatul (2) din Statutul funcționarilor - Competență de fond - Litigiu de natură financiară - Durata procedurii în fața Tribunalului - Termen rezonabil - Cerere de despăgubire echitabilă)

(2010/C 179/12)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Recurent: Christos Gogos (reprezentanți: N. Korogiannakis și P. Katsimani, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall, agent și P. Anestis, avocat)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) din 15 octombrie 2008, Gogos/Comisia (T-66/04), prin care Tribunalul a respins o acțiune având ca obiect anularea deciziei Comisiei de încadrare a recurentului în gradul A7 la numirea acestuia

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Domnul Gogos și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 44, 21.2.2009.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 21 ianuarie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-17/09) (1)

(Contracte de achiziții publice de servicii - Servicii de eliminare a deșeurilor biodegradabile și vegetale - Atribuire fără proceduri deschise de atribuire a contractelor de achiziții publice)

(2010/C 179/13)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima și C. Zadra, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și B. Klein, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 8 coroborat cu titlurile III și IV din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 29, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50) — Neorganizarea unei proceduri formale europene de atribuire a contractului înainte de încheierea unui contract privind eliminarea deșeurilor biodegradabile și vegetale între orașul Bonn și o societate privată

Dispozitivul

1.

Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 coroborat cu titlurile III și IV din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, pentru motivul că orașul Bonn și Müllverwertungsanlage Bonn GmbH au încheiat un contract de achiziții publice de servicii privind eliminarea biodeșeurilor și a deșeurilor verzi fără a recurge la o procedură de atribuire cu cerere de oferte la nivel european.

2.	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 69, 21.3.2009.

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Commissione tributaria provinciale di Roma — Italia) — Emiliano Zanotti/Agenzia delle Entrate — Ufficio Roma 2

(Cauza C-56/09) (1)

(„Libera prestare a serviciilor - Cetățenia Uniunii - Articolele 18 CE și 49 CE - Reglementare națională în materie de impozit pe venit - Dreptul la deducere din impozitul brut în limita unui procent fix din totalitatea cheltuielilor privind educația - Curs universitar urmat în alt stat membru - Impunerea unei limite cantitative - Deducere care nu depășește suma maximă stabilită pentru taxele și drepturile plătite pentru prestații similare furnizate de universități publice naționale - Impunerea unei limite teritoriale - Deducere care nu depășește valoarea maximă stabilită pentru taxele și drepturile plătite pentru prestații similare furnizate de universitatea publică națională cea mai apropiată de domiciliul fiscal al contribuabilului”)

(2010/C 179/14)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Commissione tributaria provinciale di Roma

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Emiliano Zanotti

Pârâtă: Agenzia delle Entrate — Ufficio Roma 2

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Commissione tributaria provinciale di Roma — Interpretarea articolelor 149 CE și 151 CE — Legislație națională în materia impozitului pe venit — Deducere din impozitul brut aferent venitului impozabil a cheltuielilor destinate plății participării la cursuri din învățământul secundar și universitar urmate în străinătate — Limitări

Dispozitivul

1.

Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul: — că se opune unei reglementări naționale care prevede posibilitatea contribuabililor de a deduce din impozitul brut cheltuielile pentru frecventarea unor cursuri de învățământ superior organizate de instituțiile universitare situate pe teritoriul acestui stat membru, însă exclude, în mod general, această posibilitate cu privire la cheltuielile privind educația superioară suportate într-o instituție universitară stabilită în alt stat membru; — că nu se opune unei reglementări naționale care prevede posibilitatea contribuabililor de a deduce din impozitul brut cheltuielile pentru frecventarea unor cursuri de învățământ superior suportate într-o instituție universitară privată stabilită în alt stat membru, în limita plafonului fixat pentru cheltuielile corespunzătoare prevăzute pentru frecventarea unor cursuri similare organizate la universitatea publică națională cea mai apropiată de domiciliul fiscal al contribuabilului.

2.

Articolul 18 CE trebuie interpretat în sensul: — că se opune unei reglementări naționale care prevede posibilitatea contribuabililor de a deduce din impozitul brut cheltuielile pentru frecventarea unor cursuri de învățământ superior organizate de instituțiile situate pe teritoriul acestui stat membru, însă exclude, în mod general, această posibilitate cu privire la cheltuielile privind educația superioară suportate într-o instituție universitară stabilită în alt stat membru; — că nu se opune unei reglementări naționale care prevede posibilitatea contribuabililor de a deduce din impozitul brut cheltuielile pentru frecventarea unor cursuri de învățământ superior suportate într-o instituție universitară stabilită în alt stat membru, în limita plafonului fixat pentru cheltuielile corespunzătoare prevăzute pentru frecventarea unor cursuri similare organizate la universitatea publică națională cea mai apropiată de domiciliul fiscal al contribuabilului.

---

(1)  JO C 90, 18.4.2009.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil no 4 — Spania) — Axel Walz/Clickair S.A.

(Cauza C-63/09) (1)

(Transporturi aeriene - Convenția de la Montréal - Răspunderea operatorilor de transport cu privire la bagajele înregistrate - Articolul 22 alineatul (2) - Limitele răspunderii în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a bagajelor - Noțiunea „prejudiciu” - Daune materiale și morale)

(2010/C 179/15)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Mercantil no 4

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Axel Walz

Pârâtă: Clickair S.A.

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Juzgado de lo Mercantil no 4 (Barcelona) — Interpretarea articolului 22 alineatul (2) din Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional (Convenția de la Montréal), (Decizia 2001/539/CE a Consiliului, JO L 194, p. 39, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 112) — Competența Curții — Interpretarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente (JO L 285, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 4, p. 170) — Răspunderea transportatorilor aerieni în ceea ce privește transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora — Limite în caz de distrugere, pierdere, avarie sau întârziere a bagajelor — Prejudicii materiale și morale

Dispozitivul

Termenul „prejudiciu”, pe care se întemeiază articolul 22 alineatul (2) din Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, încheiată la Montréal la 28 mai 1999, care stabilește limita răspunderii operatorului de transport aerian pentru prejudiciul rezultat, în special, din pierderea bagajelor, trebuie interpretat în sensul că include atât daunele materiale, cât și daunele morale.

---

(1)  JO C 102, 01.5.2009.

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 6 mai 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză

(Cauza C-94/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 98 alineatele (1) și (2) - Prestări de servicii furnizate de întreprinderile de pompe funebre - Aplicarea unei cote reduse prestărilor de servicii de transport de corpuri cu vehicule)

(2010/C 179/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: M. Afonso, agent)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și J.-S. Pilczer, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 96-99 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Activități ale întreprinderilor de pompe funebre — Obligația aplicării unei cote unice de impozitare prestării de servicii, complexă și indivizibilă, realizată de aceste întreprinderi — Interdicția aplicării unor cote reduse variabile de TVA

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 113, 16.5.2009.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Okresní soud v Chebu — Republica Cehă) — Česká podnikatelská pojišťovna, a.s., Vienna Insurance Group/Michal Bilas

(Cauza C-111/09) (1)

(Regulamentul (CE) nr. 44/2001 - Acțiune a unui asigurător la instanța de la domiciliul său, având ca obiect obținerea plății unei prime de asigurare de către deținătorul poliței de asigurare domiciliat în alt stat membru - Înfățișarea pârâtului în fața instanței sesizate - Necontestarea competenței și apărare pe fond - Înfățișare atributivă de competență)

(2010/C 179/17)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Okresní soud v Chebu

Părțile din acțiunea principală

Reclamante Česká podnikatelská pojišťovna, a.s., Vienna Insurance Group

Pârât: Michal Bilas

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Okresní soud v Chebu — Interpretarea articolului 13 primul paragraf și a articolelor 24 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comerciala (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74) — Competență în materie de asigurări — Acțiune având ca obiect obținerea plății unei prime de asigurare de către deținătorul poliței de asigurare, domiciliat în alt stat membru decât asigurătorul — Apărare pe fond a deținătorului poliței de asigurare la instanța competentă de la sediul asigurătorului

Dispozitivul

Articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța sesizată fără ca normele cuprinse în secțiunea 3 din capitolul II din acest regulament să fi fost respectate trebuie să se declare competentă în cazul în care pârâtul se înfățișează și nu ridică o excepție de necompetență, o astfel de înfățișare constituind o prorogare de competență implicită.

---

(1)  JO C 141, 20.6.2009.

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Ordinario di Palermo — Italia) — Todaro Nunziatina & C. SNC/Assessorato del Lavoro e della Previdenza Sociale, della Formazione Professionale e dell’Emigrazione della regione Sicilia

(Cauza C-138/09) (1)

(Trimitere preliminară - Ajutoare de stat - Decizii ale Comisiei - Interpretare - Ajutoare acordate de regiunea Sicilia întreprinderilor care încheie contracte de formare și de muncă sau care transformă astfel de contracte în contracte pe durată nedeterminată - Data limită de acordare a ajutoarelor - Limite bugetare - Dobânzi de întârziere - Inadmisibilitate)

(2010/C 179/18)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Ordinario di Palermo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Todaro Nunziatina & C. SNC

Pârât: Assessorato del Lavoro e della Previdenza Sociale, della Formazione Professionale e dell’Emigrazione della regione Sicilia

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Ordinario di Palermo — Ajutoare de stat — Domeniul de aplicare al Deciziei SG (95) D/15975 a Comisiei din 11 decembrie 1995 referitoare la Legea regională nr. 27 din 15 mai 1991 a regiunii Sicilia privind măsurile în favoarea ocupării forței de muncă și al Deciziei 2003/195/CE a Comisiei din 16 octombrie 2002 (JO L 77, p. 57) privind ajutoare acordate de Sicilia întreprinderilor care semnează contracte de formare sau de muncă sau care transformă contractele de formare și de muncă în contracte pe durată nedeterminată

Dispozitivul

1.

Decizia SG (95) D/15975 a Comisiei din 11 decembrie 1995 referitoare la Legea regională nr. 27 din 15 mai 1991 a regiunii Sicilia privind măsurile în favoarea ocupării forței de muncă (ajutor de stat NN 91/A/95) trebuie interpretată în sensul că a admis compatibilitatea cu piața comună a unei scheme de ajutor compuse din două măsuri prevăzute la articolul 10 alineatul 1 literele a) și b) din Legea regională nr. 27 sus menționată, care nu pot fi cumulate, iar împrejurarea care le generează, și anume încadrarea în muncă a unui lucrător sau transformarea contractului în contract pe durată nedeterminată, trebuie să intervină înainte de 31 decembrie 1996, dar plățile la care dau naștere pot continua după această dată, în măsura în care normele bugetare și financiare naționale aplicabile nu se opun și alocația bugetară aprobată de Comisia Comunităților Europene este respectată.

2.

Articolul 1 din Decizia 2003/195/CE a Comisiei din 16 octombrie 2002 privind schema de ajutor pe care Italia intenționează să o pună în aplicare în favoarea ocupării forței de muncă în regiunea Sicilia — C 56/99 (ex N 668/97) trebuie interpretat în sensul că schema de ajutor prevăzută la articolul 11 alineatul 1 din Legea regională nr. 16 din 27 mai 1997 a regiunii Sicilia privind autorizarea de cheltuieli pentru utilizarea provizioanelor înscrise în fondurile generale ale bugetelor regiunii pentru exercițiul 1997 constituie un ajutor nou, distinct de cel prevăzut la articolul 10 din Legea regională nr. 27 din 15 mai 1991 a regiunii Sicilia privind măsurile în favoarea ocupării forței de muncă. Respectivul articol 1 se opune acordării de subvenții pentru orice încadrare în muncă a lucrătorilor angajați cu contract de formare și de muncă sau pentru orice transformare a contractelor de formare și de muncă în contracte pe durată nedeterminată efectuată începând de la 1 ianuarie 1997.

3.

Este de competența statului membru vizat să stabilească partea în proces căreia îi revine sarcina de a proba că alocația bugetară repartizată pentru măsurile de ajutor prevăzute la articolul 10 alineatul 1 literele a) și b) din Legea regională nr. 27 din 15 mai 1991 a regiunii Sicilia privind măsurile în favoarea ocupării forței de muncă și autorizate prin Decizia SG (95) D/15975 nu a fost epuizată.

4.

Valoarea dobânzilor legale datorate eventual în caz de plată tardivă a ajutoarelor autorizate prin Decizia SG (95) D/15975 pentru perioada ulterioară acestei decizii nu trebuie inclusă în cuantumul alocației bugetare autorizate prin această decizie. Rata dobânzii și modalitățile de aplicare a acestei rate intră sub incidența dreptului național.

---

(1)  JO C 153, 4.7.2009.

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 20 mai 2010 — Comisia Europeană/Regatul Spaniei

(Cauza C-158/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2003/88/CE - Organizarea timpului de lucru - Personal necivil al administrației publice - Netranspunerea în termenul prevăzut)

(2010/C 179/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: I. Martinez del Peral Cagigal și M. van Beek, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei (reprezentant: B. Plaza Cruz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 1 alineatul (3) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3) și a articolului 18 litera (a) din Directiva 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 307, p. 18), menținut prin articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2003/88, coroborat cu anexa I partea B la aceeași directivă — Personal necivil al administrației publice

Dispozitivul

1.

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, în ceea ce privește personalul necivil al administrației publice, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (3) din directiva menționată.

2.	Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 180, 1.8.2009.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Symvoulio tis Epikrateias — Grecia) — Ioannis Katsivardas — Nikolaos Tsitsikas O.E./Ypourgos Oikonomikon

(Cauza C-160/09) (1)

(Regulamentul (CEE) nr. 1591/84 - Acordul de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană, pe de o parte, și Acordul de la Cartagina și țările membre ale acestuia, Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru și Venezuela, pe de altă parte - Clauza națiunii celei mai favorizate - Efect direct - Accize pentru importul de banane în Grecia)

(2010/C 179/20)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Symvoulio tis Epikrateias

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ioannis Katsivardas — Nikolaos Tsitsikas O.E.

Pârât: Ypourgos Oikonomikon

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Symvoulio tis Epikrateias — Interpretarea articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 1591/84 din 4 iunie 1984 privind încheierea Acordului de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană, pe de o parte, și Acordul de la Cartagina și țările membre ale acestuia — Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru și Venezuela — pe de altă parte (JO L 153, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 4, p. 73) — Clauza națiunii celei mai favorizate — Dreptul de invocare de către un particular ca urmare a rambursării unui impozit intern în scopul de a demonstra incompatibilitatea acestuia cu acordul menționat — Regimul de import al bananelor

Dispozitivul

Articolul 4 din Acordul de cooperare încheiat între Comunitatea Economică Europeană, pe de o parte, și Acordul de la Cartagina și țările membre ale acestuia — Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru și Venezuela — pe de altă parte, aprobat prin Regulamentul (CEE) nr. 1591/84 al Consiliului din 4 iunie 1984, nu este de natură să confere particularilor drepturi de care aceștia ar putea să se prevaleze în fața instanțelor unui stat membru.

---

(1)  JO C 153, 4.7.2009.

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 mai 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour administrative d'appel de Nantes — Franța) — Scott SA, Kimberly Clark SNC, în prezent „Kimberly Clark SAS”/Ville d'Orléans

(Cauza C-210/09) (1)

(Ajutor de stat - Regulamentul (CE) nr. 659/1999 - Articolul 14 alineatul (3) - Recuperarea ajutorului - Principiul efectivității - Avize de încasare afectate de un viciu de formă - Anulare)

(2010/C 179/21)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour administrative d'appel de Nantes

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Scott SA, Kimberly Clark SNC, în prezent „Kimberly Clark SAS”

Pârât: Ville d'Orléans

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour administrative d'appel de Nantes — Interpretarea articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999 L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) — Ajutoare acordate de autoritățile franceze în favoarea Scott SA și a Kimberly Clark — Obligație de recuperare imediată a ajutoarelor declarate incompatibile cu piața comună — Consecințe, asupra acestei obligații, a unei anulări eventuale, pentru vicii de formă, a titlurilor emise de autoritățile naționale pentru recuperarea acestor ajutoare

Dispozitivul

Articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88] din Tratatul CE trebuie interpretat în sensul că, în condițiile în care sumele corespunzătoare ajutorului în cauză au fost deja recuperate, nu se opune anulării pentru viciu de formă, de către instanța națională, a avizelor de încasare emise pentru recuperarea ajutorului de stat ilegal, dacă este asigurată în dreptul național posibilitatea înlăturării acestui viciu de formă. În schimb, această dispoziție se opune posibilității ca sumele să fie, chiar provizoriu, vărsate din nou beneficiarului acestui ajutor.

---

(1)  JO C 205, 29.8.2009.

