Jurnalul Oficial C 90/2009

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg – Germania) – Mehmet Soysal și Ibrahim Savatli/Republica Federală Germania

(Cauza C-228/06) (1)

(Acordul de asociere CEE-Turcia - Libera prestare a serviciilor - Obligația de a deține viză pentru admisia pe teritoriul unui stat membru)

2009/C 90/02

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Mehmet Soysal și Ibrahim Savatli

Pârâtă: Republica Federală Germania

Cu participarea: Bundesagentur für Arbeit

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg – Interpretarea articolului 41 alineatul (1) din protocolul adițional din 23 noiembrie 1970 anexat la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia (JO L 293, p. 4) – Validitatea articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 97) – Noi restricții privind libera prestare a serviciilor – Obligație, pentru un resortisant turc angajat în calitate de conducător de vehicule grele de transport de către o întreprindere de transport turcă, de a deține viză pentru a putea intra pe teritoriul unui stat membru, în condițiile în care o astfel de obligație nu exista la momentul intrării în vigoare a protocolului adițional

Dispozitivul

Articolul 41 alineatul (1) din protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat, în numele Comunității, prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii, începând cu data intrării în vigoare a acestui protocol, a unei obligații de a deține viză pentru a li se permite unor resortisanți turci, precum reclamanții din acțiunea principală, să intre pe teritoriul unui stat membru cu scopul de a presta servicii pe acest teritoriu în numele unei întreprinderi stabilite în Turcia, în condițiile în care, la acea dată, nu era cerută o astfel de viză.

(1) JO C 190, 12.8.2006.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/2

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 februarie 2009 – Koldo Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European

(Cauza C-308/07 P) (1)

(Recurs - Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților europeni - Recuperarea prin compensare a sumelor plătite în mod nejustificat - Executarea unei hotărâri a Tribunalului - Dreptul la o instanță imparțială - Autoritate de lucru judecat - Principiul bunei administrări)

2009/C 90/03

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Koldo Gorostiaga Atxalandabaso (reprezentant: D. Rouget, avocat]

Cealaltă parte în proces: Parlamentul European (reprezentanți: H. Krück, C. Karamarcos și D. Moore, agenți)

Obiectul

Recurs declarat împotriva Ordonanței Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 24 aprilie 2007, Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European (T-132/06), prin care Tribunalul a respins ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată acțiunea recurentului având ca obiect anularea Deciziei secretarului general al Parlamentului European din 22 martie 2006, adoptată în executarea Hotărârii Tribunalului din 22 decembrie 2005 Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European (T-146/04) – Interpretarea articolului 111 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și a principiului imparțialității – Interpretarea articolului 27 din Normele privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Îl obligă pe domnul Gorostiaga Atxalandabaso la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht – Germania) – Procedură penală împotriva lui Karl Schwarz

(Cauza C-321/07) (1)

(Directiva 91/439/CEE - Deținerea de permise de conducere din diferite state membre - Valabilitatea unui permis de conducere emis înainte de aderarea unui stat - Retragerea unui al doilea permis de conducere emis de statul membru de reședință - Recunoașterea permisului de conducere emis înainte de emiterea celui de al doilea permis retras ulterior din cauza inaptitudinii posesorului său - Expirarea perioadei de interdicție temporară de a solicita un nou permis de conducere însoțită de o măsură de retragere a unui permis de conducere)

2009/C 90/04

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Landgericht Mannheim

Partea din acțiunea principală

Karl Schwarz

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Landgericht Mannheim – Interpretarea articolului 7 alineatul (5) și a articolului 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială 07/vol. 2, p. 62) – Titularul mai multor permise de conducere – Valabilitatea unui permis de conducere emis înaintea aderării de către statul membru al resortisantului – Nerecunoașterea pe teritoriul acestuia, de către statul membru de reședință, ulterior perioadei de interdicție temporară de a solicita un nou permis, a unui permis de conducere obținut înaintea aderării într-un alt stat membru înaintea expirării perioadei de interdicție temporară de a solicita un nou permis

Dispozitivul

Articolul 7 alineatul (5) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un resortisant al unui stat membru să se afle simultan în posesia a două permise de conducere valabile, dintre care unul este un permis comunitar, iar celălalt un permis de conducere emis de un alt stat membru, în cazul în care ambele au fost obținute înainte de aderarea acestui din urmă stat la Uniunea Europeană.

Articolul 1 și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1882/2003, nu se opun ca un stat membru să refuze recunoașterea dreptului de a conduce care rezultă dintr-un permis de conducere emis de un alt stat înainte de aderarea acestuia la Uniunea Europeană în cazul în care acest permis a fost emis anterior unui permis de conducere emis de primul stat membru în care acest al doilea permis a făcut obiectul unei retrageri din cauza inaptitudinii de a conduce a posesorului său. Faptul că acest refuz intervine după perioada de interdicție de a solicita un nou permis de conducere care însoțește retragerea menționată este lipsit de relevanță în această privință.

(1) JO C 283, 24.11.2007.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/3

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Financiën/Kamino International Logistics BV

(Cauza C-376/07) (1)

(Tariful vamal comun - Nomenclatura combinată - Clasificare tarifară - Monitoare cu ecran cu cristale lichide (LCD) dotate cu prize SUB D, DVI D, USB, S video și video compozit - Poziția 8471 - Poziția 8528 - Regulamentul (CE) nr. 754/2004)

2009/C 90/05

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Staatssecretaris van Financiën

Pârâtă: Kamino International Logistics BV

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Hoge Raad der Nederlanden – Interpretarea anexei I la Regulamentului (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 281, p. 1) – Monitor în culori apt să transmită semnale provenind de la o mașină automată de prelucrare a datelor, precum și de la altă sursă – Clasificare la poziția 8471 din NC – Aplicabilitatea și validitatea Regulamentului (CE) nr. 754/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura Combinată (JO L 118, p. 32)

Dispozitivul

Monitoare precum cele în cauză în acțiunea principală nu sunt excluse de la clasificarea la subpoziția 8471 60 90, ca unități de tipul celor utilizate „în principal” într-un sistem automat de prelucrare a datelor în sensul notei 5 (B) litera (a) din capitolul 84 din Nomenclatura combinată care constituie anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din 11 septembrie 2003, doar pentru simplul fapt că sunt apte să reproducă semnale provenind atât de la o mașină automată de prelucrare a datelor, cât și de la alte surse.

În scopul de a stabili dacă monitoare precum cele în cauză în acțiunea principală sunt unități de tipul celor utilizate în principal într-un sistem automat de prelucrare a datelor, autoritățile naționale, inclusiv instanțele, trebuie să recurgă la indicațiile care figurează în notele explicative privind poziția 8471 din Sistemul armonizat instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, și protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în special la punctele 1-5 din partea capitolului I D consacrată unităților de vizualizare ale mașinilor automate de prelucrare a datelor.

3)	Regulamentul (CE) nr. 754/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată nu se aplică în scopul clasificării tarifare a monitoarelor în cauză în acțiunea principală.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/4

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Nederlandse Raad van State – Țările de Jos) – M. Elgafaji și N. Elgafaji/Staatssecretaris van Justitie

(Cauza C-465/07) (1)

(Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară - Persoană care poate beneficia de protecție subsidiară - Articolul 2 litera (e) - Risc real de a suferi vătămări grave - Articolul 15 litera (c) - Amenințări grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei unui civil ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat - Probă)

2009/C 90/06

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: M. Elgafaji și N. Elgafaji

Pârât: Staatssecretaris van Justitie

Obiectul

Cerere de pronunțare a unui hotărâri preliminiare – Nederlandse Raad van State (Țările de Jos) – Interpretarea articolului 2 litera (e) și a articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate – Standarde minime privind condițiile de acordare a statutului de refugiat – Nivel de protecție egal cu cel conferit prin articolul 3 din Convenția europeană a drepturilor omului sau, în caz contrar, criterii aplicabile pentru a se constata existența unor amenințări grave și individuale ca urmare a violenței generalizate

Dispozitivul

Articolul 15 litera (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate coroborat cu articolul 2 litera (e) din aceeași directivă trebuie interpretat în sensul că:

—	existența unor amenințări grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei solicitantului de protecție subsidiară nu este supusă condiției ca acesta să facă dovada faptului că amenințările îl vizează în mod specific ca urmare a unor elemente proprii situației sale personale;

—

în mod excepțional, existența unor astfel de amenințări poate fi considerată dovedită în cazul în care gradul de violență generalizată ce caracterizează conflictul armat aflat în curs de desfășurare, apreciat de autoritățile naționale competente sesizate cu o cerere de protecție subsidiară sau de instanțele din cadrul unui stat membru la care se atacă decizia de respingere a unei astfel de cereri, atinge un nivel atât de ridicat, încât există motive serioase și întemeiate de a crede că un civil trimis în țara respectivă sau, după caz, în regiunea în cauză ar fi expus, ca urmare a simplei sale prezențe în teritoriile menționate, unui risc real de a suferi respectivele amenințări.

(1) JO C 8, 12.1.2008.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/5

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État – Franța) – Commune de Sausheim/Pierre Azelvandre

(Cauza C-552/07) (1)

(Directiva 2001/18/CE - Diseminare deliberată de organisme modificate genetic - Locația diseminării - Confidențialitate)

2009/C 90/07

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Commune de Sausheim

Pârât: Pierre Azelvandre

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Conseil d'État (Franța) – Interpretarea articolului 19 din Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (JO L 117, p. 15) și a articolului 4 din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu (JO L 41, p. 26, Ediție specială, 15/vol. 9, p. 200) – Noțiunea „locația diseminării” în cazul organismelor modificate genetic (OMG) – Diseminare limitată la o anume parcelă înscrisă în registrul cadastral sau la o zonă geografică mai extinsă (comună, canton, departament)? – În prima ipoteză, posibilitatea de refuz de a comunica datele cadastrale ale parcelei respective pentru motive legate de protecția ordinii publice și de siguranța persoanelor și a bunurilor?

Dispozitivul

În sensul articolului 25 alineatul (4) prima liniuță din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului, „locația diseminării” se determină prin orice informație privind amplasarea diseminării, prezentată de notificator autorităților competente ale statului membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc această diseminare, în cadrul procedurilor prevăzute la articolul 6-8, 13, 17, 20 sau 23 din aceeași directivă.

2)	O rezervă prin care se urmărește protecția ordinii publice sau alte interese protejate prin lege nu poate fi opusă comunicării informațiilor prevăzute la articolul 25 alineatul (4) din Directiva 2001/18.

(1) JO C 37, 9.2.2008.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Athesia Druck Srl/Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate

(Cauza C-1/08) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 9 alineatul (2) litera (e) - Articolul 9 alineatul (3) litera (b) - A treisprezecea directivă TVA - Articolul 2 - Locul prestării de servicii - Servicii de publicitate - Restituirea TVA - Reprezentant fiscal)

2009/C 90/08

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Athesia Druck Srl

Intimați: Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Corte suprema di cassazione (Italia) – Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Servicii de publicitate – Stabilirea locului serviciului – Serviciu prestat de către o întreprindere cu sediul pe teritoriul Comunității, în favoarea unei întreprinderi stabilite într-un stat terț, dar care are un reprezentant fiscal pe teritoriul unui stat membru

Dispozitivul

În ceea ce privește serviciile de publicitate, atunci când clientul prestării este stabilit în afara teritoriului Comunității Europene, locul prestării este, în principiu, potrivit articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin A zecea directivă 84/386/CEE a Consiliului din 31 iulie 1984, stabilit la sediul clientului. Cu toate acestea, statele membre pot recurge la posibilitatea prevăzută la articolul 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, stabilind locul prestării de servicii în cauză, prin derogare de la principiul menționat, pe teritoriul statului membru respectiv.

Dacă se recurge la posibilitatea prevăzută la articolul 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, o prestare de servicii de publicitate efectuată de un prestator stabilit în Comunitatea Europeană în favoarea unui client stabilit într-un stat terț, indiferent dacă acest client este clientul final sau clientul intermediar, este considerată a fi efectuată în Comunitatea Europeană, cu condiția ca utilizarea și exploatarea efective, în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, să aibă loc pe teritoriul statului membru respectiv. Aceasta este situația, în ceea ce privește prestarea de servicii de publicitate, atunci când mesajele publicitare care fac obiectul prestării de servicii sunt difuzate din statul membru respectiv.

Articolul 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, nu poate conduce la impozitarea prestării serviciilor de publicitate asigurate de un prestator de servicii stabilit în afara Comunității Europene pentru propriii săi clienți, chiar dacă acest prestator de servicii ar fi avut calitatea de client intermediar în temeiul unei prestări de servicii anterioare, din moment ce o astfel de prestare nu intră în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) litera (e) din această directivă și, mai general, al articolului 9 din directiva menționată în ansamblul său, dispoziții la care face trimitere în mod expres articolul 9 alineatul (3) litera (b) din aceeași directivă.

Caracterul impozabil al prestării în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, nu se opune dreptului persoanei impozabile la restituirea TVA-ului atunci când aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 din A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității.

Numirea unui reprezentant fiscal rămâne, în sine, fără incidență asupra caracterului impozabil sau neimpozabil al serviciilor primite sau prestate de către persoana reprezentată.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/6

Ordonanța Curții (Camera a treia) din 27 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Cataluña – Spania) – N. N. Renta SA/ Tribunal Económico-Administrativo Regional de Cataluña (TEARC), Generalidad de Cataluña

(Cauza C-151/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură - A șasea directivă TVA - Articolul 33 alineatul (1) - Noțiunea „impozite pe cifra de afaceri” - Impozit pe transferurile patrimoniale și pe actele juridice încheiate în formă scrisă)

2009/C 90/09

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Cataluña

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: N. N. Renta SA

Pârâți: Tribunal Económico-Administrativo Regional de Cataluña (TEARC), Generalidad de Cataluña

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Tribunal Superior de Justicia de Cataluña – Interpretarea articolului 33 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Noțiunea „impozite pe cifra de afaceri” – Impozit național pe transferurile patrimoniale și pe actele juridice încheiate în formă scrisă

Dispozitivul

Articolul 33 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/680/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991, trebuie interpretat în sensul că nu se opune perceperii unei cote-părți progresive sau proporționale cu impozitul pe transferurile patrimoniale și pe actele juridice încheiate în formă scrisă în cazul în care se aplică la încheierea unui contract de vânzare de către un întreprinzător a cărui activitate constă în achiziționarea și vânzarea de bunuri imobile sau în achiziționarea de astfel de bunuri în vederea reamenajării sau închirierii lor ulterioare.

(1) JO C 158, 21.6.2008.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 4 decembrie 2008 – Friedrich G. Barth/Bundesministerium für Wissenschaft und Forschung

(Cauza C-542/08)

2009/C 90/10

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Friedrich G. Barth

Pârât: Bundesministerium für Wissenschaft und Forschung

Întrebările preliminare

Aplicarea unei reguli de prescripție care prevede un termen de prescripție de trei ani în privința unor indemnizații speciale de vechime care, într-un caz precum cel din acțiunea principală, anterior Hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 30 septembrie 2003, Köbler (C-224/01), nu i-a fost acordată lucrătorului migrant, din cauza legislației interne incompatibile cu dreptul comunitar, constituie o discriminare indirectă a lucrătorilor migranți în sensul articolului 39 CE și al articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 (1) sau o restricție privind libera circulație a lucrătorilor garantată de aceste dispoziții?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 39 CE și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1612/68 se opun, într-un caz precum cel din acțiunea principală, aplicării unei asemenea reguli de prescripție în privința unor indemnizații speciale de vechime care, anterior Hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 30 septembrie 2003, Köbler (C-224/01), nu i-a fost acordată lucrătorului migrant, din cauza legislației interne incompatibile cu dreptul comunitar?

Principiul efectivității împiedică aplicarea, în împrejurări precum cele din acțiunea principală, a unei reguli de prescripție de trei ani pentru introducerea cererilor de acordare a indemnizației speciale de vechime aferente unei perioade din trecut și care nu au fost acordate beneficiarilor potențiali din cauza legislației interne formulată explicit?

(1) JO L 257, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1. p. 11.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/7

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 ianuarie 2009 – Gudrun Schwemmer/Agentur für Arbeit Villingen-Schwenningen – Familienkasse

(Cauza C-16/09)

2009/C 90/11

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Gudrun Schwemmer

Pârâtă: Agentur für Arbeit Villingen-Schwenningen – Familienkasse

Întrebările preliminare

Dispoziția articolului 76 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1408/71 (1) trebuie să fie aplicată, prin analogie, articolului 10 litera (a) din Regulamentul nr.574/72 (2) în cazul în care părintele care are dreptul la prestațiile familiale nu solicită aceste prestații în țara în care este încadrat în muncă?

