Jurnalul Oficial C 209/2008

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/2

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 iulie 2008 — Regatul Suediei, Maurizio Turco/Consiliul Uniunii Europene, Regatul Danemarcei, Republica Finlanda, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Comisia Comunităților Europene

(Cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P) (1)

(Recurs - Acces la documentele instituțiilor - Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 - Consultanță juridică)

(2008/C 209/02)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Regatul Suediei (reprezentanți: K. Wistrand și A. Falk, agenți), Maurizio Turco (reprezentanți: O. Brouwer și C. Schillemans, avocaten)

Intervenient în susținerea reclamanților: Regatul Țărilor de Jos (reprezentanți: H. G. Sevenster, C. M. Wissels și M. de Grave, agenți)

Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-C. Piris, M. Bauer și B. Driessen, agenți), Regatul Danemarcei (reprezentanți: B. Weis Fogh, agent), Republica Finlanda (reprezentanți: A. Guimaraes-Purokoski și J. Heliskoski, agenți), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (reprezentanți: V. Jackson, S. Nwaokolo și T. Harris, agenți, și J. Stratford, barrister), Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Petite, C. Docksey și P. Aalto, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) din 23 noiembrie 2004, Turco/Consiliul (T-84/03), prin care Tribunalul a respins acțiunea T-84/03 în anularea deciziei Consiliului prin care se refuză în parte cererea introdusă de domnul Turco pentru a obține accesul la anumite documente de pe ordinea de zi a celei de a 2455-a reuniuni a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 14 și 15 octombrie 2002

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 23 noiembrie 2004, Turco/Consiliul (T-84/03), în măsura în care privește Decizia Consiliului Uniunii Europene din 19 decembrie 2002 prin care i se refuză domnului Turco accesul la Avizul Serviciului juridic nr. 9077/02 al Consiliului referitor la o propunere de directivă a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea de solicitanți de azil în statele membre și în măsura în care aceasta obligă pe domnul Turco și Consiliul să suporte fiecare jumătate din cheltuielile de judecată.

2)	Anulează Decizia Consiliului Uniunii Europene din 19 decembrie 2002 prin care i se refuză domnului Turco accesul la Avizul nr. 9077/02 al Serviciului juridic al Consiliului.

Obligă Consiliul Uniunii Europene să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Regatul Suediei în cadrul procedurii de recurs, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Turco atât în prezenta procedură, cât și în procedura în primă instanță în care s-a pronunțat hotărârea menționată a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene.

4)	Regatul Danemarcei, Regatul Țărilor de Jos, Republica Finlanda, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Consiliul Uniunii Europene, precum și Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente recursului.

5)	Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în primă instanță.

(1) JO C 106, 30.4.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/3

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Portugheză

(Cauza C-462/05) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Admisibilitate - Lucru judecat - A șasea directivă TVA - Articolul 4 alineatul (5) primul paragraf, articolul 12 alineatul (3) litera (a) și articolul 28 alineatul (2) litera (e))

(2008/C 209/03)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Portugheză (reprezentanți: L. Fernandes, Â. Seiça Neves și R. Laires, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 12 și 28 din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Menținerea în vigoare a unei cote reduse de 5 % pentru taxele de trecere pe cale rutieră a fluviului Tejo la Lisabona

Dispozitivul

Prin menținerea în vigoare a unei cote reduse de 5 % a taxei pe valoarea adăugată aplicabile taxelor de trecere pe cale rutieră a fluviului Tejo la Lisabona, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 12 și 28 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/4/CE a Consiliului din 19 ianuarie 2001.

2)	Obligă Republica Portugheză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 60, 11.3.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/3

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-39/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Ajutoare de stat - Subvenții în favoarea investițiilor și a forței de muncă - Obligația de recuperare - Neexecutare - Principiul protecției încrederii legitime)

(2008/C 209/04)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Gross și T. Scharf, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și C. Schulze-Bahr, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolului 249 CE și a articolelor 1, 2 și 3 din Decizia 2003/643/CE a Comisiei din 13 mai 2003 privind ajutorul de stat acordat de Germania în favoarea Kahla Porzellan GmbH și a Kahla/Thüringen Porzellan GmbH [notificată sub numărul C(2003) 1520; ajutor nr. C-62/00, ex NN 142/99] (JO L 227, p. 12) — Neadoptarea în termenul prevăzut a măsurilor necesare pentru recuperarea ajutoarelor care au fost declarate incompatibile cu piața comună

Dispozitivul

Prin neadoptarea tuturor măsurilor necesare pentru recuperarea anumitor ajutoare declarate incompatibile cu piața comună prin articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (g) din Decizia Comisiei din 30 octombrie 2002, astfel cum aceasta figurează în Decizia 2003/643/CE din 13 mai 2003 privind ajutorul de stat acordat de Germania în favoarea Kahla Porzellan GmbH și a Kahla/Thüringen Porzellan GmbH, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 1-3 din această decizie.

2)	Obligă Republica Federală Germania la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 60, 11.3.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/4

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Hamburg-Am Tierpark/Burda GmbH, fostă Burda Verlagsbeteiligungen GmbH

(Cauza C-284/06) (1)

(Legislație fiscală - Libertatea de stabilire - Directiva 90/435/CEE - Impozit pe profit - Regim fiscal comun aplicabil societăților-mamă și filialelor din state membre diferite - Societate de capital - Repartizarea veniturilor și a creșterilor de active - Taxă reținută la sursă - Credit fiscal - Tratament aplicat acționarilor rezidenți și acționarilor nerezidenți)

(2008/C 209/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesfinanzhof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Finanzamt Hamburg-Am Tierpark

Pârâtă: Burda GmbH, fostă Burda Verlagsbeteiligungen GmbH

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97), devenit articolul 5 în versiunea rezultată din Directiva 2003/123/CE a Consiliului din 22 decembrie 2003 de modificare a Directivei 90/435/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO 2004, L 7, p. 41, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 118) — Noțiunea de reținere la sursă — Legislație națională care prevede impozitarea veniturilor și a creșterilor de active ale unei societăți filiale în situația distribuirii beneficiilor către societatea-mamă a acesteia, în condițiile în care acestea nu ar fi impozabile dacă ar fi rămas în cadrul filialei — Interpretarea articolelor 43, 56 și 58 din Tratatul CE — Legislație națională care prevede compensarea distribuirilor de beneficii ale unei socetăți de capital cu capitaluri proprii, care determină o impozitare chiar și în situația distribuirii de dividende către acționari nerezidenți care nu pot deduce impozitul pe profit din impozitele proprii

Dispozitivul

O dispoziție de drept național care, în cazul unei repartizări a profitului unei filiale societății-mamă, prevede impozitarea profitului și a creșterilor de active ale filialei care nu ar fi fost impozitate dacă aceasta din urmă le-ar fi tezaurizat în loc să le repartizeze societății-mamă nu constituie o taxă reținută la sursă în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre.

Articolul 52 din Tratatul CE (devenit, după modificare, articolul 43 CE) trebuie interpretat în sensul că acesta nu se opune aplicării unei măsuri naționale, precum articolul 28 alineatul 4 din Legea din 1996 privind impozitul pe profit (Körperschaftsteuergesetz 1996), în versiunea aplicabilă acțiunii principale, potrivit căreia impozitarea profitului repartizat de către o filială rezidentă într-un stat membru societății-mamă a acesteia este supusă aceluiași mecanism corector, indiferent dacă societatea-mamă are reședința în același stat membru sau într-un alt stat membru, în condițiile în care, spre deosebire de o societate-mamă rezidentă, o societate-mamă nerezidentă nu beneficiază de credit fiscal din partea statului membru de reședință al filialei sale.

(1) JO C 237, 30.9.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/4

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-319/06) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Detașarea lucrătorilor - Libera prestare a serviciilor - Directiva 96/71/CE - Dispoziții de ordine publică - Odihnă săptămânală - Obligația de prezentare a documentelor referitoare la o detașare la simpla cerere a autorităților naționale - Obligația de a desemna un mandatar ad-hoc cu reședința în Luxemburg, care să păstreze toate documentele necesare în scopul controalelor)

(2008/C 209/06)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Enegren și G. Rozet, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Încălcarea articolelor 49 CE și 50 CE și transpunerea incorectă a articolului 3 alineatele (1) și (10) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO 1997, L 18, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29) — Obligația de a dispune de un mandatar ad-hoc cu reședința în Luxemburg, care să păstreze toate documentele necesare în scopul controalelor — Aplicarea dispozițiilor naționale referitoare la condițiile de muncă și de încadrare în muncă, care uneori depășesc cerințele directivei, alteori rămân sub cerințele acesteia.

Dispozitivul

Marele Ducat al Luxemburgului,

—

prin declararea faptului că dispozițiile articolului 1 alineatul (1) punctele 1, 2, 8 și 11 din Legea din 20 decembrie 2002 de transpunere a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de reglementare a controlului aplicării dreptului muncii constituie dispoziții imperative care sunt de domeniul ordinii publice naționale;

—	prin transpunerea în mod incomplet a dispozițiilor articolului 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii;

—

prin prevederea la articolul 7 alineatul (1) din Legea din 20 decembrie 2002 a condițiilor referitoare la accesul la informațiile esențiale indispensabile unui control al autorităților naționale competente într-un mod lipsit de claritatea necesară asigurării securității juridice a întreprinderilor care doresc să detașeze lucrători în Luxemburg și

—	prin impunerea, la articolul 8 din legea respectivă, a păstrării în Luxemburg, în posesia unui mandatar ad-hoc cu reședința în Luxemburg, a documentelor necesare controlului,

nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 alineatul (1) coroborat cu alineatul (10) al acestui articol din Directiva 96/71, precum și în temeiul articolelor 49 CE și 50 CE.

2)	Obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 224, 16.9.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/5

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 26 iunie 2008 (cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Verwaltungsgericht Sigmaringen, Verwaltungsgericht Chemnitz — Germania) — Arthur Wiedemann (C-329/06)/Land Baden-Württemberg și Peter Funk (C-343/06)/Stadt Chemnitz

(Cauzele conexate C-329/06 și C-343/06) (1)

(Directiva 91/439/CEE - Recunoaștere reciprocă a permiselor de conducere - Retragerea permisului într-un stat membru pentru uz de stupefiante sau de alcool - Nou permis emis în alt stat membru - Refuzul recunoașterii dreptului de a conduce în primul stat membru - Domiciliu neconform cu Directiva 91/439/CEE)

(2008/C 209/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Sigmaringen, Verwaltungsgericht Chemnitz

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Arthur Wiedemann (C-329/06), Peter Funk (C-343/06)

Pârâți: Land Baden-Württemberg (C-329/06) și Stadt Chemnitz (C-343/06)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Sigmaringen — Interpretarea articolului 1 alineatul (2), a articolului 7 alineatul (1) litera (a) și a articolului 8 alineatele (2) și (4), precum și a anexei III la Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 02, p. 62), astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/47/CE a Consiliului du 23 iulie 1996 de modificare a Directivei 91/439/CEE privind permisele de conducere (JO L 235, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 04, p. 68) — Refuzul recunoașterii valabilității unui permis de conducere obținut în alt stat membru prin mijloace frauduloase de către un posesor care, din cauza utilizării de stupefiante, a făcut obiectul unei decizii administrative de retragere a permisului național în statul în care are domiciliul — Abuz de drept

Dispozitivul

Articolul 1 alineatul (2), articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru, în împrejurări precum cele din cauzele principale, să refuze recunoașterea pe teritoriul său a dreptului de a conduce care rezultă dintr-un permis de conducere emis ulterior de un alt stat membru în afara oricărei perioade de interdicție de a solicita un nou permis impuse persoanei vizate și, în consecință, să refuze recunoașterea valabilității acestui permis atât timp cât posesorul său nu s-a conformat condițiilor impuse în primul stat membru pentru emiterea unui nou permis ca urmare a retragerii unui permis anterior, condiții care includ examenul de aptitudine pentru conducere care atestă că motivele care au justificat retragerea menționată nu mai există.

În aceleași împrejurări, dispozițiile menționate nu se opun ca un stat membru să refuze recunoașterea pe teritoriul său a dreptului de a conduce care rezultă dintr-un permis de conducere emis ulterior de un alt stat membru în cazul în care se stabilește pe baza unor mențiuni din acesta sau a altor informații incontestabile care provin de la statul membru care a emis permisul că, la momentul la care acesta a fost emis, posesorul său, care a făcut obiectul unei măsuri de retragere a unui permis anterior pe teritoriul primului stat membru, nu avea domiciliul stabil pe teritoriul statului membru care a emis permisul.

Articolul 1 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul nr. 1882/2003, se opun ca un stat membru care, în conformitate cu această directivă, este obligat să recunoască dreptul de a conduce care rezultă dintr-un permis de conducere emis de un alt stat membru să suspende provizoriu acest drept, în timp ce acest din urmă stat membru verifică modul în care a fost emis permisul respectiv. În schimb, în același context, dispozițiile menționate nu se opun ca un stat membru să decidă suspendarea dreptului respectiv în cazul în care rezultă din mențiunile din permis sau din alte informații incontestabile care provin de la celălalt stat membru că, la momentul la care a fost emis acest permis, condiția privind domiciliul impusă la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată nu era îndeplinită.

(1) JO C 249, 14.10.2006.

JO C 281, 18.11.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/6

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 26 iunie 2008 (cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Verwaltungsgericht Chemnitz — Germania) — Matthias Zerche (C-334/06), Manfred Seuke (C-336/06)/Landkreis Mittweida și Steffen Schubert (C-335/06)/Landkreis Mittlerer Erzgebirgskreis

(Cauzele conexate C-334/06-C-336/06) (1)

(2008/C 209/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Chemnitz (Germania)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Matthias Zerche (C-334/06), Manfred Seuke (C-336/06), Steffen Schubert (C-335/06)

Pârâți: Landkreis Mittweida, Landkreis Mittlerer Erzgebirgskreis

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgericht Chemnitz — Interpretarea articolului 1 alineatul (2) și a articolului 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială, 7/vol. 2, p. 62) — Refuzul recunoașterii valabilității unui permis de conducere emis de un alt stat membru după expirarea perioadei de interdicție posesorului care a făcut obiectul unei măsuri de retragere a permisului național pentru conducere în stare de ebrietate întrucât acesta nu a putut prezenta un aviz medico-psihologic necesar în vederea obținerii unui nou permis în statul în care își are domiciliul — Abuz de drept

Dispozitivul

(1) JO C 261, 28.10.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/7

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 1 iulie 2008 — Chronopost SA (C-341/06 P), La Poste (C-342/06 P)/Union Union française de l'express (UFEX), DHL Express (France) SAS, Federal express international (France) SNC, CRIE SA, Comisia Comunităților Europene, Republica Franceză

(Cauzele conexate C-341/06 și C-342/06 P) (1)

(Recurs - Legalitatea procedurii desfășurate în fața Tribunalului - Hotărârea Tribunalului - Anulare - Trimitere spre rejudecare - A doua hotărâre a Tribunalului - Compunerea completului de judecată - Ajutoare de stat - Domeniul poștal - Întreprindere publică ce are sarcina de a gestiona un serviciu de interes economic general - Asistență logistică și comercială acordată unei filiale - Filială care nu își desfășoară activitatea într-un domeniu rezervat - Transferarea activității de curierat expres către această filială - Noțiunea „ajutoare de stat’ - Decizia Comisiei - Asistență și transfer care nu reprezintă ajutoare de stat - Motivare)

(2008/C 209/09)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Chronopost SA (reprezentant: D. Berlin, avocat) (C-341/06 P), La Poste (reprezentant: H. Lehman, avocat) (C-342/06 P)

Celelalte părți în proces: Union française de l'express (UFEX), DHL Express (France) SAS, Federal express international (France) SNC, CRIE SA (reprezentanți: E. Morgan de Rivery și J. Derenne, avocats), Comisia Comunităților Europene (reprezentant: C. Giolito, agent), Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și F. Million, agenți)

Obiectul

Recurs formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia extinsă) din 7 iunie 2006, Ufex și alții/Comisia (T-613/97), prin care acesta a anulat Decizia 98/365/CE a Comisiei din 1 octombrie 1997 privind ajutoarele pe care Franța le-ar fi acordat SFMI-Chronopost prin care se constată că nici asistența logistică și comercială furnizată de La Poste filialei sale, SFMI-Chronopost, nici transferul Postadex nu reprezintă ajutoare de stat în favoarea SFMI-Chronopost — Încălcarea dreptului la un proces echitabil întemeiată pe lipsa de imparțialitate a Tribunalului (complet de judecată parțial identic cu completul care a pronunțat o hotărâre anterior, casată de Curte) — Abuz de putere și încălcarea articolelor 230 CE și 253 CE — Încălcarea noțiunii de ajutor de stat și, în consecință, a articolului 87 CE

Dispozitivul

Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 7 iunie 2006, UFEX și alții/Comisia (T-613/97), pe de o parte, în măsura în care aceasta anulează Decizia 98/365/CE a Comisiei din 1 octombrie 1997 privind ajutoarele pe care Franța le ar fi acordat SFMI Chronopost prin care se constată că nici asistența logistică și comercială furnizată de La Poste filialei sale, și anume SFMI Chronopost, nici transferul Postadex nu reprezintă ajutoare de stat în favoarea SFMI Chronopost și, pe de altă parte, în măsura în care se stabilește, așadar, obligația suportării cheltuielilor de judecată.

2)	Respinge acțiunea introdusă sub numărul T-613/97 la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene.

3)	Fiecare parte, precum și Republica Franceză suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 249, 14.10.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/8

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesvergabeamt — Austria) — pressetext Nachrichtenagentur GmbH/Republik Österreich (Bund), APA-OTS Originaltext-Service GmbH, APA AUSTRIA PRESSE AGENTUR registrierte Genossenschaft mit beschränkter Haftung

(Cauza C-454/06) (1)

(Contracte de achiziții publice - Directiva 92/50/CEE - Proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii - Noțiunea de atribuire a unui contract)

(2008/C 209/10)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesvergabeamt

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: pressetext Nachrichtenagentur GmbH

Pârâte: Republik Österreich (Bund), APA-OTS Originaltext-Service GmbH, APA AUSTRIA PRESSE AGENTUR registrierte Genossenschaft mit beschränkter Haftung

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesvergabeamt — Interpretarea articolului 82 CE, a articolului 3 alineatul (1), a articolelor 8 și 9 și a articolului 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50), a articolului 1 alineatul (3) și a articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 237), precum și a principiilor generale de drept comunitar — Contract de servicii încheiat pe durată nedeterminată în numele statului cu o agenție de presă, considerată ca singura agenție de presă națională, fără o procedură de atribuire de contracte de achiziții publice — Transferul, cu consimțământul autorității contractante, a executării unor părți din contract către o societate aflată sub controlul total al prestatorului, precum și alte modificări ale contractului privind renunțarea de către autoritatea contractantă la rezilierea contractului, remunerarea prestațiilor efectuate și reducerea acordată în favoarea autorității contractante — Calificarea acestor modificări ulterioare sau necalificarea lor drept o nouă „atribuire a unui contract” care necesită publicarea prealabilă a unui anunț de participare

Dispozitivul

Termenul „atribuire” utilizat la articolul 3 alineatul (1), la articolul 8 și la articolul 9 din Directiva 92/50 a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii trebuie interpretat în sensul că nu include o situație, precum cea din acțiunea principală, în care serviciile furnizate autorității contractante de către prestatorul inițial sunt transferate unui alt prestator, constituit sub forma unei societăți de capitaluri al cărei acționar unic este prestatorul inițial, care deține controlul și dă instrucțiuni noului prestator, în măsura în care prestatorul inițial continuă să își asume răspunderea respectării obligațiilor contractuale.

Termenul „atribuire” utilizat la articolul 3 alineatul (1), la articolul 8 și la articolul 9 din Directiva 92/50 trebuie interpretat în sensul că nu include adaptarea contractului inițial la circumstanțe exterioare modificate, precum transformarea în euro a prețurilor exprimate inițial în monedă națională, reducerea minimă a acestor prețuri în vederea rotunjirii și trimiterea la un nou indice al prețurilor, în cazul în care în contractul inițial s-a prevăzut că acesta înlocuiește indicele stabilit anterior.