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 6 mai 2010 — Comisia Europeană/Republica Polonă

(Cauza C-311/09) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Fiscalitate - TVA - Transport internațional de persoane - Impozitarea forfetară a transportatorilor domiciliați în afara teritoriului național)

(2010/C 179/22)

Limba de procedură: polona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Triantafyllou și K. Herrmann, agenți)

Pârâtă: Republica Polonă (reprezentanți: M. Dowgielewicz și M. Szpunar, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 73, 168 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială 09/vol. 3, p. 7) — Transport internațional de persoane pe cale rutieră — Reglementare națională care impune transportatorilor domiciliați în străinătate să achite TVA potrivit unui sistem forfetar întemeiat exclusiv pe numărul de persoane transportate pe teritoriul național și care nu permite deducerea taxei aplicate în stadiul precedent

Dispozitivul

1.

Prin încasarea taxei pe valoarea adăugată potrivit modalităților definite în capitolul 13 alineatul 35 punctele 1 și 3-5 din decretul Ministrului de Finanțe din 27 aprilie 2004 referitor la executarea anumitor dispoziții din legea privind taxa pe produse și servicii, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolelor 73, 168 și 273 din Directiva 2006/12/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

2.	Obligă Republica Polonă la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 256, 24.10.2009.

Ordonanța Curții din 18 martie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Areios Pagos — Grecia) — Organismos Sillogikis Diacheirisis Dimiourgon Theatrikon kai Optikoakoustikon Ergon/Divani Akropolis Anonimi Xenodocheiaki kai Touristiki Etaireai

(Cauza C-136/09) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - Drepturi de autor și drepturi conexe în societatea informațională - Directiva 2001/29/CE - Articolul 3 - Noțiunea „comunicare publică” - Opere difuzate prin intermediul unor televizoare instalate în camere de hotel)

(2010/C 179/23)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Areios Pagos

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Organismos Sillogikis Diacheirisis Dimiourgon Theatrikon kai Optikoakoustikon Ergon

Pârât: Divani Akropolis Anonimi Xenodocheiaki kai Touristiki Etaireai

Cu participarea: Xenodocheiko Epimelitirio tis Ellados

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Areios Pagos — Interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) — Noținea „comunicare publică” — Opere difuzate prin intermediul unor televizoare instalate în camere de hotel și racordate la antena centrală a hotelului fără altă intervenție din partea hotelului pentru recepția semnalului de către clienți

Dispozitivul

Prin instalarea de televizoare în camerele de hotel și prin racordarea acestora la antena centrală a hotelului respectiv, hotelierul efectuează, prin acest simplu fapt, un act de comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională.

---

(1)  JO C 141, 20.6.2009.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hoge Raad der Nederlanden la 1 aprilie 2010 — Sony Logistics Europe BV/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-153/10)

(2010/C 179/24)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Sony Logistics Europe BV

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Întrebările preliminare

1.

Dreptul comunitar și în special articolul 12 alineatele (2) și (5), articolul 217 alineatul (1) din Codul Vamal Comunitar (1), precum și articolul 11 din regulamentul său de aplicare (2), coroborate cu articolul 243 din cod, trebuie interpretate în sensul că, în contextul unei proceduri privind taxele vamale aplicate, o parte interesată poate contesta această aplicare prin prezentarea unor informații tarifare obligatorii emise pentru aceleași mărfuri într-un alt stat membru care, la data respectivă, sunt încă în litigiu dar care au fost modificate de curând?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, poate declarantul care acționează în nume propriu prin depunerea de declarații de punere în liberă circulație, într-un caz precum cel din acțiunea principală, să invoce informații tarifare obligatorii al căror titular nu este el însuși, ci societatea afiliată la cererea căreia el a efectuat declarațiile menționate?

3.

În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare, se opune dreptul comunitar ca, într-un caz precum cel din acțiunea principală, o parte interesată să invoce o instrucțiune națională prin care autoritățile naționale crează o încredere legitimă în privința posibilității de a se întemeia, în scopul clasificării tarifare a mărfurilor declarate, pe o informație tarifară emisă unui terț pentru aceeiași marfă?

---

(1)  Regulamentul (CEE) nr.°2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar JO L 302, p. 1 (Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

(2)  Regulamentul (CEE) nr.°2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar JO L 253, p. 1 (Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).

Recurs introdus la 1 aprilie 2010 de Nokia Oyj împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 20 ianuarie 2010 în cauza T-460/07 — Nokia Oyj/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-154/10P)

(2010/C 179/25)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Recurentă: Nokia Oyj (reprezentant: C. Rehaag, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Medion AG

Concluziile recurentei

—	Anularea hotărârii pronunțate în cauza T-460/07;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta solicită anularea hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza T-460/07 întrucât, în această hotărâre, Tribunalul a hotărât în mod eronat că există un risc de confuzie între mărcile LIFE și LIFE BLOG și, prin urmare, a aplicat în mod greșit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 (1). Astfel, Tribunalul a încălcat dreptul Uniunii.

În ceea ce privește similitudinea mărcilor, Tribunalul a constatat într-adevăr că obiectul comparației este constituit de mărcile LIFE și LIFE BLOG, însă a procedat ulterior în clară contradicție cu această constatare, luând în considerare în vederea fundamentării similitudinii mărcilor numai elementul LIFE din cadrul mărcii unitare LIFE BLOG.

În acest context, Tribunalul a analizat în mod greșit ce consumatori aparțineau publicului vizat și cum percepeau consumatorii mărcile, încălcând în acest mod principiile recunoscute în jurisprudența Curții.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Supremo (Spania) la 2 aprilie 2010 — Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A./Administración General del Estado

(Cauza C-157/10)

(2010/C 179/26)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Supremo

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, S.A.

Pârâtă: Administración General del Estado

Întrebarea preliminară

Articolele 63 și 65 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale (stabilită în mod unilateral sau în temeiul unei convenții bilaterale pentru evitarea dublei impuneri) care, în cadrul unui impozit pe profit și printre normele ce urmăresc evitarea acestei duble impuneri, interzice deducerea cuantumului impozitului datorat în alte state membre ale Uniunii Europene pentru venituri obținute pe teritoriul acestora și supuse respectivului impozit, atunci când, în pofida caracterului său exigibil, acest cuantum nu este plătit în temeiul unei scutiri, al unei bonificații sau al oricărui alt avantaj fiscal?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 12 de Sevilla (Spania) la 7 aprilie 2010 — Francisco Javier Rosado Santana/Consejería de Justicia y Administración Pública de la Junta de Andalucía

(Cauza C-177/10)

(2010/C 179/27)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Juzgado de lo Contencioso-Administrativo no 12 de Sevilla

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Francisco Javier Rosado Santana

Pârâtă: Consejería de Justicia y Administración Pública de la Junta de Andalucía

Întrebările preliminare

1.

Directiva 1999/70 (1) trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care curtea constituțională a unui stat membru al Uniunii Europene s-a pronunțat deja, decizând că ar putea fi considerat neconstituțională instituirea, în ceea ce privește personalul contractual, a unor drepturi diferite decât cele recunoscute funcționarilor titulari din statul în cauză, aceasta presupune în mod obligatoriu excluderea posibilității ca dispoziția din dreptul comunitar să fie aplicabilă în ceea ce privește funcția publică a statului respectiv?

2.

Directiva menționată trebuie interpretată în sensul că se opune posibilității ca un organ jurisdicțional național să interpreteze principiile egalității de tratament și nediscriminării astfel încât din domeniul de aplicare al acestora să fie exclusă în general egalitatea între personalul contractual și funcționarii titulari?

3.

Punctul 4 din directiva amintită trebuie interpretat în sensul că se opune posibilității ca anumite perioade de încadrare în muncă cu contract pe durată determinată să nu fie luate în considerare ca vechime în muncă la momentul dobândirii statutului de funcționar titular, mai exact în vederea stabilirii remunerației, a clasificării în grad sau a promovării în cariera funcționarului?

4.	Punctul menționat anterior presupune obligația de a interpreta reglementarea internă astfel încât să nu fie excluse de la calculul duratei de încadrare în muncă împlinite de funcționari perioadele în care persoana a lucrat în temeiul unui contract de muncă temporar?

5.

Punctul menționat anterior trebuie interpretat în sensul că, deși un anunț public privind un post vacant a fost publicat și nu a fost contestat de persoana interesată, instanța națională are obligația de a verifica dacă se încalcă reglementarea comunitară și, în acest caz, trebuie să înlăture aplicarea acestui anunț sau a prevederii de drept intern pe care se întemeiază acesta, în măsura în care ar contraveni punctului menționat?

---

(1)  Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Republica Polonă) la 9 aprilie 2010 — Jarosław Słaby/Ministrowi Finansów

(Cauza C-180/10)

(2010/C 179/28)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Jarosław Słaby

Pârât: Minister Finansów

Întrebarea preliminară

O persoană fizică care a exercitat o activitate agricolă pe un teren înainte de a o înceta din cauza unei modificări a planului urbanistic intervenită pentru motive independente de voința sa, modificare prin care bunul său este recalificat în bun privat, și care împarte terenul în parcele mai mici (terenuri destinate construcției de locuințe de vacanță) și a inițiat vânzarea acestora, trebuie considerată pentru acest motiv persoană impozabilă în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE și al articolului 4 alineatele (1) și (2) din A șasea directivă 77/388/CEE și este obligată la plata acestei taxe în temeiul exercitării unei activități comerciale?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Naczelny Sąd Administracyjny (Republica Polonă) la 9 aprilie 2010 — Emilian Kuć i Halina Jeziorska-Kuć/Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

(Cauza C-181/10)

(2010/C 179/29)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Naczelny Sąd Administracyjny

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Emilian Kuć și Halina Jeziorska-Kuć

Pârât: Dyrektor Izby Skarbowej w Warszawie

Întrebările preliminare

1.

Este aplicabil unui producător agricol forfetar în sensul articolului 295 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) care vinde parcele utilizate anterior pentru activitatea sa agricolă, parcele care, potrivit planului de amenajare a localității, sunt destinate construirii de locuințe și de spații de servicii, însă care au fost dobândite ca terenuri agricole (scutite de TVA), articolul 16 din această directivă, conform căruia utilizarea activelor unei întreprinderi în interesul propriu al persoanei impozabile sau în alte scopuri decât cele legate de desfășurarea activității economice a întreprinderii nu este asimilată unei livrări cu titlu oneros decât atunci când TVA-ul aferent activelor respective a fost dedus total sau parțial?

2.

Un producător agricol forfetar în sensul articolului 295 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2006/112/CE care vinde parcele utilizate anterior pentru activitatea sa agricolă, parcele care, potrivit planului de amenajare a localității, sunt destinate construirii de locuințe și de spații de servicii, însă care au fost dobândite ca terenuri agricole (scutite de TVA), trebuie considerat persoană impozabilă obligată la plata TVA-ului în temeiul acestei vânzări conform regimului normal?

---

(1)  JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour constitutionnelle (Belgia) la 9 aprilie 2010 — Marie-Noëlle Solvay, Le Poumon vert de la Hulpe ASBL, Jacques Solvay de la Hulpe, Jean-Marie Solvay de la Hulpe, La Hulpe — Notre village ASBL, Alix Walsh, André Philips, Les amis de la Forêt de Soignes ASBL, Association des Riverains et Habitants des Communes Proches de l'Aéroport B. S. C. A. (Brussels South Charleroi Airport) ASBL, Grégoire Stassin, André Gilliard, Société Wallonne des Aéroports SA (SOWAER), Paul Fastrez, Henriette Fastrez, Infrabel SA, Jean-Pierre Olivier, Pierre Deneye, Paul Thiry, Antoine Boxus, Willy Roua, Gouvernement flamand, Inter-Environnement Wallonie ASBL, Sartau SA, Charleroi South Air Pur ASBL, Pierre Grymonprez, Philippe Grisard de la Rochette, Nicole Laloux, Annabelle Denoël-Gevers, Marc Traversin, Joseph Melard, Chantal Michiels, Thierry Regout, René Canfin, Georges Lahaye, Jeanine Postelmans, Christophe Dehousse, Christine Lahaye, Jean-Marc Lesoinne, Jacques Teheux, Anne-Marie Larock, Bernadette Mestdag, Jean-François Serrafin, Françoise Mahoux, Ferdinand Wallraf, Jeanne Mariel, Agnès Fortemps, Georges Seraffin, Jeannine Melen, Groupement Cerexhe-Heuseux/Beaufays ASBL, Action et Défense de l'Environnement de la vallée de la Senne et de ses affluents ASBL, Réserves naturelles RNOB ASBL, Stéphane Banneux, Zénon Darquenne, Guido Durlet, Société régionale wallonne du transport SRWT, Philippe Daras, Bernard Croiselet, Bernard Page, Intercommunale du Brabant Wallon SCRL, Codic Belgique SA, Fédéral Express European Services Inc./Région wallonne

(Cauza C-182/10)

(2010/C 179/30)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour constitutionnelle

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Marie-Noëlle Solvay, Le Poumon vert de la Hulpe ASBL, Jacques Solvay de la Hulpe, Jean-Marie Solvay de la Hulpe, La Hulpe — Notre village ASBL, Alix Walsh, André Philips, Les amis de la Forêt de Soignes ASBL, Association des Riverains et Habitants des Communes Proches de l'Aéroport B. S. C. A. (Brussels South Charleroi Airport) ASBL, Grégoire Stassin, André Gilliard, Paul Fastrez, Henriette Fastrez, Jean-Pierre Olivier, Pierre Deneye, Paul Thiry, Antoine Boxus, Willy Roua, Gouvernement flamand, Inter-Environnement Wallonie ASBL, Sartau SA, Charleroi South Air Pur ASBL, Pierre Grymonprez, Philippe Grisard de la Rochette, Nicole Laloux, Annabelle Denoël-Gevers, Marc Traversin, Joseph Melard, Chantal Michiels, Thierry Regout, René Canfin, Georges Lahaye, Jeanine Postelmans, Christophe Dehousse, Christine Lahaye, Jean-Marc Lesoinne, Jacques Teheux, Anne-Marie Larock, Bernadette Mestdag, Jean-François Serrafin, Françoise Mahoux, Ferdinand Wallraf, Jeanne Mariel, Agnès Fortemps, Georges Seraffin, Jeannine Melen, Groupement Cerexhe-Heuseux/Beaufays ASBL, Action et Défense de l'Environnement de la vallée de la Senne et de ses affluents ASBL, Réserves naturelles RNOB ASBL, Stéphane Banneux, Zénon Darquenne, Guido Durlet, Philippe Daras, Bernard Croiselet, Bernard Page

Pârâtă: Région wallonne

Întrebările preliminare

1.	Articolul 2 punctul 2 și articolul 9 alineatul (4) din Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (1) trebuie interpretate potrivit precizărilor aduse în Ghidul de aplicare a acestei convenții?

2.

(a) Articolul 2 punctul 2 din Convenția de la Aarhus trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul de aplicare al convenției amintite actele legislative precum autorizațiile de urbanism sau de mediu acordate în conformitate cu procedura instituită la articolele 1-4 din Decretul emis de Regiunea Valonă din 17 iulie 2008 privind anumite permise pentru care există motive imperative de interes general? (b) Articolul 2 punctul 2 din Convenția de la Aarhus trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul de aplicare al convenției amintite actele legislative precum confirmările autorizațiilor de urbanism sau de mediu prevăzute la articolele 5-9 și 14-17 din același decret? (c) Articolul 1 alineatul (5) din Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (2) trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul de aplicare al directivei amintite actele legislative precum autorizațiile de urbanism sau de mediu acordate în conformitate cu procedura instituită la articolele 1-4 din același decret? (d) Articolul 1 alineatul (5) din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretat în sensul că exclude din domeniul de aplicare al directivei amintite actele legislative precum confirmările autorizațiilor de urbanism sau de mediu prevăzute la articolele 5-9 și 14-17 din același decret?

3.

(a) Articolul 3 alineatul (9) și articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Convenția de la Aarhus și articolul 10a din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretate în sensul că se opun unei proceduri, precum cea instituită la articolele 1-4 din același decret, în temeiul căreia autoritatea legislativă care adoptă decrete eliberează autorizații de urbanism și de mediu care sunt redactate de o autoritate administrativă și care nu pot face decât obiectul unor acțiuni prevăzute la articolele B.6 și B.7, în fața Cour constitutionnelle și a altor instanțe judiciare? (b) Articolul 3 alineatul (9) și articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Convenția de la Aarhus și articolul 10a din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unor acte legislative precum confirmările cu efect retroactiv prevăzute la articolele 5-9 și 14-17 din același decret, care nu pot face decât obiectul unor acțiuni prevăzute la articolele B.6 și B.7, în fața Cour constitutionnelle și a altor organe judiciare?