În cazul în care articolul 76 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1408/71 este aplicabil prin analogie: pe baza căror considerații discreționare poate fi aplicat articolul 10 litera (a) din Regulamentul nr. 574/72 de către organismul competent în materia prestațiilor familiale al țării de reședință, ca și cum ar fi fost acordate prestații în țara locului de muncă? Prerogativa discreționară de a presupune că au fost obținute prestații familiale în țara locului muncă poate să fie limitată, în cazul în care titularul dreptului omite intenționat să solicite prestațiile familale la care are dreptul în țara locului de muncă în scopul de a prejudicia persoana beneficiară a prestațiilor pentru copil în țara de reședință?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 (JO L 074, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 74).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/8

Recurs introdus la 19 ianuarie 2009 de ecoblue AG împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera întâi) pronunțate la 12 noiembrie 2008 în cauza T-281/07 – ecoblue AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-23/09 P)

2009/C 90/12

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: ecoblue AG (reprezentanți: O. Osterrieth, T. Schmitz, Rechtsanwälte)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, SA

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 12 noiembrie 2008 în cauza T-281/07;

—	anularea deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 25 aprilie 2007 (cauza R 0844/2006-1) privind cererea nr. 0028715998 de înregistrare a mărcii comunitare „Ecoblue”;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul de Primă Instanță a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară, întrucât mărcile aflate în conflict nu prezintă nivelul minim de similitudine necesar pentru a constata existența unui risc de confuzie.

Recurenta afirmă că Tribunalul a considerat în mod eronat că acest caracter distinctiv al mărcii anterioare care a stat la baza opoziției constituie elementul esențial în examinarea existenței riscului de confuzie. Tribunalul nu a avut în vedere acest aspect al litigiului și s-a limitat să compare cele două mărci în conflict din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual, ca și cum marca anterioară ar fi o marcă având un caracter distinctiv mediu.

Recurenta mai susține totodată că Tribunalul nu a aplicat corect regula conform căreia în mod obișnuit consumatorii acordă mai multă importanță primei părți a cuvintelor. Întrucât ambele elemente verbale „Eco” și „blue” sunt la fel de descriptive, consumatorul va accentua în mod automat primul cuvânt „Eco”, recunoscând astfel caracterul distinctiv al ambelor mărci.

Totodată, se mai afirmă că Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că nu a considerat că diferența conceptuală dintre mărcile în conflict are o importanță esențială.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal (Regatul Unit) la 19 ianuarie 2009 – The Motor Insurers’ Bureau/Helphire (UK) Limited, Angel Assistance Limited

(Cauza C-26/09)

2009/C 90/13

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: The Motor Insurers’ Bureau

Pârâte: Helphire (UK) Limited, Angel Assistance Limited

Întrebările preliminare

Întrebarea 1

(a)

În cazul în care dreptul național al statului membru prevede că victima unui accident rutier poate solicita persoanei care poartă răspunderea rambursarea cheltuielilor rezultând din închirierea unui vehicul de înlocuire, articolul 1 alineatul (4) din directivă (1) permite MIB să excludă orice obligație de suportare a acestor cheltuieli în cazul în care despăgubirea va fi în cele din urmă plătită asigurătorului care a eliberat o poliță post-accident care acoperă cheltuielile de închiriere în caz de nerecuperare de la persoana care poartă răspunderea pentru accident?

(b)	Dacă răspunsul la întrebarea 1(a) este negativ, este posibil să se limiteze despăgubirea plătită de MIB la prima de asigurare, dacă este cazul, datorată asigurătorilor care au plătit cheltuielile de închiriere?

Întrebarea 2

Dacă răspunsul la întrebarea 1(a) este negativ:

Instanța națională este obligată să interpreteze Acordul privind conducătorii auto neasigurați astfel încât directiva să producă efecte în conformitate cu principiile enunțate de Curtea de Justiție în Hotărârea din 13 noiembrie 1990, Marleasing (C-106/89, Rec., p. I-4135)? Cu alte cuvinte, un acord precum Acordul privind conducătorii auto neasigurați figurează în „ansamblul normelor de drept național” la care face referire a treia liniuță a punctului 120 din Hotărârea din 5 octombrie 2004, Pfeiffer și alții (C-397/01-C-403/01, Rec., p. I-8835)?

Întrebarea 3

Dacă răspunsul la întrebarea 1(a) este negativ:

Articolul 1 alineatul (4) din directivă produce efecte directe?

Întrebarea 4

Dacă răspunsul la întrebarea 3 este afirmativ:

(a)

Pentru a aprecia dacă un organism precum MIB este un organism împotriva căruia pot fi invocate dispozițiile unei directive de natură să producă efecte directe:

(i)	Această apreciere trebuie să aibă loc în funcție de criteriile stabilite de Curtea de Justiție în Hotărârea din 12 iulie 1990, Foster și alții (C-188/89, Rec., p. I-3313)?

(ii)	Dacă această apreciere trebuie să aibă loc în funcție de unele dintre aceste criterii (dar nu toate criteriile) și/sau în funcție de criterii suplimentare, care sunt criteriile care trebuie aplicate în acest scop?

(b)	Instanța națională este singura competentă să aprecieze dacă un organism îndeplinește criteriile aplicabile?

(c)	Un organism care prezintă caracteristicile MIB îndeplinește criteriile care permit invocarea împotriva sa a dispozițiilor unei directive care produce efecte directe?

(1) A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule (JO L 8, p. 17, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 104).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Gerechtshof Amsterdam (Țările de Jos) la 26 ianuarie 2009 – Oracle Nederland BV/Inspecteur van de Belastingdienst Utrecht-Gooi/kantoor Utrecht

(Cauza C-33/09)

2009/C 90/14

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Gerechtshof Amsterdam

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Oracle Nederland BV

Pârât: Inspecteur van de Belastingdienst Utrecht-Gooi/kantoor Utrecht

Întrebările preliminare

Articolul 11 alineatul (4) din A doua directivă (1) și articolul 17 alineatul (6) din A șasea directivă (2) trebuie interpretate în sensul că un stat membru care a intenționat să recurgă la posibilitatea prevăzută de aceste dispoziții de a aplica (sau de a continua să aplice) excluderea dreptului de deducere în privința categoriilor de cheltuieli care sunt descrise drept cheltuieli pentru

—	„furnizarea de hrană și băutură destinate personalului întreprinderii”;

—	cadouri de afaceri sau alte cadouri oferite persoanelor care nu ar putea beneficia de deducerea integrală sau în parte a taxei care le este aplicată sau care le-ar fi aplicată;

—	„furnizarea de locuințe destinate personalului întreprinderii”;

—	„oferirea de activități de divertisment destinate personalului întreprinderii”,

a îndeplinit condiția de a desemna o categorie de bunuri și servicii suficient definite?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare în privința uneia dintre categoriile de cheltuieli menționate, articolul 6 alineatul (2) și articolul 17 alineatele (2) și (6) permit unei dispoziții naționale precum cea în discuție, care a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a directivei, să prevadă că o persoană impozabilă nu poate deduce integral taxa plătită la achiziționarea anumitor bunuri și servicii întrucât a fost facturată contravaloarea acestora, inclusiv taxa, ci o poate deduce numai până la concurența taxei datorate în baza acelei prestații?

În cazul în care, în privința „furnizării de hrană și băutură destinate personalului întreprinderii”, este îndeplinită condiția desemnării unei categorii de bunuri și servicii suficient definite, articolul 17 alineatul (6) din A șasea directivă se opune unei modificări a regimului în vigoare privind excluderea dreptului de deducere atunci când, prin această modificare, se poate prezuma că aplicabilitatea acestei excluderi este în principiu restrânsă, fiind însă posibil ca, într-un caz individual și într-un anumit exercițiu fiscal, domeniul de aplicare al limitării dreptului de deducere să fie extins, în special ca urmare a caracterului forfetar prevăzut de reglementarea modificată?

(1) A doua directivă 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Structura și procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată (JO 71, p. 1303).

(2) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de travail de Bruxelles (Belgia) la 26 ianuarie 2009 – Gerardo Ruiz Zambrano/Office national de l'emploi (ONEM)

(Cauza C-34/09)

2009/C 90/15

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Tribunal de travail de Bruxelles

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Gerardo Ruiz Zambrano

Pârât: Office national de l'emploi (ONEM)

Întrebările preliminare

Articolele 12, 17 și 18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, unul sau mai multe dintre acestea, interpretate separat sau prin coroborare, acordă un drept de ședere unui cetățean al Uniunii pe teritoriul statului membru a cărui naționalitate o deține, independent de exercitarea prealabilă de către acesta a dreptului său de a circula pe teritoriul statelor membre?

Articolele 12, 17 și 18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, coroborate cu dispozițiile articolelor 21, 24 și 34 din Carta drepturilor fundamentale (adoptată de Consiliul European de la Nisa la 7 decembrie 2000), trebuie interpretate în sensul că dreptul de liberă circulație și de ședere, pe care îl acordă fără discriminare pe bază de naționalitate, pe teritoriul statelor membre implică, atunci când acest cetățean este un copil minor de vârstă mică aflat în întreținerea unui ascendent resortisant al unui stat terț, că trebuie să i se garanteze beneficiul dreptului de ședere al acelui copil pe teritoriul statului membru în care își are domiciliul și a cărui naționalitate o deține, independent de exercitarea prealabilă, de către acesta sau prin intermediul reprezentantului său legal, a dreptului de a circula, însoțind acestui drept de ședere de efectul util a cărui necesitate a fost recunoscută de jurisprudența comunitară (Hotărârea din 19 octombrie 2004, Zhu și Chen, cauza C-200/02), acordând ascendentului resortisant al unui stat terț, care asigură întreținerea acelui copil și care dispune de resurse suficiente și de o asigurarea medicală, dreptul de ședere derivat de care ar beneficia acest resortisant al unui stat terț în cazul în care copilul minor a cărui îngrijire o asigură era un cetățean al Uniunii care nu are naționalitatea statului membru în care domiciliază?

Articolele 12, 17 și 18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, coroborate cu dispozițiile articolelor 21, 24 și 34 din Carta drepturilor fundamentale, trebuie interpretate în sensul că dreptul de ședere al unui copil minor, resortisant al unui stat membru, pe teritoriul căruia își are domiciliul, trebuie să implice acordarea unei scutiri de permis de muncă ascendentului, resortisant al unui stat terț, care asigură îngrijirea acelui copil minor și care – dacă dreptul intern al statului membru în care își are domiciliul nu ar impune obligația de a deține un permis de muncă – prin exercitarea unei activități salariate care îl supune obligației de a contribui la securitatea socială a acelui stat, îndeplinește condiția privind resursele suficiente și deținerea unei asigurări de sănătate, în scopul de a însoți dreptul de ședere al acestui copil de efectul util pe care jurisprudența comunitară (Hotărârea Zhu și Chen, citată anterior) l-a acordat în beneficiul unui copil minor, cetățean european care deține o altă naționalitate decât cea a statului membru în care își are domiciliul și care se află în întreținerea unui ascendent, resortisant al unui stat terț?

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/11

Recurs introdus la 30 ianuarie 2009 de Société des plantations de Mbanga SA (SPM) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 13 noiembrie 2008 în cauza T-128/05, SPM/Consiliul și Comisia

(Cauza C-39/09 P)

2009/C 90/16

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Société des plantations de Mbanga SA (SPM) (reprezentant: A. Farache, avocat)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—

În principal, să se dispună:

—	anularea în parte a hotărârii Tribunalului;

—	obligarea Comisiei la plata despăgubirii și la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri, inclusiv a celor efectuate de recurentă;

—

în subsidiar, să se dispună:

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, pentru ca acesta să se pronunțe din nou și să aprecieze cuantumul despăgubirilor care trebuie plătite.

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă, în esență, două motive în susținerea recursului formulat.

Prin intermediul primului motiv, aceasta susține că Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că ar fi apreciat că regimul comunitar al importului de banane nu încalcă în mod vădit și grav principiul menținerii unei concurențe efective, principiu care, potrivit recurentei, ar constitui o normă de drept al cărei obiect este conferirea de drepturi particularilor.

În această privință, recurenta invocă, pe de o parte, neluarea în considerare, de către Tribunal, a obiectivelor din materia concurenței, în măsura în care și-ar fi întemeiat hotărârea numai pe obiectivele generale urmărite în mod concret în cadrul organizării comune a pieței în sectorul bananelor. Pe de altă parte, recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod greșit legătura dintre reglementarea comunitară și practicile anticoncurențiale existente pe piața bananelor, prin faptul că ar fi refuzat să admită că dispozițiile comunitare permit, prin intermediul licențelor de import, acordarea de avantaje economice anumitor operatori privilegiați, a căror poziție pe piață ar fi consolidată de normele existente.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă încălcarea, de către Tribunal, a principiilor generale de drept și, în special, a principiului bunei administrări, prin faptul că ar fi considerat că acest principiu nu constituie, ca atare, o normă de drept al cărei obiect este conferirea de drepturi particularilor. Or, acest principiu ar fi fost consacrat în numeroase rânduri în jurisprudență și, în speță, principiul respectiv crea în sarcina Comisiei obligația de a lua în considerare situația specială a pieței și a producătorilor care nu pot obține calitatea de operatori la momentul adoptării reglementării comunitare.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de VAT and Duties Tribunal, Manchester (Regatul Unit) la 29 ianuarie 2009 – Astra Zeneca UK Limited/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-40/09)

2009/C 90/17

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

VAT and Duties Tribunal, Manchester

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Astra Zeneca UK Limited

Pârâți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebările preliminare

În circumstanțele acestei spețe, în care un angajat, conform contractului de muncă al acestuia, poate opta să primească o parte din salariu sub forma unui tichet cu valoare nominală, articolul 2 alineatul (1) din A șasea directivă a Consiliului 77/388/CEE (1) [devenit articolul 2 alineatul (1) litera (c) din directiva principală TVA] trebuie interpretat în sensul că punerea acelui tichet la dispoziția angajatului de către angajator constituie o prestare de servicii cu titlu oneros?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 6 alineatul (2) litera (b) [devenit articolul 26 alineatul (1) litera (b)] trebuie interpretat în sensul că impune ca punerea acelui tichet la dispoziția angajatului de către angajator în conformitate cu contractul de muncă să fie considerată o prestare de servicii, atunci când tichetul trebuie utilizat de către angajat în scopuri private?

În cazul în care punerea la dispoziție a tichetului nu este nici o prestare de servicii în sensul articolului 2 alineatul (1), nici o prestare de servicii în sensul articolului 6 alineatul (2) litera (b), articolul 17 alineatul (2) [devenit articolul 168] trebuie interpretat în sensul că permite angajatorului să recupereze taxa pe valoarea adăugată pe care a suportat-o prin cumpărarea și punerea tichetului la dispoziția angajatului conform contractului de angajare, atunci când tichetul este destinat unei utilizări private de către angajat?

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, JO L 145, p. 1

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/12

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 – Comisia Comunităților Europene/Republica Estonia

(Cauza C-46/09)

2009/C 90/18

Limba de procedură: estona

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Randvere și K. Simonsson)

Pârâtă: Republica Estonia

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că prin netranspunerea în mod corect în dreptul național a dispozițiilor Directivei 2000/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalațiile portuare de preluare a deșeurilor provenite din exploatarea navelor și a reziduurilor de încărcătură (1), Republica Estonia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 11 din Directiva 2000/59/CE;

—	obligarea Republicii Estonia la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Rezultă din articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/59/CE că Republica Estonia are obligația de a stabili criterii în vederea selectării navelor, altele decât navele de pescuit și de agrement cu o capacitate maximă de 12 pasageri, care urmează a fi inspectate.

Articolul 11 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2000/59 prevede că, dacă autoritatea competentă nu este satisfăcută de rezultatele unei inspecții, aceasta se asigură că nava nu părăsește portul înainte de a deversa deșeurile provenite din exploatare și reziduurile de încărcătură într-o instalație portuară de preluare, conform articolelor 7 și 10.

Republica Estonia și-a anunțat intenția de a completa legislația estoniană în vederea transpunerii în mod corect a acestor dispoziții ale directivei. Comisia nu dispune de informații referitoare la adoptarea unor astfel de modificări.