Termenul „atribuire” utilizat la articolul 3 alineatul (1), la articolul 8 și la articolul 9 din Directiva 92/50 trebuie interpretat în sensul că nu include o situație, precum cea din acțiunea principală, în care o autoritate contractantă stabilește împreună cu adjudecatarul, printr-un act adițional, în termenul de valabilitate al contractului de achiziții publice de servicii încheiat pe durată nedeterminată, să prelungească pe o durată de trei ani o clauză de renunțare la reziliere devenită caducă la data la care a fost prevăzută noua clauză și stabilește cu acesta să prevadă reduceri mai importante decât cele determinate inițial cu privire la anumite prețuri stabilite în funcție de cantitate într-un domeniu specific.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/8

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Regeringsrätten — Suedia) — Skatteverket/Gourmet Classic Ltd

(Cauza C-458/06) (1)

(Competența Curții - Directiva 92/83/CEE - Armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice - Articolul 20 prima liniuță - Alcool care intră în compoziția vinului de bucătărie - Scutire de accize armonizate)

(2008/C 209/11)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Regeringsrätten

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Skatteverket

Pârâtă: Gourmet Classic Ltd

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Regeringsrätten — Interpretarea articolului 20 prima liniuță din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152) — Scutire de accize — Produs pe bază de vin, cu un conținut de alcool de 4,8 % pe 100 kg de produs preparat, destinat bucătăriei

Dispozitivul

Dacă alcoolul care intră în compoziția vinului de bucătărie are o tărie alcoolică reală pe volum de peste 1,2 % vol., acesta trebuie încadrat în categoria alcoolului etilic prevăzută la articolul 20 prima liniuță din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/9

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 12 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Court of Appeal — Regatul Unit) — O2 Holdings Limited & O2 (UK) Limited/Hutchison 3G UK Limited

(Cauza C-533/06) (1)

(Mărci - Directiva 89/104/CEE - Articolul 5 alineatul (1) - Drept exclusiv al titularului mărcii - Utilizarea unui semn identic sau similar cu o marcă într-o publicitate comparativă - Limitarea efectelor mărcii - Publicitate comparativă - Directivele 84/450/CEE și 97/55/CE - Articolul 3a alineatul (1) - Condițiile în care publicitatea comparativă este permisă - Utilizarea mărcii unui concurent sau a unui semn similar cu această marcă)

(2008/C 209/12)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Court of Appeal

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: O2 Holdings Limited & O2 (UK) Limited

Pârâtă: Hutchison 3G UK Limited

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Court of Appeal — Interpretarea articolului 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92) și a articolului 3a din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea înșelătoare (JO L 250, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 153) — Utilizarea mărcii unui concurent într-un mesaj publicitar, în vederea comparării caracteristicilor și în special a prețului produselor sau serviciilor vândute de persoana care publică reclama, cu cele ale unui concurent

Dispozitivul

Articolul 5 alineatele (1) și (2) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci și articolul 3a alineatul (1) din Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 privind publicitatea înșelătoare și comparativă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 1997, trebuie interpretate în sensul că titularul unei mărci înregistrate nu este îndreptățit să interzică utilizarea de către un terț a unui semn identic sau similar cu marca sa într-o publicitate comparativă care îndeplinește toate condițiile pentru a fi permisă, prevăzute la articolul 3a alineatul (1) menționat.

Cu toate acestea, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/104 pentru a se interzice utilizarea unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată, publicitatea comparativă în cadrul căreia este utilizat acest semn nu îndeplinește condiția pentru a fi permisă, prevăzută la articolul 3a alineatul (1) litera (d) din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55.

Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/104 trebuie interpretat în sensul că titularul unei mărci înregistrate nu este îndreptățit să interzică utilizarea de către un terț, într-o publicitate comparativă, a unui semn similar cu această marcă pentru produse sau servicii identice ori similare cu cele pentru care a fost înregistrată marca respectivă, atunci când această utilizare nu creează un risc de confuzie în percepția publicului și acest lucru independent de faptul că publicitatea comparativă menționată îndeplinește sau nu îndeplinește toate condițiile pentru a fi permisă prevăzute la articolul 3a din Directiva 84/450, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/55.

(1) JO C 56, 10.3.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/10

Hotărârea Curții (Marea cameră) din 1 iulie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Dioikitiko Efeteio Athinon — Grecia) — Motosykletistiki Omospondia Ellados NPID (MOTOE)/Elliniko Dimosio

(Cauza C-49/07) (1)

(Articolele 82 CE și 86 CE - Noțiunea „întreprindere’ - Asociație fără scop lucrativ, reprezentantă în Grecia a Federației Internaționale de Motociclism - Noțiunea „activitate economică’ - Drept special în temeiul legii de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării de curse de motociclete - Exercitarea în paralel de activități precum organizarea de curse de motociclete și atribuirea de contracte de sponsorizare, de publicitate și de asigurare)

(2008/C 209/13)

Limba de procedură: greaca

Instanța de trimitere

Dioikitiko Efeteio Athinon

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Motosykletistiki Omospondia Ellados NPID (MOTOE)

Pârât: Elliniko Dimosio

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Dioikitiko Efeteio Athinon — Interpretarea articolelor 82 CE și 86 CE — Noțiunea de întreprindere — Asociație automobilistică fără scop lucrativ (ELPA), reprezentantă în Grecia a Federației Internaționale de Motociclism și care dispune de dreptul exclusiv de a autoriza curse în domeniul întrecerilor automobilistice — Asociație care exercită în paralel activități economice precum publicitatea, asigurările, încheierea de contracte de sponsorizare și finanțarea premiilor

Dispozitivul

O persoană juridică ale cărei activități constau nu numai în a lua parte la deciziile administrative de autorizare a competițiilor de motociclete, dar și în a organiza ea însăși astfel de competiții și în a încheia în acest context contracte de sponsorizare, de publicitate, precum și de asigurare se încadrează în domeniul de aplicare al articolelor 82 CE și 86 CE. Aceste articole se opun unei reglementări naționale care conferă unei persoane juridice care organizează competiții de motociclete și încheie în acest cadru contracte de sponsorizare, de publicitate și de asigurare competența de a emite un aviz conform cu privire la cererile de autorizare prezentate în vederea organizării acestor competiții fără a stabili limite, obligații și un control în exercitarea acestei competențe.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/10

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de Cassation — Franța) — Commune de Mesquer/Total France SA, Total International Ltd

(Cauza C-188/07) (1)

(Directiva 75/442/CEE - Gestionarea deșeurilor - Noțiunea de deșeuri - Principiul „poluatorul plătește’ - Deținător - Deținători precedenți - Producătorul produsului din care provin deșeurile - Hidrocarburi și păcură grea - Naufragiu - Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi - Fondul internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi)

(2008/C 209/14)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de Cassation

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Commune de Mesquer

Pârâte: Total France SA, Total International Ltd

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour de cassation — Interpretarea articolului 1 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, p. 39), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE din 18 martie 1991 (JO L 78, p. 32), a rubricii Q4 din anexa I, precum și a articolului 1 literele (b) și (c) și a articolului 15 din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (JO L 114, p. 9, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 45) — Noțiunea de deșeu — Includerea hidrocarburilor și a păcurii grele, ca atare sau în amestec cu apă și nisip? — Răspunderea producătorului și/sau deținătorului deșeului în cazul transportului efectuat de un terț

Dispozitivul

O substanță precum cea din acțiunea principală, mai exact păcură grea comercializată drept combustibil, nu constituie un deșeu în sensul Directivei 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350/CE a Comisiei din 24 mai 1996, dat fiind că este valorificată sau comercializată în condiții avantajoase din punct de vedere economic și că ar putea fi folosită în mod efectiv drept combustibil fără a necesita efectuarea oricărei operațiuni de transformare prealabilă.

Hidrocarburi deversate accidental în mare ca urmare a unui naufragiu, amestecate cu apă, precum și cu sedimente, care au plutit în derivă de a lungul țărmului unui stat membru, fiind în final purtate de curent pe suprafața acestuia, constituie deșeuri în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350, dat fiind că nu ar mai putea fi valorificate sau comercializate fără efectuarea oricărei operațiuni de transformare prealabilă.

În vederea aplicării articolului 15 din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350, la deversarea accidentală de hidrocarburi în mare aflată la originea unei contaminări a țărmului unui stat membru:

—

instanța națională poate considera vânzătorul acestor hidrocarburi, care este în același timp navlositor al navei care asigura transportul acestora, ca fiind producătorul deșeurilor amintite, în sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350, și, astfel, în vederea aplicării articolului 15 a doua liniuță prima teză din această directivă, ca „deținător precedent”, dacă, în lumina elementelor pe care numai aceasta este competentă să le aprecieze, instanța ajunge la concluzia că acest vânzător navlositor a contribuit la riscul de producere a contaminării ocazionate de acest naufragiu, în special dacă acesta a omis să ia măsurile de prevenire a unui astfel de incident, precum cele privind alegerea navei;

—

dacă se dovedește că, în ceea ce privește costurile legate de eliminarea deșeurilor rezultate prin deversarea accidentală de hidrocarburi în mare, acestea nu sunt acoperite de către Fondul internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi sau că nu pot fi acoperite de acesta întrucât s ar depăși nivelul maxim al despăgubirilor prevăzut pentru accidentul în cauză și că, în aplicarea limitărilor și/sau a exonerărilor legale de răspundere, dreptul intern al unui stat membru, inclusiv cel rezultat din convențiile internaționale, înlătură posibilitatea ca aceste costuri să fie suportate de către armatorul navei și/sau de către navlositorul acesteia, în condițiile în care aceste persoane trebuie considerate a fi „deținători” în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 75/442, astfel cum a fost modificată prin Decizia 96/350, dreptul național în cauză va trebui să cuprindă dispoziții prin care, pentru a se asigura o transpunere conformă a articolului 15 din directivă, să se consacre posibilitatea ca respectivele costuri să fie suportate de către producătorul produsului din care provin deșeurile astfel răspândite. Totuși, potrivit principiului „poluatorul plătește”, un astfel de producător nu poate fi obligat să suporte costurile respective decât atunci când, prin activitatea sa, a contribuit la riscul de producere a contaminării ocazionate de naufragiul navei.

(1) JO C 129, 9.6.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/11

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Raad van State van België — Belgia) — Nationale Raad van Dierenkwekers en Liefhebbers VZW, Andibel VZW/Belgische Staat

(Cauza C-219/07) (1)

(Articolul 30 CE - Regulamentul (CE) nr. 338/97 - Protecția speciilor faunei și florei sălbatice - Interdicția deținerii de mamifere din anumite specii menționate în acest regulament sau nereglementate prin acesta - Deținere autorizată în alte state membre)

(2008/C 209/15)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State van België

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Nationale Raad van Dierenkwekers en Liefhebbers VZW, Andibel VZW

Pârât: Belgische Staat

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Raad van State van België — Interpretarea articolului 30 CE și a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO 1997, L 61, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 239) — Reglementare națională care prevede o listă a speciilor care pot fi deținute în statul membru respectiv având ca efect excluderea deținerii speciilor menționate în anexele B, C sau D la regulament, precum și a celor nereglementate prin regulament — Deținere autorizată în alte state membre care au o legislație conformă regulamentului

Dispozitivul

Articolele 28 CE și 30 CE, considerate în mod individual sau coroborate cu Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea, nu se opun unei reglementări naționale precum este cea în discuție în acțiunea principală, potrivit căreia interdicția de import, de deținere și de comercializare a mamiferelor care aparțin altor specii decât cele menționate în mod expres în această reglementare se aplică unor specii de mamifere care nu sunt incluse în anexa A la acest regulament, dacă protecția sau respectarea intereselor și a cerințelor menționate la punctele 27-29 din prezenta hotărâre nu pot fi asigurate la fel de eficient prin măsuri mai puțin restrictive pentru schimburile comunitare.

Este de competența instanței de trimitere să verifice:

—	dacă întocmirea și modificările ulterioare ale listei naționale de specii de mamifere a căror deținere este autorizată se întemeiază pe criterii obiective și nediscriminatorii;

—

dacă este prevăzută o procedură care permite persoanelor interesate să obțină înscrierea de specii de mamifere pe această listă, dacă această procedură este ușor accesibilă, dacă poate fi dusă la îndeplinire în termene rezonabile și dacă, în caz de refuz al înscrierii, care trebuie să fie motivat, acesta poate face obiectul unei acțiuni în justiție;

—

dacă cererile având ca obiect obținerea înscrierii unei specii de mamifere pe lista respectivă sau care urmăresc să beneficieze de o derogare individuală pentru deținerea de exemplare din speciile nemenționate în aceasta nu pot fi respinse de autoritățile administrative competente decât dacă deținerea de exemplare din speciile respective prezintă un risc real pentru protejarea intereselor și a cerințelor menționate mai sus și

—

dacă condițiile impuse pentru deținerea de exemplare din speciile de mamifere nemenționate pe această listă, precum cele prevăzute la articolul 3 bis alineatul 2 punctul 3 litera b) și punctul 6 din Legea privind bunăstarea animalelor, sunt justificate în mod obiectiv și nu depășesc ceea ce este necesar pentru asigurarea finalității reglementării naționale în ansamblul său.

(1) JO C 155, 7.7.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/12

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-220/07) (1)

(Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 2002/22/CE - Comunicații electronice - Desemnarea întreprinderilor care au sarcina de a furniza servicii universale - Transpunere incorectă)

(2008/C 209/16)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J.-P. Keppenne și M. Shotter, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză (reprezentanți: G. de Bergues și B. Messmer, agenți)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Transpunere incorectă [a articolelor 8, 12 și 13] din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213) — Obligația de a recurge la un mecanism eficace, obiectiv, transparent și nediscriminatoriu de desemnare a întreprinderilor care au sarcina de a furniza un serviciu universal — Legislație națională care explude a priori agenții economici care nu sunt capabili să asigure furnizarea acestui serviciu pe întreg teritoriul național

Dispozitivul

Prin transpunerea în dreptul intern a dispozițiilor referitoare la desemnarea întreprinderilor care pot garanta furnizarea serviciului universal la care a procedat, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 8 alineatul (2), a articolului 12 și a articolului 13, precum și a anexei IV din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal).

2)	Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/12

Hotărârea Curții (Camera a opta) din 24 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-272/07) (1)

(Contracte de achiziții publice - Directiva 2004/18/CE - Coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii - Netranspunere în termenul prevăzut)

(2008/C 209/17)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Stromsky și D. Kukovec, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentant: C. Schiltz, agent)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Neadoptarea, în termenul prevăzut, a actelor necesare pentru a se conforma Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116)

Dispozitivul

Prin neadoptarea, în termenul prevăzut, a tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive.

2)	Obligă Marele Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 211, 8.9.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/13

Ordonanța Curții (Camera a patra) din 23 aprilie 2008 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice (Chancery Division) — Regatul Unit] — The Test Claimants in the CFC and Divident Group Litigation/Commissioners of Inland Revenue

(Cauza C-201/05) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Libertatea de stabilire - Libera circulație a capitalurilor - Fiscalitate directă - Impozit pe profit - Dividende din acțiuni, plătite unei societăți rezidente de către o societate nerezidentă - Regimul societăților străine controlate (SSC) - Situația cu privire la o țară terță - Calificarea acțiunilor îndreptate împotriva administrației fiscale - Răspunderea unui stat membru pentru încălcarea dreptului comunitar)

(2008/C 209/18)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice (Chancery Division)

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: The Test Claimants in the CFC and Divident Group Litigation

Pârâți: Commissioners of Inland Revenue

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — High Court of Justice (Chancery Division) — Interpretarea articolelor 43 CE, 49 CE și 56 CE — Legislație fiscală națională — Impozit pe profit — Scutire — Dividende plătite de alte societăți unei societăți stabilite pe teritoriul național — Situație diferită potrivit statului în care sunt stabilite celelalte societăți

Dispozitivul

Articolul 43 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații a unui stat membru care scutește de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condițiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă și la care societatea rezidentă deține o participație care îi permite să exercite o influență certă asupra deciziilor acestei societăți și să stabilească activitățile acesteia, acordând în același timp un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul în care este rezidentă, în măsura în care cota de impozitare pentru dividendele de origine străină nu este superioară cotei de impozitare aplicate dividendelor de origine națională, iar creditul fiscal este cel puțin egal cu suma achitată în statul membru al societății care face distribuirea, până la limita impozitului aplicat în statul membru al societății beneficiare.

Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații a unui stat membru care scutește de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condițiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă și la care societatea rezidentă deține cel puțin 10 % din drepturile de vot, acordând în același timp un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul membru în care este rezidentă, în măsura în care cota de impozitare pentru dividendele de origine străină nu este superioară cotei de impozitare aplicate dividendelor de origine națională, iar creditul fiscal este cel puțin egal cu suma achitată în statul membru al societății care face distribuirea, până la limita impozitului aplicat în statul membru al societății beneficiare.

În plus, articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații a unui stat membru care scutește de impozitul pe profit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o altă societate rezidentă, în condițiile în care supune acestui impozit dividendele pe care o societate rezidentă le percepe de la o societate nerezidentă la care deține mai puțin de 10 % din drepturile de vot, fără a acorda acelei societăți un credit fiscal aferent impozitului efectiv achitat de societatea care face distribuirea în statul în care este rezidentă.

Articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune legislației unui stat membru care permite o scutire de impozitul pe profit pentru anumite dividende percepute de societăți de asigurare rezidente de la societățile rezidente, dar exclude o astfel de scutire pentru dividendele analoge percepute de la societăți nerezidente, în măsura în care aceasta implică un tratament mai puțin favorabil pentru aceste din urmă dividende.

Articolele 43 CE și 48 CE trebuie interpretate în sensul că se opun încorporării în baza de impozitare a unei societăți rezidente stabilite într-un stat membru a profiturilor realizate de o societate străină controlată într-un alt stat membru, atunci când aceste profituri sunt supuse în acest stat membru unui nivel de impozitare inferior celui aplicabil în primul stat, cu excepția cazului în care o astfel de încorporare nu privește decât aranjamentele pur artificiale destinate să eludeze impozitul național datorat în mod normal.

Aplicarea unei astfel de măsuri de impozitare trebuie, în consecință, să fie înlăturată atunci când se dovedește, pe baza unor elemente obiective și verificabile de către terți, că, în pofida existenței motivațiilor de natură fiscală, respectiva societate străină controlată este în mod real instalată în statul membru de primire și exercită acolo activități economice efective.

Cu toate acestea, articolele 43 CE și 48 CE trebuie interpretate în sensul că acestea nu se opun unei legislații fiscale naționale care impune anumite cerințe de conformitate atunci când societatea rezidentă solicită să fie scutită de impozitele pentru profiturile acestei societăți controlate deja achitate în statul în care este rezidentă, în măsura în care aceste cerințe au ca scop să verifice realitatea instalării societății străine controlate și caracterul efectiv al activităților economice ale acesteia, fără ca aceasta să implice constrângeri administrative excesive.

Articolele 56 CE-58 CE trebuie interpretate în sensul că nu se opun legislației unui stat membru care acordă un avantaj fiscal aferent impozitului pe profit pentru anumite dividende percepute de societăți rezidente de la societăți rezidente, dar exclude un astfel de avantaj pentru dividendele percepute de la societăți stabilite într-o țară terță în special atunci când acordarea avantajului menționat este supusă unor condiții a căror respectare nu poate fi verificată de autoritățile competente ale acestui stat membru decât prin obținerea de informații de la țara terță în care este stabilită societatea care face distribuirea.

În lipsa unei reglementări comunitare, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să desemneze instanțele competente și să prevadă modalitățile procedurale de sesizare a instanței destinate să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor de dreptul comunitar, inclusiv stabilirea naturii acțiunilor introduse de persoanele vătămate la instanțele naționale. Acestea sunt ținute totuși să asigure că justițiabilii dispun de o cale efectivă de atac care să le permită să obțină restituirea impozitului perceput fără temei și a sumelor plătite acestui stat membru sau reținute de către acesta în legătură directă cu acest impozit. În ceea ce privește alte prejudicii pe care le-ar fi suferit o persoană ca urmare a unei încălcări a dreptului comunitar imputabile unui stat membru, acesta din urmă este obligat să repare prejudiciile cauzate particularilor în condițiile enunțate la punctul 51 din hotărârea din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame (C-46/93 și C-48/93), fără ca aceasta să excludă ca, în temeiul dreptului național, răspunderea statului să poată fi angajată în condiții mai puțin restrictive.

Când se dovedește că legislația unui stat membru constituie o restricție privind libertatea de stabilire interzisă de articolul 43 CE sau o restricție privind libera circulație a capitalurilor interzisă de articolul 56 CE, instanța de trimitere poate, în vederea stabilirii prejudiciilor care trebuie reparate, să verifice dacă persoanele vătămate au dat dovadă de o diligență rezonabilă pentru a evita aceste prejudicii sau pentru a le limita întinderea și în special dacă acestea au folosit în timp util toate căile legale pe care le aveau la dispoziție. Cu toate acestea, pentru a evita ca exercitarea drepturilor pe care articolele 43 CE și 56 CE le conferă particularilor să devină imposibilă sau excesiv de dificilă, instanța de trimitere poate determina dacă aplicarea acestei legislații, coroborată, dacă este cazul, cu prevederile pertinente ale convențiilor pentru evitarea dublei impuneri, ar fi condus în toate cazurile la respingerea solicitărilor reclamantelor în acțiunea principală adresate administrației fiscale a statului membru în cauză.