4.

(a) Articolul 6 alineatul (9) din Convenția de la Aarhus și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretate în sensul că se opun unei proceduri, precum cea instituită la articolele 1-4 din același decret, în temeiul căreia un decret prin care se eliberează autorizații de urbanism și de mediu nu trebuie să conțină el însuși toate elementele care să permită să se controleze dacă aceste autorizații sunt întemeiate pe o verificare prealabilă adecvată, efectuată conform cerințelor Convenției de la Aarhus și ale Directivei 85/337/CEE? (b) Articolul 6 alineatul (9) din Convenția de la Aarhus și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 85/337/CEE trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unor acte legislative precum confirmările prevăzute la articolele 5-9 și 14-17 din același decret, care nu conțin ele însele toate elementele care să permită să se controleze dacă aceste autorizații sunt întemeiate pe o verificare prealabilă adecvată, efectuată conform cerințelor Convenției de la Aarhus și ale Directivei 85/337/CEE?

5.

Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (3) trebuie interpretat în sensul că permite unei autorități legislative să autorizeze proiecte precum cele prevăzute la articolele 16 și 17 din același decret, chiar dacă evaluarea efectelor realizată în acest scop a fost considerată lacunară de Conseil d'État, care a statuat potrivit procedurii de urgență extremă și a fost contrazisă printr-un aviz al autorității Regiunii Valone, competentă să gestioneze din puncte de vedere ecologic mediul natural?

6.

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43/CEE trebuie interpretat în sensul că permite să se considere ca fiind un motiv imperativ de interes public major realizarea unei infrastructuri destinate să adăpostească centrul administrativ al unei societăți private și să găzduiască un număr mare de lucrători?

---

(1)  Convenția de la Aarhus a fost încheiată la 25 iunie 1998 și aprobată, în numele Comunității Europene, prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201).

(2)  JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174).

(3)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bayerischen Verwaltungsgerichtshofs (Germania) la 14 aprilie 2010 — Mathilde Grasser/Freistaat Bayern

(Cauza C-184/10)

(2010/C 179/31)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bayerischer Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Mathilde Grasser

Pârât: Freistaat Bayern

Întrebările preliminare

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE (1) trebuie interpretate în sensul că un stat membru gazdă are dreptul de a nu recunoaște permisul de conducere eliberat de un alt stat membru atunci când se constată, pe baza mențiunilor care figurează pe respectivul permis, o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă, fără însă ca statul membru gazdă să fi aplicat anterior posesorului permisului o măsură în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/439/CEE?

---

(1)  Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 62).

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division) la 15 aprilie 2010 — Tural Oguz/Secretary of State for the Home Department

(Cauza C-186/10)

(2010/C 179/32)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal (England & Wales) (Civil Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Tural Oguz

Pârât: Secretary of State for the Home Department

Întrebările preliminare

În cazul în care un resortisant turc, căruia i s-a acordat dreptul de a rămâne în Regatul Unit cu condiția de a nu exercita vreo activitate economică sau vreo profesie, începe o activitate independentă nerespectând această condiție și ulterior solicită autorităților naționale să îi fie prelungit dreptul de a rămâne pe teritoriul acestui stat în temeiul activității economice deja stabilite, poate beneficia de dispozițiile articolului 41 alineatul (1) din protocolul adițional la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia?

Acțiune introdusă la 21 aprilie 2010 — Comisia Europeană/Republica Estonia

(Cauza C-195/10)

(2010/C 179/33)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Marghelis, E. Randvere)

Pârâtă: Republica Estonia

Concluziile reclamantei

—	constatarea faptului că Republica Estonia nu a transpus în mod corect articolul 8 litera (a) punctul (iv) și articolul 10 din Directiva 1999/31/CE (1) a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri;

—	obligarea Republicii Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Articolul 91 alineatul 5 din Legea cu privire la deșeuri (Jäätmeseadus) nu prevede că garanția se păstrează atât cât este necesar pentru operațiile de întreținere și posttratare din amplasament în conformitate cu articolul 13 litera (d) și nu se precizează că costurile de întreținere trebuie acoperite pentru o perioadă de minimum 30 de ani.

---

(1)  JO L 182, 16.07.1999, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 94.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Corte d'appello di Milano (Italia) la 23 aprilie 2010 — Cassina S.p.A./Alivar Srl, Galliani Host Arredamenti Srl

(Cauza C-198/10)

(2010/C 179/34)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte d'appello di Milano

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Cassina S.p.A.

Pârâte: Alivar Srl, Galliani Host Arredamenti Srl

Întrebările preliminare

1.

Articolele 17 și 19 din Directiva 98/71 (1) trebuie interpretate în sensul că posibilitatea recunoscută unui stat membru de a determina în mod autonom întinderea protecției [juridice acordate desenelor industriale] și condițiile de acordare a acesteia poate presupune și excluderea acestei protecții atunci când un terț — fără autorizarea titularului dreptului de autor asupra desenelor și modelelor industriale — a produs și a comercializat deja în statul respectiv produse realizate pe baza unor desene și modele industriale trecute în domeniul public, anterior datei de intrare în vigoare a dispozițiilor legale naționale de transpunere?

2.

Articolele 17 și 19 din Directiva 98/71/CE trebuie interpretate în sensul că posibilitatea recunoscută statului membru de a determina în mod autonom întinderea protecției și condițiile de acordare a acesteia poate presupune și excluderea acestei protecții atunci când un terț — fără autorizarea titularului dreptului de autor asupra desenelor și modelelor industriale — a produs și a comercializat deja în statul respectiv produse realizate pe baza acestor desene și modele industriale, iar această excludere se aplică în limitele utilizării anterioare?

---

(1)  Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale, JO L 289, p. 28, Ediție specială, 13/vol. 26, p. 104.

Recurs introdus la 26 aprilie 2010 de Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) pronunțate la 9 februarie 2010 în cauza T-340/07, Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE/Comisia Europeană

(Cauza C-200/10 P)

(2010/C 179/35)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Evropaïki Dynamiki — Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (reprezentant: N. Korogiannakis, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziei Tribunalului, obligarea Comisiei la repararea prejudiciului suferit de recurentă ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale în cadrul executării contractului EDC-53007 EEBO/27873 referitor la proiectul intitulat „e-Content Exposure and Business Opportunities” și obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în primă instanță, inclusiv în situația în care prezentul recurs este respins, precum și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs, în situația în care acesta este admis.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul nu a prezentat suficient de clar motivele respingerii unei serii de argumente invocate de recurentă.

Recurenta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin adoptarea unei interpretări greșite a textului articolului 7 alineatul (6) din contract, care se referă la obligația contractanților de a lua măsuri adecvate pentru anularea ori reducerea angajamentelor lor de la data primirii scrisorii Comisiei prin care li se comunică rezilierea contractului.

Recurs introdus la 28 aprilie 2010 de Enercon GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camea a șasea) pronunțate la 3 februarie 2010 în cauza T-472/07 — Enercon GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-204/10 P)

(2010/C 179/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Enercon GmbH (reprezentanți: J. Mellor, Barrister, R. Böhm, avocat)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Hasbro Inc.

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

—	Admiterea recursului declarat împotriva Hotărârii Tribunalului și anularea acesteia din urmă, anularea Deciziei Camerei a patra de recurs și, dacă este necesar, anularea Deciziei diviziei de opoziție;

—	(dacă este necesar) trimiterea cauzei la Oficiu în vederea unei noi examinări a aspectelor privind opoziția;

—	obligarea intervenientei și a Oficiului la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul nu a recunoscut erorile cuprinse în Decizia Camerei de recurs care se întemeia la rândul său pe decizia nelegală a diviziei de opoziție. În special nu s-a recunoscut deloc că (a) Hotărârea Medion (1) se referea la o situație excepțională în care nu se aplică regula obișnuită potrivit căreia în mod normal consumatorul mediu percepe o marcă în baza unei impresii globale (b) însă în acest caz nu exista nicio împrejurare suficientă să justifice o astfel de abordare excepțională. În cazul în speță niciun element al mărcii anterioare nu avea o „poziție distinctivă autonomă”.

În plus, recurenta susține că, din cauza aplicării incorecte a unui principiu de tipul Medion în etapa incipientă a aprecierii similitudinii, evaluarea globală a riscului de confuzie nu a fost efectuată în mod adecvat.

---

(1)  JO C 106, 30.4.2004, p. 31.

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania

(Cauza C-206/10)

(2010/C 179/37)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: V. Kreuschitz, agent)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității (1) și al articolului 4 alineatul (1) litera (a) coroborat cu titlul III capitolul I (boală și maternitate) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (2) prin aceea că a supus acordarea prestațiilor în favoarea orbilor și a persoanelor cu handicap, printre care persoanele surde, în conformitate cu legislația landurilor (indemnizație pentru cecitate, indemnizație din partea landului pentru cecitate, alocație pentru cecitate sau alocație din partea landului pentru cecitate, alocație pentru îngrijire sau ajutor pentru orbi ori pentru persoanele surde, etc.), pentru care Republica Federală Germania este statul competent, condiției ca beneficiarii de prestații sociale să aibă domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul landului respectiv;

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune are ca obiect incompatibilitatea cu Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 a legislației landurilor germane potrivit cărora acordarea de prestații sociale în favoarea orbilor și a persoanelor cu handicap este supusă condiției ca beneficiarii să aibă domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul landului german în cauză.

Finalitatea Regulamentul nr. 1408/71 constă în a coordona, în cadrul liberei circulații, dispozițiile naționale privind securitatea socială cu obiectivele articolului 42 CE (în prezent articolul 48 TFUE). Potrivit articolului 4 alineatul (2b) din regulament, această reglementare nu se aplică dispozițiilor din legislația unui stat membru referitoare la anumite prestații speciale necontributive, menționate în anexa II secțiunea III, a căror aplicare este limitată la o parte din teritoriul acestuia. Prestațiile germane în cauză sunt menționate în lista de prestații speciale din anexa II secțiunea III la Regulamentul nr. 1408/71.

În opinia Comisiei însă, simpla includere a unei prestații în lista din anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 nu este suficientă pentru a exclude o prestație, în calitate de „prestație specială de tip necontributiv” din domeniul de aplicare al regulamentului. Aceasta apreciază că, în calitate de excepție, articolul 4 alineatul (2b) din regulament trebuie interpretat restrictiv: nu se poate aplica decât prestațiilor care îndeplinesc în mod cumulativ condițiile enumerate în dispoziția menționată. Prin urmare, sunt incluse numai prestații care sunt în același timp speciale și de tip necontributiv, prevăzute în anexa II secțiunea III la Regulamentul nr. 1408/71 și care au fost instituite printr-o reglementare a cărei aplicare este limitată la o parte din teritoriul statului membru.

Prestațiile în cauză din partea landurilor nu îndeplinesc însă toate aceste condiții, astfel încât nu trebuie considerate „prestații speciale de tip necontributiv”, ci „prestații în baza unei asigurări de boală”, pentru următoarele motive.

În primul rând, în opinia Comisiei, respectivele prestații din partea landurilor sunt acordate în temeiul unor situații prevăzute de lege, fără examinarea nevoilor personale. Prestațiile în cauză au ca obiect să compenseze surplusul de cheltuieli legate de handicap și au rolul de a ameliora starea de sănătate și condițiile de viață ale persoanelor cu handicap. În consecință, acestea sunt menite să completeze, în esență, cu titlu accesoriu, prestațiile în baza asigurărilor de boală. Împrejurarea că alocația pentru îngrijire acordată potrivit legislației federale se completează cu prestațiile landurilor în favoarea orbilor și a persoanelor cu handicap demonstrează că ambele prestații acoperă același risc — riscul unor cheltuieli suplimentare legate de boală — și că nu este vorba despre prestații care acoperă „cu titlu suplimentar, complementar sau accesoriu riscurile”.

În al doilea rând, clasificarea unei anumite prestații în conformitate cu constituția națională a unui stat membru nu are nicio influență asupra aspectului dacă aceasta trebuie considerată o prestație de protecție socială în sensul Regulamentului nr. 1408/71.

Mai mult, din punct de vedere material, legislația landurilor în discuție aici nu reprezintă un avantaj accesoriu, aplicabil numai pe o bază regională. Dimpotrivă, prestația în cauză face parte din sistemul de protecție ce acoperă riscul de cheltuieli suplimentare în caz de boală, sistem care a fost instituit pe întregul teritoriu al Germaniei și care, pe baza principiului recunoașterii reciproce, se află în strânsă legătură cu legislația federală.

Rezultă de aici că respectivele prestații din partea landurilor trebuie să fie considerate prestații în baza asigurării de boală, iar nu prestații speciale. Includerea acestor prestații în anexa II secțiunea III la Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 este așadar nelegală, acestea intrând în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.

Pe de altă parte, condiția referitoare la domiciliu cuprinsă în legislația germană încalcă dispozițiile Regulamentului nr. 1612/68, în măsura în care exclude lucrătorii frontalieri și familiile lor de la beneficiul acestor prestații.

Curtea de Justiție a confirmat cu claritate că un stat membru nu poate supune acordarea unui avantaj social condiției ca beneficiarul să aibă domiciliul în acel stat. Concluzia Curții se aplică tuturor avantajelor sociale în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1612/68.

Noțiunea „avantaj social” este foarte amplă. Aceasta include nu numai avantaje care rezultă dintr-un contract de muncă, ci și toate avantajele pe care un stat membru le acordă cetățenilor săi și, prin urmare, și lucrătorilor. În opinia Comisiei, faptul că acordarea prestațiilor în cauză nu este determinată nici de încadrarea în muncă, nici de resursele financiare ale beneficiarului sau ale familiei sale, ci are loc numai în temeiul împrejurării că domiciliul lor este situat pe teritoriul landului respectiv nu poate justifica neluarea în considerare a consecințelor care decurg de aici pentru lucrătorii care muncesc în Germania, dar locuiesc în alt stat membru. În consecință, nu există un temei suficient pentru ca aceste prestații să nu poată fi considerate avantaje sociale în sensul Regulamentului nr. 1612/68.

Lucrătorii frontalieri care muncesc în Germania și membrii de familie ai acestora ar trebui așadar, chiar dacă nu locuiesc în Germania, să aibă dreptul la prestațiile acordate persoanelor cu handicap și orbilor în conformitate cu legislația landurilor. Condiția de a avea domiciliul sau reședința obișnuită în landul respectiv încalcă, prin urmare, dispozițiile Regulamentului nr. 1612/68.

---

(1)  JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 11

(2)  JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Højesteret (Danemarca) la 30 aprilie 2010 — Paranova Danmark A/S, Paranova Pack A/S/Merck Sharp & Dohme Corp, Merck Sharp & Dohme, Merck Sharp & Dohme BV

(Cauza C-207/10)

(2010/C 179/38)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret (Danemarca)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Paranova Danmark A/S, Paranova Pack A/S

Pârâte: Merck Sharp & Dohme Corp, Merck Sharp & Dohme, Merck Sharp & Dohme BV

Întrebările preliminare

1.

Articolul 7 alineatul (2) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (1) și jurisprudența aferentă, în special Hotărârile Hoffmann-La Roche (2) (102/77, Rec., p. 1139), Pfizer (3) (1/81, Rec. p. 2913) și Bristol-Myers Squibb și alții (4) (C-427/93, C-429/93 și C-436/93, Rec., p. I-3457), trebuie să fie interpretate în sensul că titularul unei mărci poate invoca aceste prevederi pentru a împiedica societatea comercializatoare a unui importator paralel, care este deținătoarea unei autorizații de comercializare a unui medicament într-un stat membru, să vândă acel medicament care poartă mențiunea că produsul este reambalat de societatea comercializatoare, cu toate că aceasta din urmă a însărcinat o altă societate să realizeze activitatea fizică de reambalare, societatea de reambalare, căreia societatea comercializatoare îi dă instrucțiuni referitoare la achiziționarea și reambalarea produsului, la designul detaliat al ambalajului produsului și la orice alte aspecte legate de produs, și care deține autorizația de reambalare și reamplasează marca pe noul ambalaj în cursul reambalări?

2.

Pentru a se răspunde la întrebarea 1), prezintă vreo relevanță faptul că se poate prezuma că utilizatorul final sau consumatorul nu este indus în eroare cu privire la originea produsului și nu va fi determinat să creadă că titularul mărcii este răspunzător pentru reambalare prin intermediul menționării de către importatorul paralel a numelui fabricantului pe ambalaj împreună cu mențiunea, astfel cum a fost descrisă, a entității răspunzătoare pentru reambalare?

3.