(1) JO L 332, p. 81, Ediție specială, 07/vol. 8, p. 22.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Stockholms tingsrätt (Suedia) la 6 februarie 2009 – Konkurrensverket/TeliaSonera Sverige AB

(Cauza C-52/09)

2009/C 90/19

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Stockholms tingsrätt

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Konkurrensverket

Intervenientă: Tele2 Sverige Aktiebolag

Pârâtă: TeliaSonera Sverige AB

Întrebările preliminare

1)	În ce condiții are loc o încălcare a articolului 82 CE ca urmare a diferenței dintre prețul la care o întreprindere integrată vertical care deține o poziție dominantă vinde unor concurenți produse ADSL destinate revânzării și prețul la care aceasta vine produsele clienților săi finali?

2)	Pentru a se răspunde la prima întrebare, sunt pertinente numai prețurile practicate de întreprinderea care deține o poziție dominantă față de clienții săi finali, sau trebuie să se țină seama și de prețurile practicate de concurenții acesteia pe piața clienților finali?

3)	Răspunsul la prima întrebare este influențat de faptul că întreprinderea care deține o poziție dominantă nu are o obligație legală de a furniza produse destinate revânzării, ci a decis din proprie inițiativă să facă acest lucru?

4)	Pentru ca practica descrisă în cadrul primei întrebări să fie considerată abuzivă, este necesar ca aceasta să aibă efecte restrictive asupra concurenței și, în cazul unui răspuns afirmativ, cum pot fi determinate acestea?

5)	Răspunsul la prima întrebare este influențat de nivelul puterii de piață pe care o are întreprinderea care deține o poziție dominantă?

6)	Pentru ca practica descrisă în cadrul primei întrebări să fie considerată abuzivă, este necesar ca întreprinderea care acționează astfel să ocupe o poziție dominantă atât pe piața produselor destinate revânzării, cât și pe piața clienților finali?

7)	Pentru ca practica descrisă în cadrul primei întrebări să fie considerată abuzivă, este necesar ca produsul sau serviciul furnizat de întreprinderea care deține o poziție dominantă să fie indispensabil?

8)	Răspunsul la prima întrebare este influențat de faptul că este vorba despre o livrare către un client nou?

9)	Pentru ca practica descrisă în cadrul primei întrebări să fie considerată abuzivă, este necesar ca întreprinderea care deține o poziție dominantă să aibă o posibilitate de a-și recupera pierderile?

10)

Răspunsul la prima întrebare este influențat de faptul că este vorba despre o introducere pe piață a unei noi tehnologii care necesită investiții foarte importante, ca urmare de exemplu a costurilor de instalare corespunzătoare și a eventualei necesități de a vinde în pierdere în cursul primei faze de instalare?

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/13

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de House of Lords (Regatul Unit) la 6 februarie 2009 – Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/Loyalty Management UK Limited

(Cauza C-53/09)

2009/C 90/20

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

House of Lords

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Pârâăt: Loyalty Management UK Limited

Întrebările preliminare

În cazurile în care o persoană impozabilă (denumită în continuare „promotorul”) desfășoară o activitate comercială care constă în gestionarea unui program de fidelizare a clienților pentru mai mulți participanți (denumit în continuare „programul”), în cadrul căruia promotorul încheie diverse contracte, după cum urmează:

i)	contracte cu diferite societăți denumite „sponsori” în temeiul cărora sponsorii le acordă „puncte” clienților (denumiți în continuare „participanții”) care cumpără de la ei bunuri sau servicii, iar sponsorii efectuează plăți către promotor;

ii)	contracte cu participanții potrivit cărora, în cazul în care aceștia cumpără bunuri și/sau servicii de la sponsori, primesc puncte pe care le pot schimba în bunuri și/sau servicii și

iii)

contracte cu diferite societăți (cunoscute sub denumirea „compensatori”) în temeiul cărora compensatorii acceptă, printre altele, să le ofere participanților bunuri și/sau servicii cu titlu gratuit sau la un preț mai mic decât cel care ar trebui plătit în mod normal atunci când participantul schimbă punctele, iar, în contrapartidă, promotorul plătește un „comision pentru serviciu” care se calculează în funcție de numărul de puncte schimbate la acest compensator în perioada avută în vedere,

cum trebuie interpretate articolele 14, 24 și 73 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 (1) [anterior articolele 5 și 6 și articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) din Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 (2)] în cazul în care plățile sunt efectuate de către promotor compensatorilor?

În special, aceste dispoziții trebuie interpretate astfel încât plățile de tipul celor efectuate de promotor compensatorilor trebuie considerate:

a)	contraprestație numai pentru furnizarea de servicii de către compensatori promotorului;

b)	contraprestație numai pentru livrarea de bunuri și/sau prestarea de servicii de către compensatori participanților sau

c)	contraprestație pentru, în parte, furnizarea de servicii de către compensatori promotorului și, în parte, pentru livrarea de bunuri și/sau prestarea de servicii de către compensatori participanților?

Dacă răspunsul la întrebarea 2) este c), astfel încât comisionul pentru serviciu reprezintă constraprestația pentru două operațiuni efectuate de compensatori, una dintre acestea în favoarea promotorului și cealaltă în favoarea participanților, care sunt criteriile prevăzute de dreptul comunitar pentru a se determina cum trebuie repartizat între cele două operațiuni un comision precum comisionul pentru serviciu?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3. p. 7.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de House of Lords (Regatul Unit) la 9 februarie 2009 – Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/Baxi Group Limited

(Cauza C-55/09)

2009/C 90/21

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

House of Lords

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Pârâtă: Baxi Group Limited

Întrebările preliminare

În cazurile în care:

A	o persoană impozabilă aplică un program de promovare comercială, program gestionat de o societate de publicitate și de marketing, în temeiul căruia se acordă „puncte” clienților persoanei impozabile cu ocazia cumpărării de bunuri de către clienți de la persoana impozabilă;

B	clienții schimbă punctele în bunuri-cadou obținute de la societatea de publicitate și de marketing fără a mai plăti;

persoana impozabilă a convenit cu societatea menționată să îi plătească prețul de vânzare recomandat al bunurilor-cadou,

1)	cum trebuie interpretate articolele 14, 24, 73 și 168 din Directiva TVA (1) [anterior articolele 5 și 6, articolul 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a) și articolul 17 alineatul (2) din A șasea directivă (2)] în ceea ce privește plățile efectuate de persoana impozabilă celeilalte societăți?

În special, aceste dispoziții trebuie interpretate astfel încât plățile efectuate de persoana impozabilă celeilalte societăți trebuie considerate:

a)	numai contraprestație pentru furnizarea de servicii de către cealaltă societate persoanei impozabile;

b)	numai contraprestație pentru livrarea de bunuri de către cealaltă societate persoanei impozabile;

c)	contraprestație în parte pentru furnizarea de servicii de către cealaltă societate persoanei impozabile și în parte pentru livrarea de bunuri de către cealaltă societate persoanei impozabile sau

d)	contraprestație atât pentru furnizarea de servicii de publicitate și de marketing cât și pentru livrarea de bunuri-cadou de către cealaltă societate persoanei impozabile?

Dacă răspunsul la întrebarea 2) este acela că plățile trebuie considerate în parte contraprestație pentru furnizarea de servicii de către cealaltă societate persoanei impozabile și în parte contraprestație din partea unui terț, persoana impozabilă, către cealaltă societate pentru livrarea de bunuri de către cealaltă societate clienților, care sunt criteriile prevăzute de dreptul comunitar pentru a se determina cum trebuie repartizată plata între cele două operațiuni?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3. p. 7.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania (Italia) la 11 februarie 2009 – Lucio Rubano/Regione Campania, Comune di Cusano Mutri

(Cauza C-60/09)

2009/C 90/23

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale della Campania

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Lucio Rubano

Pârâte: Regione Campania, Comune di Cusano Mutri

Întrebările preliminare

1)	Este compatibilă cu articolele 152 și 153 din Tratatul privind Uniunea Europeană prezența unei singure farmacii în comunele cu populație mai mică de 4 000 de locuitori?

Este compatibilă cu articolele 152 și 153 din Tratatul privind Uniunea Europeană condiționarea înființării unei a doua farmacii, în comune cu populație mai mare de 4 000 de locuitori, de cerințe cum ar fi: populația să depășească cu cel puțin 50 % parametrii, distanța față de farmacia existentă să fie de cel puțin 3 000 m și să existe necesități speciale de asistență farmaceutică în raport cu condițiile topografice și cu cele referitoare la rețeaua de drumuri, care să fie evaluate fie de unitățile sanitare (societăți sanitare locale), fie de asociația profesională locală sau, în orice caz, de autoritățile administrative competente în domeniul organizării și controlului serviciului de asistență farmaceutică?

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/15

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit) la 13 februarie 2009 – Association of the British Pharmaceutical Industry/Medicines and Healthcare Products Regulatory Agency

(Cauza C-62/09)

2009/C 90/24

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Association of the British Pharmaceutical Industry

Pârâtă: Medicines and Healthcare Products Regulatory Agency

Întrebările preliminare

Articolul 94 alineatul (1) din Directiva 2001/83/CE se opune punerii în aplicare de către un organism public care face parte dintr-un serviciu național de sănătate publică, în scopul reducerii cheltuielilor sale în materie de medicamente, a unui sistem care oferă stimulente financiare unor cabinete medicale (care pot, la rândul lor să confere un avantaj pecuniar medicului care prescrie medicamentele) pentru ca acestea să prescrie un medicament cu o anumită destinație, susținut de sistemul de stimulare financiară și care va fi:

a)	fie un medicament supus unei rețete, diferit de un medicament prescris anterior de medic pacientului;

b)	fie un medicament diferit de cel care ar fi fost prescris pacientului dacă nu ar fi existat sistemul de stimulare financiară,

atunci când medicamentul diferit face parte din aceeași clasă terapeutică precum cele utilizate pentru tratamentul patologiei specifice a pacientului?

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/16

Acțiune introdusă la 13 februarie 2009 – Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-64/09)

2009/C 90/25

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Oliver și J.-B. Laignelot, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a normelor administrative necesare pentru a transpune corect și complet articolul 2 punctul 13, articolul 4 alineatul (2) litera (a), articolul 5 alineatele (3) și (4), articolul 6 alineatul (3), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (1), Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Comisia invocă șapte motive întemeiate pe transpunerea incorectă în dreptul francez a anumitor dispoziții ale Directivei 2000/53/CE.

Reclamanta susține mai întâi că transpunerea definiției de la articolul 2 punctul 13 privind „informațiile referitoare la dezmembrarea” vehiculelor scoase din uz nu a fost făcută cu suficientă claritate și precizie în măsura în care dispoziția națională corespunzătoare ar avea o aplicare mult mai limitată decât dispoziția din directivă și ar omite în special orice legătură cu obiectivul tratării corespunzătoare și compatibile cu mediul înconjurător, astfel cum a fost indicat de legiuitorul comunitar.

În opinia reclamantei, transpunerea tardivă a articolului 4 alineatul (2) punctul (a) ar fi avut drept consecință prezența pe piață, timp de 18 luni, a vehiculelor, a materialelor și a componentelor care, cu excepția cazurilor în care s-a acordat o scutire, conțin plumb, mercur, cadmium sau crom hexavalent întrucât dispozițiile naționale pertinente ar fi fost aplicate numai vehiculelor recepționate în funcție de tip începând cu 31 decembrie 2004, în timp ce articolul 4 alineatul (2) litera (a) menționa data de 1 iulie 2003.

Reclamanta mai susține că procedura menționată la articolul 5 alineatul (3) privind eliberarea unui certificat de distrugere a unui vehicul scos din uz nu a fost transpusă corect în dreptul francez, ceea ce ar putea crea confuzii, în special pentru proprietarii de vehicule care provin din alte state membre. În această privință, Comisia critică în special faptul că certificatul de distrugere nu este eliberat în momentul transferării vehiculului, ci numai după distrugerea fizică a acestuia și că acel certificat nu este eliberat deținătorului vehiculului scos din uz, ci prefectului departamentului în care este înmatriculat vehiculul.

În al patrulea rând, Comisia critică transpunerea articolului 5 alineatul (4), care ar fi contrară efectului util al acestuia în măsura în care ar permite anumitor instalații autorizate – societățile de dezasamblare agreate – să refuze preluarea vehiculelor scoase din uz și s-ar abține să prevadă un mecanism de compensare în beneficiul acestor societăți de dezasamblare.

De asemenea, transpunerea articolului 6 alineatul (3) este contrară noțiunii „demontare”, care desemnează prima etapă a operațiunilor de tratare a vehiculelor scoase din uz, și anume aceea a scoaterii pieselor ușor de demontat, înainte de operațiunea de depoluare.

Reclamanta critică și transpunerea articolului 7 alineatul (1) în măsura în care autoritățile franceze ar încuraja reciclarea componentelor vehiculelor „de fiecare dată când condițiile tehnice și economice o permit”, deși directiva ar menționa o obligație mai stringentă de a recicla „atunci când este posibil din punct de vedere ecologic”.

În sfârșit, aceasta insistă asupra faptului că articolul 8 alineatul (3) obligă statele membre să adopte măsuri explicite prin care să oblige constructorii de vehicule sau producătorii de componente să furnizeze informații privind demontarea fiecărui tip de vehicul nou introdus pe piață, sub formă de manuale sau prin intermediul mediilor electronice.

(1) JO L 269, p. 34, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 142

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 16 februarie 2009 – Gebr. Weber GmbH/Jürgen Wittmer

(Cauza C-65/09)

2009/C 90/26

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Gebr. Weber GmbH

Pârât: Jürgen Wittmer

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 3 alineatul (3) primul și al doilea paragraf din Directiva 1999/44/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții legislative naționale care prevede că vânzătorul care livrează un bun neconform contractului poate refuza modul de despăgubire solicitat de consumator, în special atunci când aceasta ar presupune costuri nerezonabile (total disproporționate) ținând seama de însemnătatea neconformității și de valoarea bunurilor în cazul în care nu ar fi existat neconformitatea?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: dispozițiile articolului 3 alineatul (2) și ale articolului 3 alineatul (3) al treilea paragraf din directiva citată anterior trebuie interpretate în sensul că vânzătorul care a adus bunul la conformitate prin înlocuire trebuie să suporte cheltuielile de demontare a bunului din locul în care acesta a fost instalat de consumator ținând seama de natura și de scopul pentru care este utilizat bunul în cauză?

(1) JO L 171, p. 12, Ediție specială 15/vol. 5, p. 89.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/17

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Republica Lituania) la 16 februarie 2009 – Kirin Amgen/Lietuvos Respublikos valstybinį patentų biurą

(Cauza C-66/09)

2009/C 90/27

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Lituania)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Kirin Amgen, Inc.

Pârât: Lietuvos Respublikos valstybinis patentų biuras

Întrebările preliminare

1)	„[D]ata intrării în vigoare a prezentului regulament” avută în vedere la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1768/92, trebuie considerată, în privința Republicii Lituania, ca fiind data aderării acesteia la Uniunea Europeană?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, ce natură are raportul între articolele 19 și 7 din Regulamentul nr. 1768/92 în vederea calculării termenului de șase luni și care dintre aceste articole trebuie aplicat în speță?

3)	Autorizația de introducere pe piață, în cadrul Comunității, a intrat în vigoare în mod necondiționat în Republica Lituania la data aderării acesteia la Uniunea Europeană?

4)	În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, „intrarea în vigoare” a autorizației de introducere pe piață trebuie asimilată cu „obținerea” acesteia în sensul articolului 3 litera (b) din Regulamentul nr. 1768/92?