(1) JO C 182, 23.7.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/14

Ordonanța Curții (Camera a doua) din 12 iunie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Italia) — Confcooperative Friuli Venezia Giulia (C-23/07), Luigi Soini (C-23/07 et C-24/07), Azienda Agricola Vivai Pinato Mario e figlio (C-23/07), Cantina Produttori Cormòns Soc. cons. arl (C-24/07)/Ministero delle Politiche Agricole, alimentari e forestali, Regione Friuli Venezia Giulia

(Cauzele conexate C-23/07 și C-24/07) (1)

(Agricultură - Regulamentele (CE) nr. 1493/1999, (CE) nr. 753/2002 și (CE) nr. 1429/2004 - Organizarea comună a pieței vitivinicole - Etichetarea vinurilor - Utilizarea unor nume de soiuri de viță-de-vie sau a sinonimelor acestora - Indicația geografică „Tokaj’ pentru vinuri originare din Ungaria - Posibilitate de a utiliza denumirea de soi de viță-de-vie „Tocai friulano’ sau „Tocai italico’ drept complement la mențiunea indicației geografice a anumitor vinuri originare din Italia - Excludere după o perioadă tranzitorie de 13 ani care expiră la 31 martie 2007 - Validitate - Temei juridic - Articolul 34 CE - Principiul nediscriminării - Principii de drept internațional privind tratatele - Aderarea Ungariei la Uniunea Europeană - Articolele 22-24 din Acordul TRIPs)

(2008/C 209/19)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Confcooperative Friuli Venezia Giulia (C-23/07), Luigi Soini (C-23/07 et C-24/07), Azienda Agricola Vivai Pinato Mario e figlio (C-23/07), Cantina Produttori Cormòns Soc. cons. arl (C-24/07)

Pârâți: Ministero delle Politiche Agricole, alimentari e forestali, Regione Friuli Venezia Giulia

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunale Amministrativo Regionale del Lazio — Interpretarea Regulamentelor 1493/1999 și 753/2002, astfel cum au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1429/2004 al Comisiei din 9 august 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce privește desemnarea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole (JO L 263, p. 11, Ediție specială, 03/vol. 59, p. 161) — Interpretarea articolului 34 alineatul (2) CE — Denumirea vinurilor produse în Ungaria și în Comunitate — Eliminarea denumirii „Tocai friulano” — Discriminarea producătorilor și utilizatorilor respectivei denumiri față de producătorii și utilizatorii altor denumiri. Interpretarea articolului 34 alineatul (2) CE — Denumirea vinurilor produse în Ungaria și în Comunitate — Suprimarea denumirii „Tocai friulano” — Discriminarea producătorilor și a utilizatorilor denumirii respective în raport cu producătorii și utilizatorii altor denumiri

Dispozitivul

Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană trebuie interpretat în sensul că, în conformitate cu articolul 2 din acest act, în măsura în care au ca efect interzicerea utilizării termenului „Tocai” pentru desemnarea și prezentarea anumitor vinuri de calitate produse într-o regiune determinată italiene la finele unei perioade tranzitorii care expiră la 31 martie 2007, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 753/2002 al Comisiei din 29 aprilie 2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului nr. 1493/1999 în ceea ce privește desemnarea, denumirea, prezentarea și protejarea anumitor produse vitivinicole sunt parte integrantă din acquis ul comunitar existent la 1 mai 2004 și, ulterior preluării acestora în Regulamentul nr. 1429/2004 al Comisiei din 9 august 2004 de modificare a Regulamentului nr. 753/2002, au continuat să se aplice după această dată.

Articolul 53 din Regulamentul nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole constituie un temei juridic suficient pentru a permite Comisiei Comunităților Europene să adopte dispozițiile Regulamentului nr. 753/2002, preluate în Regulamentul nr. 1429/2004, care au ca efect interzicerea utilizării termenului „Tocai” pentru desemnarea și prezentarea anumitor vinuri de calitate produse într-o regiune determinată italiene la finele unei perioade tranzitorii care expiră la 31 martie 2007.

Articolul 34 alineatul (2) al doilea paragraf CE nu se opune dispozițiilor Regulamentului nr. 753/2002, preluate în Regulamentul nr. 1429/2004, având ca efect interzicerea utilizării termenului „Tocai” pentru desemnarea și prezentarea anumitor vinuri de calitate produse într-o regiune determinată italiene la finele unei perioade tranzitorii care expiră la 31 martie 2007.

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 753/2002 trebuie interpretat în sensul că nu se opune dispozițiilor Regulamentului nr. 753/2002, preluate în Regulamentul nr. 1429/2004, care au ca efect interzicerea utilizării termenului „Tocai” pentru desemnarea și prezentarea anumitor vinuri de calitate produse într-o regiune determinată italiene la finele unei perioade tranzitorii care expiră la 31 martie 2007.

Articolul 50 din Regulamentul nr. 1493/1999 trebuie interpretat în sensul că, la aplicarea dispozițiilor articolelor 23 și 24 din Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală care constituie anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994), în special a prevederilor articolului 24 alineatul (6) din acest acord, aceste dispoziții nu se opun adoptării unor măsuri precum cele prevăzute în Regulamentul nr. 753/2002, preluate în Regulamentul nr. 1429/2004, având ca efect interzicerea utilizării termenului „Tocai” pentru desemnarea și prezentarea anumitor vinuri de calitate produse într-o regiune determinată italiene la finele unei perioade tranzitorii care expiră la 31 martie 2007.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/15

Ordonanța Curții (Camera întâi) din 14 mai 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Prud'homie de pêche — Franța) — Jonathan Pilato/Jean-Claude Bourgault

(Cauza C-109/07) (1)

(Noțiunea de instanță națională - Necompetența Curții)

(2008/C 209/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Prud'homie de pêche

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Jonathan Pilato

Pârât: Jean-Claude Bourgault

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Prud'homie de pêche de Martigues — Interpretarea articolului 11a din Regulamentul (CE) nr.o 894/97 al Consiliului din 29 aprilie 1997, de stabilire a anumitor măsuri tehnice pentru conservarea rezervelor de pește (JO L 132, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 16), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1239/98 al Consiliului din 8 iunie 1998 (JO L 171, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 99) — Definirea noțiunii de „plasă de suprafață” — Includerea „thonaille”? — Obiectiv privitor la mediu a măsurii de interzicere impusă la articolul citat anterior — Validitatea acestei dispoziții în considerarea, în special, a temeiului juridic reținut pentru adoptarea sa

Dispozitivul

Curtea de Justiție a Comunităților Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebările adresate de prud'homie de pêche de Martigues prin decizia din 17 decembrie 2006.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/16

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 16 aprilie 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Canarias — Spania) — Club Náutico de Gran Canaria/Comunidad Autónoma de Canarias

(Cauza C-186/07) (1)

(Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare - A șasea directivă TVA - Scutiri - Prestări care au legătură cu practicarea sportului sau a educației fizice - Aplicarea în Insulele Canare - Situație pur internă - Trimitere - Inadmisibilitate vădită a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare)

(2008/C 209/21)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Canarias

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Club Náutico de Gran Canaria

Pârâtă: Comunidad Autónoma de Canarias

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Superior de Justicia de Canarias — Interpretarea Hotărârii Curții din cauza C-124/96 prin care s-a constatat incompatibilitatea cu articolul 13 partea A alineatul (1) litera (m) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) a unei reglementări naționale care prevede restricții de la scutirea de TVA a anumitor prestări de servicii care au o strânsă legătură cu practicarea sportului și a educației fizice — Aplicarea în Insulele Canare

Dispozitivul

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Superior de Justicia de Canarias, prin Decizia din 26 noiembrie 2006, este inadmisibilă.

(1) JO C 129, 9.6.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/16

Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 11 aprilie 2008 — Focus Magazin Verlag GmbH/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Merant GmbH

(Cauza C-344/07) (1)

(Recurs - Marcă comunitară - Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) - Risc de confuzie - Semnul verbal „FOCUS’)

(2008/C 209/22)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Focus Magazin Verlag GmbH (reprezentanți: M. Herrmann și B. Müller, Rechtsanwälte)

Pârâți: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent), Merant GmbH (reprezentant: A. Schultz, Rechtsanwalt)

Obiectul

Recurs declarat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) din 16 mai 2007, Merant/OAPI (T-491/04), prin care Tribunalul a anulat decizia R 542/2002-2 a Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI) din 18 octombrie 2004 prin care s-a admis recursul formulat împotriva deciziei diviziei de opoziție prin care s-a refuzat în parte cererea de înregistrare a mărcii comunitare verbale „FOCUS” pentru produse și servicii din clasele 3, 6, 7, 8, 9, 14, 15, 16, 21, 24, 25, 26, 28, 29, 32, 33, 34, 35, 36, 38, 39, 41 și 42 în cadrul opoziției formulate de titularul mărcii figurative „MICRO FOCUS” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 41 și 42 — Risc de confuzie între două mărci

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă Focus Magazin Verlag la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 79, 29.3.2008.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/17

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 5 mai 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Consiglio di Stato — Italia) — Hospital Consulting Srl, ATI HC, Kodak SpA, Tecnologie Sanitaire SpA/Esaote SpA, ATI, Ital Tbs Telematic & Biomedical Service SpA, Draeger Medica Italia SpA, Officina Biomedica Divisione Servizi SpA

(Cauza C-386/07) (1)

(Regulament de procedură - Articolul 92 alineatul (1) și articolul 104 alineatul (3) - Norme comunitare în materie de concurență - Regimuri naționale privind nivelul onorariilor de avocat - Stabilirea unor onorarii minime - Inadmisibilitate parțială - Întrebare al cărei răspuns poate fi dedus din jurisprudența Curții)

(2008/C 209/23)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Hospital Consulting Srl, ATI HC, Kodak SpA, Tecnologie Sanitaire SpA

Pârâte: Esaote SpA, ATI, Ital Tbs Telematic & Biomedical Service SpA, Draeger Medica Italia SpA, Officina Biomedica Divisione Servizi SpA

Cu participarea: Azienda Sanitaria locale ULSS no 15 (Alta Padovana, Regione Veneto)

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Consiglio di Stato — Interpretarea articolului 10 CE, a articolului 81 alineatul (1) CE și a Directivei 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (JO L 77, p. 36, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 24) — Stabilirea, de către o organizație profesională națională, de tarife obligatorii pentru prestațiile avocaților supuse aprobării ministeriale — Reglementare națională care interzice judecătorilor, în contextul deciziilor judecătorești cu privire la cheltuielile de judecată, să deroge de la onorariile minime stabilite

Dispozitivul

Articolele 10 CE și 81 CE nu se opun unei legislații naționale care interzice în principiu să se deroge de la onorariile minime aprobate prin hotărâre ministerială pe baza unui proiect elaborat de o asociație profesională a avocaților precum Consiglio nazionale forense și care interzice de asemenea judecătorului, atunci când se pronunță cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le ramburseze celeilalte părți, să deroge de la onorariile minime menționate.

2)	A treia întrebare adresată de Consiglio di Stato prin Decizia din 13 ianuarie 2006 este vădit inadmisibilă.

(1) JO C 283, 24.11.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/17

Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 21 mai 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Najvyšší súd Slovenskej republiky — Republica Slovacă) — Karol Mihal/Daňový úrad Košice V

(Cauza C-456/07) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - A șasea directivă TVA - Persoane plătitoare de impozit - Articolul 4 alineatul (5) primul paragraf - Organisme de drept public - Executori judecătorești - Persoane fizice și juridice)

(2008/C 209/24)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Najvyšší súd Slovenskej republiky

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Karol Mihal

Pârât: Daňový úrad Košice V

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Najvyšší súd Slovenskej republiky — Interpretarea articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Tratarea ca persoană neplătitoare de impozite a unui organism de drept public în ceea ce privește activitățile sau tranzacțiile în care este angajat în calitate de autoritate publică — Includerea executorilor judecătorești în exercitarea funcțiilor lor publice — Efect direct

Dispozitivul

O activitate exercitată de un particular, precum activitatea de executor judecătoresc, nu este scutită de la plata taxei pe valoarea adăugată pentru simplul fapt că aceasta constă în efectuarea de acte care se încadrează în prerogativele autorității publice. Presupunând chiar că executorul judecătoresc efectuează astfel de acte în exercitarea atribuțiilor sale, acesta, conform unei legislații precum cea în discuție în acțiunea principală, își desfășoară activitatea nu în calitate de organism de drept public, întrucât nu face parte din organizarea administrației publice, ci sub forma unei activități economice independente realizate în cadrul unei profesii liberale, și, în consecință, nu poate beneficia de scutirea prevăzută la articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare.

(1) JO C 315, 22.12.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/18

Ordonanța Curții (Camera a opta) din 22 mai 2008 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden Den Haag — Țările de Jos) — M. Ilhan/Staatssecretaris van Financiën

(Cauza C-42/08) (1)

(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Libera prestare a serviciilor - Articolele 49-55 CE - Autovehicule - Utilizarea într-un stat membru a unui autovehicul înmatriculat și închiriat într-un alt stat membru - Impozitarea acestui vehicul în primul stat membru)

(2008/C 209/25)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Hoge Raad der Nederlanden Den Haag

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: M. Ilhan

Pârât: Staatssecretaris van Financiën

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden Den Haag — Interpretarea articolelor 49-55 CE — Reglementare națională care prevede perceperea unei taxe de înmatriculare la prima utilizare a unui vehicul pe rețeaua rutieră națională, indiferent de durata de utilizare a rețelei respective — Impunerea unei persoane, stabilită în acest stat membru, care a închiriat un vehicul înmatriculat într-un alt stat membru și destinat să fie utilizat în principal în primul stat membru în scopuri profesionale și private pentru o perioadă de trei ani

Dispozitivul

Articolele 49-55 CE se opun aplicării unei reglementări naționale, precum aceea din acțiunea principală, în temeiul căreia o persoană care are reședința sau este stabilită într-un stat membru și care utilizează în principal în acest stat membru un autovehicul înmatriculat și închiriat într-un alt stat membru este obligat ca, la prima utilizare a acestui vehicul pe rețeaua rutieră a primului stat membru, să achite o taxă al cărei cuantum este calculat fără să se țină seama de durata contractului de locațiune a vehiculului respectiv, nici de durata utilizării acestuia din urmă pe respectiva rețea.

(1) JO C 92, 12.4.2008.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/18

Recurs introdus la 3 aprilie 2008 de Japan Tobacco, Inc. împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 30 ianuarie 2008 în cauza T-128/06, Japan Tobacco, Inc./Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) — Torrefacção Camelo

(Cauza C-136/08 P)

(2008/C 209/26)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Japan Tobacco, Inc. (reprezentanți: A. Ortiz López, abogada, S. Ferrandis González, abogado și E. Ochoa Santamaría, abogada)

Celelalte părți în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Torrefacção Camelo Lda

Concluziile recurentei

—

Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 30 ianuarie 2008 din cauza T-128/06 și pronunțarea unei hotărâri de modificare a deciziei amintite în sensul declarării necesității de a aplica interdicția din articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul privind marca comunitară (1) în prezenta cauză, și, prin urmare, în considerarea argumentelor prezentate de Japan Tobacco, să se dispună respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare nr. 1 469 121;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin recursul formulat, recurenta susține că Tribunalul a încălcat Regulamentul privind marca comunitară și, în special dispozițiile articolului 8 alineatul (5) din regulament. Într-adevăr, în ciuda faptului că Tribunalul ar fi recunoscut notorietatea mărcii anterioare, similitudinea dintre mărci și legătura dintre produsele pe care le desemnează mărcile, acesta ar fi solicitat proba reală, efectivă și actuală a atingerii aduse mărcii anterioare, deși articolul citat anterior impunea, în privința recurentei, un simplu risc de atingere adus acestei mărci, de obținere a unui profit necuvenit din caracterul distinctiv sau riscul unui prejudiciu adus acesteia.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/19

Acțiune introdusă la 16 aprilie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-160/08)

(2008/C 209/27)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Kellerbauer și D. Kukovec, agenți)

Pârâtă: Republica Federala Germania

Concluziile reclamantei

—

Declararea faptului că, prin nepublicarea de anunțuri pentru contractele de achiziții publice atribuite și prin atribuirea contractelor de achiziții publice de servicii fără respectarea procedurii cererii de ofertă, respectiv a principiului transparenței în domeniului serviciilor de ambulanță, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivelor 92/50/CEE (1) și 2004/18/CE (2) și a încălcat principiile libertății de stabilire și cel al liberei prestări a serviciilor (articolele 43 CE și 49 CE);

—	obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia arată că, prin intermediul mai multor reclamații, i s-a atras atenția asupra procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii în domeniul serviciului de ambulanță din Republica Federală Germania. Aceste reclamații criticau faptul că în general, în domeniul respectiv, contractele nu fac obiectul unei proceduri de cerere de ofertă și nu sunt atribuite în mod transparent. În opinia Comisiei, numărul în general redus, la scară europeană, a procedurilor de cereri de ofertă pentru prestările de servicii de ambulanță inițiate de autoritățile locale în calitate de organisme responsabile cu serviciile publice de ambulanță (13 anunțuri publicate în cursul unei perioade de 6 ani, de numai 11 dintre cele peste 400 de districte și municipii cu statutul de district) constituie dovada unei practici răspândite în Germania de a nu acorda prestările de servicii de ambulanță menționate în conformitate cu directivele comunitare privind atribuirea contractelor de achiziții publice și cu principiile fundamentale ale dreptului comunitar. Mai mult, contractele au fost atribuite fără să a se asigura transparența necesară și evitarea discriminării.

Prin aceste practici de atribuire a contractelor de achiziții publice, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivelor 92/50/EWG și 2004/18/CE și a încălcat principiul libertății de stabilire și cel al liberei prestări a serviciilor prevăzute la articolele 43 CE și respectiv 49 CE, și îndeosebi interdicția discriminării cuprinsă în aceste principii.

Autoritățile locale, în calitate de organisme responsabile cu serviciile de ambulanță, au calitatea de autorități contractante în sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 92/50/CEE sau al articolului 1 (9) din Directiva 2004/18/CE. De asemenea, apare ca o certitudine faptul că respectivele contracte atribuite în domeniul serviciilor publice de ambulanță constituie contracte publice cu titlu oneros prevăzute de directivele menționate și a căror valoare depășește în mod vădit limita stabilită pentru aplicabilitatea directivelor. Din toate aceste împrejurări rezultă că respectivele contracte de servicii ar fi trebuit să fie atribuite în conformitate cu procedurile prevăzute în directive și cu respectarea dispozițiilor lor generale privind egalitatea de tratament și nediscriminarea.

Întrucât cazul de față privește contracte cu interes transfrontalier evident, prin atribuirea contractelor cu încălcarea principiului transparenței au mai fost încălcate, pe lângă obligațiile care rezultă din cuprinsul Directivelor 92/50/CEE și 2004/18/CE, principiile generale ale libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor prevăzute în Tratatul CE.

Serviciile de ambulanță, precum serviciile de transport de urgență și serviciile medicale din cadrul serviciului public de ambulanță nu intră sub incidența dispozițiilor cu caracter de excepție ale articolului 45 coroborat cu articolul 55 CE, potrivit cărora sunt exceptate de la aplicarea dispozițiilor capitolului referitor la libertatea de stabilire și la libera prestare a serviciilor, în ceea ce privește statul membru interesat, activitățile care sunt asociate în acest stat, chiar și cu titlu ocazional, exercitării autorității publice. Exceptarea prevăzută la articolul 45 CE, care în calitate de excepție de la drepturile fundamentale trebuie să fie de strictă interpretare, este limitată cu strictețe la activitățile care constituie, ca atare, o participare directă și specifică la exercitarea autorității publice. La întrebarea referitoare la exercitarea autorității publice nu trebuie să se răspundă prin raportare la natura de drept public a activității în cauză; aspectul decisiv privește mai curând posibilitatea de a face uz, împotriva cetățeanului, de autoritatea publică și de puterea coercitivă.

Comisia este convinsă că practica atribuirii contractelor în domeniul serviciilor de ambulanță poate asigura, chiar cu participarea unor prestatori străini, un serviciu complet, rapid și de înaltă calitate pe întreg teritoriul țării.

(1) JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50.

(2) JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/20

Recurs introdus la 29 aprilie 2008 de Comisia Comunităților Europene împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 14 februarie 2008 în cauza T-351/05, Provincia di Imperia/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-183/08 P)

(2008/C 209/28)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: D. Martin și L. Flynn, agenți)

Cealaltă parte în proces: Provincia di Imperia

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii Tribunalului din 14 februarie în cauza T-351/05;

—	declararea ca inadmisibilă a acțiunii introduse de Provincia di Imperia în această cauză;

—	obligarea Provincia di Imperia la plata cheltuielilor de judecată ale Comisiei în prezenta cauză.

Motivele și principalele argumente

Prin recursul formulat, Comisia critică hotărârea atacată pentru nerespectarea condițiilor de admisibilitate ale unei acțiuni în anulare introduse în temeiul articolului 230 CE, prin considerarea, în special, a faptului că reclamanta avea un interes de a acționa. Într-adevăr, o acțiune în anulare formulată de o persoană fizică sau juridică este admisibilă numai în măsura în care această acțiune este susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu autorului său. Or, în speță, acțiunea reclamantei era vădit inadmisibilă din moment ce o hotărâre de anulare a actului atacat nu ar fi putut în niciun caz, prin ea însăși, să îi aducă un „beneficiu”. Acordarea unei subvenții ar reprezenta, într-adevăr, o liberalitate consimțită de Comisie și, prin urmare, un ofertant care răspunde la o cerere de propuneri nu ar avea niciun drept să obțină o astfel de subvenție.