Pentru a se răspunde la întrebarea 1), prezintă relevanță doar riscul că utilizatorii finali sau consumatorii pot fi induși în eroare prezumând că titularul mărcii este răspunzător pentru reambalare sau, dimpotrivă, sunt relevante și alte aspecte privind titularul mărcii, cum ar fi: a) faptul că entitatea care realizează efectiv achiziționarea și reambalarea și reamplasează marca titularului mărcii pe ambalajele produselor și astfel poate încălca în mod independent drepturile conferite de marcă ale titularului mărcii, încălcare ce se poate datora unor factori pentru care entitatea care a realizat efectiv reambalarea este răspunzătoare, b) faptul că reambalarea afectează starea originară a produsului sau c) faptul că prezentarea produsului reambalat este de așa natură încât se poate prezuma că aduce atingere reputației mărcii sau reputației titularului mărcii?

4.

Dacă, atunci când răspunde la întrebarea 3), Curtea decide că este relevant să se țină cont și de faptul că este posibil ca societatea de reambalare să încalce în mod independent drepturile conferite de marcă ale titularului acesteia, se solicită Curții să precizeze dacă prezintă importanță pentru acest răspuns faptul că societatea comercializatoare și cea de reambalare ale importatorului paralel răspund în mod solidar conform legislației naționale pentru încălcarea drepturilor conferite de marcă ale titularului acesteia.

5.

Pentru a se răspunde la întrebarea 1), prezintă relevanță faptul că importatorul paralel care deține autorizația de introducere pe piață și care s-a indicat pe sine ca fiind răspunzător pentru activitatea de reambalare, la momentul notificării titularului mărcii și înainte de vânzarea produsului medicamentos reambalat, face parte din același grup de societăți ca și societatea care a realizat efectiv activitatea de reambalare (societate înrudită)?

6.	Pentru a se răspunde la întrebarea 1), prezintă relevanță faptul că societatea de reambalare este indicată drept fabricant pe prospect?

---

(1)  JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 22.

(2)  Hotărârea din 23 mai 1978.

(3)  Hotărârea din 3 decembrie 1981.

(4)  Hotărârea din 11 iulie 1996.

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2010 — Comisia Europeană/Republica Portugheză

(Cauza C-208/10)

(2010/C 179/39)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: A. Nijenhuis și M. Teles Romão, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin neadoptarea acelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru transpunerea Directivei 2007/44/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 92/49/CEE a Consiliului și a Directivelor 2002/83/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE și 2006/48/CE în ceea ce privește normele de procedură și criteriile de evaluare aplicabile evaluării prudențiale a achizițiilor și majorărilor de participații în sectorul financiar, și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a directivei a expirat la 20 martie 2009.

---

(1)  JO L 247, p. 1.

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Højesteret (Danemarca) la 3 mai 2010 — Post Danmark A/S/Konkurrencerådet

(Cauza C-209/10)

(2010/C 179/40)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Højesteret (Danemarca)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Post Danmark A/S

Pârâtă: Konkurrencerådet

Intervenientă: Forbruger-Kontakt a-s

Întrebările preliminare

1.

Articolul 82 CE [devenit articolul 102 TFUE] trebuie interpretat în sensul că faptul că o întreprindere de servicii poștale aflată în poziție dominantă, care are o obligație de distribuție, practică o reducere selectivă a prețurilor la niveluri inferioare costurilor totale medii ale acesteia, însă superioare costurilor incrementale medii, constituie un abuz care vizează eliminarea unui concurent, dacă se dovedește că prețul nu a fost stabilit la un astfel de nivel în scopul de a realiza această eliminare?

2.	În cazul în care răspunsul la prima întrebare este acela că, în aceste condiții, o practică de reducere selectivă a prețurilor poate, eventual, să constituie un abuz care vizează excluderea, care sunt împrejurările pe care instanța națională trebuie să le rețină?

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 3 mai 2010 — Doris Povse/Mauro Alpago

(Cauza C-211/10)

(2010/C 179/41)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Doris Povse

Intimat: Mauro Alpago

Întrebările preliminare

1.

O „măsură provizorie […] prin care se acordă autoritatea părintească”, în special dreptul de a stabili locuința copilului, părintelui care a răpit copilul până la pronunțarea hotărârii definitive cu privire la încredințarea minorului trebuie considerată în egală măsură o „hotărâre de încredințare care nu implică înapoierea copilului” în sensul articolului 10 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (denumit în continuare Regulamentul Bruxelles IIa)?

2.	O ordonanță prin care se dispune înapoierea copilului intră în sfera de aplicare a articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul Bruxelles IIa numai atunci când instanța dispune înapoierea în temeiul unei hotărâri de încredințare pronunțate de aceeași instanță?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 sau la întrebarea 2: 3.1. Se poate invoca, în statul de executare, necompetența instanței de origine (întrebarea 1) sau inaplicabilitatea articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul Bruxelles IIa (întrebarea 2) împotriva executării unei hotărâri care a fost certificată de instanța judecătorească de origine în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa? 3.2. Sau într-un astfel de caz pârâtul trebuie să solicite în statul de origine retragerea certificatului, executarea în celălalt stat putând fi suspendată până la pronunțarea hotărârii în statul de origine?

4.

În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1 și 2 sau la întrebarea 3.1: O hotărâre pronunțată de o instanță din statul de executare, care trebuie considerată executorie în temeiul dreptului național și prin care se dispune încredințarea temporară a copilului către părintele care este autorul deplasării și reținerii ilicite, se opune, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa, executării unei ordonanțe de înapoiere pronunțate anterior de primul stat în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa chiar și atunci când executarea unei ordonanțe de înapoiere pronunțate în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga”) nu împiedică executarea ordonanței de înapoiere pronunțate de celălalt stat?

5.

În cazul unui răspuns negativ și la întrebarea 4: 5.1. Executarea unei hotărâri certificate de instanța de origine conform articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa poate fi refuzată în statul de executare dacă de la pronunțarea ei situația de fapt s-a modificat într-atât încât executarea ar pune în pericol grav interesul superior al copilului? 5.2. Sau pârâtul trebuie să solicite recunoașterea acestei schimbări a situației de fapt în statul de origine, executarea în celălalt stat putând fi suspendată până la pronunțarea hotărârii în statul de origine?

Recurs introdus la 6 mai 2010 de Lufthansa AirPlus Servicekarten GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 3 martie 2010 în cauza T-321/07 — Lufthansa AirPlus Servicekarten GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-216/10 P)

(2010/C 179/42)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Lufthansa AirPlus Servicekarten GmbH (reprezentanți: R. Kunze, G. Würtenberger, Rechtsanwälte)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Applus Servicios Tecnológicos, SL

Concluziile recurentei

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 3 martie 2010 pronunțată în cauza T-321/07, Lufthansa AirPlus Servicekarten GmbH/OAPI — Applus Servicios Tecnológicos, SL (denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 7 iunie 2007 de confirmare a deciziei diviziei de opoziție care respinsese opoziția îndreptată împotriva cererii înregistrare a unei mărci comunitare nr. 002 933 356;

—	organizarea unei ședințe ulterior finalizării procedurii scrise;

—	obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta solicită anularea hotărârii atacate pentru următoarele motive:

—	Tribunalul a confirmat în mod nejustificat aprecierea realizată de camera de recurs în ce privește criteriul riscului de confuzie în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (1) (denumit în continuare „RMC”);

—	Tribunalul a săvârșit o eroare prin neexaminarea opoziției formulate de recurentă în temeiul articolului 8 alineatul (5) din RMC;

—

Tribunalul a încălcat articolul 75 din RMC atunci când a decis că este posibil să nu se examineze în mod exhaustiv de către camera de recurs celelalte argumente ale recurentei, în special cele referitoare la caracterul distinctiv al înregistrării anterioare a mărcii „din rațiuni de economie a procedurii”;

—	hotărârea atacată încalcă articolul 76 din RMC;

—

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a declarat că neinformarea de către OAPI a recurentei cu privire la schimbarea titularului cererilor de înregistrare e unei mărci comunitare, privând-o astfel de posibilitatea de a formula observații privitoare la schimbarea părții, nu constituia o încălcare gravă a dreptului reclamantei la o procedură echitabilă;

—	Tribunalul a pronunțat obligarea la plata cheltuielilor de judecată fără respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară, JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

Acțiune introdusă la 10 mai 2010 — Comisia Europeană/Republica Estonia

(Cauza C-231/10)

(2010/C 179/43)

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: S. Pardo Quintillán, E. Randvere)

Pârâtă: Republica Estonia

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru transpunerea Directivei 2006/118/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 (privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării) și, în orice caz, prin necomunicarea actelor respective Comisiei, Republica Estonia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul de transpunere a directivei în ordinea juridică națională a expirat la 16 ianuarie 2009.

---

(1)  JO L 372, p. 19, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 209.

Ordonanța președintelui Curții din 25 martie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-315/09) (1)

(2010/C 179/44)

Limba de procedură: franceza

Președintele Curții a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 256, 24.10.2009.

Ordonanța președintelui Camerei a treia a Curții din 3 aprilie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein oikeus — Finlanda) — Virallinen syyttäjä/Malik Gataev, Khadizhat Gataeva

(Cauza C-105/10 PPU) (1)

(2010/C 179/45)

Limba de procedură: finlandeza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 100, 17.4.2010.

Hotărârea Tribunalului din 21 mai 2010 — Franța/Comisia

(Cauzele conexate T-425/04, T-444/04, T-450/04 și T-456/04) (1)

(„Ajutoare de stat - Măsuri financiare în favoarea France Télécom - Proiect de împrumut din partea acționarilor - Declarații publice ale unui membru al guvernului francez - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea acestuia - Acțiune în anulare - Interes de a exercita acțiunea - Admisibilitate - Noțiunea de ajutor de stat - Avantaj - Resurse de stat - Obligație de motivare”)

(2010/C 179/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Republica Franceză (reprezentanți: inițial G. de Bergues, R. Abraham și S. Ramet, ulterior E. Belliard, M. de Bergues și S. Ramet, și în cele din urmă E. Belliard, M. de Bergues, A.-L. Vendrolini și J.-C. Niollet, agenți) (cauza T-425/04); France Télécom SA (Paris, Franța) (reprezentanți: inițial A. Gosset-Grainville și S. Hautbourg, ulterior S. Hautbourg, avocați) (cauza T-444/04); Bouygues SA (Paris); Bouygues Télécom SA (Boulogne-Billancourt, Franța) (reprezentanți: J. Vogel, F. Sureau, D. Théophile și J. Blouet Gaillard, avocați) (cauza T-450/04); și Association française des opérateurs de réseaux et services de télécommunications (AFORS Télécom) (Paris) (reprezentanți: O. Fréget, F. Herrenschmidt, M. Struys și L. Eskenazi, avocați) (cauza T-456/04)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: inițial C. Giolito și J. Buendía Sierra, ulterior C. Giolito și D. Grespan, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentanți: E. Belliard, G. de Bergues, A.-L. Vendrolini și J.-C. Niollet, în cauza T-450/04, și M. de Bergues în cauza T-456/04, agenți) (cauzele T-450/04 și T-456/04); Bouygues SA (Paris); Bouygues Télécom SA (Boulogne-Billancourt) (reprezentanți: J. Vogel, F. Sureau, D. Théophile și J. Blouet Gaillard, avocați) (cauza T-444/04); și France Télécom SA (Paris) (reprezentanți: inițial A. Gosset-Grainville și S. Hautbourg, ulterior S. Hautbourg, avocați) (cauzele T-450/04 și T-456/04)

Obiectul

Cereri de anulare a Deciziei 2006/621/CE a Comisiei din 2 august 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Franța în favoarea France Télécom (JO L 257, p. 11)

Dispozitivul

1.	Anulează articolul 1 din Decizia 2006/621/CE a Comisiei din 2 august 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Franța în favoarea France Télécom.

2.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererilor de anulare a articolului 2 din Decizia 2006/621.

3.	În cauzele T-425/04 și T-444/04, Comisia Europeană va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Republica Franceză și de France Télécom SA.

4.	În cauzele T-425/04 și T-444/04, Bouygues SA și Bouygues Télécom SA vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

5.	În cauza T-450/04, Bouygues și Bouygues Télécom vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

6.	În cauza T-450/04, Comisia va suporta jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

7.	În cauza T-456/04, Association française des opérateurs de réseaux et services de télécommunications (AFORS Télécom) și Comisia vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

8.	În cauzele T-450/04 și T-456/04, Republica Franceză și France Télécom vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 19, 22.1.2005.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Wieland-Werke și alții/Comisia

(Cauza T-11/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Sectorul tuburilor sanitare din cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Încălcare continuă și multiformă - Principiul legalității sancțiunilor - Principiul ne bis in idem - Amenzi - Impact concret asupra pieței - Dimensiunea pieței relevante - Durata încălcării - Circumstanțe atenuante”)

(2010/C 179/47)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamante: Wieland-Werke AG (Ulm, Germania), Buntmetall Amstetten GmbH (Amstetten, Austria) și Austria Buntmetall AG (Enzesfeld, Austria) (reprezentanți: R. Bechtold și U. Soltész, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Castillo de la Torre și É. Gippini Fournier, agenți, asistați de G. Eickstädt, avocat)

Intervenient în susținerea pârâtei: Cosiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Huber și G. Kimberley, agenți)

Obiectul

În primul rând, o cerere de anulare a Deciziei C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru); în al doilea rând, în subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor prin această decizie și, în al treilea rând, o cerere reconvențională a Comisiei de majorare a cuantumului menționat

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Respinge cererea reconvențională formulată de Comisia Europeană.

3.	Wieland-Werke AG, Buntmetall Amstetten GmbH și Austria Buntmetall AG suportă propriile cheltuieli de judecată și 90 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

4.	Comisia suportă 10 % din propriile cheltuieli de judecată.

5.	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 93, 16.4.2005.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — IMI și alții/Comisia

(Cauza T-18/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Sectorul tuburilor sanitare din cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Încălcare continuă și multiformă - Întreruperea participării - Amenzi - Participare limitată la înțelegere”)

(2010/C 179/48)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: IMI plc (Birmingham, Warwickshire, Regatul Unit), IMI Kynoch Ltd (Birmingham) și Yorkshire Copper Tube (Liverpool, Merseyside, Regatul Unit) (reprezentanți: M. Struys și D. Arts, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și S. Noë, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, o cerere de anulare a articolului 1 literele (h)-(j) și a articolului 2 litera (f) din Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru) și, pe de altă parte, în subsidiar, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor prin această decizie

Dispozitivul

1.

Anulează articolul 1 literele (h)-(j) din Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru) în măsura în care se referă la perioada cuprinsă între 1 decembrie 1994 și 11 aprilie 1996.

2.	Stabilește cuantumul amenzii aplicate în solidar societăților IMI plc, IMI Kynoch Ltd și Yorkshire Copper Tube la articolul 2 litera (f) din Decizia C(2004) 2826 la 38,556 milioane de euro.

3.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4.	Comisia europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și 40 % din cheltuielile de judecată efectuate de IMI, IMI Kynoch și Yorkshire Copper Tube.

5.	IMI, IMI Kynoch și Yorkshire Copper Tube suportă 60 % din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 69, 19.3.2005.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Boliden și alții/Comisia

(Cauza T-19/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Sectorul tuburilor sanitare din cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Încălcare continuă și multiformă - Amenzi - Prescripție - Cooperare”)

(2010/C 179/49)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Boliden AB (Stockholm, Suedia), Outokumpu Copper Fabrication AB, fostă Boliden Fabrication AB (Västerås, Suedia) și Outokumpu Copper BCZ SA, fostă Boliden Cuivre & Zinc SA (Liège, Belgia) (reprezentanți: inițial C. Wetter și O. Rislund, ulterior C. Wetter și M. Johansson, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și S. Noë, agenți)

Obiectul

În primul rând, o cerere de anulare a articolului 1 literele (a)-(c) din Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru) în măsura în care se constată că reclamantele au participat la o încălcare între 1 iulie 1995 și 27 august 1998, precum și între 10 decembrie 1998 și 7 octombrie 1999, în al doilea rând, o cerere de reducere a cuantumului amenzii aplicate reclamantelor prin această decizie și, în al treilea rând, o cerere reconvențională a Comisiei de majorare a cuantumului menționat

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Respinge cererea reconvențională formulată de Comisia Europeană.