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/17

Recurs introdus la 17 februarie 2009 de Nuova Agricast Srl și Cofra srl împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 2 decembrie 2008 în cauzele T-362/05 și T-363/05, Nuova Agricast Srl și Cofra srl/Comisia

(Cauza C-67/09 P)

2009/C 90/28

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurente: Nuova Agricast Srl, Cofra srl (reprezentant: M. A. Calabrese, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentelor

Recurentele solicită Curții:

Cerere principală

—	Anularea hotărârii atacate, inclusiv a părții prin care se constată că scrisoarea din 29 mai 2000 nu cuprinde niciun fals și, prin urmare, respingerea, inclusiv pe fond, a cererii reconvenționale prezentate de Comisie;

—	constatarea și declararea, odată cu decizia cu privire la măsurile de organizare a procedurii adoptate la 2 martie 2006, că, acționând în modul indicat în acțiunile în primă instanță, Comisia a încălcat în mod grav și evident dreptul comunitar și a cauzat recurentelor un prejudiciu patrimonial;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra aspectelor care nu erau cuprinse în cadrul măsurilor de organizare adoptate la 2 martie 2006

—

și, în ceea ce privește cheltuielile de judecată:

i)	obligarea Comisie la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele proceduri,

ii)	sau soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul,

ori, în cazul în care Curtea decide că nu se poate pronunța pe fond:

Cerere subsidiară

—	anularea hotărârii atacate, inclusiv a părții prin care se constată că scrisoarea din 29 mai 2000 nu cuprinde niciun fals și, prin urmare, respingerea, inclusiv pe fond, a cererii reconvenționale prezentate de Comisie;

—	trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

—	soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Motivele și principalele argumente

PRIMUL MOTIV DE ANULARE: Eroare de drept, în măsura în care s-a considerat că poate fi autorizată de către Comisie o schemă care contravine principiilor securității juridice, protecției încrederii legitime și nediscriminării între întreprinderile care participă la respectiva schemă de ajutoare; încălcarea, în consecință, a articolului 87 CE și a jurisprudenței comunitare care a declarat că procedura prevăzută la articolul 88 CE nu poate constitui nicidecum un mijloc de eludare sau încălcare a unor norme sau principii de drept comunitar și care a stabilit că nu pot fi autorizate de Comisie scheme care contravin altor norme sau principii de drept comunitar.

Recurentele susțin că, interpretând Decizia din anul 1997 în modul indicat la punctul 81 din hotărârea atacată, Tribunalul de Primă Instanță a conferit întregii scheme de ajutoare autorizate prin această decizie o interpretare conform căreia aceasta este incompatibilă cu principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și nediscriminării, deoarece, interpretată astfel, schema, care deși asigura o serie de garanții precise întreprinderilor care prezentaseră pentru prima dată o ofertă potrivit celei de a doua cereri de ofertă din anul 1999 în sensul că și aceste întreprinderi ar fi putut, dacă era necesar, să reformuleze astfel de oferte în cadrul unei proceduri ulterioare, face ca o astfel de reformulare să devină logic imposibilă, întrucât, ulterior datei de 31 decembrie 1999, o astfel de cerere de oferte nu ar mai fi putut fi publicată, nici chiar în cazul în care ar fi fost rezervată reformulării unor oferte anterioare. Din acestea recurentele deduc că, interpretată astfel, schema ar fi încălcat, în afara principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, și principiul nediscriminării, deoarece numai întreprinderilor care ar fi participat pentru prima dată la cea de a doua cerere de ofertă din anul 1999 le-ar fi fost interzisă posibilitatea oferită în schimb tuturor întreprinderilor care au participat la cererile de oferte anterioare.

AL DOILEA MOTIV DE ANULARE: Eroare de drept, în măsura în care nu s-a verificat dacă interpretarea Deciziei de autorizare din anul 1997 de către Tribunal putea fi înlocuită cu o altă interpretare care să respecte principiile juridice menționate anterior. Încălcarea, în consecință, a jurisprudenței care impune instanței să efectueze o astfel de verificare și o astfel de înlocuire.

Recurentele susțin că, interpretând în mod general și abstract această schemă de ajutor astfel cum a fost autorizată prin Decizia din anul 1997, Tribunalul a omis să verifice dacă interpretarea pe care a conferit-o Deciziei de autorizare din anul 1997 putea fi înlocuită cu o altă interpretare, care să respecte principiile juridice menționate anterior și, astfel, a comis o eroare de drept întrucât a încălcat jurisprudența conform căreia atunci când un text de drept comunitar derivat poate primi mai multe interpretări, trebuie să prevaleze acea interpretare care determină conformitatea dispoziției cu Tratatul CE, mai degrabă decât cea care conduce la constatarea incompatibilității sale cu tratatul.

AL TREILEA MOTIV DE ANULARE. Recurentele susțin că hotărârea atacată, în partea (punctele 50 și 51) prin care a fost exclusă existența unui fals în cadrul scrisorii din 29 mai 2000, este afectată de o eroare de interpretare a scrisorii respective, precum și de o denaturare a faptelor și trebuie să fie anulată, fiind totodată necesară respingerea, inclusiv pe fond, a cererii reconvenționale formulate de Comisie prin care se urmărește obținerea eliminării din textul cererilor introductive a acuzației aduse de recurente potrivit căreia Comisia a săvârșit un fals intelectual în redactarea scrisorii din 29 mai 2000, lăsând să se înțeleagă că din culpa autorităților italiene nici măcar nu a fost menționată, în întâlnirea din 16 mai 2000, existența întreprinderilor care aparțin categoriei indicate în cea de a treia cerere de ofertă.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/19

Recurs introdus la 23 februarie 2009 de Volker Mergel, Klaus Kampfenkel, Burkart Bill și Andreas Herden împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 16 decembrie 2008 în cauza T-335/07 – Volker Mergel și alții/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-80/09 P)

2009/C 90/29

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurenți: Volker Mergel, Klaus Kampfenkel, Burkart Bill, Andreas Herden (reprezentant: G. P. Friderichs, avocat)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurenților

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) din 16 decembrie 2008 (cauza T-335/07-33), notificată recurenților prin fax la 18 decembrie 2008;

—	anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 25 iunie 2007 (cauza nr. R0299/2007-4);

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Obiectul litigiului îl constituie problema dacă expresia „Patentconsult” pentru servicii din clasele 35, 41 și 42 poate fi protejată ca marcă. Tribunalul de Primă Instanță ar fi considerat că „Patentconsult” constituie o indicație care descrie în mod direct și concret serviciile desemnate.

Recurenții își întemeiază recursul pe interpretarea și aplicarea eronată a articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 40/94.

Prin intermediul primului motiv, recurenții reproșează Tribunalului calificarea eronată a mărcii în cauză ca neologism, care nu prezintă nicio distincție notabilă în raport cu simpla însumare a elementelor descriptive. Tribunalul ar fi justificat lipsa caracterului distinctiv al mărcii în cauză prin aceea că marca „Patentconsult” urmează structura utilizată în mod obișnuit în cazul unor denumiri similare precum „patent consulting” sau „patent consultancy”. Această calificare ar fi însă eronată tocmai întrucât „Patentconsult” nu urmează structura obișnuită, și anume cea corectă din punct de vedere gramatical, ci se deosebește de aceasta reprezentând astfel un neologism evident care ar prezenta o diferență notabilă în raport cu simpla însumare a elementelor „patent” și „consult”.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenții susțin că Tribunalul a considerat în mod greșit că marca „Patentconsult” prezintă un caracter exclusiv descriptiv. Tribunalul a considerat că, în privința caracterului descriptiv, nu prezintă importanță posibilitatea utilizării altor expresii pentru a desemna serviciile protejate. Recurenții consideră că o altă expresie decât „Patentconsult” trebuie utilizată tocmai pentru a putea fi invocat un imperativ al disponibilității. Tocmai expresia incorectă din punct de vedere gramatical „Patentconsult” nu ar fi adaptată.

În sfârșit, prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenții reproșează Tribunalului că ar fi refuzat în mod greșit aplicarea deciziei anterioare a OAPI în legătură cu marca „Netmeeting” și a Hotărârii Curții în legătură cu marca „Baby-dry” în cauza C-383/99 P. Potrivit acestei hotărâri, o diferență perceptibilă în formulare în raport cu terminologia utilizată în limbajul curent al publicului vizat este aptă să creeze caracterul distinctiv necesar. S-ar impune respectarea acestei jurisprudențe în vederea garantării continuității și a fiabilității hotărârilor instanțelor comunitare.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/19

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Regeringsträtten (Suedia) la 26 februarie 2009 – X/Skatteverket

(Cauza C-84/09)

2009/C 90/30

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Regeringsträtten

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: X

Pârât: Skatteverket

Întrebările preliminare

Articolele 138 și 20 din Directiva privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1) trebuie interpretate în sensul că transportul de pe teritoriul statului de origine trebuie să fi început într-un anumit termen pentru a scuti de taxă o vânzare și a considera că există o achiziție intracomunitară?

2)	În mod similar, respectivele articole trebuie interpretate în sensul că transportul trebuie să fi fost realizat în statul de destinație într-un anumit termen pentru a scuti de taxă o vânzare și a considera că există o achiziție intracomunitară?

3)	Răspunsul la întrebările 1) și 2) este influențat în cazul în care bunul achiziționat este un mijloc de transport nou, iar cumpărătorul este un particular care intenționează în realitate să utilizeze mijlocul de transport într-un anumit stat membru?

4)	În ceea ce privește o achiziție intracomunitară, la ce moment trebuie să se raporteze aprecierea privind caracterul nou al unui mijloc de transport în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată?

(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7)

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/20

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Amtsgericht Schorndorf (Germania) la 2 martie 2009 – Ingrid Putz/Medianess Electronics GmbH

(Cauza C-87/09)

2009/C 90/31

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Amtsgericht Schorndorf

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Ingrid Putz

Pârâtă: Medianess Electronics GmbH

Întrebările preliminare

Dispozițiile articolului 3 alineatul (2) și ale articolului 3 alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 1999/44/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții legislative naționale care prevede că vânzătorul care a adus bunul la conformitate prin înlocuire nu trebuie să suporte cheltuielile de montare a bunului livrat ulterior în locul în care acesta a fost instalat de consumator ținând seama de natura și de scopul pentru care este utilizat bunul în cauză, atunci când montarea nu era datorată inițial conform contractului?

Dispozițiile articolului 3 alineatul (2) și ale articolului 3 alineatul (3) al treilea paragraf din directiva citată anterior trebuie interpretate în sensul că vânzătorul care a adus bunul la conformitate prin înlocuire trebuie să suporte cheltuielile de demontare a bunului din locul în care acesta a fost instalat de consumator ținând seama de natura și de scopul pentru care este utilizat bunul în cauză?

(1) Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (JO L 171, p. 12, Ediție specială 15/vol. 5, p. 89)

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/20

Recurs introdus la 3 martie 2009 de General Química S.A., Repsol Química, S.A., Repsol YPF, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șasea) pronunțate la 18 decembrie 2008 în cauza T-85/06, General Química și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-90/09 P)

2009/C 90/32

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: General Química, S.A., Repsol Química, S.A., Repsol YPF, S.A. (reprezentanți: J. M. Jiménez-Laiglesia Oñate și J. Jiménez-Laiglesia Oñate, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentelor

—	Anularea Hotărârii pronunțate la 18 decembrie 2008 în cauza T-85/06, în măsura în care se respinge motivul de anulare întemeiat pe eroarea vădită de apreciere și pe lipsa motivării privind răspunderea solidară a recurentelor;

—

anularea articolului 1 literele (g) și (h) și a articolului 2 litera (d) din decizie, în măsura în care aceasta este îndreptată împotriva Repsol YPF și Repsol Química, ca fiind responsabile solidar pentru o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE săvârșită de General Química și, în subsidiar, în măsura în care decizia este îndreptată împotriva Repsol YPF, cu reducerea, în cele două cazuri, a sancțiunii în mod adecvat.

Motivele și principalele argumente

Recursul este îndreptat împotriva respingerii motivului de anulare a deciziei privind imputarea asupra Repsol Química și a Repsol YPF a răspunderii pentru comportamentul societății General Química, S.A. În hotărâre, Tribunalul reține în mod eronat un criteriu de imputare a răspunderii fără legătură cu faptele sau cu împrejurările cauzei și nici cu încălcarea săvârșită de General Química. Tribunalul săvârșește o eroare prin imputarea asupra societății-mamă a răspunderii unei filiale, considerând că există o singură entitate economică pe baza simplei posibilități sau capacități a societății-mamă de a exercita o influență decisivă asupra filialei sale. Tribunalul nu explică nici de ce elementele pe care le reține demonstrează existența unei influențe decisive, respingând elementele existente la dosar sau denaturându-le. În plus, Tribunalul aplică în mod eronat prezumția stabilită de jurisprudență în cazurile în care societatea-mamă deține totalitatea capitalului social și răstoarnă sarcina probei fără a preciza, în orice caz, natura probelor care trebuie prezentate pentru a răsturna prezumția. Hotărârea conferă Comisiei o putere nelimitată de apreciere și de analiză a probelor care au fost furnizate pentru a răsturna această prezumție. Prin urmare, prezumția este de fapt irefutabilă. În mod similar, și în afara faptului că răspunderea Repsol YPF nu este nici individualizată, nici lipsită de ambiguități, Tribunalul săvârșește o eroare prin extinderea automată în privința societății-mamă aflată la conducerea grupului a prezumției bazate pe simpla capacitate de a exercita o influență decisivă. Răspunderea este imputată grupului de societăți, iar nu întreprinderii ca unitate economică, această răspundere fiind, mai mult, irefutabilă.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Tirrenia di Navigazione și alții/Comisia

(Cauze conexate T-265/04, T-292/04 și T-504/04) (1)

(„Ajutoare de stat - Transport maritim - Subvenții plătite de autoritățile italiene unor companii regionale - Decizie prin care ajutoarele sunt declarate ca fiind în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața comună - Acțiune în anulare - Admisibilitate - Interesul de a exercita acțiunea - Ajutoare noi sau ajutoare existente - Obligația de motivare - Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92”)

2009/C 90/33

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă în cauza T-265/04: Tirrenia di Navigazione SpA, fostă Tirrenia di Navigazione SpA și Adriatica di Navigazione SpA (Napoli, Italia) (reprezentanți: inițial G. Roberti, A. Franchi și G. Belletti, ulterior G. Roberti și G. Belletti, avocați)

Reclamante în cauza T-292/04: Caremar SpA (Napoli); Toremar SpA (Livorno, Italia); Siremar SpA (Palermo, Italia); și Saremar SpA (Cagliari, Italia) (reprezentanți: inițial G. Roberti, A. Franchi și G. Bellitti, ulterior G. Roberti și G. Bellitti, avocați)

Reclamantă în cauza T-504/04: Navigazione Libera del Golfo SpA (Napoli) (reprezentanți: S. Ravenna și A. Abate, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci și E. Righini, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Caremar SpA (reprezentanți: initial G. Roberti, A. Franchi și G. Bellitti, ulterior G. Roberti și G. Bellitti, avocați); și Republica Italiană (reprezentant: M. Fiorilli, agent)

Obiectul

Cereri de anulare în parte a Deciziei 2005/163/CE a Comisiei din 16 martie 2004 privind ajutoarele de stat plătite de Italia companiilor maritime Adriatica, Caremar, Siremar, Saremar și Toremar (Gruppo Tirrenia) (JO 2005, L 53, p. 29).

Dispozitivul

1)	În cauzele T-265/04 și T-292/04, anulează Decizia 2005/163/CE a Comisiei din 16 martie 2004 privind ajutoarele de stat plătite de Italia companiilor maritime Adriatica, Caremar, Siremar, Saremar și Toremar (Gruppo Tirrenia).

2)	În cauza T-504/04, acțiunea a rămas fără obiect.

3)	În cauza T-265/04, obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Tirrenia di Navigazione SpA.

4)	În cauza T-292/04, obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Caremar SpA, de Siremar SpA, de Saremar SpA și de Toremar SpA.

5)	În cauza T-504/04, obligă Comisia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Navigazione Libera del Golfo SpA.

6)	În cauza T-504/04, Republica Italiană și Caremar suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 239, 25.9.2004.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 – Aker Warnow Werft și Kvaerner/Comisia

(Cauza T-68/05) (1)

(„Ajutoare de stat - Construcții navale - Fosta Republică Democrată Germană - Ajutoare plătite în vederea acoperirii pierderilor rezultate din contracte de construcții navale - Ajutoare pentru competitivitate - Lipsa unor excedente de plată”)

2009/C 90/34

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Aker Warnow Werft GmbH (Rostock, Germania); și Kvaerner ASA (Oslo, Norvegia) (reprezentanți: inițial M. Schütte, avocat, și B. Immenkamp, solicitor, ulterior M. Schütte)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz și L. Flynn, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2005/374/CE a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Germania în favoarea Kvaerner Warnow Werft (JO 2005, L 120, p. 21).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia 2005/374/CE a Comisiei din 20 octombrie 2004 privind ajutorul de stat pus în aplicare de Germania în favoarea Kvaerner Warnow Werft.

2)	Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Aker Warnow Werft GmbH și de Kvaerner ASA.