În subsidiar, Comisia arată că, chiar dacă reclamanta ar fi avut un interes de a acționa în ziua introducerii acțiunii sale, un asemenea interes ar fi dispărut, în orice caz, în ziua pronunțării hotărârii atacate, având în vedere că întregul buget stabilit pentru cererea de propuneri fusese cheltuit, iar programarea era încheiată.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/20

Recurs introdus la 16 mai 2008 de American Clothing Associates SA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 28 februarie 2008 în cauza T-215/06, American Clothing Associates SA/OAPI

(Cauza C-202/08 P)

(2008/C 209/29)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: American Clothing Associates SA (reprezentanți: P. Maeyaert, N. Clarembeaux și C. De Keersmaeker, avocats)

Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Concluziile recurentei

—

Anularea deciziei Tribunalului de Primă Instanță în măsura în care a apreciat că, în speță, Camera întâi de recurs a OAPI nu a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară (1) prin adoptarea Deciziei din 4 mai 2006 (cauza R 1463/2005-1) în partea care aceasta privește înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele din clasa 18 „Piele și imitații de piele, produse din aceste materiale necuprinse în alte clase; piei de animale; cufere si valize; umbrele, umbrele de soare si bastoane; bice și articole de șelărie” și din clasa 25 „Îmbrăcăminte, încălțăminte, pălării”;

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară și a articolului 6 ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost revizuită și modificată (2). Acest motiv se întemeiază, în mod esențial, pe patru argumente.

Prin intermediul primului argument, recurenta invocă faptul că hotărârea atacată a ignorat pertinența funcției esențiale a unei embleme de stat pentru aprecierea sferei de protecție a unei embleme. O emblemă de stat ar trimite într-adevăr la simboluri ale identității și suveranității unui stat, concepute în conformitate cu un limbaj artistic și cu o știință foarte precisă, referitoare la steme. În orice caz, nu s-ar putea așadar respinge înregistrarea unei embleme ca marcă sau ca element al unei mărci decât dacă aceasta este susceptibilă să aducă atingere identității sau suveranității unui stat. În schimb, simpla preluare a unui semn similar cu o emblemă de stat care nu prezintă sau care prezintă puține caracteristici heraldice ca element al unei mărci nu ar fi de natură să afecteze funcția esențială a acestei embleme.

Prin intermediul celui de al doilea argument, recurenta invocă faptul că Tribunalul a ignorat pertinența caracteristicilor heraldice ale unei embleme de stat, apreciind că sunt posibile mai multe interpretări artistice ale uneia și aceleiași embleme pornind de la aceeași descriere heraldică. Potrivit recurentei, articolul 6 ter alineatul (1) litera (a) din Convenția de la Paris și noțiunea „imitația oricăror semne heraldice” ar urmări într-adevăr să protejeze nu simbolul ca atare, ci o interpretare artistică foarte precisă sau o operă grafică specifică, care rezultă din punerea în aplicare a normelor care guvernează arta și știința heraldică.

Prin intermediul celui de al treilea argument, recurenta contestă hotărârea atacată pentru faptul de a fi ignorat domeniul de aplicare al noțiunii „imitație heraldică” și, prin aceasta, de a fi consacrat o interpretare a Regulamentului privind marca comunitară și a Convenției de la Paris care ar conferi statelor membre în cauză un monopol cvasi absolut asupra semnelor care nu prezintă caracteristici heraldice sau nu au caracteristici heraldice foarte marcate prin raportare la înregistrarea sau utilizarea acestora ca element al unei mărci.

Prin intermediul celui de al patrulea argument, recurenta reproșează în final Tribunalului de a fi înlăturat, de la bun început, ca lipsite de pertinență, anumite împrejurări proprii speței, cum ar fi natura caracteristicilor heraldice a căror protecție este invocată, impresia de ansamblu produsă de o marcă ce ar cuprinde ca element o emblemă de stat sau o imitație a acesteia, natura protecției oferite în țara de origine a emblemei de stat în cauză sau condițiile de utilizare a mărcii în cauză.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

(2) Recueil des traités des Nations Unies, vol. 828, nr. 11847, p. 108.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/21

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Umweltsenat (Austria) la 19 mai 2008 — Umweltanwalt von Kärnten/Kärntner Landesregierung, Alpe Adria Energia SpA

(Cauza C-205/08)

(2008/C 209/30)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Umweltsenat (Austria)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Umweltanwalt din Carintia

Celelalte părți în proces: Guvernul Landului Carintia, Alpe Adria Energia SpA

Întrebarea preliminară

Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (2) (denumită Directiva de modificare) și prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (3) (denumită Directiva privind participarea publicului) trebuie să fie interpretată în sensul că, în cazul unei instalații proiectate pe teritoriul a două sau mai multor state membre, un stat membru trebuie să prevadă o obligație de control al tipurilor de proiecte menționate în anexa I la directivă, în special la punctul 20 (Construirea cablurilor electrice suspendate cu o tensiune de minimum 220 kV și o lungime mai mare de 15 km) și atunci când pragul care a declanșat obligația de control (în speță lungimea de 15 km) nu este atins, respectiv depășit prin partea instalației de pe teritoriul său, ci prin partea instalației proiectată pe teritoriul statului vecin sau al statelor vecine?

(1) JO L 175, p.40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174.

(2) JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254.

(3) JO L 156, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 8.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/22

Recurs introdus la 20 mai 2008 de Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 28 februarie 2008 în cauza T-215/06, American Clothing Associates/OAPI

(Cauza C-208/08 P)

(2008/C 209/32)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Oficiul pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: M. A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în proces: American Clothing Associates SA

Concluziile recurentului

—	Anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate la 28 februarie 2008 în cauza T-215/06 în măsura în care Tribunalul a considerat că articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară (1) nu se aplică în ceea ce privește mărcile care desemnează servicii;

—	obligarea American Clothing Associates SA la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurentul invocă un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară, coroborat cu articolul 6 ter din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale din 20 martie 1883, astfel cum a fost revizuită și modificată (2). Contrar a ceea ce ar fi fost stabilit de către Tribunal, acest din urmă articol, la care face trimitere articolul 7 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul privind marca comunitară, s-ar aplica într-adevăr atât mărcilor care desemnează produse cât și mărcilor care desemnează servicii.

În această privință, recurentul subliniază, în primul rând, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept interpretând articolul 6 ter din Convenția de la Paris în mod literal și în afara contextului său, fără a lua în considerare spiritul acestei dispoziții și al convenției în general, aceasta din urmă impunând, după ce a fost revizuită prin Actul de la Lisabona din 31 octombrie 1958, extinderea tuturor dispozițiilor referitoare la mărcile de fabrică sau de comerț și la mărcile de servicii, cu excepția câtorva dispoziții care nu sunt aplicabile în speță.

Recurentul susține, în al doilea rând, că însuși legiuitorul comunitar contestă faptul că ar trebui realizată o distincție între mărcile de produse și mărcile de servicii întrucât articolul 29 din Regulamentul privind marca comunitară, care transpune articolul 4 A din Convenția de la Paris, referitor la dreptul de prioritate, ar menționa explicit serviciile la care se referă o cerere de înregistrare a unei mărci.

În al treilea rând, recurentul subliniază că, spre deosebire de ceea ce ar fi fost stabilit de către Tribunal în hotărârea atacată, articolul 16 din Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994, trebuie interpretat în sensul că prin acesta este clarificat domeniul de aplicare al Convenției de la Paris, fără a-i extinde însă domeniul de aplicare la situații pe care această din urmă Convenție le-ar exclude în forma sa actuală.

În final, recurentul subliniază că, într-o hotărâre recentă, însăși Curtea de Justiție ar fi admis, cel puțin implicit, că din Convenția de la Paris reiese necesitatea unei egalități de tratament între mărcile de produse și mărcile de servicii.

(1) Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).

(2) Recueil des traités des Nations unies, vol. 828, nr. 11847, p. 108.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/23

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 22 mai 2008 — E. Friz GmbH/Carsten von der Heyden

(Cauza C-215/08)

(2008/C 209/33)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: E. Friz GmbH

Pârât: Carsten von der Heyden

Întrebările preliminare

Dispoziția articolului 1 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale (1) trebuie interpretată în sensul că include aderarea unui consumator la o societate de persoane, la o societate comercială de persoane, la o asociație sau la o cooperativă, atunci când scopul prioritar al aderării nu este de a deveni membru al societății, al uniunii sau al cooperativei, ci — situație frecventă întâlnită mai ales în cazul participării la un fond imobiliar închis — această participare în calitate de membru reprezintă doar o altă modalitate de plasament de capital sau de a beneficia de prestații care constituie în mod normal obiectul unor contracte sinalagmatice?

Dispoziția articolului 5 alineatul (2) din Directiva 85/577/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale trebuie interpretată în sensul că se opune unui efect juridic național (jurisprudențial) în înțelesul articolului 7 din directivă, care prevede că o asemenea aderare a consumatorului efectuată la domiciliu are ca efect, în cazul revocării aderării, că acest consumator care și-a exercitat dreptul de revocare are un drept de creanță împotriva societății, asociației sau cooperativei, calculat asupra soldului lichidării în momentul în care revocarea a devenit efectivă, și anume o sumă corespunzătoare valorii părții deținute în societate, în asociație sau în cooperativă în momentul retragerii, cu consecința (eventuală) că, din cauza dezvoltării economice a societății, a asociației sau a cooperativei, consumatorul fie primește o sumă cu o valoare mai mică decât aportul său, fie are chiar obligația să plătească acestei entități o sumă superioară pierderii corespunzătoare aportului de capital efectuat, deoarece soldul lichidării este negativ?

(1) JO L 372, p. 31, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 188.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/23

Acțiune introdusă la 22 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-221/08)

(2008/C 209/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: R. Lyal, W. Mölls, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin stabilirea de prețuri cu amănuntul minime și maxime pentru țigări, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE (1) a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind alte impozite decât impozitele pe cifra de afaceri care afectează consumul de tutun prelucrat;

—	constatarea că, prin nefurnizarea informațiilor necesare cu privire la legislația irlandeză aplicabilă pentru a permite Comisiei să își îndeplinească obligația de supraveghere a respectării Directivei 95/59, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 CE;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În temeiul Tobacco Products (Control of Advertising, Sponsorship and Sales Promotion) (No. 2) Regulations 1986 [Regulamentele privind produsele din tutun (controlul publicității, al sponsorizării și al promovării vânzărilor) (nr. 2) din 1986] și al convențiilor încheiate cu producătorii și importatorii de tutun, Irlanda impune un preț minim pentru țigări, corespunzător unui nivel care nu poate fi mai mic cu 3 % decât prețul mediu ponderat pentru țigările din categoria respectivă. În plus, în măsura în care producătorii și importatorii nu pot stabili prețuri mai mari cu 3 % decât prețul mediu ponderat, Irlanda impune de asemenea un preț maxim pentru țigări. Un astfel de sistem contravine articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59, potrivit căruia producătorii de tutun sunt „liberi să determine prețul maxim de vânzare cu amănuntul pentru fiecare dintre produsele lor”.

În conformitate cu articolul 10 CE, statele membre au obligația de a facilita Comisiei îndeplinirea misiunii sale, în special conformându-se cererilor de informații formulate în cursul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Comisia susține că, prin faptul că nu a furnizat nicio informație cu privire la legislația irlandeză aplicabilă, în pofida cererilor repetate ale Comisiei, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 10 CE.

(1) JO L 291, p. 40, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 5.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/24

Acțiune introdusă la 22 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Belgiei

(Cauza C-222/08)

(2008/C 209/35)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: H. van Vliet și A. Nijenhuis, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 12 alineatul (1), al articolului 13 alineatul (1) și al anexei IV partea A la Directiva 2002/22/CE cu ocazia transpunerii în dreptul intern a dispozițiilor referitoare la calculul costurilor și la finanțarea obligațiilor de serviciu universal;

—	obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva 2002/22 reglementează, printre altele, situațiile în care piața nu poate satisface în mod corespunzător nevoile utilizatorilor finali și conține dispoziții referitoare la accesul la serviciul universal. Articolul 12 alineatul (1) din directivă prevede că, în cazul în care autoritățile naționale de reglementare consideră că furnizarea serviciului universal poate reprezenta o îndatorire nejustificată pentru întreprinderile desemnate să furnizeze servicii universale, acestea calculează costul net al furnizării lor potrivit prevederilor acestui articol. Anexa IV partea A conține dispoziții referitoare la calculul costului net. Articolul 13 alineatul (1) prevede că, în cazul în care, pe baza calculului costului net prevăzut la articolul 12, autoritățile naționale de reglementare constată că o întreprindere este supusă unei îndatoriri nejustificate, statele membre pot decide, la cererea unei întreprinderi desemnate, să introducă un mecanism de compensare.

Comisia consideră că Belgia nu a transpus corect în dreptul intern dispozițiile articolului 12 alineatul (1), ale articolului 13 alineatul (1) și ale anexei IV partea A la directivă. Astfel, legislația belgiană nu prevede că trebuie să se examineze dacă stabilirea de tarife sociale în cadrul furnizării serviciului universal reprezintă o îndatorire nejustificată pentru întreprinderile desemnate. În plus, legislația belgiană nu respectă cerințele referitoare la calculul costurilor nete, astfel cum se prevede, în special, în ultima parte a anexei IV partea A la directivă.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/24

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgericht Oldenburg (Germania) la 26 mai 2008 — Stadt Papenburg/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-226/08)

(2008/C 209/36)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Oldenburg

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Stadt Papenburg

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1) permite unui stat membru să refuze, pentru alte motive decât motive de protecție a mediului, să își dea acordul pentru proiectul listei de situri de importanță comunitară stabilit de Comisie în privința unuia sau a mai multe situri?

2)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: se numără printre aceste motive și interesele comunelor și ale grupărilor de comune, în special planurile și proiectele de planuri ale acestora și alte interese legate de dezvoltarea ulterioară a propriului sit?

În cazul unor răspunsuri afirmative la prima și la a doua întrebare: al treilea considerent al Directivei 92/43 sau articolul 2 alineatul (3) din Directiva 92/43 sau alte dispoziții de drept comunitar impun ca statele membre și Comisia să țină seama de astfel de motive la momentul aprobării și stabilirii listei de situri de importanță comunitară?

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare: o comună afectată de înscrierea pe listă a unui anumit sit poate să susțină în mod valabil în justiție, întemeindu-se pe dreptul comunitar, după adoptarea definitivă a listei, că aceasta este contrară dreptului comunitar pentru că interesele sale nu au fost luate în considerare sau pentru că nu au fost luate în considerare în mod suficient?

Lucrările continue de întreținere efectuate în canalul navigabil al unor estuare care au fost deja aprobate definitiv în temeiul dreptului național înainte de expirarea termenului de transpunere a Directivei 92/43 trebuie supuse unei evaluări a efectelor potențiale ale acestora asupra sitului în aplicarea articolului 6 alineatele (3) și (4) din directiva menționată în caz de continuare a acestor lucrări după înscrierea sitului pe lista siturilor de importanță comunitară?

(1) JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/25

Acțiune introdusă la 29 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos

(Cauza C-232/08)

(2008/C 209/37)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: T. van Rijn și K. Banks, agenți)

Pârât: Regatul Țărilor de Jos

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin autorizarea unor nave de pescuit a căror putere a motoarelor depășește limitele stabilite prin articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 850/1998 (1), Regatul Țărilor de Jos nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 (2) și al articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 (3);

—	obligarea Regatului Țărilor de Jos la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că guvernul olandez nu și-a îndeplinit obligația de punere în aplicare atunci când a autorizat cu bună știință încălcări ale normei privind puterea maximă a motoarelor care poate fi folosită în zona de pescuit a cambulei.

Pe de o parte, din informațiile comunicate de guvernul olandez reiese că navele olandeze de tip „Eurokotter” care participă la acordul privat nu sunt obligate să respecte limitarea puterii maxime a motoarelor de 300 CP decât începând cu 1 mai 2009. Pe de altă parte, din aceste informații reiese că, atunci când este controlată respectarea acestei norme, se aplică în mod sistematic o marjă de toleranță de 12,5 % și, prin urmare, depășirile puterii maxime autorizate a motoarelor nu sunt sancționate dacă se încadrează în această marjă.

(1) Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998 pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine (JO L 125, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 4, p. 60).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (JO L 358, p. 59, Ediție specială, 04/vol. 6, p. 237).

(3) Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (JO L 261, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 109).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Nejvyšší správní soud (Republica Cehă) la 30 mai 2008 — Kyrian/Celní úřad Tábor

(Cauza C-233/08)

(2008/C 209/38)

Limba de procedură: ceha

Instanța de trimitere

Nejvyšší správní soud

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Milan Kyrian

Pârât: Celní úřad Tábor

Întrebările preliminare

Articolul 12 alineatul (3) din Directiva 76/308/EHS (1) a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri trebuie interpretat în sensul că, dacă instanța dintr-un stat membru în care autoritatea solicitată are sediul este sesizată cu o acțiune îndreptată împotriva măsurilor de recuperare, această instanță are competența de a verifica, conform actelor cu putere de lege și normelor administrative din acel stat membru, dacă titlul care permite executarea recuperării (titlu de executare) este executoriu și dacă a fost notificat în mod corespunzător debitorului?

Din principiile generale ale dreptului comunitar, în special din principiul dreptului la un proces echitabil, al bunei administrări și al statului de drept, rezultă că notificarea titlului care permite executarea recuperării (titlu de executare), către debitor, în altă limbă decât cea pe care acesta o înțelege și care nu este nici limba oficială a statului în care titlul este notificat debitorului, constituie un viciu care permite refuzarea recuperării în temeiul unui asemenea titlu care permite executarea recuperării (titlu de executare)?

(1) JO L 73, p. 18, Ediție specială, 02/vol. 1, p. 35.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/26

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de Cassation (Franța) la 3 iunie 2008 — Google France, Google Inc./Louis Vuitton Malletier

(Cauza C-236/08)

(2008/C 209/39)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de Cassation (chambre commerciale, financière et économique)

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Google France, Google Inc.

Pârât: Louis Vuitton Malletier

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (1) și articolul 9 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (2) trebuie interpretate în sensul că furnizorul de servicii de afiliere cu plată care pune la dispoziția celor care publică anunțuri cuvinte-cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate și care organizează, prin contractul de afiliere, crearea și afișarea privilegiată, plecând de la aceste cuvinte-cheie, de linkuri promoționale spre site-uri pe care sunt propuse produse contrafăcute realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul lor are dreptul să o interzică?

2)	În ipoteza în care mărcile sunt renumite, titularul ar putea să se opună unei astfel de utilizări, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din directivă și al articolului 9 alineatul (1) litera (c) din regulament?

În ipoteza în care o astfel de utilizare nu ar constitui o utilizare care poate fi interzisă de titularul mărcii, în temeiul directivei și al regulamentului, furnizorul de servicii de afiliere cu plată poate fi considerat ca prestând un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea de informații furnizate de un destinatar al serviciului, în sensul articolului 14 din Directiva 2000/31/CE din 8 iunie 2000 (3), astfel încât răspunderea acestuia nu ar putea fi angajată înainte de a fi informat de titularul mărcii cu privire la utilizarea ilegală a semnului de către cel care publică anunțul?

(1) JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92.

(2) JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

(3) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 3 iunie 2008 — Google France/Viaticum, Luteciel

(Cauza C-237/08)

(2008/C 209/40)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation (chambre commerciale, financière et économique)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Google France

Pârâte: Viaticum, Luteciel

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (1) trebuie interpretat în sensul că furnizorul de servicii de afiliere cu plată care pune la dispoziția celor care publică anunțuri cuvinte-cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate și care organizează, prin contractul de afiliere, crearea și afișarea privilegiată, plecând de la aceste cuvinte-cheie, de linkuri promoționale spre site-uri pe care sunt propuse produse identice sau similare cu cele protejate prin înregistrarea mărcilor realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul lor are dreptul să o interzică?

În ipoteza în care o astfel de utilizare nu ar constitui o utilizare care poate fi interzisă de titularul mărcii, în temeiul directivei și al Regulamentului [(CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară] (2), furnizorul de servicii de afiliere cu plată poate fi considerat ca prestând un serviciu al societății informaționale care constă în stocarea de informații furnizate de un destinatar al serviciului, în sensul articolului 14 din Directiva 2000/31/CE din 8 iunie 2000 (3), astfel încât răspunderea acestuia nu ar putea fi angajată înainte de a fi informat de titularul mărcii cu privire la utilizarea ilegală a semnului de către cel care publică anunțul?

(1) JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92.

(2) JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/27

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Cour de cassation (Franța) la 3 iunie 2008 — Google France/CNRRH, Pierre-Alexis Thonet, Bruno Raboin, Tiger, beneficiar al francizei „Unicis”

(Cauza C-238/08)

(2008/C 209/41)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Cour de cassation (chambre commerciale, financière et économique)

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Google France

Pârâți: CNRRH, Pierre-Alexis Thonet, Bruno Raboin, Tiger, beneficiar al francizei „Unicis”

Întrebările preliminare

Rezervarea de către un operator economic, prin intermediul unui contract de afiliere cu plată pe internet, a unui cuvânt-cheie care, în cazul unei căutări prin utilizarea acestui cuvânt, conduce la afișarea unui link prin care se propune conectarea la un site folosit de acest operator în scopul de a oferi spre vânzare produse sau servicii și a unui semn care reproduce sau imită o marcă înregistrată de un terț în scopul de a desemna produse identice sau similare, fără autorizația titularului acestei mărci, constituie prin ea însăși o atingere adusă dreptului exclusiv garantat acestuia din urmă prin articolul 5 din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 (1)?

Articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat în sensul că furnizorul de servicii de afiliere cu plată care pune la dispoziția celor care publică anunțuri cuvinte-cheie care reproduc sau imită mărci înregistrate și care organizează, prin contractul de afiliere, crearea și afișarea privilegiată, plecând de la aceste cuvinte-cheie, de linkuri promoționale spre site-uri pe care sunt propuse produse identice sau similare cu cele protejate prin înregistrarea mărcilor realizează o utilizare a acestor mărci pe care titularul lor are dreptul să o interzică?

(1) Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 1989, L 40, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 92).

(2) JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/28

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-244/08)

(2008/C 209/42)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Aresu și M. Afonso, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că în ceea ce privește restituirea TVA unei persoane plătitoare de impozit stabilite într-un alt stat membru sau într-o țară terță, chiar dacă are o unitate fixă, Republica Italiană, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 din A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (1) și în temeiul articolului 1 din A treisprezecea Directivă a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității (2), în măsura în care obligă o persoană plătitoare de impozit al cărui sediu se află într-un stat membru sau într-o țară terță dar care are o unitate fixă care în perioada vizată a efectuat cesiuni de bunuri sau prestări de servicii în Italia, să obțină restituirea TVA aferentă intrărilor prin intermediul mecanismelor prevăzute prin directivele menționate, și nu prin deducere, atunci când achiziționarea bunurilor și a serviciilor se efectuează nu prin intermediul unității fixe din Italia, ci direct de sediul principal;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentei acțiuni Comisia Europeană solicită Curții de Justiție să constate incompatibilitatea cu dreptul comunitar a unei măsuri italiene prin care contribuabilul supus la plata TVA al cărui sediu se află într-un stat membru sau într-o țară terță, dar care are o unitate fixă în Italia care în perioada vizată a efectuat cesiuni de bunuri sau prestări de servicii în Italia, este obligat să obțină restituirea TVA aferentă intrărilor prin intermediul mecanismelor prevăzute prin Directiva 79/1072/CEE (A opta directivă TVA) și prin Directiva 86/560/CEE (A treisprezecea directivă TVA), decât prin intermediul mecanismului normal de deducere prevăzut în general prin Directiva 77/388/CEE (A șasea directivă TVA) (3), atunci când achiziționarea bunurilor și a serviciilor se efectuează nu prin intermediul unității fixe din Italia, ci direct de sediul principal situat în străinătate.

În opinia Comisiei Europene, această măsură care îngreunează îndeplinirea obligațiilor fiscale de către contribuabili este contrară dispozițiilor și principiilor care stau la baza directivelor menționate în materie de TVA, în temeiul cărora contribuabilul străin care are o unitate fixă în Italia și care efectuează de la această unitate fixă operațiuni comerciale în Italia, trebuie să poată utiliza mecanismul normal de deducere prevăzut prin A șasea directivă, chiar dacă anumite operațiuni comerciale trebuie să fie efectuate direct de sediul principal.

(1) JO L 331, p. 11, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 34.

(2) JO L 326, p. 40, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 81.

(3) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/29

Acțiune introdusă la 3 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Finlanda

(Cauza C-246/08)

(2008/C 209/43)

Limba de procedură: finlandeza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: P. Aalto și D. Triantafyllou, agenți)

Pârâtă: Republica Finlanda

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a aplicat taxa pe valoarea adăugată consultanței juridice acordate în schimbul unei remunerații parțiale de către birourile de asistență juridică de stat (consilierii juridici publici angalați ai acestora), potrivit prevederilor referitoare la asistența juridică, în condițiile în care serviciile echivalente prestate de consilieri juridici privați sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1), precum și în temeiul articolului 4 alineatele (1), (2) și (5) din A șasea directivă TVA 77/388/CEE (1);

—	obligarea Republicii Finlanda la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În Finlanda, beneficiarul asistenței juridice în cadrul procedurilor judiciare poate alege între un consilier juridic public și un consilier juridic privat. În acest caz, serviciile prestate în schimbul unei remunerații parțiale de către consilierul juridic public sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în timp ce pentru serviciile prestate în schimbul unei remunerații parțiale de către un consilier juridic privat se aplică taxa pe valoarea adăugată. În opinia Comisiei, în acest caz este vorba despre un tratament diferit, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, al acelorași servicii, care produce efecte asupra resurselor proprii ale Comunității.

Serviciile prestate de birourile de asistență juridică de stat în cadrul procedurilor judiciare nu intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din A șasea directivă TVA. Aceste serviciile sunt în mod clar scutite de taxa pe valoarea adăugată, atunci când nu sunt prestate în schimbul unei remunerații. Însă atunci când beneficiarul asistenței juridice plătește o remunerație pentru aceasta, nu se poate considera că serviciile prestate de birourile de asistență juridică sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Potrivit articolului 4 alineatul (5) al doilea paragraf din Directiva TVA, organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile în care se angajează ca autorități publice, în măsura în care un tratament diferit ar determina denaturări semnificative ale concurenței. Chiar dacă s-ar considera că birourile de asistență juridică de stat acționează în această privință ca autorități publice, tratamentul acestora ca persoane neimpozabile în cazurile menționate ar determina denaturări semnificative ale concurenței. Din acest motiv, în opinia Comisiei, birourile respective trebuie să fie considerate persoane impozabile din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.

(1) A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, JO L 145, p. 1.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/29

Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-248/08)

(2008/C 209/44)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: Eleni Tserepa-Lacombe și A. Markoulli)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c), al articolului 5 alineatul (2) litera (c), al articolului 6 alineatul (2) litera (b), al articolelor 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 (1) de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune Comisia solicită Curții să constate că Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c), al articolului 5 alineatul (2) litera (c), al articolului 6 alineatul (2) litera (b), al articolelor 10, 11, 12, 13, 14, 15, 17, 18 și 26 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (denumit în continuare „regulamentul SOA”). Se observă că această acțiune se referă la două proceduri de încălcare (încălcările 2001/5217 și 2006/2221) ce rezultă din încălcarea de către Republica Elenă a obligațiilor prevăzute la articolele menționate din regulamentul SOA.

În special, regulamentul prevede că deșeurile animale, după ce se colectează, se transportă și se identifică fără întârzieri nejustificate, trebuie între altele, după ce au fost prelucrate, să fie eliminate prin anumite modalități, în funcție de categoria din care fac parte [articolul 4 alineatul (2) litera (c), articolul 5 alineatul (2) litera (c), articolul 6 alineatul (2) litera (b)]. De asemenea, sunt prevăzute procedurile privind eliminarea prin incinerare a materiilor prime cu riscuri specificate [articolul 4 alineatul (2) litera (a)]. Regulamentul SOA stabilește și condițiile pentru aprobarea instalațiilor de prelucrare a deșeurilor, a instalațiilor intermediare, de depozitare, de incinerare și de coincinerare, de prelucrare de categoriile 1 și 2, a produselor oleochimice de categoriile 2 și 3, a instalațiilor de biogaz și de compost (articolele 10-15). În mod analog, regulamentul SOA definește condițiile pentru aprobarea de către autoritățile competente a materialelor de categoria 3, precum și a instalațiilor de producție a hranei pentru animale de companie și a instalațiilor tehnice (articolele 17 și 18). De asemenea, conform regulamentului autorității competente îi revine obligația să efectueze, la intervale date, inspecții și controale în vederea asigurării respectării acestor dispoziții, pe baza diferitelor criterii stabilite și să adopte măsurile necesare în cazul nerespectării dispozițiilor menționate (articolul 26).

Comisia, întemeindu-se pe un număr însemnat de rapoarte care rezultă din misiunile Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei (OAV), subliniază că nici la scadența termenelor prevăzute în avizul motivat și în avizul motivat suplimentar, nici ulterior Republica Elenă nu a adoptat toate măsurile necesare pentru a înceta încălcările imputate acesteia și, în consecință, pentru a se conforma obligațiilor care îi revin în temeiul articolelor menționate mai sus din regulamentul SOA.

Din 2004, OAV a efectuat diferite misiuni în Grecia pentru a constata deficiența în aplicarea dispozițiilor regulamentului SOA. În pofida observării anumitor progrese realizate în urma recomandărilor adresate autorităților elene de OAV în baza constatărilor sale și în pofida adoptării unei legislații specifice în octombrie 2006 având ca scop introducerea măsurilor administrative necesare pentru aplicarea dispozițiilor regulamentului SOA, în special în ceea ce privește aprobarea instalațiilor de prelucrare a deșeurilor, inspectorii OAV au constatat în mod repetat și la fața locului până în aprilie 2007, data ultimei misiuni, că autoritățile elene nu realizaseră acțiunile necesare pentru a se conforma obligațiilor ce rezultă din articolele menționate mai sus din regulamentul SOA.

De asemenea, se observă că lipsa punerii în aplicare sau punerea în aplicare insuficientă a dispozițiilor menționate mai sus este cauzată într-o măsură largă de o coordonare ineficace a autorităților competente la nivelul prefecturilor. În plus, astfel cum rezultă din răspunsurile autorităților elene, constatările efectuate în timpul misiunilor OAV, nivelul de realizare a controalelor oficiale de către autoritățile competente și impunerea sancțiunilor prevăzute de legislația națională nu asigură în mod eficace aplicarea regulamentului SOA.

(1) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/30

Acțiune introdusă la 10 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-249/08)

(2008/C 209/45)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Banks și C. Cattabriga, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că,

—

prin neadoptarea actelor necesare pentru asigurarea monitorizării, a inspecției și a supravegherii corespunzătoare a activităților de pescuit în cadrul teritoriului național și al apelor maritime aflate sub suveranitatea sau sub jurisdicția sa, în special cât privește respectarea dispozițiilor ce guvernează deținerea la bord și utilizarea setcilor în derivă, și

—

prin nerespectarea în mod satisfăcător a cerinței de a lua măsurile ce se impun împotriva persoanelor care se fac responsabile de săvârșirea unor încălcări ale normelor comunitare în materie de deținere la bord și de utilizare a setcilor în derivă, în special prin aplicarea unor sancțiuni descurajatoare împotriva acestor contravenienți,

Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2241/87 (1), precum și al articolului 2 alineatul (1) și al articolului 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 (2);

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	Încă de la adoptarea sa în 1992, interdicția deținerii la bord și a utilizării setcilor în derivă cu o lungime mai mare de 2,5 km și, din 2001, a tuturor setcilor în derivă, a fost încălcată sistematic și în masă de flota italiană de pescuit.

Potrivit Comisiei, importanța și gravitatea fenomenului sunt direct imputabile ineficienței de care dă dovadă sistemul italian de monitorizare a respectării acestei interdicții și caracterului inadecvat al sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării interdicției, astfel cum sunt prevăzute de legislația italiană.

În această privință, Comisia arată că supravegherea utilizării setcilor în derivă este asigurată de un număr sporit de structuri ale căror atribuții se suprapun, că această misiune le revine ca accesoriu al altor sarcini care le sunt încredințate și că nu există nicio coordonare între structurile respective. Lipsa resurselor umane, a timpului și a mijloacelor necesare face ca acestea să nu poată efectua o monitorizare eficientă.

De asemenea, lipsesc programarea corespunzătoare și planificarea strategică a activităților de monitorizare a utilizării setcilor în derivă. În această privință, Comisia susține că activitățile de control ar trebui să fie atent programate în funcție de o serie de factori specifici de risc și ar trebui să facă parte dintr-o strategie completă, unificată și alcătuită pe baze logice. Mai mult, ar fi necesar ca aceste activități să se concentreze îndeosebi pe anumite perioade ale anului și pe regiuni ori posturi de control bine precizate. Or, autoritățile italiene nu au asigurat aplicarea niciunuia dintre aceste criterii.

În plus, autoritățile însărcinate cu monitorizarea utilizării setcilor denumite spadara nu dețin acces la informațiile privind localizarea navelor de pescuit, colectate prin intermediul sistemului de localizare prin satelit a navelor de pescuit comunitare, sistem instituit prin articolul 3 din Regulamentul nr. 2847/93. Totodată, o anchetă efectuată de Comisie indică faptul că un număr relativ sporit de nave de pescuit nu sunt încă echipate cu aparatura de localizare prin satelit necesară pentru buna funcționare a sistemului. În privința culegerii și informatizării jurnalelor de bord, a declarațiilor de debarcare și a notelor de vânzare prevăzute prin Regulamentul nr. 2847/93 precum și, a fortiori, în privința analizei încrucișate a acestor date prin confruntarea cu informațiile strânse de sistemul de localizare prin satelit, Comisia notează că acestea sunt departe de a fi deplin aplicate.

În condițiile în care monitorizarea utilizării plaselor spadare efectuată de autoritățile italiene pare a fi complet nesatisfăcătoare, nici regimul sancționator aplicabil încălcării prevederilor din dreptul comunitar privind deținerea și utilizarea setcilor în cauză nu este, la rândul său, cu nimic mai eficace.

Cu privire la acesta, Comisia observă că, în primul rând, contrar articolului 9a din Regulamentul nr. 3094/86 (3) și prevederilor care au preluat și amplificat cuprinsul acestuia, legislația italiană în vigoare în materie de sancțiuni interzice, în esență, numai utilizarea sau tentativa de utilizare a setcilor în derivă, nu însă și simpla deținere la bord a acestora.

În al doilea rând, în cazul în care se constată concret o încălcare a interdicției utilizării de setci în derivă, aceasta nu este comunicată în mod sistematic autorităților competente de către autoritățile locale de control, în special datorită presiunilor sociale existente, și, în orice caz, nu este anchetată și sancționată în mod eficient.

Ca urmare, Comisia consideră că este deplin dovedit faptul că sistemul de monitorizare și de sancționare aplicat în Italia pentru a se garanta respectarea dispozițiilor comunitare în materie de setci în derivă este unul complet insuficient pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor impuse statelor membre prin articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2241/87, precum și prin articolul 2 alineatul (1) și prin articolul 31 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2241/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 de instituire a anumitor măsuri de control pentru activitățile de pescuit, (JO L 207, p. 1).

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2847/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 de instituire a unui sistem de control aplicabil politicii comune din domeniul pescuitului (JO L 261, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 109).

(3) Regulamentul (CEE) nr. 3094/86 al Consiliului din 7 octombrie 1986 de stabilire a anumitor măsuri tehnice pentru conservarea rezervelor de pește (JO L 288, p. 1).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/31

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunale Amministrativo Regionale della Campania (Italia) la 16 iunie 2008 — Futura Immobiliare srl Hotel Futura și alții/Comune di Casoria

(Cauza C-254/08)

(2008/C 209/46)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Tribunale Amministrativo Regionale della Campania

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Futura Immobiliare srl Hotel Futura și alții

Pârâtă: Comune di Casoria

Întrebarea preliminară

Norma națională prevăzută la articolul 58 și următoarele din Decretul legislativ nr. 507 din 1993 și în normele tranzitorii care au prelungit valabilitatea acestuia, în temeiul articolului 11 din Decretul președintelui Republicii nr. 158 din 1999, cu modificările ulterioare, și al articolului 1 alineatul 184 din Legea nr. 296 din 2006, care permite menținerea unui sistem cu caracter fiscal pentru acoperirea costurilor pentru serviciul de eliminare a deșeurilor și care amână introducerea unui sistem tarifar în care costul serviciului este suportat de persoanele care produc și care colectează deșeurile este compatibilă cu articolul 15 din Directiva 75/442/CEE a Consiliului (1), astfel cum a fost modificat prin articolul 1 din Directiva 91/156/CEE (2), și cu principiul „poluatorul plătește”?

(1) JO L 194, p. 39.

(2) JO L 78, p. 32.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/32

Acțiune introdusă la 17 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-257/08)

(2008/C 209/47)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Yerrell și L. Prete, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea sau, în orice caz, prin necomunicarea către Comisie a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (1), Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru punerea în aplicare a directivei a expirat la 1 aprilie 2007.

(1) JO L 102, p. 35, Ediție specială, 07/vol 15, p. 187.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/32

Acțiune introdusă la 17 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Elenă

(Cauza C-259/08)

(2008/C 209/48)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Patakia și D. Recchia)

Pârâtă: Republica Elenă

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neluarea tuturor măsurilor necesare pentru transpunerea completă și/sau corectă a obligațiilor care decurg din articolul 3 alineatele (1) și (2), din articolul 4 alineatul (1), din articolul 5 și din articolul 8 alineatul (1) din Directiva 79/409/CEE (1) a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestor dispoziții;

—	obligarea Republicii Elene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1.	Comisia a studiat compatibilitatea măsurilor luate de Republica Elenă pentru transpunerea Directivei 79/409/CEE. Acest studiu a demonstrat că anumite dispoziții ale directivei nu au fost transpuse în totalitate și/sau nu au fost transpuse corect.

În particular, Comisia consideră că Republica Elenă nu a transpus articolul 3 alineatul (1) din Directiva 79/409/CEE întrucât aceasta nu a luat toate măsurile necesare pentru conservarea, menținerea sau restabilirea unei diversități și a unei suprafețe pentru habitate suficientă pentru toate speciile de păsări menționate la articolul 1.

În plus, Comisia consideră că articolul 3 alineatul (2) din Directiva 79/409/CEE nu a fost transpus în mod complet și corect în măsura în care actul de transpunere nu permite controlarea legalității desemnării unei zone drept zonă de protecție specială (ZPS), actul de transpunere nepresupunând nicio dispoziție privind protecția biotopilor aflați în afara ZPS, dar în vecinătatea acestora, și, în cele din urmă, actul de transpunere nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la restabilirea biotopilor distruși și la crearea de noi biotopi, deși acestea reprezintă obiective importante ale directivei.

Comisia susține, de asemenea, că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/409/CEE nu a fost transpus corect în măsura în care nu s-a prevăzut nicio procedură oficială de calificare a zonelor drept ZPS, nu există nicio mențiune expresă și nicio legătură între speciile din anexa I și obligația de calificare drept ZPS și nu există nicio mențiune a obligației de a ține seama de tendințele și de variațiile populațiilor de specii protejate.

În continuare, Comisia constată că articolul 5 din Directiva 79/409/CEE nu a fost transpus în mod complet și corect în măsura în care legislația elenă nu cuprinde nicio dispoziție generală privind protejarea speciilor, astfel cum impune directiva, ci privește vânătoarea. În plus, interdicțiile de a omorî în mod deliberat speciile protejate și de a strânge în mod deliberat ouăle acestora nu au fost transpuse.

În cele din urmă, Comisia consideră că articolul 8 alineatul (1) din Directiva 79/409/CEE nu a fost transpus corect, în măsura în care legislația elenă nu cuprinde interdicția generală a oricăror mijloace, sisteme sau metode folosite pentru capturarea sau omorârea pe scară largă sau neselectivă a păsărilor sau care pot produce dispariția pe plan local a unei specii.

Prin urmare, Comisia consideră că Republica Elenă nu a transpus în mod complet și/sau corect obligațiile care decurg din articolul 3 alineatele (1) și (2), din articolul 4 alineatul (1), din articolul 5 și din articolul 8 alineatul (1) din Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice.

(1) JO L 103 din 25 aprilie 1979, p. 1, Ediție specială 15/vol. 1, p. 77.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/33

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunal Superior de Justicia de Murcia (Spania) la 19 iunie 2008 — María Julia Zurita García/Delegado del Gobierno en la Región de Murcia

(Cauza C-261/08)

(2008/C 209/49)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Tribunal Superior de Justicia de Murcia

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: María Julia Zurita García

Pârât: Delegado del Gobierno en la Región de Murcia

Întrebarea preliminară

În conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunității Europene, în special în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a), precum și în conformitate cu Regulamentul 562/2006 (1) al Parlamentului European și al Consiliului din data de 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), în special în conformitate cu articolele 5, 11 și 13 din acesta, normele menționate anterior trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări, precum reglementarea națională și jurisprudenței care o interpretează, în temeiul căreia expulzarea oricărui „resortisant al unei țări terțe” care nu deține un document prin care se autorizează intrarea și șederea pe teritoriul Uniunii Europene poate fi înlocuită prin impunerea unei amenzi?

(1) JO L 105, p. 1, Ediție specială 19/vol. 8, p. 5.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/33

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 19 iunie 2008 — CopyGene A/S/Skatteministeriet

(Cauza C-262/08)

(2008/C 209/50)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: CopyGene A/S

Pârât: Skatteministeriet

Întrebările preliminare

Noțiunea de activități „strâns legate” de spitalizare din cadrul articolului 13 punctul A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă (1) trebuie interpretată în sensul că include o condiție privind termenul, și anume că spitalizarea de care este strâns legată prestarea de servicii trebuie să fie reală și terminată, în curs de executare sau planificată, sau este suficient ca această prestare de servicii să poată fi pur și simplu strâns legată de o posibilă spitalizare, care nu este nici efectivă, nici planificată astfel încât intră în cadrul acestei noțiuni prestările de servicii ale unei bănci de celule stem, care constau în prelevarea, transportul, analiza și stocarea sângelui din cordonul ombilical al noilor-născuți, destinat grefelor autologe?

În această privință, are vreo incidență faptul că prestațiile descrise anterior pot fi efectuate numai la naștere?

Articolul 13 punctul A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă trebuie interpretat în sensul că această dispoziție vizează orice prestație efectuată cu titlu preventiv, deși prestațiile respective sunt efectuate înainte de spitalizare sau de acordarea îngrijirilor medicale și chiar înainte ca acestea din urmă să fie avute în vedere, în timp, precum și din punct de vedere medical?