3.	Boliden AB, Outokumpu Copper Fabrication AB și Outokumpu Copper BCZ SA suportă propriile cheltuieli de judecată și 90 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

4.	Comisia suportă 10 % din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 82, 2.4.2005.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Outokumpu și Luvata/Comisia

(Cauza T-20/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Sectorul tuburilor sanitare din cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Amenzi - Mărimea pieței în cauză - Circumstanță agravantă - Încălcări repetate”)

(2010/C 179/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Outokumpu Oyj (Espoo, Finlanda) și Luvata Oy, fostă Outokumpu Copper Products Oy (Espoo) (reprezentanți: J. Ratliff, barrister, F. Distefano și J. Luostarinen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate reclamantelor la articolul 2 litera (j) din Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 referitoare la o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Țevi sanitare din cupru).

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Outokumpu Oyj și Lavata Oy la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 82, 2.4.2005.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Chalkor/Comisia

(Cauza T-21/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Sectorul tuburilor sanitare din cupru - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Încălcare continuă și multiformă - Amenzi - Participare limitată la înțelegere - Întindere geografică a pieței relevante - Durata încălcării - Cooperare”)

(2010/C 179/51)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Chalkor AE Epexergasias Metallon (Atena, Grecia) (reprezentanți: I. Forrester, QC, A. Schulz și A. Komninos, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: P. Oliver și S. Noë, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate reclamantei prin Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru)

Dispozitivul

1.

Stabilește cuantumul amenzii aplicate societății Chalkor AE Epexergasias Metallon la articolul 2 litera (d) din Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru) la 8,2467 milioane de euro.

2.	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3.	Chalkor Epexergasias Metallon și Comisia Europeană suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 82, 2.4.2005.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — KME Germany și alții/Comisia

(Cauza T-25/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Sectorul tuburilor sanitare din cupru - Decizie prin care se constată o încălcare a articolului 81 CE - Amenzi - Impact concret asupra pieței - Dimensiunea pieței relevante - Durata încălcării - Capacitate de contribuție - Cooperare”)

(2010/C 179/52)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: KME Germany AG, fostă KM Europa Metal AG (Osnabrück, Germania); KME France SAS, fostă Tréfimétaux SA (Courbevoie, Franța) și KME Italy SpA, fostă Europa Metalli SpA (Florence, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, A. Winckler, G. C. Rizza, T. Graf, M. Piergiovanni, avocați și R. Elderkin, barrister)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: É. Gippini Fournier, S. Noë și C. Thomas, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de reducere a cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor la articolul 2 literele (g), (h) și (i) din Decizia C(2004) 2826 a Comisiei din 3 septembrie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/E-1/38.069 — Tuburi sanitare din cupru) și, pe de altă parte, cerere reconvențională a Comisiei care urmărește majorarea valorii amenzilor amintite

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Respinge cererea reconvențională formulată de Comisia Europeană.

3.	KME Germany AG, KME France SAS și KME Italy SpA suportă propriile cheltuieli de judecată și 50 % din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

4.	Comisia suportă 50 % din propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 82, 2.04.2005.

Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2010 — EMC Development/Comisia

(Cauza T-432/05) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața europeană a cimentului - Decizie de respingere a unei plângeri - Standardul armonizat pentru ciment - Caracter obligatoriu - Liniile directoare privind aplicabilitatea articolului 81 CE în cazul acordurilor de cooperare orizontală”)

(2010/C 179/53)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EMC Development AB (Luleå, Suedia) (reprezentanți: M. Elvinger și W.-N. Schelp, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți): initialement É. Gippini Fournier și B. Doherty, puis É. Gippini Fournier și J. Bourke, agenți)

Obiectul

Acțiune în anularea Deciziei SG Greffe (2005) D/205249 a Comisiei din 28 septembrie 2005 de respingere a plângerii formulate de reclamantă împotriva producătorilor europeni de ciment Portland, a Asociației europene a cimentului (Cembureau) și a Comitetului European pentru Standardizare (CEN) referitoare la piața europeană a cimentului

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	EMC Development AB suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

---

(1)  JO C 36, 11.02.2006.

Hotărârea Tribunalului din 20 mai 2010 — Germania/Comisia

(Cauza T-258/06) (1)

(„Dispoziții aplicabile contractelor de achiziții publice - Atribuiri de contracte care nu intră sau care intră parțial în domeniul de aplicare al Directivelor privind contractele de achiziții publice - Comunicare interpretativă a Comisiei - Act atacabil - Act destinat să producă efecte juridice”)

(2010/C 179/54)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și C. Schulze-Bahr, agenți)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: X. Lewis și B. Schima, agenți)

Intervenienți în susținerea reclamantei: Republica Franceză (reprezentanți: inițial, G. de Bergues, ulterior G. de Bergues și J. C. Gracia și în sfârșit G. de Bergues și J. S. Pilczer, agenți), Republica Austria (reprezentanți: M. Fruhmann, C. Pesendorfer și C. Mayr, agenți), Republica Polonă (reprezentanți: inițial E. Ośniecka-Tamecka, ulterior T. Nowakowski, ulterior M. Dowgielewicz, ulterior M. Dowgielewicz, K. Rokicka și K. Zawisza și în sfârșit M. Szpunar, agenți), Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: inițial H. Sevenster, ulterior C. Wissels și M. de Grave și în sfârșit C. Wissels, M. de Grave și Y. de Vries, agenți), Parlamentul European (reprezentanți: U. Rösslein și J. Rodrigues, agenți), Republica Elenă (reprezentanți: D. Tsagkaraki și M. Tassopoulou, agenți) și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial Z. Bryanston-Cross, ulterior L. Seeboruth, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Comunicării interpretative a Comisiei privind legislația comunitară aplicabilă procedurilor de atribuire a contractelor nesupuse sau parțial supuse dispozițiilor directivelor privind achizițiile publice (JO 2006, C 179, p. 2)

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2.	Republica Federală Germania suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3.	Republica Franceză, Republica Austria, Republica Polonă, Regatul Țărilor de Jos, Parlamentul European, Republica Elenă și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 294, 2.12.2006.

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2010 — PC-Ware Information Technologies/Comisia

(Cauza T-121/08) (1)

(„Contracte de achiziții publice de bunuri - Procedură comunitară de cerere de ofertă - Achiziție de produse software și de licențe - Respingerea unei oferte depuse de un ofertant - Ofertă anormal de mică - Obligația de motivare”)

(2010/C 179/55)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: PC-Ware Information Technologies BV (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: L. Devillé și B. Maerevoet, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: E. Manhaeve, agent, asistat de P. Wytinck, avocat)

Obiectul

Cu titlu principal, cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 11 ianuarie 2008 de respingere a ofertei reclamantei în cadrul procedurii de cerere de ofertă DIGIT/R2/PO/2007/022 și, cu titlu subsidiar, cerere de reparare a prejudiciului pretins suferit de reclamantă ca urmare a conduitei Comisiei

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă PC-Ware Information Technologies BV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 116, 9.5.2008.

Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2010 — Beifa Group/OAPI — Schwan Stabilo Schwanhäußer (Instrument de scris)

(Cauza T-148/08) (1)

(„Desen sau model industrial comunitar - Procedură de declarare a nulității - Desen sau model industrial comunitar înregistrat reprezentând un instrument de scris - Marcă națională figurativă anterioară - Cauză de nulitate - Utilizarea în cadrul desenului sau al modelului industrial comunitar a unui semn anterior a cărui utilizare poate fi interzisă de titular - Articolul 25 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 6/2002 - Cerere privind dovedirea utilizării serioase a mărcii anterioare introdusă pentru prima dată în fața camerei de recurs”)

(2010/C 179/56)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Beifa Group Co. Ltd (Ningbo, Zhejiang, China) (reprezentanți: R. Davis, barrister și N. Cordell, solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Schwan-Stabilo Schwanhaüßer GmbH & Co. KG (Heroldsberg, Germania) (reprezentanți: U. Blumenröder și H. Gauß, avocați)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a treia de recurs a OAPI din 31 ianuarie 2008 (cauza R 1352/2006-3) privind o procedură de declarare a nulității unui desen sau model comunitar între Schwan-Stabilo Schwanhäuser GmbH & Co. KG, pe de o parte, și Ningo Beifa Group Co., Ltd, pe de altă parte

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a treia de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 31 ianuarie 2008 (cauza R 1352/2006-3).

2.	Respinge celelalte capete de cerere.

3.	OAPI suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și cheltuielile de judecată efectuate de Beifa Group Co. Ltd. Schwan-Stabilo Schwanhaüßer GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 142, 7.6.2008.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Arbeitsgemeinschaft Golden Toast/OAPI (Golden Toast)

(Cauza T-163/08) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Golden Toast - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c), din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

(2010/C 179/57)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Arbeitsgemeinschaft Golden Toast e.V. (Düsseldorf, Germania) (reprezentanți: A. Späth și G. Hasselblatt, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: S. Schäffner, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 31 ianuarie 2008 (cauza R 761/2007-1) privind o cerere de înregistrare a semnului verbal Golden Toast ca marcă comunitară.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Arbeitsgemeinschaft Golden Toast eV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 171, 5.7.2008.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Tay Za/Consiliul

(Cauza T-181/08) (1)

(„Politica externă și de securitate comună - Măsuri restrictive adoptate împotriva Myanmar - Înghețarea fondurilor - Acțiune în anulare - Temei juridic compus din articolul 60 CE coroborat cu articolul 301 CE - Obligația de motivare - Dreptul la apărare - Dreptul la un control jurisdicțional efectiv - Dreptul la respectarea proprietății - Proporționalitate”)

(2010/C 179/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Pye Phyo Tay Za (Yangon, Myanmar) (reprezentanți: D. Anderson, QC, M. Lester, barrister și G. Martin, solicitor)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Bishop și E. Finnegan, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtului: Regatul Unit la Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: inițial S. Behzadi-Spencer, agent, ulterior I. Rao, agent, asistat de D. Beard, barrister) și Comisia Europeană (reprezentanți: A. Bordes, P. Aalto și S. Boelaert, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 194/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 817/2006 (JO L 66, p. 1), în măsura în care numele reclamantului figurează pe lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică acest regulament

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Îl obligă pe Pye Phyo Tay Za la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

3.	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 171, 5.7.2008.

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2010 — Abadía Retuerta/OAPI (CUVÉE PALOMAR)

(Cauza T-237/08) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale CUVÉE PALOMAR - Motiv absolut de refuz - Mărci de vin care cuprind indicații geografice - Acordul TRIPS - Articolul 7 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

(2010/C 179/59)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Abadía Retuerta, SA (Sardón de Duero, Spania) (reprezentanți: X. Fàbrega Sabaté și M-l. Curell Aguilà, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. Crespo Carrillo, agent)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 2 aprilie 2008 (cauza R 1185/2007-1) privind înregistrarea semnului verbal CUVÉE PALOMAR ca marcă comunitară

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Abadía Retuerta, SA la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 272, 25.10.2008.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Ravensburger/OAPI — Educa Borras (EDUCA Memory game)

(Cauza T-243/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară figurativă EDUCA Memory game - Mărci naționale și internaționale verbale anterioare MEMORY - Motiv relativ de refuz - Lipsa similitudinii semnelor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5), articolul 74 și 75 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5), articolul 76 și articolul 77 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

(2010/C 179/60)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ravensburger AG (Ravensburg, Germania) (reprezentanți: G. Würtenberger și R. Kunze, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Educa Borras, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: I. Valdelomar Serrano, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei R Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 aprilie 2008 (cauza R 597/2007-2) privind o procedură de declarare a nulității între Ravensburger AG și Educa Borras, SA.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Ravensburger AG la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 209, 15.8.2008.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Nexus Europe (Ireland)/Comisa

(Cauza T-424/08) (1)

(„Clauză compromisorie - Al cincilea program-cadru pentru acțiuni de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație - Proiect privind tendințele macroeconomice și urbane în societate informațională europeană (Muteis) - Prejudiciu ce rezultă din modificarea unui în ceea ce privește sistemul de rambursare a cheltuielilor efectuate de un participant la proiect”)

(2010/C 179/61)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Nexus Europe (Ireland) Ltd (Dublin, Irlanda) (reprezentanți: M. Noonan, barrister)

Pârâtă: Comisa Europeană (reprezentanți: R. Lyal și A. Sauka, agenți)

Obiectul

Cerere de reparare a prejudiciului pretins a fi fost suferit de reclamantă ca urmare a faptului că s-au obținut de către Comisie anumite modificări ale contractului Muteis IST-2000-30117, încheiat la 31 octombrie 2001.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Nexus Europe (Ireland) Ltd la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 6, 10.1.2009.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Zeta Europe/OAPI (Superleggera)

(Cauza T-464/08) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Superleggera - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009] - Examinarea din oficiu a faptelor - Articolul 74 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 76 din Regulamentul nr. 207/2009) - Obligația de motivare - Articolul 73 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009)”)

(2010/C 179/62)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Zeta Europe BV (Arnhem, Țările de Jos) (reprezentanți: V. Bilardo, C. Bacchini și M. Mazzitelli, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) (reprezentanți: A. Sempio și O. Montalto, agenți)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 17 iulie 2008 (cauza R 666/2008-1) privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ Superleggera ca marcă comunitară.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Zeta Europe BV la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 313, 6.12.2008.

Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2010 — Bui Van/Comisia

(Cauza T-491/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Numire - Clasificare în grad - Retragerea unui act administrativ - Protecția încrederii legitime - Termen rezonabil - Dreptul de a fi ascultat”)

(2010/C 179/63)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Philippe Bui Van (Hettange-Grande, Franța) (reprezentant: P. Nelissen Grade, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și G. Berscheid, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniuni Europene (Camera a doua) din 11 septembrie 2008, Bui Van/Comisia (F-51/07, nepublicată încă în Repertoriu) prin care se urmărește anularea acestei hotărâri.

Dispozitivul

1.	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 11 septembrie 2008, Bui Van/Comisia (F-51/07) în măsura în care prin aceasta i se acordă lui Philippe Bui Van o despăgubire în valoare de 1 500 de euro.

2.	Respinge recursul și restul capetelor de cerere ale recursului incident.

3.	Trimite cauza Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la acțiunea în despăgubiri.

4.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 32, 7.2.2009.

Hotărârea Tribunalului din 11 mai 2010 — Wessang/OAPI — Greinwald (star foods)

(Cauza T-492/08) (1)

(„Marcă comunitară - Procedura de opoziție - Cerere de marcă comunitară figurativă star foods - Mărci comunitare verbale și figurative anterioare STAR SNACKS - Motive relative de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

(2010/C 179/64)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Nicolas Wessang (Zimmerbach, Franța) (reprezentant: A. Grolée, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: A. Führer și G. Schneider, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Greinwald GmbH (Kempten, Germania) (reprezentant: A. Schulz, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 17 septembrie 2008 (cauza R-1408/2007-4) referitoare la o procedură de opoziției între Nicolas Wessang și Greinwald GmbH

Dispozitivul

1.	Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 17 septembrie 2008 (cauza R-1408/2007-4).

2.	Greinwald GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Nicolas Wessang.

3.	Wessang suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată.

4.	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată.

---

(1)  JO C 32, 7.2.2009.

Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2010 — Comisia/Meierhofer

(Cauza T-560/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Recrutare - Concurs general - Decizie prin care se constată nereușita unui candidat la proba orală - Refuz al Comisiei de a se conforma unei măsuri de organizare a procedurii”)

(2010/C 179/65)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Currall și B. Eggers, agenți, asistați de B. Wägenbaur, avocat)

Cealaltă parte în proces: Stefan Meierhofer (München, Germania) (reprezentant: H. G. Schiessl, avocat)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 14 octombrie 2008, Meierhofer/Comisia (F-74/07, nepublicată încă în Repertoriu), și prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1.	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 14 octombrie 2008, Meierhofer/Comisia (F-74/07, nepublicată încă în Repertoriu).

2.	Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice.

3.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

---

(1)  JO C 55, 7.3.2009.

Hotărârea Tribunalului din 19 mai 2010 — Ravensburger/OAPI — Educa Borras (MEMORY)

(Cauza T-108/09) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală MEMORY - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenite articolul 7 alineatul (1) litera (c) și articolul 77 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”)

(2010/C 179/66)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Ravensburger AG (Ravensburg, Germania) (reprezentanți: G. Würtenberger și R. Kunze, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Educa Borras, SA (Barcelona, Spania) (reprezentant: I. Valdelomar Serrano, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 ianuarie 2009 (cauza R 305/2008-2) privind o procedură de declarare a nulității între Educa Borras, SA și Ravensburger AG.

Dispozitivul

1.	Respinge acțiunea.

2.	Obligă Ravensburger AG. la plata cheltuielilor de judecată.

---

(1)  JO C 129, 6.6.2009.