(1) JO C 106, 30.4.2005.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/23

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 martie 2009 – Borax Europe/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-121/05) (1)

(„Acces la documente - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Documente și înregistrări sonore - Refuzarea accesului - Excepție referitoare la protecția vieții private și a integrității individului - Excepție referitoare la protecția procesului decizional”)

2009/C 90/35

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Borax Europe Ltd (Guildford, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Vandermeersch și K. Nordlander, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Costa de Oliveira și I. Chatzigiannis, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei secretarului general al Comisiei din 17 ianuarie 2005 privind refuzarea accesului la anumite documente și înregistrări sonore din cadrul celei de a treizecea adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 1967, 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23)

Dispozitivul

Anulează Decizia secretarului general al Comisiei din 17 ianuarie 2005 prin care se refuză accesul la anumite documente și înregistrări sonore din cadrul celei de a treizecea adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 143, 11.6.2005.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/23

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 martie 2009 – Borax Europe/Comisia

(Cauza T-166/05) (1)

2009/C 90/36

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Borax Europe Ltd (Guildford, Regatul Unit) (reprezentanți: D. Vandermeersch și K. Nordlander, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Costa de Oliveira și I. Chatzigiannis, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei secretarului general al Comisiei din 21 februarie 2005 privind refuzarea accesului la anumite documente și înregistrări sonore din cadrul celei de a treizecea adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 1967, 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23)

Dispozitivul

Anulează Decizia secretarului general al Comisiei din 21 februarie 2005 în măsura în care refuză accesul Borax Europe Ltd la înregistrările reuniunii din 5 și 6 octombrie 2004, la cele două proiecte de proces-verbal sumar al acestei reuniuni, la treisprezece comentarii ale unor experți, la două comentarii ale reprezentanților industriei și la documentul prezentat de raportorul danez.

2)	Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 155, 25.6.2005.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/24

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Italia/Comisia

(Cauza T-424/05) (1)

(„Ajutoare de stat - Schemă de ajutor pusă în aplicare de autoritățile italiene în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună - Obligația de motivare - Caracterul selectiv al măsurii - Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și denaturarea concurenței - Articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE”)

2009/C 90/37

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: P. Gentili, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci și E. Righini, agenți)

Obiectul

Anularea Deciziei 2006/638/CE a Comisiei din 6 septembrie 2005 privind schema de ajutor pe care Italia intenționează să o pună în aplicare în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie cotate pe piețele reglementate (JO 2006, L 268, p. 1).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 22, 28.1.2006.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/24

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Associazione italiana del risparmio gestito și Fineco Asset Management/Comisia

(Cauza T-445/05) (1)

(„Ajutoare de stat - Schemă de ajutor pusă în aplicare de autoritățile italiene în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună - Acțiune în anulare - Afectare directă și individuală - Admisibilitate - Obligația de motivare - Caracterul selectiv al măsurii - Obligația de recuperare”)

2009/C 90/38

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Associazione italiana del risparmio gestito (Roma, Italia) și Fineco Asset Management SpA (Roma) (reprezentanți: G. Escalar, G. Cipolla și V. Giordano, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci și E. Righini, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă reclamantele la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 48, 25.2.2006.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/25

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 – Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul

(Cauza T-249/06) (1)

(„Dumping - Importuri ale anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina - Calcularea valorii normale - Cooperarea industriei comunitare - Ajustare - Funcții ce pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision - Entitate economică unică - Eroare vădită de apreciere - Ofertă de angajament - Dreptul la apărare - Obligație de motivare”)

2009/C 90/39

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT), fostă Nikopolsky Seamless Tubes Plant „Niko Tube” ZAT (Nikopol, Ucraina) și Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT), fostă Nizhnedneprovsky Tube-Rolling Plant VAT (Dnipropetrovsk, Ucraina) (reprezentanți: inițial H.-G. Kamann și P. Vander Schueren, ulterior P. Vander Schueren, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. -P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: initialement H. van Vliet și T. Scharf, ulterior H. van Vliet și K. Talabér-Ritz, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 954/2006 al Consiliului din 27 iunie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina, de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2320/97 și (CE) nr. 348/2000 ale Consiliului și de încheiere a reexaminării intermediare și a reexaminării în temeiul expirării măsurilor a drepturilor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Rusia și din România și de încheiere a reexaminării intermediare a drepturilor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Rusia, România, Croația și Ucraina (JO L 175, p. 4, Ediție specială, 11/vol. 46, p. 138).

Dispozitivul

Anulează articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 954/2006 al Consiliului din 27 iunie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina, de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2320/97 și (CE) nr. 348/2000 ale Consiliului și de încheiere a reexaminării intermediare și a reexaminării în temeiul expirării măsurilor a drepturilor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Rusia și din România și de încheiere a reexaminării intermediare a drepturilor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Rusia, România, Croația și Ucraina, în măsura în care taxa antidumping stabilită pentru exporturile către Comunitatea Europeană de produse fabricate de Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT (Interpipe Niko Tube ZAT) și de Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (Interpipe NTRP VAT) depășește taxa care ar fi fost aplicabilă dacă prețul de export nu ar fi fost ajustat în temeiul unui comision atunci când vânzările aveau loc prin intermediul comerciantului de legătură, Sepco SA.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată și un sfert din cheltuielile de judecată efectuate de reclamante. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 261, 28.10.2006.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/25

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Professional Tennis Registry/OAPI – Registro Profesional de Tenis (PTR PROFESSIONAL TENNIS REGISTRY)

(Cauza T-168/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative PTR PROFESSIONAL TENNIS REGISTRY - Marcă națională și comunitară figurativă anterioară RPT Registro Profesional de Tenis, S. L. și marcă națională figurativă anterioară RPT European Registry of Professional Tennis - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94”)

2009/C 90/40

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Professional Tennis Registry, Inc. (Hilton Head Island, Carolina de Sud, Statele Unite) (reprezentanți: M. Vanhegan și B. Brandreth, barristers)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Registro Profesional de Tenis, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: M. Zarobe, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 februarie 2007, astfel cum a fost rectificată (cauza R 1050/2005-1), privind o procedură de opoziție între Registro Profesional de Tenis, SL și Professional Tennis Registry, Inc.

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 28 februarie 2007, astfel cum a fost rectificată (cauza R 1050/2005-1).

2)	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Professional Tennis Registry, Inc.

3)	Registro Profesional de Tenis, SL suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 170, 21.7.2007.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/26

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 – Piccoli/OAPI (Forma unei scoici)

(Cauza T-8/08) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale - Forma unei scoici - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94 - Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare - Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr 40/94”)

2009/C 90/41

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: G. M. Piccoli Srl (Alzano Lombardo, Italia) (reprezentanți: S. Giudici și S. Caselli, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: L. Rampini, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 28 septembrie 2007 (cauza R 530/2007-1) privind o cerere de înregistrare ca marcă comunitară a unui semn tridimensional constând în forma unei scoici.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă G. M. Piccoli Srl la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 64, 8.3.2008.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/26

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 18 februarie 2009 – IMS/Comisia

(Cauza T-346/06) (1)

(„Acțiune în anulare și în despăgubiri - Directiva 98/37/CE - Echipament tehnic purtând marcajul «CE» - Riscuri pentru securitatea persoanelor - Măsură națională de interzicere - Aviz al Comisiei care declară justificată măsura națională - Acțiune în anulare - Retragerea actului atacat - Nepronunțare asupra fondului - Acțiune în despăgubiri - Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului - Inadmisibilitate”)

2009/C 90/42

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Industria Masetto Schio Srl (IMS) (Schio, Italia) (reprezentanți: F. Colonna și T. Romolotti, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Zadra și D. Lawunmi, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Republica Franceză (reprezentant: G. de Bergues, agent)

Obiectul

Pe de o parte, anularea avizului Comisiei C(2006) 3914 din 6 septembrie 2006 privind o măsură de interzicere a anumitor prese mecanice purtând marca IMS, adoptată de autoritățile franceze, și, pe de altă parte, o acțiune în despăgubiri prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în urma adoptării actului atacat.

Dispozitivul

1)	Constată că nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei.

2)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă pentru restul motivelor.

3)	Comisia suportă cheltuielile de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii. Pentru restul capetelor de cerere, Comisia și Industria Masetto Schio Srl (IMS) suportă fiecare jumătate din cheltuielile de judecată.

4)	Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 20, 27.01.2007.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/27

Acțiune introdusă la 6 februarie 2009 – Republica Elenă/Comisia

(Cauza T-46/09)

2009/C 90/44

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Republica Elenă (reprezentanți: V. Kontolaimos, I. Chalkias și S. Charitaki, consilieri juridici ai statului și S. Papaïoannou, reprezentant juridic al Serviciului juridic al statului)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea sau modificarea deciziei atacate, potrivit celor precizate mai clar în acțiune;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune este îndreptată împotriva Deciziei C(2008) 7820 final a Comisiei din 8 decembrie 2008 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA), notificată reclamantei sub numărul SG-Greffe (2008) D 207864/09-12-2008.

Reclamanta invocă douăsprezece motive de anulare în susținerea argumentelor sale.

Mai precis, în domeniul citricelor, în temeiul primului motiv de anulare, reclamanta arată că, în ceea ce privește suma corecției propuse, Comisia a interpretat și a aplicat în mod eronat documentele Comisiei AGRI VI 5330/97, AGRI 61495/2002/REV I și AGRI 60637/2006 (calcularea consecințelor financiare la închiderea conturilor FEOGA – Orientări – Deficiențe recurente – Recidivă) întrucât nu există nici o lipsă de controale de bază, nici deficiențe recurente în schema de ajutor pentru citrice, în timp ce, prin intermediul celui de al doilea motiv de anulare, aceasta invocă aprecierea eronată a situației de fapt de către Comisie și impunerea de către Comisie a unei corecții financiare disproporționate, întrucât controalele administrative și contabile au avut loc, iar plata în numerar a privit numai un singur caz.

În domeniul ajutoarelor pentru bumbac, în temeiul celui de al treilea motiv de anulare, reclamanta înaintează cinci argumente specifice: a) în opinia acesteia, corecția este arbitrară și disproporționată întrucât nu s-a ținut seama de îmbunătățirea sistemului și de modificarea tardivă a schemei de ajutor pentru bumbac în anul 2001; b) corecția ar fi trebuit să fie diferită în fiecare an, dat fiind că situația sistemului de control nu era aceeași în cursul ambelor perioade; c) contabilitatea schemei de ajutor pentru bumbac era asigurată de SIGC; d) măsurile de mediu au fost controlate în timp util și e) executarea controalelor la fața locului privind suprafețele (5 %) a avut loc în timp util și a fost eficace.

În ceea ce privește primele pentru bovine, în temeiul celui de al patrulea motiv de anulare, reclamanta susține că decizia atacată este afectată întrucât a fost adoptată după expirarea termenului rezonabil de finalizare a procedurii de închidere a conturilor și că trebuie anulată întrucât a fost adoptată de o instituție care, ratione temporis, nu era competentă și/sau întrucât a fost adoptată ca urmare a unui abuz de putere al Comisiei și/sau întrucât încalcă securitatea juridică a statelor membre.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de anulare, Republica Elenă arată, în subsidiar, că decizia Comisiei trebuie anulată întrucât aceasta retroactivează, pentru impunerea corecțiilor, la o perioadă anterioară scrisorii de conciliere sau, în lipsă, ultimei scrisori cu observații.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, în special în ceea ce privește motivele impunerii corecțiilor, Republica Elenă invocă interpretarea și aplicarea eronată a articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 (1) și a Orientărilor, aprecierea greșită a situației de fapt și a probelor sau, în caz contrar, o eroare cu privire la situația de fapt, precum și lipsa de motivare.

În domeniul ajutorului pentru ulei de măsline, în temeiul celui de al șaptelea motiv de anulare, se susține că decizia atacată este afectată întrucât a fost adoptată după expirarea termenului rezonabil de finalizare a procedurii de închidere a conturilor și că trebuie anulată întrucât a fost adoptată de o instituție care, ratione temporis, nu era competentă și/sau întrucât a fost adoptată ca urmare a unui abuz de putere al Comisiei și/sau întrucât încalcă securitatea juridică a statelor membre.

Prin intermediul celui de al optulea motiv de anulare, se susține, cu titlu subsidiar, că decizia atacată retroactivează, pentru impunerea corecțiilor, la o perioadă anterioară scrisorii de conciliere sau, în lipsă, ultimei scrisori cu observații.

Prin intermediul celui de al nouălea motiv de anulare și, în special, în ceea ce privește motivele impunerii corecției, reclamanta arată că decizia atacată trebuie anulată pentru interpretarea eronată a Regulamentului (CE) nr. 1258/1999 și a Regulamentului (CE) nr. 1663/95 (2), a Orientărilor VI/5330/97 și AGRI/61495/2002 și a dispozițiilor speciale ale regimului în cauză [Regulamentul (CEE) nr. 2261/84 (3) (articolul 16), Regulamentul (CE) nr. 2366/98 (4) (articolele 27 și 28) și Regulamentul (CE) nr. 1638/98 (5) (articolele 2 și 2a)], eroare cu privire la situația de fapt, aprecierea greșită a situației de fapt, lipsa de motivare și încălcarea principiului proporționalității.

În sfârșit, în ceea ce privește depășirea prin corecțiile financiare a limitelor de plată tardivă, prin intermediul celui de al zecelea motiv, reclamanta susține că decizia atacată trebuie să fie anulată, în partea care privește ancheta FA/2005/70, pentru încălcarea normelor procedurii de închidere a conturilor și a Regulamentului (CE) nr. 817/2004 (6), pentru lipsă de motivare și încălcarea principiului proporționalității.

Prin intermediul celui de al unsprezecelea motiv de anulare, reclamanta susține că decizia Comisiei trebuie să fie anulată de asemenea în ceea ce privește capitolul său privind ancheta contabilă FA/2006/108 pentru încălcarea normelor procedurii de închidere a conturilor, aplicarea eronată a Regulamentului (CE) nr. 296/96 (7), aprecierea greșită a situației de fapt, lipsa de motivare și încălcarea principiului proporționalității, în timp ce, în sfârșit, prin intermediul celui de al doisprezecelea motiv de anulare, este atacat capitolul deciziei atacate privind ancheta FA/2006/137 pentru motivare insuficientă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (JO L 160, p. 103).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1663/95 al Comisiei din 7 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 729/70 al Consiliului privind procedura de lichidare a conturilor FEOGA, secțiunea Garantare (JO L 158, p. 6).

(3) Regulamentul (CEE) nr. 2261/84 al Consiliului din 17 iulie 1984 de adoptare a normelor generale privind acordarea ajutorului pentru producția de ulei de măsline și pentru organizațiile de producători (JO L 208, p. 3).

(4) Regulamentul (CE) nr. 2366/98 al Comisiei din 30 octombrie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de ajutor pentru producția de ulei de măsline pentru campaniile de comercializare 1998/1999-2000/2001 (JO L 293, p. 50).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1638/98 al Consiliului din 20 iulie 1998 de modificare a Regulamentului nr. 136/66/CEE privind stabilirea unei organizări comune a piețelor în sectorul uleiurilor și grăsimilor (JO L 210, p. 32).

(6) Regulamentul (CE) nr. 817/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) (JO L 153, p. 30, Ediție specială 03/vol. 57, p. 116).

(7) Regulamentul (CE) nr. 296/96 al Comisiei din 16 februarie 1996 privind datele care urmează să fie transmise de către statele membre și contabilizarea lunară a cheltuielilor finanțate în cadrul secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2776/88 (JO L 39, p. 5).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/29

Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 – Evropaïki Dynamiki/Comisia

(Cauza T-49/09)

2009/C 90/45

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Evropaïki Dynamiki – Proigmena Systimata Tilepikoinonion Pliroforikis kai Tilematikis AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și P. Katsimani, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei Comisiei, comunicată reclamantei prin scrisoarea din 21 noiembrie 2008, de respingere a ofertei reclamantei, depusă în cadrul cererii de ofertă REGIO-A4-2008-01, având ca obiect „Menținerea și dezvoltarea sistemelor informatice ale Direcției Generale Politică Regională” (1), precum și a tuturor deciziilor ulterioare conexe, inclusiv a deciziei prin care contractul este atribuit ofertantului câștigător;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la repararea prejudiciului produs reclamantei prin procedura de atribuire respectivă, în valoare de 4 520 845,05 EUR;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, chiar și în cazul respingerii acțiunii.