Noțiunea „alte unități de natură similară autorizate corespunzător” de la articolul 13 punctul A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă trebuie interpretată în sensul că aceasta include băncile private de celule stem, ale căror prestații — efectuate de personal medical autorizat, și anume de asistente medicale, de moașe și de tehnicieni medicali — constau în prelevarea, transportul, analiza și stocarea sângelui din cordonul ombilical al unui nou-născut în scopul efectuării de grefe autologe cu ocazia unei eventuale spitalizări viitoare, deși acele bănci de celule stem nu beneficiază de niciun ajutor din partea sistemului public de securitate socială, iar remunerația care le este plătită nu este acoperită de acest sistem?

În această privință, are vreo incidență faptul că, în temeiul legii naționale care transpune Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane (2), o bancă privată de celule stem a fost autorizată de autoritățile sanitare competente ale unui stat membru să manipuleze țesuturi și celule umane — manipularea constând în prelevarea, conservarea și stocarea celulelor stem din sângele din cordonul ombilical pentru grefe autologe?

Pentru a răspunde la primele trei întrebări, are vreo incidență faptul că prestările de servicii sunt efectuate în scopul unor eventuale grefe alogenice de către o bancă privată de celule stem, autorizate de autoritățile sanitare competente dintr-un stat membru să manipuleze țesuturile și celulele umane — în temeiul legii naționale care transpune Directiva 2004/23?

(2) JO L 102, p. 48, Ediție specială 15/vol. 11, p. 129.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/34

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Högsta domstolen (Suedia) la 19 iunie 2008 — Djurgården-Lilla Värtans Miljöskyddsförening/Stockholms kommun genom dess marknämnd

(Cauza C-263/08)

(2008/C 209/51)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Högsta domstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Djurgården-Lilla Värtans Miljöskyddsförening

Pârâtă: Stockholms kommun genom dess marknämnd

Întrebările preliminare

Punctul 10 din anexa II la Directiva 85/337 (1) trebuie interpretat în sensul că include lucrări privind apa care presupun evacuarea dintr-un tunel care adăpostește linii electrice a apelor subterane care se infiltrează în acesta și injectarea (aportul) de apă în sol sau în rocă, pentru a compensa orice reducere a nivelului apelor subterane, precum și construcția și menținerea instalațiilor de evacuare și de aport de apă?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dispoziția articolului 10a din Directiva 85/337, potrivit căreia în anumite împrejurări publicul interesat are acces la o cale de atac în fața unei instanțe judiciare sau a unui organism independent sau imparțial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a unei decizii, presupune și faptul că publicul interesat are dreptul să conteste o decizie a unei instanțe prin care aceasta s-a pronunțat asupra unei cereri de autorizare, în cazul în care publicul interesat a avut ocazia să participe la analiza de către instanță a cererii de autorizare și să își exprime punctul de vedere în fața acestei instanțe?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima și la cea de a doua întrebare, articolul 1 alineatul (2), articolul 6 alineatul (4) și articolul 10a din Directiva 85/337 trebuie interpretate în sensul că pot fi prevăzute cerințe naționale diferite în ceea ce privește publicul interesat menționat la articolul 6 alineatul (4) și la articolul 10 a, astfel încât asociațiile mici de protecție a mediului și stabilite la nivel local au dreptul să participe la procedurile de adoptare a deciziilor prevăzute la articolul 6 alineatul (4) cu privire la proiecte care pot avea efecte importante asupra mediului în zona în care asociația este activă, dar acestea nu au dreptul de a face apel, astfel cum prevede articolul 10a?

(1) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/35

Acțiune introdusă la 24 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Ungară

(Cauza C-270/08)

(2008/C 209/53)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Wils și V. Bottka, agenți)

Pârâtă: Republica Ungară

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260) (1), și în orice caz prin neinformarea Comisiei cu privire la acestea, Republica Ungară nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii Ungare la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 12 iunie 2007.

(1) JO L 149, p. 22.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/35

Acțiune introdusă la 24 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-272/08)

(2008/C 209/54)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Condou-Durande și E. Adsera Ribera, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru transpunerea Directivei 2004/83/CE (1) a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate și, în orice caz, prin necomunicarea acestor dispoziții Comisiei, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 38 din această directivă;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2004/83/CE în dreptul intern a expirat la 10 octombrie 2006.

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/36

Acțiune introdusă la 25 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-273/08)

(2008/C 209/55)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Rozet și A. Alcover San Pedro, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin necomunicarea către Comisia Comunităților Europene a programelor sale de reducere a emisiilor de dioxid de sulf (SO2), de oxizi de azot (NOx), de compuși organici volatili (COV) și de amoniac (NH3), nici a inventarelor emisiilor naționale de SO2, de NOx, de COV și de NH3, nici a estimărilor emisiilor anuale de SO2, de de NOx, de COV și de NH3 pentru anul 2010, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (1), (2) și (3), al articolului 7 alineatele (1) și (2) și al articolului 8 alineatele (1) și (2) din Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (1);

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că Marele Ducat al Luxemburgului nu a comunicat în termenele prevăzute de Directiva 2001/81/CE trei tipuri de documente privind stabilirea plafoanelor naționale de emisie de dioxid de sulf (SO2), de oxizi de azot (NOx), de compuși organici volatili (COV) și de amoniac (NH3).

În primul rând pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligația, prevăzută la articolul 6 alineatele (1), (2) și (3) din directivă, de a elabora programe pentru reducerea progresivă a emisiilor naționale de poluanți menționați anterior.

În al doilea și în al treilea rând, acesta nu ar fi respectat, în privința acelorași poluanți, dispozițiile articolului 7 alineatele (1) și (2), în ceea ce privește realizarea și actualizarea inventarelor naționale de emisii și a estimărilor naționale pentru anul 2010.

În sfârșit, acesta nu și-ar fi îndeplinit obligația de a comunica aceste trei tipuri de documente Comisiei în termenele prevăzute de articolul 8 alineatele (1) și (2) din directivă.

(1) JO L 309, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 231.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/36

Acțiune introdusă la 27 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Marele Ducat al Luxemburgului

(Cauza C-282/08)

(2008/C 209/56)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: W. Roels și W. Wils, agenți)

Pârât: Marele Ducat al Luxemburgului

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că prin neadoptarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (1), și, în orice caz, prin necomunicarea acestora Comisiei, Marele Ducat al Luxemburgului nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Marelui Ducat al Luxemburgului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea Directivei 2005/29/CE a expirat la 12 iunie 2007. Or, la data introducerii prezentei acțiuni, pârâtul nu adoptase încă măsurile necesare pentru transpunerea directivei sau, în orice caz, nu informase Comisia cu privire la aceasta.

(1) JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/37

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Svea Hovrätt — Miljööverdomstolen (Suedia) la 30 iunie 2008 — Kemikalieinspektionen/Nordiska Dental AB

(Cauza C-288/08)

(2008/C 209/57)

Limba de procedură: suedeza

Instanța de trimitere

Svea Hovrätt — Miljööverdomstolen

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Kemikalieinspektionen

Pârâtă: Nordiska Dental AB

Întrebările preliminare

Dispozițiile Directivei 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (1) trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei norme naționale prin care se interzice exportul în scopuri comerciale a amalgamului de uz dentar care conține mercur în afara teritoriului național din considerente de protecție a mediului și a sănătății?

b)	Faptul că produsul respectiv poartă marca CE are vreo influență asupra acestei interpretări?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolele 8 și 11 din regulamentul suedez (1998:944) privind, inter alia, interzicerea în anumite cazuri, în cadrul manipulării, a importului și a exportului de produse chimice în temeiul considerațiilor de mai sus, sunt conforme articolelor 29 CE și 30 CE în cazul în care aceste dispoziții se aplică amalgamului de uz dentar care conține mercur și care poartă marca CE?

(1) JO L 169, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/39

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2008 — Alitalia/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-301/01) (1)

(„Ajutoare de stat - Recapitalizarea Alitalia de către autoritățile italiene - Decizie de declarare a ajutorului ca fiind compatibil cu piața comună - Decizie luată ca urmare a unei hotărâri a Tribunalului de anulare a unei decizii anterioare - Admisibilitate - Încălcarea articolului 233 CE - Încălcarea articolelor 87 CE și 88 CE - Condiții de autorizare a ajutorului - Obligația de motivare’)

(2008/C 209/65)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Alitalia — Linee aeree italiane SpA (Roma, Italia) (reprezentanți: M. Siragusa, G.M. Roberti, G. Scassellati Sforzolini, F. Moretti și F. Sciaudone, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Di Bucci, agent, asistați de A. Abate și G. Conte, avocats)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2001/723/CE a Comisiei din 18 iulie 2001 privind recapitalizarea companiei Alitalia (JO L 271, p. 28)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Alitalia — Linee aeree italiane SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 44, 16.2.2002.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/39

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iulie 2008 — Deutsche Post/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-266/02) (1)

(„Ajutoare de stat - Măsuri adoptate de autoritățile germane în favoarea Deutsche Post AG - Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia - Serviciu de interes economic general - Compensarea costurilor suplimentare generate de o politică de vânzare în pierdere în sectorul transportului de colete din ușă în ușă - Lipsa avantajului’)

(2008/C 209/66)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Deutsche Post AG (Bonn, Germania) (reprezentanți: J. Sedemund și T. Lübbig, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Kreuschitz și J. Flett, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantului: Republica Federală Germania (reprezentanți: W.-D. Plessing și M. Lumma, agenți)

Interveniente în susținerea pârâtei: Bundesverband Internationaler Express- und Kurierdienste eV (BIEK) (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: F. Mitzkus, T. Wambach și R. Wojtek, avocați) și UPS Europe NV/SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial T. Ottervanger și A. Bijleveld, ulterior T. Ottervanger, avocați)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2002/753/CE a Comisiei din 19 iunie 2002 privind măsurile adoptate de Republica Federală Germania în favoarea Deutsche Post AG (JO L 247, p. 27).

Dispozitivul

1)	Anulează Decizia 2002/753/CE a Comisiei din 19 iunie 2002 privind măsurile adoptate de Republica Federală Germania în favoarea Deutsche Post AG.

2)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și pe cele efectuate de Deutsche Post.

3)	Republica Federală Germania, Bundesverband Internationaler Express- und Kurierdienste eV (BIEK) și UPS Europe NV/SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 274, 9.11.2002.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/40

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Saint-Gobain Gyproc Belgium/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-50/03) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața plăcilor din ipsos - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Amendă - Gravitatea și durata încălcării - Circumstanțe atenuante’)

(2008/C 209/67)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Saint-Gobain Gyproc Belgium NV, fostă BPB Belgium NV, fostă Gyproc Benelux NV (Beveren-Kallo, Belgia) (reprezentanți: J.-F. Bellis, P. L'Ecluse și M. Favart, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre și C. Ingen-Housz, ulterior F. Castillo de la Torre și F. Arbault, agenți)

Obiectul

Acțiune în temeiul articolelor 229 CE și 230 CE prin care se urmărește reducerea amenzii impuse Gyproc prin Decizia 2005/471/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2002 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] împotriva BPB plc, a Gebrüder Knauf Westdeutsche Gipswerke KG, a Société Lafarge SA și a Gyproc Benelux NV (Cauza COMP/E-1/37.152 — Plăci din ipsos) (JO 2005, L 166, p. 8)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Saint-Gobain Gyproc Belgium NV la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 101, 26.4.2003.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/40

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Knauf Gips/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-52/03) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața plăcilor din ipsos - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Acces la dosar - Încălcare unică și continuă - Imputare - Amendă - Orientările privind calcularea amenzilor - Cooperare în cursul procedurii administrative’)

(2008/C 209/68)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Knauf Gips KG, fostă Gebr. Knauf Westdeutsche Gipswerke KG (Iphofen, Germania) (reprezentanți: inițial M. Klusmann și F. Wiemer, ulterior M. Klusmann, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre și S. Rating, ulterior F. Castillo de la Torre și R. Sauer, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2005/471/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2002 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] împotriva BPB plc, a Gebrüder Knauf Westdeutsche Gipswerke KG, a Société Lafarge SA și a Gyproc Benelux NV (Cauza COMP/E-1/37.152 — Plăci din ipsos) (JO 2005, L 166, p. 8), sau, cu titlu subsidiar, o cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate reclamantei.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Knauf Gips KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 101, 26.4.2003.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/41

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — BPB/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-53/03) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața plăcilor din ipsos - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Încălcare unică și continuă - Recidivă - Amendă - Orientările privind calcularea amenzilor - Comunicarea privind cooperarea’)

(2008/C 209/69)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: BPB plc (Slough, Regatul Unit) (reprezentanți: T. Sharpe, QC și A. Nourry, solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Castillo de la Torre, agent, asistat de J. Flynn, QC, și C. Kilroy, barrister)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Deciziei 2005/471/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2002 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] împotriva BPB plc, a Gebrüder Knauf Westdeutsche Gipswerke KG, a Société Lafarge SA și a Gyproc Benelux NV (Cauza COMP/E-1/37.152 — Plăci din ipsos) (JO 2005, L 166, p. 8), sau, cu titlu subsidiar, o cerere de anulare sau de reducere a amenzii aplicate reclamantei.

Dispozitivul

Stabilește cuantumul amenzii aplicate BPB plc prin articolul 3 din Decizia 2005/471/CE a Comisiei din 27 noiembrie 2002 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] împotriva BPB plc, a Gebrüder Knauf Westdeutsche Gipswerke KG, a Société Lafarge SA și a Gyproc Benelux NV (Cauza COMP/E-1/37.152 — Plăci din ipsos) la 118,8 milioane de euro.

2)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

3)	Obligă Comisia la plata unei zecimi din propriile cheltuieli și a unei zecimi din cheltuielile efectuate de BPB.

4)	BPB suportă nouă zecimi din propriile cheltuieli, precum și nouă zecimi din cheltuielile efectuate de Comisie.

(1) JO C 101, 26.4.2003.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/41

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Lafarge/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-54/03) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața plăcilor din ipsos - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Imputare - Efect de descurajare - Recidivă - Amendă - Orientările privind calcularea amenzilor’)

(2008/C 209/70)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lafarge SA (Paris, Franța) (reprezentanți: inițial H. Lesguillons, J. C. Bermond, N. Jalabert-Doury, A. Winckler, F. Brunet și I. Simic, ulterior N. Jalabert-Doury, A. Winckler și F. Brunet, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial F. Castillo de la Torre și C. Ingen-Housz, ulterior F. Castillo de la Torre și F. Arbault, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: S. Marquardt și E. Karlsson, agenți)

Obiectul

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Lafarge SA la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de către Comisie.

3)	Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 101, 26.4.2003.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/42

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iulie 2008 — Região autónoma dos Açores/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-37/04) (1)

(„Acțiune în anulare - Regulamentul (CE) nr. 1954/2003 - Pescuit - Gestionarea efortului de pescuit - Zone și resurse de pescuit comunitare - Acțiune introdusă de o entitate regională - Persoane vizateîn mod individual - Inadmisibilitate’)

(2008/C 209/71)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Região autónoma dos Açores (Portugalia) (reprezentanți: inițial M. Renouf, S. Crosby, C. Bryant, solicitors, și H. Mercer, barrister, ulterior M. Renouf, C. Bryant și H. Mercer)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J. Monteiro și F. Florindo Gijón, agenți)

Interveniente în susținerea reclamantei: Seas at Risk VZW, fostă Stichting Seas at Risk Federation (Bruxelles, Belgia), WWF — World Wide Fund for Nature (Gland, Elveția) și Stichting Greenpeace Council (Amsterdam, Țările de Jos) (reprezentanți: R. Buxton, solicitor, și D. Owen, barrister)

Intervenienți în susținerea pârâtului: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: T. van Rijn și B. Doherty, agenți) și Regatul Spaniei (reprezentant: N. Díaz Abad, abogado del Estado)

Obiectul

Cerere de anulare parțială a Regulamentului (CE) nr. 1954/2003 al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind gestionarea efortului de pescuit referitor la anumite zone și resurse de pescuit comunitare, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 685/95 și (CE) nr. 2027/95

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Região autónoma dos Açores suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele ale Consiliului, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

3)	Regatul Spaniei și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

4)	Seas at Risk VZW și WWF — World Wide Fund for Nature suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele aferente procedurii privind măsurile provizorii.

5)	Stichting Greenpeace Council suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentului proces.

6)	Porto de Abrigo — Organização de Produtores da Pesca CRL și GÊ-Questa — Associação de Defesa do Ambiente suportă propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 94, 17.4.2004.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/42

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — AC-Treuhand/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-99/04) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Peroxizi organici - Amenzi - Articolul 81 CE - Dreptul la apărare - Dreptul la un proces echitabil - Noțiunea de autor al încălcării - Principiul legalității incriminării și a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege) - Principiul securității juridice - Încredere legitimă’)

(2008/C 209/72)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: AC-Treuhand AG (Zürich, Elveția) (reprezentanți: M. Karl, C. Steinle și J. Drolshammer, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: A. Bouquet, agent, asistat de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2005/349/CE a Comisiei din 10 decembrie 2003 privind o procedură de aplicare a articolului 81 [CE] și a articolului 53 din Acordul privind SEE (Cauza COMP/E-2/37.857 — Peroxizi organici) (JO 2005, L 110, p. 44).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă AC-Treuhand AG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 118, 30.4.2004.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/43

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iulie 2008 — Compagnie maritime belge SA/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-276/04) (1)

(Concurență - Abuz de poziție dominantă colectivă - Conferință maritimă de linie - Decizie de aplicare a unei amenzi în temeiul unei decizii anterioare anulate în parte de Curte - Regulamentul (CEE) nr. 2988/74 - Termen rezonabil - Dreptul la apărare - Securitate juridică - Autoritate de lucru judecat)

(2008/C 209/73)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Compagnie maritime belge SA (Anvers, Belgia) (reprezentant: D. Waelbroeck, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial É. Gippini Fournier, P. Hellström și F. Amato, ulterior É. Gippini Fournier, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2005/480/CE a Comisiei din 30 aprilie 2004, referitoare la o procedură în temeiul articolului 82 CE (Cauzele COMP/D/32.448 și 32.450) (rezumat în JO 2005, L 171, p. 28) și prin care se impune o amendă reclamantei pentru pretinsele abuzuri de poziție dominantă colectivă săvârșite de conferința Cewal și, în subsidiar, reducerea amenzii respective

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

Compagnie maritime belge SA suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată și două treimi din cheltuielile de judecată efectuate de Comisie, iar aceasta din urmă suportă o treime din propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de Compagnie maritime belge.

(1) JO C 262, 23.10.2004.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/43

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2008 — Trubowest Handel și Makarov/Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-429/04) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Taxe antidumping - Regulamentul antidumping (CE) nr. 2320/97 - Cheltuieli cu onorariile de avocat angajate la nivel național - Inadmisibilitate - Prejudicii materiale și prejudiciu moral - Legătură de cauzalitate’)

(2008/C 209/74)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Trubowest Handel GmbH (Koln, Germania) și Viktor Makarov (Koln) (reprezentanți: K. Adamantopoulos și E. Petritsi, avocats)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch, avocat) și Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: N. Khan și T. Scharf, agenți)

Obiectul

Acțiune în despăgubiri în temeiul articolului 288 CE prin care se urmărește repararea prejudiciului pretins a fi fost suferit ca urmare a adoptării Regulamentului (CE) nr. 2320/97 al Consiliului din 17 noiembrie 1997 de instituire a unor taxe antidumping definitive la importul anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Ungaria, Polonia, Rusia, Republica Cehă, România și Slovacia, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1189/93 și de finalizare a procedurii referitoare la importurile originare din Croația (JO L 322, p. 1)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Trubowest Handel GmbH și pe Victor Makarov să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Consiliu și de Comisie.

(1) JO C 31, 5.2.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/44

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Franchet și Byk/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-48/05) (1)

(„Răspundere extracontractuală - Funcție publică - Investigații ale OLAF - Cazul «Eurostat» - Trasmiterea către autoritățile judiciare naționale a unor informații privind fapte care pot face obiectul urmării penale - Lipsa unor informații prealabile privind funcționarii vizați și Comitetul de supraveghere OLAF - Scurgeri de informații către presă - Divulgare de către OLAF și de către Comisie - Încălcarea principiului prezumției de nevinovăție - Prejudiciu moral - Legătură de cauzalitate’)

(2008/C 209/75)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Yves Franchet (Nisa, Franța) și Daniel Byk (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentanți: G. Vandersanden și L. Levi, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: J.-F. Pasquier, agent)

Obiectul

Cerere de despăgubire pentru prejudiciul material și moral suferit din cauza pretinselor greșeli săvârșite de către Comisie și de către OLAF în cadrul investigațiilor privind cazul „Eurostat”.