Ordonanța Tribunalului din 6 mai 2010 — Kerelov/Comisia

(Cauza T-100/08 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Recrutare - Concurs general - Refuz al directorului EPSO de a comunica unui candidat informațiile și documentele referitoare la testul de acces - Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”)

(2010/C 179/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Georgi Kerelov (Pazardzhik, Bulgaria) (reprezentant: A. Kerelov, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Eggers și K. Herrmann, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 12 decembrie 2007, Kerelov/Comisia (F-110/07, nepublicată în Repertoriu) și având ca obiect anularea acestei ordonanțe.

Dispozitivul

1.	Respinge recursul.

2.	Georgi Kerelov suportă propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei proceduri.

---

(1)  JO C 69, 21.3.2009.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 mai 2010 — Almamet/Comisia

(Cauza T-410/09 R)

(„Măsuri provizorii - Concurență - Decizie a Comisiei de aplicare a unei amenzi - Garanție bancară - Cerere de suspendare a executării - Prejudiciu financiar - Lipsa unor circumstanțe excepționale - Lipsa urgenței”)

(2010/C 179/68)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Almamet GmbH Handel mit Spänen und Pulvern aus Metall (Ainring, Germania) (reprezentanți: S. Hautbourg și C. Renner, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: N. Khan, V. Bottka și N. von Lingen, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei Comisiei din 22 iulie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/F-1/39.396 — Reactivi pe bază de carbură de calciu și de magneziu pentru industria oțelului și a gazului)

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 12 mai 2010 — Reagens/Comisia

(Cauza T-30/10 R)

(„Măsuri provizorii - Concurență - Decizie a Comisiei de aplicare a unei amenzi - Garanție bancară - Cerere de suspendare a executării - Prejudiciu financiar - Lipsa unor circumstanțe excepționale - Lipsa urgenței”)

(2010/C 179/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Reagens SpA (San Giorgio di Piano, Italia) (reprezentanți: B. O'Connor, solicitor, L. Toffoletti, D. Gullo și E. De Giorgi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Bourke și F. Ronkes Agerbeek, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei Comisiei din 11 noiembrie 2009 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/38.589 — Stabilizatori termici)

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța președintelui Tribunalului din 30 aprilie 2010 — Xeda International/Comisia

(Cauza T-71/10 R)

(„Măsuri provizorii - Directiva 91/414/CEE - Decizie privind neînscrierea difenilaminei în anexa I la Directiva 91/414 - Cerere de suspendare a executării - Lipsa urgenței”)

(2010/C 179/70)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Xeda International SA (Saint Andiol, Franța) (reprezentanți: C. Mereu, K. Van Maldegem, avocați și P. Sellar, solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană (reprezentanți: D. Bianchi și L. Parpala, agenți, asistați de J. Stuyck, avocat)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei 2009/859/CE a Comisiei din 30 noiembrie 2009 privind neînscrierea difenilaminei în anexa I la Directiva 91/414/CE a Consiliului și retragerea autorizațiilor pentru produsele de uz fitosanitar care conțin această substanță (JO L 314, p. 79), până la pronunțarea hotărârii privind acțiunea principală

Dispozitivul

1.	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Ordonanța Președintelui Tribunalului din 28 aprilie 2010 — Parlamentul European/U

[Cauza T-103/10 P(R)-R)]

(„Măsuri provizorii - Funcție publică - Funcționari - Decizie de concediere - Ordonanța Președintelui Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene pronunțată într-o procedură referitoare la măsurile provizorii - Cerere de suspendare a executării - Nepronunțare asupra cererii”)

(2010/C 179/71)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Parlamentul European (reprezentanți: S. Seyr și K. Zejdová, agenți)

Pârât: U (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: F. Moyse și A. Salerno, avocați)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Ordonanței Președintelui Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene pronunțate la 18 decembrie 2009, U/Parlamentul European (F-92/09 R, nepublicată încă în Repertoriu)

Dispozitivul

1.	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra cererii de măsuri provizorii formulate de Parlamentul European.

2.	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Acțiune introdusă la 19 aprilie 2010 — Apotheke DocMorris/OAPI (Reprezentarea unei cruci verzi)

(Cauza T-173/10)

(2010/C 179/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Apotheke DocMorris Holding GmbH (Stuttgart, Germania) (reprezentant: Y. Dick, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 februarie 2010 în cauza R 1606/2008-4;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă reprezentând o cruce verde, pentru produse și servicii din clasele 3, 5, 8, 9, 10, 11, 16, 21, 25, 29, 30, 32, 35-42 și 44 (cererea nr. 5 930 946).

Decizia examinatorului: respinge cererea.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât aprecierea camerei de recurs cu privire la caracterul distinctiv este greșită sub mai multe aspecte.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009 L 78, p. 1).

Acțiune introdusă la 12 aprilie 2010 — ARA/OAPI — Allrounder (Reprezentarea literei „A” cu două coarne)

(Cauza T-174/10)

(2010/C 179/73)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: ara AG (Langenfeld, Germania) (reprezentant: M. Gail, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Allrounder SARL (Saarburg, Franța)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 ianuarie 2010 în cauza R 481/2009-1;

—	obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Allrounder SARL.

Marca comunitară vizată: Marcă figurativă care reprezintă litera A cu două coarne, pentru produse din clasele 18 și 25

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: În special o marcă verbală „A” pentru produse din clasele 18 și 25

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât există un risc de confuzie între mărcile în conflict.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2010 — Reagens/Comisia

(Cauza T-181/10)

(2010/C 179/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Reagens SpA (San Giorgio di Piano, Italia) (reprezentanți: B. O'Connor, Solicitor și L. Toffoletti, D. Gullo și E. De Giorgi, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 23 februarie 2010 adoptată în cadrul cererii de confirmare a accesului la documentele GESTDEM 2009/5145 [SG. E.3/HP/cr-Ares (2010)95823];

—	obligarea Comisiei să facă publice documentele enumerate la pagina 3 din declarația atacată (în versiunea lor neconfidențială);

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin cererea formulată, reclamanta solicită, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei Comisiei din 23 februarie 2010 adoptată cu privire la cererea de confirmare a accesului la documentele GESTDEM 2009/5145 [SG. E.3/HP/cr-Ares (2010)95823] formulată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1). Decizia privea cererea de acces la documente referitoare la cereri privind incapacitatea de plată a amenzii aplicate reclamantei pentru încălcarea articolelor 81 CE și 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38589 — Stabilizatori termici).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă următoarele motive:

Comisia a săvârșit o eroare de drept manifestă aplicând în mod extensiv excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001.

Mai mult, Comisia a săvârșit o eroare de drept manifestă respingând cererea de acces la documente cu justificarea că apără interesele comerciale ale întreprinderilor și că protejează obiectivul investigației.

În plus, Comisia a încălcat dreptul de acces al reclamantei la versiunile neconfidențiale ale documentelor în temeiul Regulamentul nr. 1049/2001, respingând cererea de acces parțial.

În sfârșit, Comisia a încălcat principiile bunei administrări și încrederii legitime, precum și principiul potrivit căruia administrația trebuie să acționeze în mod legal, atunci când a respins cererea de acces la informațiile necesare stabilirii modului în care Comisia aplică punctul 35 din Liniile directoare privind metoda de calcul a amenzilor (2).

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, JO 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76.

(2)  Liniile directoare privind metoda de calcul a amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, JO C210, p. 2.

Acțiune introdusă la 22 aprilie 2010 — Sviluppo Globale/Comisia

(Cauza T-183/10)

(2010/C 179/75)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Sviluppo Globale GEIE (Roma, Italia) (reprezentanți: F. Sciaudone, avocat, R. Sciaudone, avocat, A. Neri, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 14 februarie 2010,

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune se îndreaptă împotriva Deciziei Comisiei din 14 februarie 2010 prin care Comisia, în calitate de autoritate contractantă, a comunicat reclamantei că a fost exclusă candidatura consorțiului condus de Sviluppo Globale GEIE din lista restrânsă (short-list) constituită pentru procedura restrânsă de cerere de ofertă EuropeAid/129038/C/SER/SY, având ca obiect furnizarea de asistență tehnică în favoarea guvernului sirian destinată să favorizeze procesul de descentralizare și de dezvoltare locală.

În susținerea cererii de anulare, reclamanta invocă o eroare vădită de interpretare și de aplicare a criteriilor de selecție prevăzute de cererea de ofertă. În special, Comisia nu ar fi aplicat în mod corect criteriile de selecție inerente capacității tehnice prevăzute de cererea de ofertă, excluzând consorțiul condus de reclamantă din lista restrânsă în pofida faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute chiar de cererea de ofertă. O astfel de eroare vădită comisă de autoritatea contractantă rezultă în mod clar din simpla confruntare, pe de o parte, a conținutului condițiilor de capacitate tehnică prevăzute pentru admiterea pe lista restrânsă de cererea de ofertă în cauză, cu, pe de altă parte, consistența efectivă a capacității tehnice aduse de consorțiul condus de reclamantă.

În plus, și în orice caz, reclamanta invocă nemotivarea deciziei de excludere din 14 februarie 2010 în măsura în care nu explică nicidecum motivul pentru care candidatura prezentată de reclamantă nu ar îndeplini criteriile de selecție inerente capacității tehnice prevăzute de cererea de ofertă.

Acțiune introdusă la 23 aprilie 2010 — Emram/OAPI — Guccio Gucci (G)

(Cauza T-187/10)

(2010/C 179/76)

Limba în care a fost formulată acțiunea: franceza

Părțile

Reclamant: Maurice Emram (Marsilia, Franța) (reprezentant: M. Benavï, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Guccio Gucci SpA (Florența, Italia)

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei OAPI în cauza R 1281/2008-1;

—	respingerea opoziției la depunerea mărcii G line nr. 2 421 402 a societății Gucci spa;

—	în consecință, obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată;

—	și obligarea societății Gucci spa la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Reclamantul

Marca comunitară vizată: Marca figurativă „G” pentru produse din clasele 9, 18 și 25 — cererea nr. 2 421 402

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Guccio Gucci SpA

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: Mărcile figurative comunitare și naționale „G” pentru produse din clasele 9, 18 și 25

Decizia diviziei de opoziție: Respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: Anulează decizia diviziei de opoziție și respinge înregistrării mărcii solicitate

Motivele invocate: Încălcarea articolelor 8 și 75 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 8 și 77 din Regulamentul nr. 207/2009), în măsura în care camera de recurs nu a aplicat în mod corect dispozițiile legale în materie și a efectuat o analiză prea succintă a elementelor invocate de reclamant.

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2010 — GEA Group/Comisia

(Cauza T-189/10)

(2010/C 179/77)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: GEA Group AG (Bochum, Germania) (reprezentanți: A. Kallmayer, I. du Mont și G. Schiffers, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolului 1 din decizia de modificare în măsura în măsura în care impune o amendă reclamantei;

—	cu titlu subsidiar, reducerea amenzii impuse reclamantei la articolul 1 din decizia de modificare;

—	obligarea Comisia Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei C(2010) 727 final din 8 februarie 2010 care, printre altele, modifică în ceea ce o privește Decizia C(2009) 8682 final din 11 noiembrie 2009 în cauza COMP/38.589 — Stabilizatori termici (denumită în continuare „decizia de modificare”). Modificarea privește articolul 2 punctele 31 și 32 din Decizia Comisiei C(2009) 8682 final privind răspunderea solidară a reclamantei.

Reclamanta invocă cinci motive în susținerea acțiunii sale.

În primul rând, reclamanta invocă încălcarea dreptului său la apărare întrucât nu a fost nici ascultată, nici implicată în vreo altă modalitate în procedura care a precedat adoptarea deciziei de modificare. În al doilea rând, aceasta invocă motivarea insuficientă a deciziei de modificare, având în vedere că aceasta s-ar întemeia numai pe neluarea în considerare a limitei superioare care trebuie respectată prevăzută la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) și faptul că ar lipsi o motivare individuală în privința sa. În al treilea rând, reclamanta invocă lipsa temeiului juridic al deciziei de modificare, care ar fi devenit deja definitivă cu privire la anumiți destinatari sau ar face obiectul unor acțiuni în justiție. În al patrulea rând, reclamanta susține că modificarea amenzii în defavoarea sa ar fi nelegală. În sfârșit, aceasta invocă prescripția întrucât decizia de modificare ar fi fost pronunțată după expirarea termenului de prescripție prevăzut la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

Acțiune introdusă la 20 aprilie 2010 — Greenwood Houseware (Zhuhai) și alții/Consiliul

(Cauza T-191/10)

(2010/C 179/78)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Greenwood Houseware (Zhuhai) Ltd (Zhuhai City, China), Brabantia S&S Ltd (Hong Kong, China), Brabantia S&L Belgium NV (Overpelt, Belgia), Brabantia Belgium NV (Overpelt, Belgia), Brabantia Netherlands BV (Valkenswaard, Țările de Jos) și Brabantia (UK) Ltd (Bristol, Regatul Unit) (reprezentanți: E. Vermulst și Y. van Gerven, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamanților

—	Anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 77/2010 al Consiliului din 19 ianuarie 2010 (1);

—	obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată și

—	obligarea eventualilor intervenienți la plata propriilor cheltuieli de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamantele solicită, potrivit articolului 263 TFUE, anularea Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 77/2010 al Consiliului din 19 ianuarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 452/2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive la importurile de mese de călcat originare, inter alia, din Republica Populară Chineză.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă următoarele motive:

În primul rând, prin comunicarea unei informări suplimentare după publicarea regulamentului atacat, Consiliul a încălcat articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (2) și dreptul la apărare al reclamantelor. Instituțiile Uniunii Europene au omis să informeze reclamantele, înainte ca regulamentul atacat să fie finalizat și trimis Consiliului spre adoptare, cu privire la faptele și la motivele noi pe baza cărora s-a modificat taxa antidumping și nu a oferit reclamantelor nicio posibilitate de a prezenta argumente noi sau de a clarifica informațiile prezentate anterior care ar fi putut să determine o reducere suplimentară a taxei antidumping.

În al doilea rând, Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a încălcat articolul 2 alineatul (9) și articolul 11 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului atunci când a construit prețul de export. Instituțiile Uniunii au dedus în mod neîntemeiat taxa antidumping de 38,1 % în procesul de construire a prețului de export, întrucât cerința de la articolul 11 alineatul (10) din regulamentul menționat nu trebuie dovedită în cazul unui nou exportator. În plus, evaluarea făcută de instituțiile Uniunii cu privire la deducerea taxei antidumping s-a întemeiat pe o apreciere eronată a faptelor.

În al treilea rând, Consiliul a comis o eroare vădită de apreciere, a încălcat principiile diligenței, bunei administrări și nediscriminării și aplicat greșit articolul 2 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului prin efectuarea unor ajustări incorecte ale prețului de export și ale valorii normale. Instituțiile Uniunii au dedus în mod neîntemeiat din prețul de export costurile directe care nu au fost plătite de reclamante în legătură cu o parte din exporturile produsului în cauză și au majorat în mod greșit valoarea normală pentru a ține seama de TVA-ul nerambursabil aplicat vânzărilor la export, deși o asemenea ajustare nu a fost făcută în ancheta inițială.

În sfârșit, instituțiile Uniunii au săvârșit o eroare vădită de apreciere, au încălcat principiile diligenței, bunei administrări și nediscriminării și au aplicat greșit articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului prin faptul că acestea au refuzat să considere Greenwood Houseware (Zhuhai) Ltd ca o societate care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Refuzul instituțiilor Uniunii de a considera reclamanta Greenwood Houseware (Zhuhai) Ltd ca o societate care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață s-a întemeiat pe o apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă prezentate. Mai mult, a existat o lipsă de diligență și de precauție din partea instituțiilor Uniunii la evaluarea tuturor aspectelor relevante privind aplicarea criteriilor 2 și 3 de la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat.

---

(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 77/2010 al Consiliului din 19 ianuarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 452/2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive la importurile de mese de călcat originare, inter alia, din Republica Populară Chineză (JO L 24, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51).

Acțiune introdusă la 26 aprilie 2010 — Ferracci/Comisia

(Cauza T-192/10)

(2010/C 179/79)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pietro Ferracci (San Cesareo, Italia) (reprezentant: A. Nucara, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei Comisiei cuprinse în scrisoarea din 15 februarie 2010, prin care pârâta a reținut respingerea plângerilor prezentate de reclamant;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Această acțiune este introdusă împotriva deciziei care ar fi cuprinsă în scrisoarea din 15 februarie 2010, prin care a fost respinsă plângerea depusă de reclamant.