Motivele și principalele argumente

În speță, reclamanta urmărește anularea deciziei pârâtei privind, pe de o parte, respingerea ofertei pe care a prezentat-o ca răspuns în cadrul cererii de ofertă REGIO-A4-2008-01, având ca obiect „menținerea și dezvoltarea sistemelor informatice ale Direcției Generale Politică Regională”, și, pe de altă parte, atribuirea contractului în favoarea ofertantului câștigător. În plus, reclamanta solicită repararea pretinsului prejudiciu produs prin procedura de atribuire.

Reclamanta invocă patru motive în susținerea concluziilor sale.

În primul rând, reclamanta susține că, pe de o parte, Comisia ar fi încălcat principiul egalității de tratament, introducând a posteriori criterii despre care ofertanții nu ar fi avut cunoștință și, pe de altă parte, utilizând o formulă de evaluare discriminatorie.

În al doilea rând, aceasta susține că decizia comitetului de evaluare nu este motivată suficient.

În al treilea rând, reclamanta arată că, prin introducerea unui comitet de evaluare complementar, Comisia ar fi încălcat norme esențiale de procedură.

În al patrulea rând, reclamanta susține că pârâta și-ar fi întemeiat evaluarea ofertei reclamantei pe considerații și supoziții nefondate, săvârșind astfel erori grave și vădite de apreciere și un abuz de putere.

(1) JO 2008, S 117-155067.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/29

Acțiune introdusă la 3 februarie 2009 – Ifemy’s/OAPI – Dada & Co Kids (Dada & Co. kids)

(Cauza T-50/09)

2009/C 90/46

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ifemy’s Holding GmbH (München, Germania) (reprezentant: H. G. Augustinowski, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dada & Co Kids Srl (Prato, Italia)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei R 911/2008-4 din 2 noiembrie 2008 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: Marca figurativă „DADA& CO. Kids”, pentru produse din clasa 25

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: Înregistrarea germană nr. 20 114 449 a mărcii verbale „DADA” , pentru produse din clasa 25

Decizia diviziei de opoziție: Respinge opoziția

Decizia camerei de recurs: Respinge recursul

Motivele invocate: Încălcarea principiului egalității de tratament, al concurenței loiale și al statului de drept, astfel cum sunt consacrate la articolele 2 CE și 3 CE, precum și a articolului 43 și a articolului 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului și a normei 50 alineatul (2) și a normei 80 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 (1) al Comisiei, în măsura în care camera de recurs nu a anulat decizia diviziei de opoziție care menționa în mod greșit reclamantul și în măsura în care, în plus, camera de recurs a hotărât în mod eronat că în fața diviziei de opoziție reclamantului i se acordaseră toate posibilitățile de a prezenta probe relevante.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/30

Acțiune introdusă la 11 februarie 2009 – Cafea/OAPI – Christian (BEST FARM)

(Cauza T-53/09)

2009/C 90/47

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: Cafea GmbH (Hamburg, Germania) (reprezentanți: C. Schumann și M. Hartmann, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dieter Christian (Frankfurt, Germania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs din 27 noiembrie 2008 în cauza R 420/2008-1;

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată;

—	obligarea solicitantului mărcii la plata cheltuielilor determinate de procedura de opoziție și de procedura de recurs în fața Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Dieter Christian.

Marca comunitară vizată: marca verbală „BEST FARM” pentru produse din clasele 29, 30, 31 și 32 (cererea nr. 3 089 281).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta, sub numele său comercial anterior KORD Beteiligungsgesellschaft mbH & Co. KG.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală germană „BESTFORM” pentru produse și servicii din clasele 1, 29, 30, 32, 33 și 42 (nr. 30 056 334).

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât există un risc de confuzie sau, cel puțin, de asociere între mărcile în cauză.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/30

Acțiune introdusă la 11 februarie 2009 – XXXLutz Marken/OAPI – Natura Selection (Linea Natura Natur hat immer Stil)

(Cauza T-54/09)

2009/C 90/48

Limba în care a fost formulată acțiunea: germana

Părțile

Reclamantă: XXXLutz Marken GmbH (Wels, Austria) (reprezentant: H. Pannen, Rechtsanwalt)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Natura Selection SL (Barcelona, Spania)

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei R 1787/2007-2 a Camerei a doua de recurs a OAPI din 28 noiembrie 2008;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca figurativă „LineaNatura Natur hat immer Stil”, pentru produse clasificate în clasele 8, 14, 16, 20, 21, 24, 25 și 27 (cerere de înregistrare a mărcii nr. 4 626 693)

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Natura Selection SL

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă „natura selection” (marcă comunitară nr. 2 016 384), pentru produse și servicii clasificate în clasele 3, 14, 16, 20, 25, 35, 38, 39 și 42 precum și alte mărci figurative, comunitare și spaniole, care conțin numele „natura”, pentru produse și servicii clasificate în clasele 3, 14, 16, 20, 21, 24, 25, 27, 28, 35, 39 și 42

Decizia diviziei de opoziție: admiterea opoziției

Decizia camerei de recurs: respingerea recursului

Motivele invocate: Încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 (1), întrucât între mărcile aflate în conflict nu există nici un risc de confuzie.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/31

Acțiune introdusă la 13 februarie 2009 – Saint-Gobain Glass France și alții/Comisia

(Cauza T-56/09)

2009/C 90/49

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Saint-Gobain Glass France SA (Courbevoie, Franța), Saint-Gobain Sekurit Deutschland GmbH & Co. KG (Aachen, Germania), Saint-Gobain Sekurit France SAS (Thourotte, Franța) (reprezentanți: B. van de Walle de Ghelcke, B. Meyring, M. Guillaumond și E. Venot, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

Anularea versiunii modificate a Deciziei C(2008) 6815 a Comisiei Comunităților Europene din 12 noiembrie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE în cazul COMP/39.125 – geam auto, astfel cum a fost adoptată prin Decizia C(2009)863 final din 11 februarie 2009, notificată reclamantelor la 13 și la 16 februarie 2009, precum și a motivelor pe care se întemeiază dispozitivul, în măsura în care versiunea modificată a acestei decizii se adresează reclamantelor, sau, alternativ, anularea articolului 2;

—	în subsidiar, reducerea la un nivel adecvat a amenzii aplicate reclamantelor prin articolul 2 din versiunea modificată a deciziei astfel cum a fost adoptată prin Decizia C(2009)863 final din 11 februarie 2009, notificată reclamantelor la 13 și la 16 februarie 2009;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acțiunii, reclamantele solicită anularea parțială a Deciziei C(2008) 6815 a Comisiei Comunităților Europene din 12 noiembrie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE în Cazul COMP/39.125 – geam auto, prin care Comisia constatase că anumite întreprinderi, între care se numără și reclamantele, au încălcat articolul 81 alineatul (1) CE și articolul 53 alineatul (1) din Acordul privind Spațiul Economic European, deoarece au repartizat contracte de furnizare a geamurilor pentru automobile și și-au coordonat politicile de preț și strategiile de aprovizionare pe piața europeană a geamurilor auto.

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă un număr de opt motive, întemeiate pe:

—

o încălcare a dreptului de acces la o instanță independentă și imparțială ca și a dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție, întrucât amenda ar fi fost impusă de o autoritate administrativă care cumulează puterile de cercetare și de sancționare, precum și o nelegalitate a Regulamentului nr. 1/2003 (1) în măsura în care acesta nu prevede acest drept de acces la o instanță independentă și imparțială;

—	o încălcare a dreptului reclamantelor de a fi ascultate, întrucât Comisia nu ar fi aplicat principiul contradictorialității cât privește modul de calcul al amenzii, în aplicarea orientărilor din 2006 în domeniul amenzilor (2);

—	o încălcare a articolului 253 CE, întrucât decizia atacată nu ar fi motivată suficient, în măsura în care Comisia nu a explicat concret pe baza căror vânzări a calculat cifra de afaceri în legătură cu încălcarea dreptului comunitar;

—	o încălcare a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 și a principiului personalității pedepselor, precum și un abuz de putere, întrucât plafonul de 10 % ar fi trebuit aplicat numai la cifra de afaceri a reclamantelor, excluzând cifra de afaceri a Compagnie de Saint-Gobain;

—

o încălcare a principiului neretroactivității pedepselor, în măsura în care Comisia ar fi aplicat în mod retroactiv orientările din 2006 în domeniul amenzilor, ceea ce ar fi condus la o sporire semnificativă și neprevizibilă a nivelului amenzilor, iar Comisia și-a întemeiat decizia atacată pe aceste orientări în pofida faptului că acestea ar fi fost adoptate după încetarea încălcării dreptului comunitar;

—	o încălcare a principiului proporționalității, prin impunerea unei amenzi excesive, disproporționate și nejustificabile din perspectiva obiectivului de descurajare;

—

o încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 și o lipsă de motivare, în măsura în care Comisia nu ar avea dreptul să se întemeieze pe cele două cazuri de recidivă considerate relevante în cadrul deciziei atacate, deoarece reclamantele nu ar fi fost destinatarele niciuneia dintre respectivele decizii;

—	o eroare de drept în aplicarea articolului 23 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003 în măsura în care Comisia nu ar fi luat în considerare, la calculul amenzii, faptul că reclamantele nu au contestat faptele.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2) Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/32

Acțiune introdusă la 18 februarie 2009 – Soliver/Comisia

(Cauza T-68/09)

2009/C 90/50

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Soliver NV (Roeselare, Belgia) (reprezentanți: H. Gilliams și J. Bocken, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea articolului 1 din Decizia Comisiei din 12 noiembrie 2008 în cazul COMP/39.125 – sticlă pentru automobile, în măsura în care aceasta reține că reclamanta a participat, între 19 noiembrie 2001 și 11 martie 2003, la infracțiunea constatată în decizia respectivă;

—	anularea articolului 2 din Decizia Comisiei din 12 noiembrie 2008 în cazul COMP/39.125 – sticlă pentru automobile, în măsura în care aceasta impune reclamantei o amendă de 4 396 000 euro;

—	în subsidiar, reducerea substanțială a amenzii aplicate reclamantei;

—	în orice situație, obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă încălcarea articolului 81 CE și a articolului 53 SEE și a obligației de motivare, și o evaluare vădit incorectă a situației de fapt. Reclamanta susține că decizia contestată menționează în mod incorect că reclamanta a participat, între 19 noiembrie 2001 și 11 martie 2003, la infracțiunea constatată la articolul 1 din decizia contestată.

În al doilea rând, reclamanta susține că valoarea vânzărilor luată în considerare de Comisie nu este susținută de motive, nu este conformă cu Orientările privind calcularea amenzilor, nu permite reclamantei să se apere, este contrară prezumției de nevinovăție și încalcă principiul egalității de tratament.

În al treilea rând, reclamanta invocă încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității, a Orientărilor privind calcularea amenzilor și a obligației de motivare. La calcularea cuantumului de bază al amenzii aplicate reclamantei, Comisia a aplicat un procent excesiv de ridicat din valoarea vânzărilor sale.

În al patrulea rând, reclamanta invocă încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității și o evaluare vădit incorectă a situației de fapt, întrucât Comisia a înmulțit valoarea vânzărilor reclamantei cu numărul de ani în cursul cărora se pretinde că reclamanta a luat parte la infracțiunea constatată la articolul 1 din decizia contestată.

În al cincilea rând, reclamanta invocă încălcarea interdicției efectului retroactiv. Conform reclamantei, Comisia aplică Orientările (1) din 2006 unei pretinse infracțiuni care a fost săvârșită înainte de adoptarea acestor orientări.

În al șaselea rând, reclamanta invocă încălcarea principiilor egalității de tratament și proporționalității și o evaluare vădit incorectă a situației de fapt, întrucât Comisia a majorat cuantumul de bază al amenzii aplicate reclamantei cu un cuantum suplimentar de 16 % din valoarea vânzărilor acesteia.

În al șaptelea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 81 CE și a Orientărilor privind calcularea amenzilor, întrucât, la calcularea amenzii aplicate reclamantei, Comisia a refuzat să ia în considerare diferite circumstanțe atenuante în favoarea acesteia.

(1) Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (Text cu relevanță pentru SEE) (JO 2006 C 210, p.2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/33

Acțiune introdusă la 20 februarie 2009 – Provincie Groningen și Provincie Drenthe/Comisia

(Cauza T-69/09)

2009/C 90/51

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamante: Provincie Groningen (Groningen, Țările de Jos) și Provincie Drenthe (Assen, Țările de Jos) (reprezentanți: C. Dekker și E. Belhadj, avocați)

Pârâtă: Comisa Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

Anularea în parte a articolului 2 din Decizia C (2008) 8355 a Comisiei din 11 decembrie 2008 privind reducerea contribuției financiare a Fondului european pentru dezvoltare regională, acordată inițial în cadrul documentului unic de programare pentru intervențiile structurale comunitare în regiunea Groninge Drenthe, cuprins în Obiectivul nr. 2– nr. 97.07.13.003, conform Deciziei C (1997) 1362 a Comisiei din 26 mai 1997, în măsura în care privește corecția forfetară de 2 % în cuantum de 1 139 346,24 EUR, care a fost aplicată, și cheltuielile în cuantum total de 8 441 804 NLG care nu au fost declarate eligibile și în măsura în care se referă la corecția extrapolată de 5,76 % precum și la corecția în cuantum de 1 160 456 NLG în legătură cu neatribuirea contractelor de achiziții publice sub pragurilor menționate în directivele privind contractele de achiziții publice;

—	obligarea Comisei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă în primul rând o încălcare a articolului 24 din Regulamentul nr. 4253/88 (1) întrucât Comisia a aplicat o corecție prin extrapolare de 5,76 % pentru neregulile constatate și o corecție forfetară de 2 % pentru neîndeplinirea unor dispoziții specifice privind proiectul și programul, deși aceste corecții nu se pot întemeia pe articolul menționat.

În al doilea rând, reclamantele invocă o încălcare a articolelor 28 CE și 49 CE întrucât Comisia nu ar fi respectat regula conform căreia contractele de achiziții publice a căror valoare se situează sub pragurile menționate în Directivele 93/37/CEE (2), 93/38/CEE (3) și 92/50/CEE (4) privind contracte de achiziții publice pot fi atribuite conform prevederilor privind libera circulație a mărfurilor și libera prestarea a serviciilor numai dacă există un element transfrontalier.

În al treilea rând, reclamantele invocă o încălcare a principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime întrucât potrivit Comisiei, contractele de achiziții publice a căror valoare se situează sub pragurile menționate în directivele privind cereri de ofertă publice trebuie atribuite numai conform prevederilor privind libera circulație a mărfurilor și libera prestarea a serviciilor, deși acest aspect nu era clar la momentul executării documentului unic de programare pentru regiunea Groningen-Drenthe, în cadrul Obiectivului nr. 2.

În al patrulea rând, reclamantele invocă o încălcare a Tratatului CE, în special a articolului 211 CE întrucât Comisia ar fi aplicat o corecție forfetară de 2 % pentru o pretinsă nerespectare a unor dispoziții naționale privind proiectul, deși nu ar fi fost competentă în această privință.

În al cincilea rând, reclamantele invocă o încălcare a Regulamentelor nr. 4253/88 și 2064/97 (5) întrucât, contrar aprecierii Comisiei, și-ar fi îndeplinit obligațiile cu privire la sistemul de gestiune și control.

În al șaselea rând, reclamantele invocă o încălcare a principiului protecției încrederii legitime întrucât Comisia le-a indus așteptarea legitimă că sistemul de gestiune și control existent și alte forme de supraveghere sunt suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin.

În al șaptelea rând, reclamantele invocă o încălcare a Regulamentului nr. 4253/88 întrucât Comisia a susținut în mod eronat că proiectul Noord-Zuidroute nu ar fi încheiat la timp și că ar exista erori în cadrul sistemului de gestiune și control pentru care se aplică o corecție forfetară de 2 %.

În al optulea rând, reclamantele invocă o încălcare a Directivei 93/36/CEE întrucât Comisia a susținut în mod eronat că, în cadrul proiectului Waterfabriek Noorder Dierenpark Emmen, ar fi fost încheiate, contrar Directivei 93/36/CEE (6), contracte de livrare de membrane și a unui sistem de control al procesului fără nicio formă de concurență, Directiva 93/36/CEE permițând de fapt acest lucru în cazul respectiv.

În al nouălea rând, reclamantele invocă o încălcare a Directivelor 92/50/CEE și 93/36/CEE întrucât Comisia a susținut în mod eronat că, în cadrul proiectului Waterfabriek Noorder Dierenpark Emmen s-ar fi încheiat, contrar Directivei 92/50/CEE, un contract de gestiune a proiectului și a cadrului fără nicio formă de concurență, deși acest contract face parte din executarea lucrării în sensul Directivei 93/36/CEE și, prin urmare, nu trebuie atribuit în mod separat.