Dispozitivul

1)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata către domnii Yves Franchet și Daniel Byk a sumei de 56 000 de euro.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 93, 16.4.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/44

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Huvis/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-221/05) (1)

(„Dumping - Importul de fibre discontinue de poliester originare din Coreea - Regulament de închidere a unei reexaminări intermediare - Aplicarea unei metode diferite față de cea utilizată în ancheta inițială - Necesitatea unei schimbări a circumstanțelor - Ajustare solicitată în baza costului creditului - Termen de plată - Sarcina probei - Principiul bunei administrări - Articolul 2 alineatul (10) literele (b) și (g) și articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 384/96’)

(2008/C 209/76)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Huvis Corp. (Gangnam-gu, Seul, Coreea de Sud) (reprezentanți: J.-F. Bellis, F. Di Gianni și R. Antonini, avocats)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: J.-P. Hix, agent, asistat de G. Berrisch, avocat)

Intervenientă în susținerea pârâtului: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini și K. Talabér-Ricz, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, cererea de anulare a articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 428/2005 al Consiliului din 10 martie 2005 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de fibre discontinue de poliester originare din Republica Populară Chineză și din Arabia Saudită, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2852/2000 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de fibre discontinue de poliester originare din Republica Coreea și de închidere a procedurii antidumping privind astfel de importuri originare din Taiwan (JO L 71, p. 1, Ediție specială 11/vol. 39, p. 59), și, pe de altă parte, o cerere în temeiul articolului 241 CE prin care se solicită să fie declarate inaplicabile dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială 11/vol. 12, p. 223), în măsura în care acestea sprijină concluziile contestate cuprinse în Regulamentul nr. 428/2005

Dispozitivul

Anulează articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 428/2005 al Consiliului din 10 martie 2005 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de fibre discontinue de poliester originare din Republica Populară Chineză și din Arabia Saudită, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2852/2000 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de fibre discontinue de poliester originare din Republica Coreea și de închidere a procedurii antidumping privind astfel de importuri originare din Taiwan, în măsura în care taxa antidumping stabilită pentru exporturile în Comunitatea Europeană a produselor fabricate și exportate de Huvis Corp. o depășește pe cea care s-ar aplica dacă ar fi avut loc o ajustare a valorii normale a taxelor la import și a taxelor indirecte în baza metodei „input” utilizate în cadrul anchetei inițiale.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată și 70 % din cheltuielile de judecată efectuate de Huvis Corp.

4)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 193, 6.8.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/45

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2008 — Marcuccio/Comisia Comunităților Europene

(Cauze conexate T-296/05 și T-408/05) (1)

(„Securitate socială - Cereri de suportare în proporție de 100 % a cheltuielilor medicale - Respingeri implicite și explicite ale cererilor’)

(2008/C 209/77)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentanți: inițial A. Distante, ulterior G. Cipressa și L. Garofalo, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Berardis-Kayser și J. Currall, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Printre altele, cerere de anulare a două decizii implicite ale biroului lichidatorului Sistemului comun de asigurări de boală al Comunităților Europene prin care se refuză suportarea în proporție de 100 % a anumitor cheltuieli medicale efectuate de reclamant, precum și o cerere prin care se urmărește obținerea obligării Comisiei la plata către reclamant a sumelor reprezentând anumite cheltuieli medicale

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunile ca inadmisibile.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 257, 15.10.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/46

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iulie 2008 — Apple Computer/OAPI — TKS-Teknosoft (QUARTZ)

(Cauza T-328/05) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale QUARTZ - Marcă comunitară figurativă anterioară QUARTZ - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Similitudine a produselor - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 209/79)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Apple Computer, Inc. (Cupertino, California, Statele Unite) (reprezentanți: P. Rawlinson, S. Jones, J. Rutter și T.M. D'Souza Culora, solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: J. García Murillo, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: TKS-Teknosoft SA (Trélex, Elveția) (reprezentanți: C. Moreau, T. van Innis și K. Manhaeve, avocats)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 27 aprilie 2005 (cauza R 416/2004-4) privind o procedură de opoziție între TKS-Teknosoft SA și Apple Computer, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Apple Computer, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 281, 18.11.2005.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/46

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2008 — Audi/OAPI (Vorsprung durch Technik)

(Cauza T-70/06) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale Vorsprung durch Technik - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Refuzul parțial al înregistrării de către examinator - Dreptul de a fi audiat’)

(2008/C 209/80)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamant: Audi AG (Ingolstadt, Germania) (reprezentanți: S. O. Gillert și F. Schiwek, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 decembrie 2005 (cauza R 237/2005-2) de respingere parțială a recursului formulat împotriva deciziei examinatorului care refuză înregistrarea mărcii verbale Vorsprung durch Technik pentru produse și servicii din clasele 9, 12, 14, 25, 28, 37-40 și 42.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Audi AG va suporta propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

(1) JO C 96, 22.4.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/47

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Sviluppo Italia Basilicata/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-176/06) (1)

(Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) - Reducerea contribuției financiare - Acțiune în anulare - Fonduri cu capital de risc - Termen limită pentru realizarea investițiilor - Procedură - Principiile de protecție a încrederii legitime și a securității juridice - Principiul proporționalității - Motivare - Acțiune în despăgubiri)

(2008/C 209/81)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Sviluppo Italia Basilicata SpA (Potenza, Italia) (reprezentanți: F. Sciaudone, D. Fioretti, S. Frazanni și R. Sciaudone, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Flynn și M. Velardo, agenți, asistați de A. Dal Ferro, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, solicită anularea Deciziei C(2006) 1706 a Comisiei din 20 aprilie 2006 privind reducerea contribuției Fondului European de Dezvoltare Regională acordată în favoarea subvenționării globale pentru realizarea de măsuri de susținere în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii care operează în Regiunea Basilicate din Italia, în contextul cadrului comunitar de sprijin pentru intervențiile structurale pentru regiunile din Italia în virtutea obiectivului nr. 1 și, pe de altă parte, solicită repararea prejudiciului care ar fi fost cauzat prin această decizie.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Sviluppo Italia Basilicata SpA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 190, 12.8.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/47

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/D

(Cauza T-262/06 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Anularea în primă instanță a deciziei Comisiei - Boală profesională - Refuz de a recunoaște originea profesională a bolii sau a agravării bolii de care suferă funcționarul - Admisibilitatea recursului - Admisibilitatea motivului examinat în primă instanță - Autoritate de lucru judecat’)

(2008/C 209/82)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: J. Curall, agent)

Cealaltă parte în proces: D (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: J. Van Rossum, S. Orlandi, J.-N. Louis, A. Coolen și É. Marchal, avocats)

Intervenientă în susținerea recurentei: Axa Belgium (reprezentanți: inițial C. Goossens, P. Meessen și S. Wilmet, ulterior C. Goossens și P. Meessen, avocats)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 12 iulie 2006 D/Comisia (F-18/05, nepublicată încă în Recueil) și având ca obiect anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 12 iulie 2006, D/Comisia (F-18/05).

2)	Trimite cauza Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/48

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2008 — Hartmann/OAPI (E)

(Cauza T-302/06) (1)

(„Marcă comunitară - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale E - Motiv absolut de refuz - Lipsa caracterului distinctiv - Eroare de drept - Lipsa aprecierii concrete - Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 209/83)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Paul Hartmann AG (Hiedenheim, Germania) (reprezentant: K. Gründig-Schnelle, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 5 septembrie 2006 (cauza R 805/2006-4) privind o cerere de înregistrare a mărcii verbale E drept marcă comunitară.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 5 septembrie 2006 (cauza R 805/2006-4).

2)	OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Paul Hartmann AG.

(1) JO C 310, 16.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/48

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 9 iulie 2008 — Reber/OAPI — Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart)

(Cauza T-304/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marcă comunitară verbală Mozart - Obiectul litigiului - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Obligație de motivare - Încredere legitimă - Egalitate de tratament - Principiul legalității - Articolul 7 alineatul (1) litera (c), articolul 51 alineatul (1) litera (a), articolul 73 prima teză și articolul 74 alineatul (1) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 209/84)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Paul Reber GmbH & Co. KG (Bad Reichenhall, Germania) (reprezentant: O. Spuhler, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: G. Schneider, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG (Kilchberg, Elveția) (reprezentanți: R. Lange și G. Hild, avocats)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 septembrie 2006 (cauza R 97/2005-2) privind o procedură de declarare a nulității între Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG și Paul Reber GmbH & Co.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Paul Reber GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiului pentru Armonizare în cadrul pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI).

3)	Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/49

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 2 iulie 2008 — Stradivarius España/OAPI — Ricci (Stradivari 1715)

(Cauza T-340/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative Stradivari 1715 - Mărci comunitare figurative anterioare Stradivarius - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 209/85)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Stradivarius España (Arteixo, Spania) (reprezentanți: G. Marín Raigal și P. López Ronda, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: O. Montalto și A. Sempio, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Cristina Ricci (Reggello, Italia) (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzaretti, M. Boretto și E. Gavuzzi, avocats)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 7 septembrie 2006 (cauza R 1024/2005-1) privind o procedură de opoziție între Stradivarius España, SA și Cristina Ricci.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea Stradivarius España, SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/49

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Economidis

(Cauza T-56/07 P) (1)

(„Recurs - Funcție publică - Funcționari - Anularea în primă instanță a deciziei Comisiei de numire într-un post de șef de unitate - Respingere a candidaturii reclamantului - Numirea unui alt candidat - Determinarea nivelului postului care urmează să fie ocupat în anunțul de post vacant - Principiul separației gradului și a funcției - Recurs fondat - Litigiu în stare de judecată - Respingerea acțiunii’)

(2008/C 209/86)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și G. Berscheid, agenți)

Cealaltă parte în proces: Ioannis Economidis (Woluwé-Saint-Étienne, Belgia) (reprezentanți: S. Orlandi, A. Coolen, J.N. Louis și E. Marchal, avocats)

Interveniente în susținerea recurentei: Parlamentul European (reprezentanți: C. Burgos și A. Lukošiūtė, agenți), Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Simm și I. Sulce, agenți) și Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier și B. Schäfer, agenți)

Obiectul

Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 14 decembrie 2006, Economidis/Comisia (F-122/05, nepublicată încă în Recueil) și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Dispozitivul

1)	Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 14 decembrie 2006, Economidis/Comisia (F-122/05, nepublicată încă în Recueil).

2)	Respinge acțiunea introdusă de domnul Ioannis Economidis în fața Tribunalului Funcției Publice în cauza F-122/05.

3)	Domnul Economidis și Comisia Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice, cât și prezentei proceduri.

4)	Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Curtea de Conturi a Comunităților Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/50

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Lancôme/OAPI — Hasche Sigle (COLOR EDITION)

(Cauza T-160/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de declarare a nulității - Marca comunitară verbală COLOR EDITION - Motiv absolut de refuz - Caracter descriptiv - Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Interesul de a exercita acțiunea - Articolul 55 din Regulamentul nr. 40/94’)

(2008/C 209/88)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Lancôme parfums et beauté & Cie SNC (Paris, Franța) (reprezentant: E. Baud, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: CMS Hasche Sigle (Köln, Germania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 26 februarie 2007 (cauza R 231/2006-2) privind o procedură de declarare a nulității între CMS Hasche Sigle și Lancôme parfums et beauté & Cie SNC.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Lancôme parfums et beauté & Cie SNC suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale).

(1) JO C 140, 23.6.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/51

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 1 iulie 2008 — AWWW/Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă

(Cauza T-211/07) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură comunitară de cerere de ofertă - Respingerea unei oferte - Criterii de selecție - Criterii de atribuire - Obligația de motivare’)

(2008/C 209/90)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: AWWW GmbH ArbeitsWelt-Working World (Göttingen, Germania) (reprezentanți: B. Schreier, V. Wellens, avocats, și G. Dennis, solicitor)

Pârât: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (FEACVT) (reprezentant: C. Callanan, solicitor)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei FEACVT din 17 aprilie 2007 de respingere a ofertei prezentate de reclamantă în cadrul unei proceduri comunitare de cerere de oferte privind furnizarea de servicii de informații și de analiză referitoare la calitatea muncii și a încadrării în muncă, la relațiile industriale și la restructurarea la nivel european

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă AWWW GmbH ArbeitsWelt-Working World la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv acelea efectuate în cadrul procedurii măsurilor provizorii.

(1) JO C 183, 4.8.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/51

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 4 iulie 2008 — Entrance Services/Parlamentul European

(Cauza T-333/07) (1)

(„Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură comunitară de cerere de ofertă - Întreținere și reparație a echipamentelor automate, a tâmplăriei și a echipamentelor asimilate ale clădirilor Parlamentului European din Bruxelles - Respingerea unei oferte - Greșeală profesională gravă - Articolul 93 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002’)

(2008/C 209/91)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Entrance Services (Vilvorde, Belgia) (reprezentanți: A. Delvaux și V. Bertrand, avocats)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: M. Ecker și P. López-Carceller, agenți)

Obiectul

Cerere având ca obiect anularea deciziei Parlamentului European de respingere a ofertei prezentate de reclamantă și de atribuire a contractului unui alt ofertant, în cadrul procedurii de cerere de ofertă privind întreținerea și reparația echipamentelor automate, a tâmplăriei și a echipamentelor asimilate ale clădirilor Parlamentului European din Bruxelles

Dispozitivul

Anulează decizia Parlamentului European de respingere a ofertei prezentate de Entrance Services și de atribuire a contractului unui alt ofertant, în cadrul procedurii de cerere de ofertă privind întreținerea și reparația echipamentelor automate, a tâmplăriei și a echipamentelor asimilate ale clădirilor Parlamentului European din Bruxelles.

2)	Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 269, 10.11.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/52

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 8 iulie 2008 — Fondazione Opera S. Maria della Carità și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauzele conexate T-234/00 R, T-235/00 R și T-283/00 R)

(„Măsuri provizorii - Cerere de suspendare a executării - Admisibilitate’)

(2008/C 209/92)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Fondazione Opera S. Maria della Carità (Veneția, Italia); Codess Sociale Cooperativa sociale Soc. Coop. rl și alții (Veneția, Italia) (reprezentanți: F. G. Gaiulli și I. Gianniotti, avocats), și Metropolitan Srl e Comitato „Venezia Vuole Vivere” (Veneția, Italia) (reprezentant: A. Bianchini, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini și V. Di Bucci, agenți)

Obiectul

Cerere de suspendare a executării Deciziei 2000/394/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1999 privind măsurile de ajutor în favoarea întreprinderilor stabilite pe teritoriul orașelor Veneția și Chioggia, prevăzute de Legile nr. 30/1997 și nr. 206/1995 privind instituirea reducerilor contribuțiilor sociale (JO L 150, p. 50).

Dispozitivul

1)	Separă cauzele T-234/00 R, T-235/00 R și T-283/00 R, care rămân conexate între ele, de celelalte cauze la care se referă Ordonanța președintelui Tribunalului din 2 iulie 2008.

2)	Respinge cererile privind măsurile provizorii.

3)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/52

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 20 iunie 2008 — Leclercq/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-299/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Inacțiune din partea reclamantei - Nepronunțare asupra fondului’)

(2008/C 209/93)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Sylvie Leclercq (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: inițial S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: V. Joris și P. Costa de Oliveira, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: Republica Finlanda (reprezentant: J. Heliskoski, agent)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei Comisiei din 27 iulie 2006, prin care s-a refuzat, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), acordarea accesului reclamantei la anumite documente.

Dispozitivul

1)	Nu mai este necesar să se pronunțe asupra fondului.

2)	Doamna Sylvie Leclercq suportă propriile cheltuieli precum și pe cele efectuate de Comisie. Republica Finlanda suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 326, 3.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/53

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — FMC Chemical și Arysta Lifesciences/EFSA

(Cauza T-311/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Acțiune în răspundere - Directiva 91/414/CEE - Produse de uz fitosanitar - Avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară - Act care nu poate fi supus căilor de atac - Act pregătitor - Inadmisibilitate’)

(2008/C 209/94)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: FMC Chemical SPRL (Bruxelles, Belgia) și Arysta Lifesciences SAS (Noguères, Franța) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, avocats)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (reprezentanți: inițial, A. Cuvillier și D. Detken, ulterior, A. Cuvillier și S. Gabbi, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantelor: European Crop Protection Association (ECPA) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: D. Waelbroeck și N. Rampal, avocats)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: B. Doherty, agent)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a Avizului EFSA din 28 iulie 2006 privind evaluarea substanței active carbofuran în aplicarea Directivei 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) și, pe de altă parte, cerere de reparare a prejudiciului suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	FMC Chemical SPRL, Arysta Lifesciences SAS, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), European Crop Protection Association (ECPA) și Comisia Comunităților Europene suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/53

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — FMC Chemical/EFSA

(Cauza T-312/06) (1)

(2008/C 209/95)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: FMC Chemical SPRL (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: C. Mereu și K. Van Maldegem, avocats)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (reprezentanți: inițial, A. Cuvillier și D. Detken, ulterior, A. Cuvillier și S. Gabbi, agenți)

Intervenientă în susținerea reclamantei: European Crop Protection Association (ECPA) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: D. Waelbroeck și N. Rampal, avocats)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: B. Doherty, agent)

Obiectul

Pe de o parte, cerere de anulare a Avizului EFSA din 28 iulie 2006 privind evaluarea substanței active carbosulfan în aplicarea Directivei 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) și, pe de altă parte, cerere de reparare a prejudiciului suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	FMC Chemical SPRL, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), European Crop Protection Association (ECPA) și Comisia Comunităților Europene suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 326, 30.12.2006.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/54

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — Dow AgroSciences/EFSA

(Cauza T-397/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Acțiune în răspundere - Directiva 91/414/CEE - Produse de uz fitosanitar - Aviz al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară - Act care nu este supus căilor de atac - Act pregătitor - Inadmisibilitate’)

(2008/C 209/96)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Dow AgroSciences Ltd (Hitchin, Hertfordshire, Regatul Unit) (reprezentanți: K. Van Maldegem și C. Mereu, avocats)

Pârâtă: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (reprezentanți: inițial A. Cuvillier și D. Detken, ulterior A. Cuvillier și S. Gabbi, agenți)

Intervenientă în susținerea pârâtei: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Parpala și B. Doherty, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Avizului EFSA din 28 iulie 2006 referitor la evaluarea substanței active haloxyfop-R în aplicarea Directivei 91/41/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) și, pe de altă parte, cerere de reparare a prejudiciului suferit

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Dow AgroSciences Ltd, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Comisia suportă fiecare propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 42, 24.2.2007.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/54

Recurs introdus la 2 mai 2008 de Erika Krcova împotriva Hotărârii pronunțate la 18 octombrie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-112/06, Krcova/Curtea de Justiție a Comunităților Europene

(Cauza T-498/07 P)

(2008/C 209/98)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Erika Krcova (Trnava, Republica Slovacă) (reprezentant: J. Rooy, avocat)

Cealaltă parte în proces: Curtea de Justiție a Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 18 octombrie 2007, Krcova/Curtea de Justiție (cauza F-112/06, nepublicat încă în Repertoriu),

—

anularea Deciziei Curții de Justiție a Comunităților Europene din 17 octombrie 2005 de concediere a recurentei la sfârșitul perioadei de probă, în măsura în care, din necesitate, Decizia din 16 septembrie 2005 prelungea perioada de probă cu două luni iar raportul privind perioada de probă din 12 septembrie 2005 recomanda concedierea recurentei,

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât în fața Tribunalului Funcției Publice cât și în fața Tribunalului de Primă Instanță.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul prezentului recurs, recurenta solicită anularea Hotărârii pronunțate de Tribunalului Funcției Publice (TFP) la 18 octombrie 2007 în cauza Krcova/Curtea de Justiție, F-112/06, prin care se respinge acțiunea având ca obiect anularea deciziei Curții de Justiție de concediere a recurentei la sfârșitul perioadei de probă.

Recurenta susține că TFP a statuat ultra petita și a interpretat în mod eronat articolul 34 din Statutul Funcționarilor Comunităților Europene.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/55

Acțiune introdusă la 12 mai 2008 — Rui Manuel Alves dos Santos/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-184/08)

(2008/C 209/99)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamant: Rui Manuel Alves dos Santos (Rominha, Alvaiázere, Portugalia) (reprezentant: A. Marques Fernandes, advogado)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Comisiei Europene (CE), adoptată în dosarul 89 0488 P1, notificată reclamantului la 3 martie 2008, prin care se dispunea reclamantului să restituie suma de 25 485,02 EUR, echivalentul a 5 109 287 PTE.

Motivele și principalele argumente

Programul de formare a fost îndeplinit integral.

Organele de control au utilizat criterii nerealiste și nu au luat în considerare o serie de costuri pentru motive care rămân necunoscute reclamantului.

Toate cheltuielile ar fi trebuit să fie considerate eligibile și ar fi trebuit să fie luate în considerare la calculul soldului totalul.

Întrucât s-au scurs douăzeci de ani, restituirea oricărei sume reprezintă o nedreptate flagrantă și o încalcare a principiilor fundamentale ale proporționalității și securității cetățenilor în fața legii și a instituțiilor.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/55

Acțiune introdusă la 23 mai 2008 — Polson și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-197/08)

(2008/C 209/100)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Magnus Polson (Lerwick, Regatul Unit) Garry Sandison (Lerwick, Regatul Unit), Andrew Anderson (Whalsay, Regatul Unit), Ian Johnston (Lerwick, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Murray, Solicitor, R. Thompson, QC)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	Anularea articolului 1 alineatul (2) și a articolelor 3, 4 și 5 din Decizia Comisiei din 13 noiembrie 2007, Ajutorul de stat C 39/06 (ex NN 94/05) — Sistem de ajutor pentru noii acționari aplicat de Regatul Unit;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanții solicită anularea în parte a Deciziei Comisiei din 13 noiembrie 2007, Ajutorul de stat C 39/06 (ex NN 94/05) — Sistem de ajutor pentru noii acționari aplicat de Regatul Unit (1). În cadrul deciziei atacate, Comisia a reținut că ajutorul acordat era incompatibil cu piața comună în măsura în care era destinat primei achiziții a unei participații într-o navă de pescuit la mâna a doua și a solicitat Regatului Unit să recupereze ajutorul acordat. Reclamanții sunt beneficiarii ajutorului care trebuie recuperat.