Această plângere se referă la scutirea de impozitul comunal pe imobile prevăzută la articolul 7 alineatul 1 litera i) din Decretul-lege nr. 504/1992, care, potrivit articolului 7 alineatul 2 bis din Decretul-lege nr. 203/2005, astfel cum a fost transformat în lege, este destinată să se aplice activităților enumerate la aceeași literă, indiferent de eventuala lor natură comercială. Potrivit reclamantei, această normă acordă un ajutor de stat în favoarea organismelor ecleziastice și a organizațiilor nelucrative de utilitate socială, în măsura în care aceste subiecte desfășoară activități comerciale sau alte activități economice în sensul clarificat prin jurisprudența comunitară.

În susținerea concluziilor sale, reclamantul invocă două motive.

În primul rând, reclamantul arată că decizia atacată este viciată de încălcarea și falsa aplicare, precum și de interpretarea eronată a articolului 108 alineatul (3) TFUE. Astfel, pârâta, pe baza plângerii reclamantului primite în data de 14 iunie 2006, a desfășurat o fază de investigări preliminare extrem de lungă, caracterizată printr-un schimb de scrisori intens cu reclamantul și prin cereri de informații adresate autorităților naționale, pentru a concluziona în final prin decizia atacată că nu există niciun dubiu că măsurile în discuție nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 TFUE.

Potrivit reclamantului, ar exista indicii clare, printre care timpul extraordinar de lung necesar pentru finalizarea investigației preliminare, pentru faptul că pârâta nu a fost capabilă să răspundă la îndoielile formulate în plângere și, în orice caz, ar fi trebuit cel puțin să dispună o investigare aprofundată prin intermediul procedurii oficiale de investigare prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE.

Pe de altă parte, dintr-o lectură atentă a deciziei care face obiectul prezentei acțiuni rezultă că pârâta ar fi avut dubii cu privire la natura de ajutor de stat a măsurilor contestate, dar ar fi optat în final pentru respingerea plângerii, fără a iniția procedura oficială și încălcând astfel interesul reclamantului de a prezenta observații cu privire la justificările pe care autoritățile italiene le-ar fi putut supune Comisiei în cadrul procedurii oficiale de investigare potrivit articolului 108 TFUE și a examinării necesare a compatibilității pe care trebuie să o efectueze Comisia pentru aprecierea intensității denaturării concurenței pe care regimul fiscal preferențial în discuție ar determina-o.

În al doilea rând, reclamantul arată că decizia contestată trebuie anulată din cauza carențelor de motivare pe care le conține, încălcând articolul 296 TFUE (fostul articol 253 din Tratatul CE).

Acțiune introdusă la 26 aprilie 2010 — Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia

(Cauza T-193/10)

(2010/C 179/80)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Scuola Elementare Maria Montessori Srl (Roma, Italia) (reprezentant: A. Nucara, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Comisiei cuprinse în scrisoarea din 15 februarie 2010, prin care pârâta a decis respingerea plângerilor prezentate de reclamantă;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva deciziei cuprinse în scrisoarea din 15 februarie 2010, prin care se respinge plângerea prezentată de reclamantă.

Această plângere privește nu numai scutirea de impozitul local pe bunuri imobile, precum în cauza T-192/10, Pietro Ferracci/Comisia, ci și scutirea parțială (în cotă de 50 %) de la plata impozitului pe profitul persoanelor juridice, prevăzut de reglementarea fiscală italiană.

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza T-192/10.

Acțiune introdusă la 29 aprilie 2010 — Apotheke DocMorris/OAPI (Reprezentarea unei cruci în culorile verde și alb)

(Cauza T-196/10)

(2010/C 179/81)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Apotheke DocMorris Holding GmbH (Stuttgart, Germania) (reprezentant: Y. Dick, Rechtsanwältin)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei pronunțate de Camera a cincea de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la 23 februarie 2010 în cauza R 470/2009-4;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca figurativă reprezentând o cruce în culorile verde și alb, pentru produse și servicii din clasele 3, 5, 8, 9, 10, 11, 16, 21, 25, 29, 30, 32, 35-42 și 44 — Cererea nr. 5 930 979.

Decizia examinatorului: respinge cererea de înregistrare.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), întrucât evaluarea camerei de recurs în privința caracterului distinctiv este greșită sub mai multe aspecte.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1).

Acțiune introdusă la 27 aprilie 2010 — BVR/OAPI — Austria Leasing (Austria Leasing Gesellschaft m.b.H. Mitglied der Raiffeisen-Bankengruppe Österreich)

(Cauza T-197/10)

(2010/C 179/82)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Bundesverband der Deutschen Volksbanken und Raiffeisenbanken eV (BVR) (Berlin, Germania) (reprezentant: I. Rinke, avocată)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Austria Leasing GmbH (Frankfurt, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 februarie 2010 (cauza R 248/2009-1);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Austria Leasing GmbH

Marca comunitară vizată: marca figurativă care conține elementele verbale „Austria Leasing Gesellschaft m.b.H. Mitglied der Raiffeisen-Bankengruppe Österreich” pentru servicii din clasele 35, 36 și 37

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: în special o marcă figurativă înregistrată în Germania care conține elementul verbal „Raiffeisenbank” pentru servicii din clasele 36, 39 și 42

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) întrucât există un risc de confuzie între mărcile în conflict

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2010 — Maximuscle Limited/OAPI — Foreign Supplement Trade Mark Ltd (GAKIC)

(Cauza T-198/10)

(2010/C 179/83)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Maximuscle Ltd (Hertfordshire, Regatul Unit) (reprezentanți: N. Phillips, Solicitor și G. Fernando, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Foreign Supplement Trademark Ltd (Oakville, Canada)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 ianuarie 2010 în cauza R 1621/2008-1 și trimiterea cauzei spre reexaminare;

—	cu titlu subsidiar, modificarea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 26 ianuarie 2010 în cauza R 1621/2008-1 și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentei proceduri precum și a celor aferente procedurii în fața OAPI.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca verbală „GAKIC” pentru produse din clasele 5, 30 și 32

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta

Decizia diviziei de anulare: respinge cererea de declarare a nulității

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac și, prin urmare, respinge cererea de declarare a nulității mărcii comunitare în discuție

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, deoarece camera de recurs: (i) a repetat eroarea diviziei de anulare și a apreciat cauza în mod greșit în lumina articolului 7 alineatul (1) litera (d); (ii) a acordat în mod eronat importanță faptului că „glycine-alpha-ketoisocaproic acid”, a cărei abreviere o constituie GAKIC, este un compus brevetat în Statele Unite; (iii) a omis să ia în considerare anumite elemente după data înregistrării, pentru motivul că acestea nu aveau valoare probatorie; (iv) nu a luat în considerare probe pentru motivul că acestea se refereau la un site internet în legătură cu reclamanta; (v) a avut o abordare incoerentă în ceea ce privește concluzia că GAKIC este o abreviere a „glycine-alpha-ketoisocaproic acid”; (vi) a denaturat elementele de probă și nu a apreciat la valoarea justă proba prin care se arăta că „GAKIC” este o abreviere normală a „glycine [(G)]-alpha [(A)]-ketoisocaproic [(KIC)] acid” și (vii) a constatat în mod greșit caracterul de marcă al reprezentării cu majuscule a termenului „GAKIC”.

Acțiune introdusă la 27 aprilie 2010 — DRV/OAPI — Austria Leasing (Austria Leasing Gesellschaft m.b.H. Mitglied der Raiffeisen-Bankengruppe Österreich)

(Cauza T-199/10)

(2010/C 179/84)

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Deutscher Raiffeisenverband eV (DRV) (Bonn, Germania) (reprezentant: I. Rinke, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Austria Leasing GmbH (Frankfurt, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 3 februarie 2010 (calea de atac R 253/2009-1);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: Austria Leasing GmbH.

Marca comunitară vizată: marca figurativă care include elementele verbale „Austria Leasing Gesellschaft m.b.H. Mitglied der Raiffeisen-Bankengruppe Österreich” pentru servicii din clasele 35, 36 și 37.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: în special o marcă figurativă înregistrată în Germania care include elementul verbal „Raiffeisenbank” pentru servicii din clasele 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41 și 42.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) întrucât există un risc de confuzie între mărcile în conflict.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p.1).

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2010 — IVBN/Comisia

(Cauza T-201/10)

(2010/C 179/85)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Vereniging van Institutionele Beleggers in Vastgoed, Nederland (IVBN) (Voorburg, Țările de Jos) (reprezentant: M. Meulenbelt, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Declararea acțiunii ca fiind admisibilă;

—	anularea deciziei atacate a Comisiei;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei C(2009) 9963 final a Comisiei din 15 decembrie 2009 privind ajutoarele de stat E 2/2005 și N 642/2009 (Țările de Jos) — ajutor existent și ajutor destinat unui proiect special în favoarea societăților pentru locuințe sociale. În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

În primul rând, reclamanta susține că au fost încălcate articolele 18 și 19 din Regulamentul nr. 659/1999 (1), articolul 106 alineatul (2) TFUE și articolele 107 TFUE și 108 TFUE, precum și obligația de motivare. Comisia a prezentat în mod greșit situația de fapt privind obligația societăților pentru locuințe sociale de a calcula chiriile sub nivelul chiriilor rezonabile stabilite de stat. În plus, delimitarea grupului vizat pentru dobândirea unei locuințe sociale este nemotivată și nepertinentă. De asemenea, în mod greșit, Comisia nu a stabilit nicio limită obiectivă privind costurile totale de construcție a locuințelor, care trebuie să se întemeieze pe ajutor și pe calitatea intrinsecă a acestor locuințe destinate închirierii, astfel cum sunt exprimate în cuantumul chiriilor. Mai mult, protecția împotriva supracompensației este insuficientă, Comisia încălcând deopotrivă articolul 5 din Decizia privind serviciile economice de interes general (2). În sfârșit, reclamanta consideră că, în acest context, Comisia nu a admis argumentul său privind rolul avut de Woningsinvesteringsfonds (fondul de investiții pentru locuințe) și de Nederlandse Waterschapsbank.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 1 litera (c) din Regulamentul nr. 659/1999 și a articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 794/2004 (3). Comisia nu a efectuat o examinare mai detaliată și nu a constatat că ajutorul destinat societăților pentru locuințe sociale descris în cazul E 2/2005 trebuie considerat, în totalitate sau cel puțin în partea sa esențială, ajutor nou, iar nu ajutor existent.

În sfârșit, reclamanta susține că, procedând în acest mod, Comisia a încălcat articolul 106 alineatul (2) TFUE și articolele 107 TFUE și 108 TFUE întrucât nu a inițiat procedura oficială de investigare, în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolele 4 și 6 din Regulamentul nr. 659/1999, reclamantei fiindu-i încălcate deopotrivă drepturile procedurale prevăzute de aceste dispoziții.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(2)  Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general [notificată cu documentul nr. C(2005) 2673] (JO L 312, p. 67, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 186).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 140, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 42).

Acțiune introdusă la 29 aprilie 2010 — Stichting Woonlinie și alții/Comisia

(Cauza T-202/10)

(2010/C 179/86)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: Stichting Woonlinie (Woudrichem, Țările de Jos), Stichting Allee Wonen (Roosendaal, Țările de Jos), Woningstichting Volksbelang (Wijk bij Duurstede, Țările de Jos), Stichting WoonInvest (Leidschendam-Voorburg, Țările de Jos), Stichting Woonstede (Ede, Țările de Jos) (reprezentanți: E. Henny, T. Ottervanger și P. Glazener, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

—	Anularea deciziei Comisiei în ceea ce privește ajutorul existent, în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea Deciziei C(2009) 9963 final a Comisiei din 15 decembrie 2009 privind ajutoarele de stat E 2/2005 și N 642/2009 (Țările de Jos) — ajutor existent și ajutor destinat unui proiect special în favoarea societăților pentru locuințe sociale. În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

În primul rând, Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât a încadrat toate măsurile într-o schemă de ajutoare. În opinia reclamantelor, măsurile 3 și 4 citate de Comisie au fost considerate în mod greșit că se încadrează într-o schemă existentă de ajutoare în sensul articolului 1 litera (d) din Regulamentul nr. 659/1999 (1), în pofida faptului că aceste măsuri constituie ajutoare în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Prin urmare, prin includerea celor două măsuri în cadrul examinării privind compatibilitatea schemei existente de ajutoare cu piața comună, Comisia și-a depășit competența.

În al doilea rând, decizia Comisiei adoptată în cazul E 2/2005 ar fi întemeiată pe o apreciere incompletă și vădit inexactă a legislației naționale aplicabile și a situației de fapt din acel caz. În opinia reclamantelor, Comisia nu a analizat dacă definiția serviciilor de interes economic general din sistemul olandez actual de finanțare a locuințelor sociale cuprinde efectiv o eroare vădită.

În al treilea rând, Comisia ar fi efectuat o apreciere inexactă și neglijentă întrucât a concluzionat că închirierea de locuințe unor persoane care beneficiază de venituri ridicate se încadrează în misiunea de serviciu public încredințată societăților pentru locuințe sociale.

În al patrulea rând, Comisia a săvârșit o eroare de drept și a abuzat de competențele care îi revin în măsura în care solicită din partea Țărilor de Jos o nouă definiție a „locuinței sociale”. În opinia reclamantelor, Comisia își depășește competența prin faptul că dă propria definiție locuinței sociale drept serviciu de interes economic general, în timp ce Țările de Jos sunt prezumate că dispun în această privință de o putere de apreciere largă pentru a stabili politica în acest domeniu.

În al cincilea rând, Comisia a săvârșit o eroare de drept în sensul că nu a realizat distincția dintre definiția unui serviciu de interes economic general și modul de finanțare a acestuia.

În al șaselea rând, Comisia a încălcat Decizia 2005/842/CE (2) întrucât a solicitat o definiție specifică a serviciului de interes economic general. În opinia reclamantelor, Comisia a decis în mod greșit că un stat membru trebuie să definească serviciul de interes economic general pe baza unei limite a veniturilor.

În al șaptelea rând, Comisia a săvârșit o eroare de apreciere și a încălcat articolul 5 din Decizia 2005/842 întrucât nu a stabilit că tipul și modalitatea de finanțare al serviciului de interes economic general erau vădit inadecvate. În opinia reclamantelor, Comisia nu a verificat dacă, având în vedere definiția serviciului economic de interes general, era posibilă existența unei supracompensații.

În al optulea rând, Comisia ar fi abuzat de procedura de evaluare a schemelor existente de ajutoare prin faptul că pe baza acestei proceduri a solicitat o listă limitativă a clădirilor care pot fi calificate imobile sociale, astfel încât imobilele care nu sunt cuprinse în această listă nu reprezintă un serviciu de interes economic general.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(2)  Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general [notificată cu documentul nr. C(2005) 2673] (JO L 312, p. 67, Ediție specială, 08/vol. 2, p. 186).

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2010 — Stichting Woonpunt și alții/Comisia

(Cauza T-203/10)

(2010/C 179/87)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: Stichting Woonpunt (Beek, Țările de Jos), Stichting Com.wonen (Rotterdam, Țările de Jos), Woningstichting Haag Wonen (Haga, Țările de Jos), Stichting Woonbedrijf SWS.Hhvl (Eindhoven, Țările de Jos) (reprezentanți: E. Henny, T. Ottervanger și P. Glazener, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

—	Anularea deciziei Comisiei în ceea ce privește ajutorul existent, în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	anularea deciziei Comisiei în ceea ce privește ajutoarele noi, în conformitate cu articolul 263 TFUE;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea Deciziei C(2009) 9963 final a Comisiei din 15 decembrie 2009 privind ajutoarele de stat E 2/2005 și N 642/2009 (Țările de Jos) — ajutor existent și ajutor destinat unui proiect special în favoarea societăților pentru locuințe sociale.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive. Motivele și principalele argumente sunt similare celor din cauza T-202/10, Stichting Woonlinie și alții/Comisia.

În susținerea celui de al doilea capăt de cerere, reclamantele invocă trei motive suplimentare.

În primul rând, Comisia a încălcat articolele 107 TFUE și 108 TFUE și Regulamentul nr. 659/1999 (1) întrucât a considerat că ajutoarele destinate proiectului în favoarea zonelor urbane aflate în declin făceau parte dintr-o schemă existentă de ajutoare și a impus condiții obligatorii fără a urma procedura prevăzută în Regulamentul nr. 659/1999.

În al doilea rând, în opinia reclamantelor Comisia a stabilit în mod greșit că nu este îndeplinit al patrulea criteriu din Hotărârea Altmark (2) întrucât societățile pentru locuințe sociale nu au fost selectate pe baza unei proceduri de cerere de ofertă. Comisia avea obligația să analizeze numai dacă măsura era eficientă.

În al treilea rând, în opinia reclamantelor Comisia avea obligația să analizeze dacă exista o supracompensație pentru serviciul de interes economic general.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

(2)  Hotărârea Curții din 24 iulie 2003, Altmark Trans (C-280/00, Rec., p. I-7747).