În al zecelea rând, reclamantele invocă o încălcare a Directivei 93/38/CEE întrucât Comisia a susținut în mod eronat că, în cadrul proiectului Centraal Station Groningen, ar fi fost atribuit un contract de închiriere a unor unități temporare de cazare contrar Directivei 93/38/EEC, deși această cazare temporară ar trebui clasificată drept „lucrare” în sensul Directivei 93/38/CEE.

În al unsprezecelea rând, reclamantele invocă o încălcare a Regulamentului nr. 4253/88 întrucât Comisia a susținut în mod eronat că subvenționarea centrului tehnologic Noord-Nederland nu ar fi conformă documentului unic de programare.

În ultimul rând, reclamantele invocă o încălcare a Tratatului CE și a Regulamentului nr. 4253/88 întrucât Comisia, în scopul stabilirii procentajului total de eroare, ar fi luat în considerare în mod incorect constatări privind Verbouwplan Martinihal Groningen.

(1) Regulamentul (CEE) al Consiliului nr. 4253/88 din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente (JO L 374, p. 1).

(2) Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1933 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199, p. 54).

(3) Directiva 93/38/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 199, p. 84).

(4) Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).

(5) Regulamentul (CE) nr. 2064/97 al Comisiei din 15 octombrie 1997 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 4253/88 al Consiliului privind controlul financiar de către statele membre al operațiunilor cofinanțate prin Fondurile Structurale (JO L 290, p. 1).

(6) Directiva 93/36/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri (JO L 199, p. 1).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/34

Acțiune introdusă la 19 februarie 2009 – Țările de Jos/Comisia

(Cauza T-70/09)

2009/C 90/52

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: C. Wissels și M. Noort, agenți)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea în parte a articolului 2 din Decizia C (2008) 8355 a Comisiei din 11 decembrie 2008 privind reducerea contribuției financiare a Fondului european pentru dezvoltare regională, acordată inițial în cadrul documentului unic de programare pentru intervențiile structurale comunitare în regiunea Groninge-Drenthe, cuprins în Obiectivul nr. 2 în Țările de Jos – nr. 97.07.13.003, conform Deciziei C (1997) 1362 a Comisiei din 26 mai 1997, în măsura în care privește corecția forfetară de 2 % în cuantum de 1 139 346,24 EUR, care a fost aplicată, și cheltuielile în cuantum total de 1 160 456 NLG care nu au fost declarate eligibile;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, Țările de Jos invocă în primul rând o încălcare a principiului securității juridice, în sensul că s-ar impune obligații unui stat membru în temeiul jurisprudenței Curții, deși această jurisprudență este ulterioară momentului impunerii obligațiilor și acestea nu sunt la momentul respectiv nici clare, nici precise, nici previzibile pentru statul membru.

În subsidiar, Țările de Jos invocă o încălcare a obligației de motivare, în sensul că nu s-ar fi motivat mai temeinic în ce constă interesul transfrontalier al proiectului în cauză care ar fi fost atribuit prin înțelegere amiabilă și a cărui valoare s-ar fi situat sub pragurile stabilite prin directivele privind atribuirea contractelor de achiziții publice.

În sfârșit, Țările de Jos invocă o încălcare a articolului 211 CE întrucât Comisia a aplicat o deducere forfetară de 2 % în temeiul pretinsei încălcări a prevederilor naționale ale proiectului, deși aceasta este competentă doar în privința respectării prevederilor comunitare.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/34

Acțiune introdusă la 17 februarie 2009 – hofherr communikation/OAPI (NATURE WATCH)

(Cauza T-77/09)

2009/C 90/53

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: hofherr communikation GmbH (Innsbruck, Austria) (reprezentant: S. Warbek, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 4 decembrie 2008 în cauza R 1410/2008-1 și permiterea înregistrării mărcii solicitate și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară vizată: marca verbală „NATURE WATCH” pentru produse și servicii din clasele 9, 39, 41 și 43 – numărul internațional de înregistrare WOO 957 541

Decizia examinatorului: refuză înregistrarea ca marcă comunitară a mărcii solicitate

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a concluzionat în mod eronat că marca solicitată este o marcă descriptivă și, mai mult, că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/35

Acțiune introdusă la 20 februarie 2009 – Chalk/OAPI – Reformed Spirits Company Holdings (CRAIC)

(Cauza T-83/09)

2009/C 90/54

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: David Chalk (Canterbury, Regatul Unit) (reprezentanți: C. Balme, W. James și M. Gilbert, Solicitors și S. Malynicz, Barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Reformed Spirits Company Holdings Ltd (St Helier, Jersey)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a doua a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 noiembrie 2008 în cauza R 1888/2007-2;

—	radierea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs din registrele OAPI și admisterea cererii de înscriere a reclamantului ca titular al mărcii comunitare nr. 2 245 306, după ce acesta i-a cedat marca prin intermediul societății Arthur Crack Limited la 21 ianuarie 2006;

—	în subsidiar, trimiterea cauzei la camerea de recurs a OAPI spre rejudecare în conformitate cu concluziile Tribunalului,

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată a OAPI și, în măsura în care intervine în prezenta cauză, a celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs, inclusiv a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză și în cauza care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de anulare a înregistrării transferului: marca verbală „CRAIC” pentru produse din clasele 25, 32 și 33.

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Partea care solicită revocarea înregistrării transferului: reclamantul.

Decizia examinatorului: respinge cererea de revocare a deciziei de înregistrare a transferului.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate:

În primul rând, încălcarea articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a omis să aibă în vedere și să aplice legislațiile naționale ale statelor membre (în speță, Regatul Unit) în momentul pronunțării unei decizii întemeiate pe un transfer al unei mărci comunitare;

În al doilea rând, încălcarea normei 31 din Regulamentul nr. 2868/95 (1) al Comisiei întrucât camera de recurs nu a apreciat validitatea și forța probantă a înscrisurilor prezentate dacă forța juridică a acestor documente este ulterior contestată;

În al treilea rând, încălcarea articolului 77a din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs nu a examinat deciziile anterioare ale OAPI în lumina faptelor și a probelor suplimentare prezentate;

În al patrulea rând, încălcarea articolului 23 din Regulamentul nr 40/94 al Consiliului, întrucât camera de recurs a respins în mod nefondat cererea reclamantului de înregistrare a cesiunii mărcii comunitare nr. 2 245 306;

În sfârșit, camera de recurs a respins în mod greșit cererea de revocare a deciziei prin care OAPI a înregistrat cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs ca proprietar al mărcii comunitare nr. 2 245 306, precum și atunci când afirmat că Regulamentul nr 40/94 al Consiliului și Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei nu îi permiteau să înregistreze reclamantul ca titular al mărcii comunitare nr. 2 245 306.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/36

Acțiune introdusă la 19 februarie 2009 – Italia/Comisia

(Cauza T-84/09)

2009/C 90/55

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Republica Italiană (reprezentant: L. Ventrella, avvocato dello Stato)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei C (2008) 7820 din 8 decembrie 2008 notificată la 9 decembrie 2008 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în măsura în care a efectuat anumite corecții în defavoarea Italiei

Motivele și principalele argumente

Guvernul italian a atacat în fața Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene Decizia C (2008) 7820 din 8 decembrie 2008 a Comisiei „de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA)”.

În special, Comisia a exclus de la finanțarea în cadrul secțiunii Garantare a FEOGA diverse categorii de cheltuieli efectuate de statul italian în anii de comercializare 2003-2007.

Acțiunea privește în special trei puncte ale deciziei:

1)	partea care a adus anumite corecții financiare forfetare si punctuale referitoare la acțiuni de informare și de promovare a produselor agricole pe piața comună (CE 94/2002) și în țările terțe (CE 2879/2000) pentru exercițiile financiare 2004-2007, pentru un total de 4 687 229,79 euro;

2)	partea care a adus anumite corecții financiare forfetare referitoare la ajutoarele pentru producția uleiului de măsline și a măslinelor de consum pentru exercițiile financiare 2004-2006, pentru un total de 105 536 076,42 euro;

3)	partea care a adus anumite corecții financiare pentru plățile întârziate și depășirea plafoanelor financiare pentru exercițiul 2005 în limita a 12 020 178 euro și pentru exercițiul 2006 în limita a 44 567 569,37 euro;

Cu privire la primul punct, în cerere se susține că poziția Comisiei este viciată de încălcări ale unor norme fundamentale de procedură (articolul 253 CE), constând în nerespectarea principiului contradictorialității, lipsa cercetării și lipsa motivării, precum și încălcarea principiului proporționalității și denaturarea situației de fapt.

În această cauză, întrucât nu a fost contestată absența totală și ineficiența absolută a controalelor, Comisia a considerat adecvată aplicarea unei corecții forfetare de 10 %, total disproporționată și nejustificată, făcând astfel evidentă – din acest punct de vedere – nelegalitatea deciziei atacate.

Cu privire la al doilea punct, Comisia a aplicat corecții financiare forfetare (10 % și 5 %) care totalizează 105 536 076,42 euro anilor de comercializare 2001/2002 și 2002/2003.

În cerere se susține în această privință că decizia este viciată de încălcări ale unor norme fundamentale de procedură (articolul 253 CE) constând în lipsa motivării, încălcarea principiului proporționalității și a articolelor 26 și 28 din Regulamentul nr. 2366/98 (versiunea inițială și versiunea modificată a Regulamentului nr. 1730/03). Guvernul italian apreciază în special că Comisia nu a ținut în mod corespunzător seama – fără a motiva acest lucru – de explicațiile oferite în timp de autoritățile italiene, în special în ceea ce privește organizarea generală a sistemului de sancțiuni în Italia si finalizarea completă a sistemului SIG privind cultivarea măslinilor. În orice caz, cuantumul forfetar al sancțiunii aplicate de Comisie are o amploare nejustificată și vădit disproporționată în măsura în care, potrivit guvernului italian, chiar dacă s-ar fi dovedit că a existat o neaplicare totală a normelor comunitare, acesta nu ar fi putut oricum să depășească 22 504 075,39 euro.

Cu privire la al treilea punct, Comisia a apreciat, printr-o motivare necorespunzătoare, insuficientă și apodictică, că nu putea accepta elementele justificative prezentate de statul italian pe parcursul procedurii și în fața organismului de soluționare a litigiilor „întrucât rezerva de 4 % devenită disponibilă prin articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr 296/96 al Comisiei [articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei] ar fi fost suficientă pentru procedurile în căile de atac, pentru contestații și pentru controale suplimentare”. În această privință, guvernul italian subliniază că limita de 4 % nu trebuie considerată o limită absolută: în realitate, dat fiind scopul său de protejare a bugetului comunitar împotriva fraudelor, aceasta poate fi depășită ori de câte ori – ca în speță – există motive rezonabile să se considere că exisă un risc de fraudă mai mare de 4 %. Aceasta pare să fie singura interpretare a acestei norme care este compatibilă cu rațiunea de a fi a acesteia.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/37

Acțiune introdusă la 26 februarie 2009 – Kadi/Comisia

(Cauza T-85/09)

2009/C 90/56

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Yassin Abdullah Kadi (reprezentanți: D. Anderson, QC, M. Lester, Barrister, G. Martin, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea în parte a Regulamentului nr. 1190/2008, în măsura în care îl privește pe reclamant;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamantul solicită anularea în parte a Regulamentului nr. 1190/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de modificare pentru a 101-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a anumitor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Quaida și cu talibanii (1), în măsura în care reclamantul este inclus pe lista persoanelor fizice și juridice, a entităților și a organismelor ale căror fonduri și resurse economice sunt înghețate în conformitate cu acest regulament. Regulamentul nr. 881/2002 a fost anulat prin Hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-402/05 și C-415/05, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (2).

În susținerea cererii, reclamantul invocă patru motive.

În primul rând, reclamantul arată că regulamentul atacat nu conține un temei juridic suficient întrucât modifică Regulamentul nr. 881/2002 în lipsa unei decizii relevante a Națiunilor Unite care, în opinia reclamantului, reprezintă o condiție prealabilă pentru modificarea acestui regulament.

În al doilea rând, reclamantul susține că regulamentul atacat încalcă dreptul său la apărare, precum și dreptul de a fi ascultat și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă și nu remediază încălcarea acestor drepturi constatată de Curte în cauzele conexate C-402/05 și C-415/05. În plus, reclamantul susține că regulamentul atacat nu prevede o procedură pentru a i se comunica probele pe care a fost întemeiată decizia de înghețare a fondurilor acestuia sau care să îi permită să formuleze observații utile cu privire la aceste probe.

În al treilea rând, reclamantul arată că, prin încălcarea obligației prevăzute la articolul 253 CE, Comisia nu a menționat motivele imperative pentru menținerea înghețării fondurilor acestuia.

În al patrulea rând, reclamantul arată că, în cadrul adoptării regulamentului atacat, Comisia nu a analizat toate faptele și împrejurările pertinente, săvârșind astfel o eroare vădită de apreciere.

În al cincilea rând, reclamantul susține că regulamentul atacat constituie o restricție nejustificată și disproporționată asupra dreptului său de proprietate, restricție care nu este întemeiată pe probe concludente.

(1) JO L 322, p. 25.

(2) Nepublicată încă în Repertoriu.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/37

Acțiune introdusă la 10 martie 2009 – UCAPT/Consiliul

(Cauza T-96/09)

2009/C 90/57

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Union de Coopératives Agricoles des Producteurs de Tabac de France (UCAPT) (Paris, Franța) (reprezentanți: B. Peignot și D. Garreau, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 10 000 de euro.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită anularea Regulamentului nr. 73/2009 al Consiliului (1) privind sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune, al cărui articol 135 prevede, începând cu exercițiul financiar 2011, o reducere a nivelului ajutorului direct pentru producția de tutun la 50 % din nivelul ajutorului mediu acordat în 2000, 2001 și 2002. O astfel de reducere era deja prevăzută la articolul 143e din Regulamentul nr. 1782/2003 (2).

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă patru motive întemeiate pe:

—	un viciu de procedură, întrucât adoptarea regulamentului atacat nu ar fi fost precedată de realizarea unui studiu de impact al reformei sistemului de ajutor asupra sectorului tutunului;

—	corelativ, un abuz de putere;

—

o încălcare a principiului proporționalității, reducerea ajutoarelor directe la 50 % fiind inadecvată pentru a atinge cele două obiective urmărite de reforma sistemului de ajutor pentru tutun, și anume alinierea prețurilor cu cele ale pieței mondiale și promovarea măsurilor de reconversie pentru regiunile producătoare de tutun în cadrul programelor de dezvoltare rurală;

—	o încălcare a articolului 33 CE, în măsura în care regulamentul atacat nu respectă unele dintre obiectivele urmărite de politica agricolă comună, și anume asigurarea unui nivel de viață echitabil pentru populația agricolă și stabilizarea piețelor.

(1) Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 (JO L 30, p. 16).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001 (JO L 270, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 49, p. 177).

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/40

Acțiune introdusă la 8 februarie 2009 – Marcuccio/Comisia

(Cauza F-11/09)

2009/C 90/64

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei prin care se refuză rambursarea în proporție de 100 % a cheltuielilor medicale efectuate de reclamant

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei de respingere a celor două cereri din 27 decembrie 2007 referitoare la rambursarea cheltuielilor medicale efectuate de reclamant;

—	în măsura necesară, anularea notei din 16 octombrie 2008;

—

obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata către reclamant, cu titlu de rambursare în proporție de 100 % a cheltuielilor medicale, a sumei de 356,18 euro sau a acelei sume mai mici pe care Tribunalul o va considera justă și echitabilă în această privință și, în plus, plata unei dobânzi pentru această sumă, începând cu prima zi din a cincea lună care a urmat zilei în care ambele cereri au ajuns la destinatar, în valoare de 10 % pe an, cu capitalizare anuală, sau în valoarea, cu capitalizarea și având dies a quo pe care Tribunalul le va reține ca fiind juste;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

18.4.2009

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 90/40

Acțiune introdusă la 20 februarie 2009 – Almeida Campos și alții/Consiliul

(Cauza F-14/09)

2009/C 90/66

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Ana Maria Almeida Campos (Bruxelles, Belgia) și alții (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.-N. Louis și E. Marchal, avocați)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziilor AIPN de a nu îi promova pe reclamanți în gradul AD 12 pentru exercițiul de promovare 2008 și, în măsura în care este necesar, anularea deciziilor de promovare în acest grad, pentru același exercițiu de promovare, a funcționarilor ale căror nume sunt înscrise pe lista persoanelor promovate publicată în Comunicarea către personal (C.P.) nr. 72/08 din 21 aprilie 2008.