Acțiune introdusă la 3 mai 2010 — Lancôme parfums et beauté & Cie/OAPI — Focus Magazin Verlag GmbH (COLOR FOCUS)

(Cauza T-204/10)

(2010/C 179/88)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Lancôme parfums et beauté & Cie (Paris, Franța) (reprezentanți: A. von Mühlendahl și S. Abel, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Focus Magazin Verlag GmbH (München, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 11 februarie 2010 din cauza R 238/2009-2;

—	anularea deciziei diviziei de anulare a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 16 decembrie 2008 din cauza 990 C;

—	respingerea cererii formulate de cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, având ca obiect declararea nulității mărcii comunitare a reclamantei nr. 1327410 COLOR FOCUS în măsura în care cererea este întemeiată pe marca comunitară FOCUS nr. 453720;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv cele efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs; și

—	obligarea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs, în cazul în care cererea sa intervenție este admisă.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca nominativă „COLOR FOCUS” pentru produse din clasa 3 — înregistrarea mărcii comunitare nr. 1327410

Titularul mărcii comunitare: reclamanta

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: înregistrarea mărcii comunitare nr. 453720 a mărcii nominative „FOCUS” pentru bunuri și servicii din clasele 3, 6, 7, 9, 14, 16, 21, 25, 28, 29, 32, 33, 35, 38, 39, 41, 42; înregistrarea mărcii germane nr. 39407564 a mărcii nominative „FOCUS”, pentru o serie de produse și servicii din 24 de clase

Decizia diviziei de anulare: declară nulitatea mărcii comunitare

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate:

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă două motive.

În cadrul primului motiv, reclamanta susține că decizia atacată încalcă articolul 53 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (denumit în continuare „Regulamentul privind marca comunitară”) întrucât reține existența unui risc de confuzie între „COLOR FOCUS” și „FOCUS”. În opinia reclamantei, camera de recurs a săvârșit o eroare întrucât nu a furnizat o apreciere concretă care să conducă la această concluzie, care necesită o examinare a caracterului distinctiv și a similitudinii, astfel încât în decizia atacată lipsește un element esențial al raționamentului.

În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta consideră că în decizia atacată nu s-a luat în considerare principiul general de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca o poziție juridică formală atunci când aceasta constituie un abuz de drept.

Acțiune introdusă la 4 mai 2010 — Cervecería Modelo/OAPI — Plataforma Continental (LA VICTORIA DE MEXICO)

(Cauza T-205/10)

(2010/C 179/89)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Cervecería Modelo, SA de CV (reprezentant: C. Lema Devesa, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Plataforma Continental, SL (Madrid, Spania)

Concluziile reclamantei

—

Anularea în parte a Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne din 5 martie 2010 (cauza R/322/2009-2), exclusiv în măsura în care a respins înregistrarea mărcii „LA VICTORIA DE MÉXICO”, pentru a desemna produse din clasa 32 din Clasificare și, în consecință, admiterea înregistrării acesteia, și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca verbală „LA VICTORIA DE MÉXICO” (cererea de înregistrare nr. 4 551 214), pentru produse și servicii din clasele 25, 32 și 43.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: PLATAFORMA CONTINENTAL S.L.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă comunitară care conține elementul verbal „VICTORIA” (nr. 2 632 271), pentru produse din clasele 31, 32 y 33; și marca verbală spaniolă „VICTORIA” (nr. 1 648 564), pentru produse din clasa 32.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: anulează în parte decizia atacată și respinge în parte cererea de înregistrare.

Motivele invocate: interpretarea și aplicarea incorecte ale articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară.

Acțiune introdusă la 30 aprilie 2010 — Vesteda Groep/Comisia

(Cauza T-206/10)

(2010/C 179/90)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Vesteda Groep BV (Maastricht, Țările de Jos) (reprezentanți: G. van der Wal și T. Boesman, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 15 decembrie 2009;

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei C(2010) 26 final a Comisiei din 15 decembrie 2009 privind ajutoarele de stat E 2/2005 și N 642/2009 (Țările de Jos) — ajutor existent și ajutor destinat unui proiect special în favoarea societăților pentru locuințe sociale. În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

În primul rând, reclamanta susține că, în considerentele (25)-(37) ale deciziei atacate, Comisia a săvârșit o eroare de drept și a considerat în mod greșit că sistemul olandez de finanțare a locuințelor sociale și toate modificările aduse acestui sistem de la intrarea în vigoare a Tratatului CEE constituie ajutor existent și că, pe acest motiv, aprecierea Comisiei este efectuată în cadrul articolului 108 alineatul (1) TFUE și al capitolului 5 din Regulamentul nr. 659/1999 (1). În opinia reclamantei, Comisia a săvârșit erori de apreciere, nu a analizat în mod suficient modificările sistemului și a motivat insuficient decizia atacată.

În al doilea rând, în decizia atacată Comisia a săvârșit o eroare de drept și a admis în mod greșit, potrivit articolului 19 din Regulamentul nr. 659/1999, măsurile propuse de Țările de Jos în sensul articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999. Măsurile utile admise de Comisie sunt insuficiente și/sau inadecvate pentru asigurarea compatibilității ajutorului existent cu articolul 107 TFUE, coroborat cu articolul 106 TFUE. În plus, Comisia a aplicat în mod greșit condițiile prevăzute la articolul 106 alineatul (2) TFUE și și-a motivat insuficient aprecierea.

În al treilea rând, reclamanta susține că, prin săvârșirea unei erori de drept, în mod greșit Comisia nu a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE și la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 659/1999.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

Acțiune introdusă la 6 mai 2010 — Cree/OAPI (TRUEWHITE)

(Cauza T-208/10)

(2010/C 179/91)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Cree, Inc. (Durham, Vereinigte Staaten) (reprezentant: V. Schiller, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 februarie 2010 în cauza R 985/2009-2;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „TRUEWHITE”, pentru produse din clasele 9 și 11

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: Încălcarea articolului 4, a articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1) întrucât marca comunitară respectivă prezintă caracter distinctiv.

Încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) și a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (2) întrucât marca comunitară respectivă nu prezintă caracter descriptiv.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

(2)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)

Acțiune introdusă la 5 mai 2010 — Deutscher Ring/OAPI (Deutscher Ring Sachversicherungs-AG)

(Cauza T-209/10)

(2010/C 179/92)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutscher Ring Sachversicherungs-AG (Hamburg, Germania) (reprezentant: A. Busse, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) pronunțată la 11 martie 2010 în cauza R 1290/2009-1 și înregistrarea mărcii solicitate;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „Deutscher Ring Sachversicherungs-AG” pentru servicii din clasa 36

Decizia examinatorului: respinge cererea

Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), în măsura în care marca comunitară are un caracter distinctiv și nu este pur descriptivă

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

Acțiune introdusă la 14 mai 2010 — Autogrill España/Comisia

(Cauza T-219/10)

(2010/C 179/93)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Autogrill España, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, M. Muñoz de Juan y R. Calvo Salinero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Admiterea motivelor referitoare la anulare prezentate în cadrul acțiunii;

—

anularea articolului 1 alineatul (1) din Decizia Comisiei din 28 octombrie 2009 (ajutorul de stat nr. C 45/2007, ex NN 51/2007, ex CP 9/2007) privind amortizarea fiscală a fondului de comerț financiar în cazul achiziționării de participații străine, în măsura în care prin aceasta se declară că articolul 12 alineatul (5) din Textul consolidat al Legii privind impozitul pe profit (TRLIS) cuprinde elemente ale unui ajutor de stat;

—	în subsidiar, anularea articolului 4 în măsura în care prin acesta se aplică un ordin de recuperare a ajutoarelor în privința unor operațiuni încheiate anterior publicării în JOUE a deciziei finale atacate prin prezenta acțiune;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În decizia atacată prin prezenta acțiune se consideră că regimul de ajutoare pus în aplicare de Spania în conformitate cu articolul 12 alineatul (5) din TRLIS este incompatibil cu piața comună, în privința ajutoarelor acordate beneficiarilor în cazul achizițiilor intracomunitare. În această privință, se precizează că articolul menționat permite deductibilitatea amortizării fondului de comerț care rezultă din achiziționarea unor participații mai mari 5 % în capitalul unor societăți nerezidente.

În susținerea argumentelor sale, reclamanta invocă următoarele motive:

1.

Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, în măsura în care prin decizia atacată s-a considerat că măsura în discuție constituie ajutor de stat. În această privință, se arată că Comisia nu a demonstrat că măsura fiscală în discuție favorizează „anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri”, astfel cum se impune prin articolul 107 alineatul (1) TFUE. Comisia se limitează la a prezuma că această măsură fiscală este selectivă prin faptul că se aplică numai în privința achiziționării de participații în capitalul unor societăți străine și nu se aplică în cazul achiziționării de participații în capitalul unor societăți naționale. Reclamanta consideră că acest raționament este eronat și de natură circulară: împrejurarea că aplicarea măsurii în discuție — ca aceea a oricărei alte dispoziții fiscale — se întemeiază pe îndeplinirea anumitor condiții obiective nu determină caracterul selectiv de iure sau de facto al acesteia. În realitate, automatismul raționamentului utilizat de Comisie conduce la a considera orice dispoziție fiscală drept selectivă prima facie. În plus, atât analiza juridică a măsurii, cât și datele statistice prezentate de Regatul Spaniei demonstrează că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS este o măsură generală deschisă, de iure și de facto, tuturor întreprinderilor plătitoare de impozit pe profit în Spania, indiferent de mărimea, de natura, de sectorul și de originea acestora. Pe de altă parte, tratamentul prima facie diferit al articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, departe de a constitui un avantaj selectiv, servește tocmai la asigurarea egalității fiscale între toate operațiunile de achiziționare de acțiuni, indiferent dacă sunt naționale sau străine; având în vedere că, dacă, din cauza imposibilității de a finaliza anumite fuziuni transfrontaliere, amortizarea fondului de comerț nu se poate realiza decât la nivel național, în măsura în care există efectiv dispoziții fiscale prin care se autorizează această măsură, articolul 12 alineatul (5) din TRLIS nu face, în fapt, nimic altceva decât să extindă această posibilitate la situația achiziționării de active în societăți străine. În subsidiar, decizia Comisiei ar fi disproporționată întrucât aplicarea acesteia în cazurile preluării controlului unor întreprinderi străine ar trebui să fie asimilată cel puțin situațiilor fuziunilor naționale și, în consecință, ar trebui să fie justificate de structura și logica sistemului spaniol.

2.

Încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE ca urmare a unei erori de drept în identificarea beneficiarului măsurii. În subsidiar și chiar dacă se va considera că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS conține elemente de ajutor de stat, Comisia ar fi trebuit să efectueze o analiză economică exhaustivă pentru a determina persoanele care au beneficiat de regimul de ajutoare. Reclamanta consideră că, în orice ipoteză, beneficiarii ajutoarelor (sub forma unui preț excesiv pentru achiziționarea de participații) ar fi vânzătorii de participații, iar nu, astfel cum susține Comisia, întreprinderile spaniole care au aplicat această măsură.

3.	În sfârșit, reclamanta invocă încălcarea principiului încrederii legitime în ceea ce privește domeniul de aplicare temporală a ordinului de recuperare a ajutorului.

Acțiune introdusă la 18 mai 2010 — Iberdrola/Comisia

(Cauza T-221/10)

(2010/C 179/94)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Iberdrola, SA (Bilbao, Spania) (reprezentanți: J. Ruiz Calzado, M. Núñez Müller și J. Domínguez Pérez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolului 1 alineatul (1) din decizie;

—	obligarea Comisiei Europene la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Decizia care face obiectul prezentului litigiu este aceeași cu decizia atacată în cauza T-219/10, Autogrill España/Comisia.

Motivele și principalele argumente sunt similare celor invocate în cauza menționată. În concret, reclamanta susține că:

—

Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că a concluzionat că măsura prevăzută la articolul 12 alineatul (5) din TRLIS constituie un ajutor de stat incompatibil cu piața internă, întrucât nu a luat în considerare efectele pozitive ale măsurii și a ignorat efectul benefic al acesteia asupra realizării obiectivelor urmărite de alte articole ale tratatului;

—	Comisia a încălcat principiile încrederii legitime și egalității de tratament întrucât s-a îndepărtat de la orientările stabilite prin Comunicarea privind fiscalitatea directă și de la practica administrativă adoptată în conformitate cu această comunicare;

—

Comisia a încălcat principiul bunei administrări, care o obligă să examineze în mod diligent, detaliat și imparțial toate elementele pertinente ale cauzei, prin faptul că nu a respectat procedura (astfel cum a procedat pentru achizițiile extracomunitare) pentru a demonstra pretinsa selectivitate a măsurii și pentru a verifica, înainte de închiderea acesteia, întinderea exactă a obstacolelor practice în calea fuziunii comerciale intracomunitare;

—	Comisia și-a încălcat obligația de a respecta schema tratatului și de a garanta aplicarea coerentă a normelor privind controlul ajutoarelor de stat și al normelor privind alte principii și libertăți ale tratatului, precum libera circulație a capitalurilor și crearea pieței interne;

—	decizia atacată nu este suficient motivată în ceea ce privește diferite aspecte importante ale aprecierii de către Comisie a selectivității măsurii și a efectelor sale asupra concurenței și asupra schimburilor între statele membre.

Acțiune introdusă la 20 mai 2010 — Regione Puglia/Comisia

(Cauza T-223/10)

(2010/C 179/95)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Regione Puglia (Bari, Italia) (reprezentanți: F. Brunelli, A. Aloia, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea Notei de debit a Comisiei Europene nr. 3241001630 din 26 februarie 2010.

—	Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor și a onorariilor, pe lângă rambursarea forfetară a cheltuielilor de judecată generale.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Notei de debit din 26 februarie 2010, emisă de pârâtă în executarea Deciziei C(2009) 10350 din 22 decembrie 2009 de reducere a contribuției financiare din partea Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), acordate inițial în favoarea programului operațional POR Puglia, din cadrul obiectivului 1 (2000-2006). Această din urmă decizie a fost atacată de Regione Puglia și de Republica Italiană în cauzele T-84/10 (1) și respectiv T-117/10 (2).

În susținerea acțiunii, Republica Italiană invocă următoarele argumente:

—	nelegalitatea Deciziei C(2009) 10350 din 22 decembrie 2009, pe baza motivelor și a principalelor argumente deja invocate în cauza T-84/10.

—

încălcarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 448/2001 al Comisiei din 2 martie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului privind procedura de efectuare a corecțiilor financiare cu privire la ajutorul acordat în cadrul Fondurilor Structurale (3), care prevede majorarea cu 1,5 % în raport cu rata dobânzii aplicate de BCE cu privire la principalele operațiuni de refinanțare, în măsura în care nota de debit atacată prevede o rată a dobânzii compusă din cea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 1 aprilie 2010, majorată cu 3,5 %.

---

(1)  JO C 113, 1.5.10, p. 58.

(2)  JO C 148, 5.6.2010, p. 32.

(3)  JO L 64, 6.3.2001, p. 13, Ediție specială 14/vol. 1, p. 62.

Acțiune introdusă la 18 mai 2010 — Banco Bilbao Vizcaya Argentaria/Comisia

(Cauza T-225/10)

(2010/C 179/96)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA (Bilbao, Spania) (reprezentanți: J. Buendia Sierra, E. Abad Valdenebro, M. Muñoz de Juan și R. Calvo Salinero, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolului 1 din decizia atacată în măsura în care prin aceasta se declară că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS (textul codificat al Legii privind impozitul pe societăți), cuprinde elemente de ajutor de stat;

—	în subsidiar, anularea articolului 1 alineatul (1) din decizia atacată în măsura în care prin aceasta se declară că articolul 12 alineatul (5) din TRLIS cuprinde elemente de ajutor de stat atunci când se aplică în privința achizițiilor de participații care implică o preluare a controlului, și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Decizia împotriva căreia este îndreptată prezenta acțiune este aceeași cu cea atacată în cauzele T-219/10 Autogrill España/Comisia și T-221/10 Iberdrola/Comisia.

Motivele și principalele argumente sunt similare cu cele invocate în cadrul cauzelor menționate.

În concret, reclamanta invocă erori juridice în ceea ce privește calificarea juridică a măsurii ca ajutor de stat și identificarea beneficiarului acestei măsuri.

Ordonanța Tribunalului din 11 mai 2010 — Shetland Islands Council/Comisia

(Cauza T-43/08) (1)

(2010/C 179/97)

Limba de procedură: engleza

Președintele Camerei a treia a dispus radierea cauzei.

---

(1)  JO C 92, 12.4.2008.