Concluziile reclamanților

—

Anularea deciziilor AIPN de a nu îi promova pe reclamanți în gradul AD 12 pentru exercițiul de promovare 2008 (sesiunea 2008) și, în măsura în care este necesar, anularea deciziilor de promovare în acest grad, pentru același exercițiu de promovare, a funcționarilor ale căror nume sunt înscrise pe lista persoanelor promovate publicată în Comunicarea către personal (C.P.) nr. 72/08 din 21 aprilie 2008.

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668 doi:10.3000/18303668.C_2009.090.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 90

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 52 18 aprilie 2009

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2009/C 090/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneJO C 82, 4.4.2009	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2009/C 090/02	Cauza C-228/06: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberverwaltungsgericht Berlin-Brandenburg – Germania) – Mehmet Soysal și Ibrahim Savatli/Republica Federală Germania (Acordul de asociere CEE-Turcia — Libera prestare a serviciilor — Obligația de a deține viză pentru admisia pe teritoriul unui stat membru)	2

2009/C 090/03	Cauza C-308/07 P: Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 februarie 2009 – Koldo Gorostiaga Atxalandabaso/Parlamentul European (Recurs — Norme privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților europeni — Recuperarea prin compensare a sumelor plătite în mod nejustificat — Executarea unei hotărâri a Tribunalului — Dreptul la o instanță imparțială — Autoritate de lucru judecat — Principiul bunei administrări)	2

2009/C 090/04	Cauza C-321/07: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Landgericht – Germania) – Procedură penală împotriva lui Karl Schwarz (Directiva 91/439/CEE — Deținerea de permise de conducere din diferite state membre — Valabilitatea unui permis de conducere emis înainte de aderarea unui stat — Retragerea unui al doilea permis de conducere emis de statul membru de reședință — Recunoașterea permisului de conducere emis înainte de emiterea celui de al doilea permis retras ulterior din cauza inaptitudinii posesorului său — Expirarea perioadei de interdicție temporară de a solicita un nou permis de conducere însoțită de o măsură de retragere a unui permis de conducere)	3

2009/C 090/05	Cauza C-376/07: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden – Țările de Jos) – Staatssecretaris van Financiën/Kamino International Logistics BV (Tariful vamal comun — Nomenclatura combinată — Clasificare tarifară — Monitoare cu ecran cu cristale lichide (LCD) dotate cu prize SUB D, DVI D, USB, S video și video compozit — Poziția 8471 — Poziția 8528 — Regulamentul (CE) nr. 754/2004)	3

2009/C 090/06	Cauza C-465/07: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Nederlandse Raad van State – Țările de Jos) – M. Elgafaji și N. Elgafaji/Staatssecretaris van Justitie (Directiva 2004/83/CE — Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară — Persoană care poate beneficia de protecție subsidiară — Articolul 2 litera (e) — Risc real de a suferi vătămări grave — Articolul 15 litera (c) — Amenințări grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei unui civil ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat — Probă)	4

2009/C 090/07	Cauza C-552/07: Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d'État – Franța) – Commune de Sausheim/Pierre Azelvandre (Directiva 2001/18/CE — Diseminare deliberată de organisme modificate genetic — Locația diseminării — Confidențialitate)	5

2009/C 090/08	Cauza C-1/08: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Athesia Druck Srl/Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate (A șasea directivă TVA — Articolul 9 alineatul (2) litera (e) — Articolul 9 alineatul (3) litera (b) — A treisprezecea directivă TVA — Articolul 2 — Locul prestării de servicii — Servicii de publicitate — Restituirea TVA — Reprezentant fiscal)	5

2009/C 090/09	Cauza C-151/08: Ordonanța Curții (Camera a treia) din 27 noiembrie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Cataluña – Spania) – N. N. Renta SA/ Tribunal Económico-Administrativo Regional de Cataluña (TEARC), Generalidad de Cataluña (Articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul de procedură — A șasea directivă TVA — Articolul 33 alineatul (1) — Noțiunea impozite pe cifra de afaceri — Impozit pe transferurile patrimoniale și pe actele juridice încheiate în formă scrisă)	6

2009/C 090/10	Cauza C-542/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshof (Austria) la 4 decembrie 2008 – Friedrich G. Barth/Bundesministerium für Wissenschaft und Forschung	7

2009/C 090/11	Cauza C-16/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Germania) la 15 ianuarie 2009 – Gudrun Schwemmer/Agentur für Arbeit Villingen-Schwenningen – Familienkasse	7

2009/C 090/12	Cauza C-23/09 P: Recurs introdus la 19 ianuarie 2009 de ecoblue AG împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (camera întâi) pronunțate la 12 noiembrie 2008 în cauza T-281/07 – ecoblue AG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	8

2009/C 090/13	Cauza C-26/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Court of Appeal (Regatul Unit) la 19 ianuarie 2009 – The Motor Insurers’ Bureau/Helphire (UK) Limited, Angel Assistance Limited	8

2009/C 090/14	Cauza C-33/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Gerechtshof Amsterdam (Țările de Jos) la 26 ianuarie 2009 – Oracle Nederland BV/Inspecteur van de Belastingdienst Utrecht-Gooi/kantoor Utrecht	9

2009/C 090/15	Cauza C-34/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal de travail de Bruxelles (Belgia) la 26 ianuarie 2009 – Gerardo Ruiz Zambrano/Office national de l'emploi (ONEM)	10

2009/C 090/16	Cauza C-39/09 P: Recurs introdus la 30 ianuarie 2009 de Société des plantations de Mbanga SA (SPM) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a opta) pronunțate la 13 noiembrie 2008 în cauza T-128/05, SPM/Consiliul și Comisia	11

2009/C 090/17	Cauza C-40/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de VAT and Duties Tribunal, Manchester (Regatul Unit) la 29 ianuarie 2009 – Astra Zeneca UK Limited/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs	11

2009/C 090/18	Cauza C-46/09: Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 – Comisia Comunităților Europene/Republica Estonia	12

2009/C 090/19	Cauza C-52/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Stockholms tingsrätt (Suedia) la 6 februarie 2009 – Konkurrensverket/TeliaSonera Sverige AB	12

2009/C 090/20	Cauza C-53/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de House of Lords (Regatul Unit) la 6 februarie 2009 – Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/Loyalty Management UK Limited	13

2009/C 090/21	Cauza C-55/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de House of Lords (Regatul Unit) la 9 februarie 2009 – Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs/Baxi Group Limited	14

2009/C 090/22	Cauza C-56/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Commissione tributaria provinciale di Roma (Italia) la 9 februarie 2009 – Emiliano Zanotti/Agenzia delle Entrate	15

2009/C 090/23	Cauza C-60/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania (Italia) la 11 februarie 2009 – Lucio Rubano/Regione Campania, Comune di Cusano Mutri	15

2009/C 090/24	Cauza C-62/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Administrative Court) (Regatul Unit) la 13 februarie 2009 – Association of the British Pharmaceutical Industry/Medicines and Healthcare Products Regulatory Agency	15

2009/C 090/25	Cauza C-64/09: Acțiune introdusă la 13 februarie 2009 – Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză	16

2009/C 090/26	Cauza C-65/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 16 februarie 2009 – Gebr. Weber GmbH/Jürgen Wittmer	17

2009/C 090/27	Cauza C-66/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Republica Lituania) la 16 februarie 2009 – Kirin Amgen/Lietuvos Respublikos valstybinį patentų biurą	17

2009/C 090/28	Cauza C-67/09 P: Recurs introdus la 17 februarie 2009 de Nuova Agricast Srl și Cofra srl împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera întâi) pronunțate la 2 decembrie 2008 în cauzele T-362/05 și T-363/05, Nuova Agricast Srl și Cofra srl/Comisia	17

2009/C 090/29	Cauza C-80/09 P: Recurs introdus la 23 februarie 2009 de Volker Mergel, Klaus Kampfenkel, Burkart Bill și Andreas Herden împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 16 decembrie 2008 în cauza T-335/07 – Volker Mergel și alții/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)	19

2009/C 090/30	Cauza C-84/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Regeringsträtten (Suedia) la 26 februarie 2009 – X/Skatteverket	19

2009/C 090/31	Cauza C-87/09: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Amtsgericht Schorndorf (Germania) la 2 martie 2009 – Ingrid Putz/Medianess Electronics GmbH	20

2009/C 090/32	Cauza C-90/09 P: Recurs introdus la 3 martie 2009 de General Química S.A., Repsol Química, S.A., Repsol YPF, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șasea) pronunțate la 18 decembrie 2008 în cauza T-85/06, General Química și alții/Comisia Comunităților Europene	20

	Tribunalul de Primă Instanță
2009/C 090/33	Cauze conexate T-265/04, T-292/04 și T-504/04: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Tirrenia di Navigazione și alții/Comisia (Ajutoare de stat — Transport maritim — Subvenții plătite de autoritățile italiene unor companii regionale — Decizie prin care ajutoarele sunt declarate ca fiind în parte compatibile și în parte incompatibile cu piața comună — Acțiune în anulare — Admisibilitate — Interesul de a exercita acțiunea — Ajutoare noi sau ajutoare existente — Obligația de motivare — Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92)	22

2009/C 090/34	Cauza T-68/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 – Aker Warnow Werft și Kvaerner/Comisia (Ajutoare de stat — Construcții navale — Fosta Republică Democrată Germană — Ajutoare plătite în vederea acoperirii pierderilor rezultate din contracte de construcții navale — Ajutoare pentru competitivitate — Lipsa unor excedente de plată)	22

2009/C 090/35	Cauza T-121/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 martie 2009 – Borax Europe/Comisia Comunităților Europene (Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente și înregistrări sonore — Refuzarea accesului — Excepție referitoare la protecția vieții private și a integrității individului — Excepție referitoare la protecția procesului decizional)	23

2009/C 090/36	Cauza T-166/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 11 martie 2009 – Borax Europe/Comisia (Acces la documente — Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 — Documente și înregistrări sonore — Refuzarea accesului — Excepție referitoare la protecția vieții private și a integrității individului — Excepție referitoare la protecția procesului decizional)	23

2009/C 090/37	Cauza T-424/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Italia/Comisia (Ajutoare de stat — Schemă de ajutor pusă în aplicare de autoritățile italiene în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună — Obligația de motivare — Caracterul selectiv al măsurii — Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre și denaturarea concurenței — Articolul 87 alineatul (3) litera (c) CE)	24

2009/C 090/38	Cauza T-445/05: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Associazione italiana del risparmio gestito și Fineco Asset Management/Comisia (Ajutoare de stat — Schemă de ajutor pusă în aplicare de autoritățile italiene în favoarea unor organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, specializate în deținerea de acțiuni ale societăților cu capitalizare scăzută sau medie — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună — Acțiune în anulare — Afectare directă și individuală — Admisibilitate — Obligația de motivare — Caracterul selectiv al măsurii — Obligația de recuperare)	24

2009/C 090/39	Cauza T-249/06: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 – Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul (Dumping — Importuri ale anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, România, Rusia și Ucraina — Calcularea valorii normale — Cooperarea industriei comunitare — Ajustare — Funcții ce pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comision — Entitate economică unică — Eroare vădită de apreciere — Ofertă de angajament — Dreptul la apărare — Obligație de motivare)	25

2009/C 090/40	Cauza T-168/07: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Professional Tennis Registry/OAPI – Registro Profesional de Tenis (PTR PROFESSIONAL TENNIS REGISTRY) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative PTR PROFESSIONAL TENNIS REGISTRY — Marcă națională și comunitară figurativă anterioară RPT Registro Profesional de Tenis, S. L. și marcă națională figurativă anterioară RPT European Registry of Professional Tennis — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94)	25

2009/C 090/41	Cauza T-8/08: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 – Piccoli/OAPI (Forma unei scoici) (Marcă comunitară — Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare tridimensionale — Forma unei scoici — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94 — Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare — Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr 40/94)	26

2009/C 090/42	Cauza T-346/06: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 18 februarie 2009 – IMS/Comisia (Acțiune în anulare și în despăgubiri — Directiva 98/37/CE — Echipament tehnic purtând marcajul CE — Riscuri pentru securitatea persoanelor — Măsură națională de interzicere — Aviz al Comisiei care declară justificată măsura națională — Acțiune în anulare — Retragerea actului atacat — Nepronunțare asupra fondului — Acțiune în despăgubiri — Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului — Inadmisibilitate)	26

2009/C 090/43	Cauza T-306/08 P: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 15 ianuarie 2009 – Braun-Neumann/Parlamentul European (Recurs — Funcție publică — Pensii — Pensie de urmaș — Plata în proporție de 50 % din cauza existenței unui al doilea soț supraviețuitor — Act cauzator de prejudiciu — Reclamație tardivă)	27

2009/C 090/44	Cauza T-46/09: Acțiune introdusă la 6 februarie 2009 – Republica Elenă/Comisia	27

2009/C 090/45	Cauza T-49/09: Acțiune introdusă la 30 ianuarie 2009 – Evropaïki Dynamiki/Comisia	29

2009/C 090/46	Cauza T-50/09: Acțiune introdusă la 3 februarie 2009 – Ifemy’s/OAPI – Dada & Co Kids (Dada & Co. kids)	29

2009/C 090/47	Cauza T-53/09: Acțiune introdusă la 11 februarie 2009 – Cafea/OAPI – Christian (BEST FARM)	30

2009/C 090/48	Cauza T-54/09: Acțiune introdusă la 11 februarie 2009 – XXXLutz Marken/OAPI – Natura Selection (Linea Natura Natur hat immer Stil)	30

2009/C 090/49	Cauza T-56/09: Acțiune introdusă la 13 februarie 2009 – Saint-Gobain Glass France și alții/Comisia	31

2009/C 090/50	Cauza T-68/09: Acțiune introdusă la 18 februarie 2009 – Soliver/Comisia	32

2009/C 090/51	Cauza T-69/09: Acțiune introdusă la 20 februarie 2009 – Provincie Groningen și Provincie Drenthe/Comisia	33

2009/C 090/52	Cauza T-70/09: Acțiune introdusă la 19 februarie 2009 – Țările de Jos/Comisia	34

2009/C 090/53	Cauza T-77/09: Acțiune introdusă la 17 februarie 2009 – hofherr communikation/OAPI (NATURE WATCH)	34

2009/C 090/54	Cauza T-83/09: Acțiune introdusă la 20 februarie 2009 – Chalk/OAPI – Reformed Spirits Company Holdings (CRAIC)	35

2009/C 090/55	Cauza T-84/09: Acțiune introdusă la 19 februarie 2009 – Italia/Comisia	36

2009/C 090/56	Cauza T-85/09: Acțiune introdusă la 26 februarie 2009 – Kadi/Comisia	37

2009/C 090/57	Cauza T-96/09: Acțiune introdusă la 10 martie 2009 – UCAPT/Consiliul	37

2009/C 090/58	Cauza T-533/93: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 3 martie 2009 – Bouma și alții/Consiliul și Comisia	38

2009/C 090/59	Cauza T-157/07: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 3 martie 2009 – People's Mojahedin Organization of Iran/Consiliul	38

2009/C 090/60	Cauza T-165/07: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 6 martie 2009 – Red Bull/OAPI – Grupo Osborne (TORO)	38

2009/C 090/61	Cauza T-320/07: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 5 martie 2009 – Jones și alții/Comisia	38

2009/C 090/62	Cauza T-36/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 4 martie 2009 – Furukawa Electric North America/OAPI (SLIM LINE)	39

2009/C 090/63	Cauza T-236/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 24 februarie 2009 – HPA/Comisia	39

	Tribunalul Funcției Publice
2009/C 090/64	Cauza F-11/09: Acțiune introdusă la 8 februarie 2009 – Marcuccio/Comisia	40

2009/C 090/65	Cauza F-13/09: Acțiune introdusă la 19 februarie 2009 – Peláez Jimeno/Parlamentul European	40

2009/C 090/66	Cauza F-14/09: Acțiune introdusă la 20 februarie 2009 – Almeida Campos și alții/Consiliul	40

2009/C 090/67	Cauza F-16/09: Acțiune introdusă la 24 februarie 2009 – De Britto Patricio-Dias/Comisia	41