Reclamanții solicită anularea deciziei atacate pentru următoarele motive:

—

Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că toate plățile pentru o primă achiziție a unei participații într-o navă de pescuit la mâna a doua erau incompatibile cu piața comună și trebuiau recuperate; reclamanții susțin că subvențiile acordate intră sub incidența Regulamentului nr. 875/2007 (2) și, prin urmare ar trebui considerate ajutoare de minimis compatibile cu piața comună; aceștia susțin că articolul 1 alineatul (2) și articolele 3-5 din decizia atacată se aplică în mod nelegal beneficiarilor ajutorului care respectă, în esență, orientările comunitare relevante;

—	Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că recuperarea acestor plăți ar fi compatibilă cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (3), precum și cu principiile securității juridice, protecției încrederii legitime și egalității de tratament.

(1) JO 2008, L 55, p. 27.

(2) Regulamentul (CE) nr. 875/2007 al Comisiei din 24 iulie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE în cazul ajutorului de minimis în sectorul pescuitului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004, JO L 193, p. 6.

(3) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/56

Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Habanos/OAPI — Tabacos de Centroamérica (KIOWA)

(Cauza T-207/08)

(2008/C 209/101)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Corporación Habanos, SA (Ciudad de la Habana, Cuba) (reprezentanți: domnul V. Gil Vega, abogado și doamna A. Ruiz López, abogada)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Tabacos de Centroamérica, SL (Pozuelo de Alarcón, Spania)

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 31 martie 2008 și declarea faptului că există efectiv similitudine și risc de confuzie între marca mixtă KIOWA și mărcile mixte anterioare COHIBA, care desemnează produse identice, precum și o tentativă, din partea solicitantului, de a-și însuși în mod necuvenit/de a aduce atingere caracterului distinctiv sau renumelui respectivelor mărci anterioare COHIBA și, în consecință, respingerea înregistrării mărcii comunitare nr. 3.963.931 KIOWA (marcă mixtă); în subsidiar, anularea deciziei menționate a OAPI și trimiterea cauzei la camera de recurs a OAPI în vederea analizării și examinării susținerilor și probelor în raport cu articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul 40/94 și

—	obligarea OAPI la plata tuturor cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariilor reprezentanților reclamantei.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Tabacos de Centroamérica, S.L.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „KIOWA” pentru produse din clasa 34 (cererea nr. 3.963.931).

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: Corporación Habanos, S.A., care își desfășoară activitatea comercială sub numele Habanos, S.A.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă „COHIBA” (marca comunitară nr. 3.323.292), marca verbală „COHIBA” (marca spaniolă nr. 1.271.173) și marca figurativă „COHIBA” (marca spaniolă nr. 2.052.344) pentru produse din clasa 34.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: în special, un grad ridicat de similitudine între mărcile în conflict, din care rezultă un risc de confuzie.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/57

Acțiune introdusă la 11 iunie 2008 — Bundesverband Deutscher Milchviehhalter și alții/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-217/08)

(2008/C 209/102)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamanți: Bundesverband Deutscher Milchviehhalter e.V. (Bonn, Germania), Romuald Schaber (Petersthal, Germania), Stefan Mann (Eberdorfergrund, Germania) și Walter Peters (Körchow, Germania) (reprezentanți: W. Renner și O. Schniewind, Rechtsanwälte)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamanților

—	Anularea Regulamentului (CE) nr. 248/2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește cotele naționale de lapte (JO L 76, p. 6);

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții contestă validitatea Regulamentului (CE) nr. 248/2008 (1), prin care au fost mărite cu 2 % cotele naționale de lapte stabilite în anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (2) cu începere de la 1 aprilie 2008, în vederea facilitării producerii de cantități mai mari de lapte în interiorul Comunității și a respectării noilor cerințe de piață în materie de produse lactate.

În susținerea acțiunii, reclamanții arată că mărirea cotelor naționale de lapte constituie un abuz de putere, în măsura în care se întemeiază pe alte rațiuni decât cele prezentate în considerentele regulamentului.

În plus, regulamentul vizat încalcă dispozițiile Tratatului CE întrucât articolul 37 alineatul (2) CE este greșit aplicat ca normă de abilitare datorită nerespectării obiectivelor enunțate la articolul 33 alineatul (1) literele (a) (b) CE, nu sunt respectate cerințele privind protecția mediului în sensul articolului 6 CE și este încălcată obligația de promovare și conservare a patrimoniului cultural al comunității prevăzută la articolul 151 CE.

În plus, este încălcată libertatea reclamanților de a exercita o activitate profesională și de a dispune de propriile resurse economice, precum și principiul nediscriminării.

(1) Regulamentul (CE) nr. 248/2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește cotele naționale de lapte (JO L 76, p. 6).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (JO L 299, p. 1).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/57

Acțiune introdusă la 18 iunie 2008 — Szomborg/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-228/08)

(2008/C 209/103)

Limba de procedură: poloneza

Părțile

Reclamant: Grzegrorz Szomborg (Jastarnia, Polonia) (reprezentant: R. Nowosielski, adwokat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Constatarea că, încălcând obligațiile care îi revin în temeiul articolului 27 din Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 (1), Comisia a omis să acționeze, prin faptul că nu a publicat o evaluare științifică a efectelor utilizării în special a setcilor, a setcilor cu sirec și a plaselor de încurcare în ceea ce privește cetaceele și că nu a prezentat concluziile acesteia Parlamentului European și Consiliului;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la suportarea propriilor cheltuieli de judecată;

—	obligarea la rambursarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Motivele și principalele argumente

Potrivit articolului 27 din Regulamentul nr. 2187/2005, Comisia era obligată să se asigure, până la 1 ianuarie 2008, că este desfășurată o evaluare științifică a efectelor utilizării în special a setcilor, a setcilor cu sirec și a plaselor de încurcare în ceea ce privește cetaceele, iar concluziile acesteia sunt prezentate Parlamentului European și Consiliului. Întrucât Comisia nu a prezentat o astfel de evaluare în termenul prevăzut, prin scrisoarea din 25 februarie 2008, reclamantul i-a solicitat să acționeze. În răspunsul la solicitarea reclamantului, Comisia a precizat că evaluarea științifică nu a fost încă prezentată, pentru că alți participați nu au cooperat.

În aceste condiții, reclamantul consideră că nerespectarea de către Comisie a obligației care îi revine în temeiul articolului 27 din Regulamentul nr. 2187/2005 este incontestabilă și, prin urmare, a introdus, în conformitate cu articolul 232 CE, prezenta acțiune în constatarea abținerii de a acționa.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1434/98 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 88/98 (JO L 349, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 8, p. 153).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/58

Acțiune introdusă la 17 iunie 2008 — Marele Ducat al Luxemburgului/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-232/08)

(2008/C 209/104)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: F. Probst, agent, și M. Theisen, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei C(2008) 1283 a Comisiei Comunităților Europene din 8 aprilie 2008 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de Marele Ducat al Luxemburgului în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA), în măsura în care prin aceasta au fost excluse de la finanțare, pentru exercițiile financiare 2004 și 2005, pentru suma de 949 971,51 EUR, cheltuielile organismelor de plăți pe motiv de neconformitate cu normele comunitare,

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantul solicită anularea Deciziei Comisiei din 8 aprilie 2008 privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului european de orientare și garantare agricolă (FEOGA) și în cadrul Fondului european de garantare agricolă (FEGA) (1), în măsure în care prin aceasta sunt excluse, pentru exercițiile 2004 și 2005, anumite cheltuieli efectuate de Luxemburg.

În ceea ce privește planificarea verificării beneficiarilor la fața locului, reclamantul susține că în mod eronat Comisia i-ar fi reproșat că a efectuat cea mai mare parte a verificărilor în aceeași perioadă a anului în loc să le repartizeze pe durata întregului an și fără să ia în considerare perioada optimă pentru verificarea anumitor angajamente.

Reclamantul invocă în plus că verificările efectuate la fața locului vizau efectiv totalitatea angajamentelor și a obligațiilor beneficiarului de la începutul perioadei de angajare a acestuia, contrar celor pretinse de către Comisie în cursul fazei precontencioase în fața organului de conciliere.

În ceea ce privește documentația verificărilor efectuate la fața locului, reclamantul apreciază că simplul fapt că rapoartele de control nu sunt suficient de detaliate, astfel cum ar fi pretins Comisia în cursul fazei precontencioase, nu înseamnă ipso facto că verificările nu au fost efectuate și nu dovedește realitatea unui risc financiar de natură să determine aplicarea unei corecții forfetare.

În sfârșit, reclamantul invocă faptul că neaplicarea sancțiunilor în cazul constatării unei supraestimări din partea beneficiarului nu ar putea să constituie temeiul unei corecții forfetare de 5 %, nivelul real al cheltuielilor neconforme putând fi determinat cu exactitate. În plus, valoarea cheltuielilor neconforme ar fi, în opinia reclamantului, extrem de redusă în raport cu suma totală plătită de Comunitate.

(1) Notificată cu numărul C(2008) 1283, JO L 109, p. 35.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/58

Acțiune introdusă la 10 iunie 2008 — EuroChem MCC/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-234/08)

(2008/C 209/105)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: EuroChem Mineral and Chemical Company OAO (EuroChem MCC) (Moscova, Rusia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și B. Evtimov, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea Regulamentului (CE) nr. 238/2008 al Consiliului din 10 martie 2008 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, a taxei antidumping la importurile de soluții de uree și de nitrat de amoniu originare din Rusia, în măsura în care acesta impune o taxă antidumping reclamantei, filialelor sale și societăților sale afiliate, indicate la punctul 10 din regulamentul contestat;

—

obligarea instituțiilor competente, având în vedere gravitatea încălcărilor dreptului comunitar, să suspende impunerea taxei antidumping în privința reclamantei, a filialelor sale și a societăților sale afiliate până când instituțiile comunitare vor fi luat măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta, producătoare și exportatoare rusă de soluții de uree și de nitrat de amoniu, solicită anularea, în temeiul articolului 230 CE, a Regulamentului (CE) nr. 238/2008 al Consiliului (1) („regulamentul contestat”).

În susținerea cererii introductive, reclamanta invocă un motiv principal de anulare, împărțit în trei aspecte. Reclamanta arată că instituțiile comunitare au stabilit în mod eronat valoarea normală care i se aplică, ceea ce a condus la o creștere artificială a acesteia; acestea au procedat la o comparație greșită cu prețul de export și prin urmare au concluionat în mod eronat că există o situație de dumping, încălcând astfel articolele 1 și 2 din regulamentul de bază (2), prin săvârșirea mai multor erori vădite de apreciere și prin încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului comunitar. Aceste încălcări au determinat direct, potrivit reclamantei, închiderea nejustificată a reexaminării intermediare, fără modificarea măsurii antidumping în ceea ce o privește.

Mai precis, reclamanta afirmă, în primul aspect al motivului său, că instituțiile comunitare au comis erori de drept și au încălcat articolul 2 alineatele (3) și (5) din regulamentul de bază prin faptul că nu au ținut cont de o mare parte a costurilor de producție ale reclamantei sub pretextul că nu erau fiabile și/sau prin faptul că au aplicat de facto o metodologie neconformă cu economia de piață pentru a stabili marea parte a valorii normale a reclamantei.

În al doilea aspect al motivului său, reclamanta arată că, după ce a decis să procedeze la ajustarea prețurilor la gaz, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (5) teza a doua din regulamentul de bază și/sau a comis o eroare evidentă de apreciere. În plus, reclamanta pretinde că prin aplicarea ajustării prețului la gaz pe baza prețului intracomunitar la Waidhaus (Germania) și prin nededucerea din cuantumul ajustării a 30 % din taxa de export rusească pe gazul rusesc, Comisia a dat dovadă de lipsă de raționament.

În cel de al treilea aspect, reclamanta susține că instituțiile comunitare au încălcat articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază și au săvârșit erori evidente de apreciere a faptelor prin deducerea din prețul de export al reclamantei a cheltuielilor de vânzare ale primului client independent, a cheltuielilor administrative și a altor cheltuieli generale, precum și a comisioanelor societăților afiliate, care fac parte din entitatea economică a reclamantei și din departamentul său de vânzare integrată.

(1) Regulamentul (CE) nr. 238/2008 al Consiliului din 10 martie 2008 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, a taxei antidumping la importurile de soluții de uree și de nitrat de amoniu originare din Rusia (JO L 75, 18.3.2008, p. 14).

(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/59

Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Acron și Dorogobuzh/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-235/08)

(2008/C 209/106)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamanți: Acron OAO (Veliky Novgorod, Rusia) și Dorogobuzh OAO (Verkhnedneprovsky, Rusia) (reprezentanți: P. Vander Schueren și B. Evtimov, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamanților

—

Anularea Regulamentului (CE) nr. 236/2008 din 10 martie 2008 de încheiere a reexaminării intermediare parțiale, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 384/96, a taxei antidumping la importurile de nitrat de amoniu originar din Rusia, în măsura în care se impune prin acesta o taxă antidumping reclamanților și societăților afiliate acestora, astfel cum sunt stabiliți în alineatul (11) din regulamentul atacat;

—

obligarea instituțiilor abilitate, în lumina gravității încălcărilor identificate ale dreptului comunitar, la încetarea impunerii taxei antidumping cu privire la reclamanți și la societățile afiliate acestora, până la adoptarea de către instituțiile Comunității a măsurilor necesare pentru respectarea hotărârii Curții;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanții, producători și exportatori de nitrat de amoniu cu sediul în Rusia, solicită anularea Regulamentului (CE) nr. 236/2008 (denumit în continuare „regulamentul atacat”) (1) în temeiul articolului 230 CE.

În susținerea cererii introductive, reclamanții formulează un singur motiv alcătuit din două aspecte. Reclamanții susțin că instituțiile Comunității au stabilit în mod incorect valoarea normală aplicabilă acestora, ceea ce a condus la majorarea artificială a acesteia și, în consecință, la o concluzie eronată în sensul existenței dumpingului, încălcându-se astfel articolele 1 și 2 din Regulamentul de bază (2), săvârșindu-se o serie de erori vădite de apreciere și încălcându-se principiile fundamentale ale dreptului comunitar. Potrivit reclamanților, aceste încălcări au condus în mod direct la încetarea nejustificată a reexaminării intermediare parțiale, fără modificarea măsurii antidumping cu privire la reclamanți.

În special, reclamanții susțin, în temeiul primului aspect, că instituțiile Comunitare au săvârșit o eroare de drept și au încălcat articolul 2 alineatul (3) și alineatul (5) din Regulamentul de bază prin neluarea în considerare a unei părți foarte mari a costurilor de producție ale reclamanților cu motivarea că ar fi nefiabile și/sau prin aplicarea unei metodologii necaracteristice unei economii de piață pentru stabilirea celei mai mari părți a valorii normale a reclamanților.

În plus, reclamanții susțin că, o dată ce a decis să continue ajustarea prețului gazului, Comisia a încălcat articolul 2 alineatul (5) teza a doua și/sau a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a dat dovadă de o judecată defectuoasă prin implementarea ajustării prețului gazului pe baza prețului intracomunitar al gazului natural la Waidhaus, în Germania, fără a deduce din cuantumul ajustării taxa vamală de 30 % aplicabilă în Rusia exportului de gaz natural provenit din Rusia.

Reclamanții susțin că, în cazul în care marja de dumping ar fi fost determinată corect, în conformitate cu Regulamentul de bază și cu principiile fundamentale ale dreptului comunitar, instituțiile comunitare ar fi concluzionat în sensul lipsei sau al unui dumping minim, iar măsurile antidumping ar fi putut fi retrase sau modificate semnificativ în raport cu reclamanții și cu societățile afiliate acestora.

(1) JO 2008, L 75, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996 L 50, p. 1, Ediție specială 11/vol. 12, p. 223).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/60

Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Comtec Translations/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-239/08)

(2008/C 209/107)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comtec Translations Ltd (Leamington Spa, Regatul Unit) (reprezentanți: L. R. Scott și E. Bentley, Solicitors)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea deciziei și retrimiterea în vederea reexaminării a ofertei depuse de reclamantă;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei din 16 aprilie 2008 de respingere a ofertei sale depuse în cadrul procedurii de cerere de ofertă pentru încheierea de contracte-cadru pentru traducerea de documente privind politicile și administrarea Uniunii Europene din toate limbile oficiale ale UE în limba engleză (cererea de ofertă nr. FL-GEN07-EN) (1). Motivul invocat pentru nereținerea ofertei reclamantei a fost insuficiența capacității tehnice sau profesionale și lipsa sau dovedirea insuficientă a experienței profesionale.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un singur motiv. Aceasta arată că procedura administrativă s-a desfășurat în mod necorespunzător și că drepturile sale procesuale nu au fost respectate. Reclamanta susține că a furnizat cu succes servicii de traducere în limba engleză în cadrul Comisiei timp de mai mulți ani în cadrul unor contracte semnate anterior și care au fost reînnoite în mod regulat, pentru care a primit clasificări satisfăcătoare în ceea ce privește calitatea serviciilor sale. Reclamanta pretinde că decizia comitetului de evaluare nu a ținut seama sau nu a ținut seama în mod corespunzător de îndeplinirea cu succes de către reclamantă a sarcinilor de traducere pentru Comisie timp de 12 ani și nici nu a luat în considerare documentele care dovedeau calificările tehnice și profesionale ale personalului reclamantei, ale managerilor de calitate și ale subcontractanților.

(1) Anunț de participare publicat în JO 2007 S 180-219517.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/60

Acțiune introdusă la 16 iunie 2008 — Procter & Gamble/OAPI — Laboratorios Alcala Farma (oli)

(Cauza T-240/08)

(2008/C 209/108)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: The Procter & Gamble Company (Cincinnati, Statele Unite ale Americii) (reprezentanți: N. Beckett și T. Scourfield, solicitors)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Laboratorios Alcala Farma SL (Alcala de Henares, Spania)

Concluziile reclamantei

—

Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 2 aprilie 2008 în cauza R 1481/2007-2 și a Deciziei diviziei de opoziție a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 17 iulie 2007 în procedura de opoziție nr. B 893 216;

—	admiterea opoziției reclamantei la cererea din 4 octombrie 2004 privind înregistrarea ca marcă comuniară a mărcii figurative „oli” pentru produse din clasele 3 și 5;

—	obligarea OAPI să respingă respectiva cerere din 4 octombrie 2004; și

—	obligarea celeilalte părți în procedură la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „oli” pentru produse din clasele 3 și 5, cererea nr. 4 059 176.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: mărcile comunitare „OLAY” pentru produse din clasele 3 și 5.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât mărcile comunitare în cauză sunt similare și utilizarea mărcii a cărei înregistrare s-a solicitat poate genera risc de confuzie.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/61

Acțiune introdusă la 20 iunie 2008 — CBI și Abisp/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-241/08)

(2008/C 209/109)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamante: Coordination Bruxelloise d'Institutions sociales et de santé (CBI) (Bruxelles, Belgia) și Association Bruxelloise des Institutions de Soins Privées (Abisp) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: D. Waelbroeck, avocat, și D. Slater, solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	Anularea deciziei de confirmare a Comisiei;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele solicită anularea Deciziei Comisiei din 10 aprilie 2008 de confirmare, potrivit reclamantelor, a Deciziei Comisiei din 10 ianuarie 2008 prin care s-a respins plângerea introdusă de acestea la 7 septembrie și 17 octombrie 2005 împotriva ajutoarelor de stat acordate de Regatul Belgiei unor spitale publice din rețeaua Iris a Regiunii Bruxelles-Capitală și s-a refuzat deschiderea procedurii oficiale de investigare a ajutoarelor în cauză în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE.

Motivele și principalele argumente invocate de reclamante sunt identice cu cele invocate în cauza T-128/08, CBI și Abisp/Comisia (1).

(1) JO 2008, C 142, p. 30.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/61

Acțiune introdusă la 23 iunie 2008 — Ravensburger/OAPI — Educa Borras (EDUCA Memory game)

(Cauza T-243/08)

(2008/C 209/110)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Ravensburger AG (Ravensburg, Germania) (reprezentanți: G. Würtenberger, lawyer, și R. Kunze, lawyer și Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Educa Borras SA (Sant Quirze del Valles, Barcelona, Spania)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 aprilie 2008 în cauza R 597/2007-2 și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Marca comunitară înregistrată care a făcut obiectul unei cereri de declarare a nulității: marca figurativă „EDUCA Memory” pentru produse din clasa 28 — înregistrarea de marcă comunitară nr. 495 036.

Titularul mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Partea care solicită declararea nulității mărcii comunitare: reclamanta.

Dreptul asupra mărcii al părții care solicită declararea nulității: marca verbală internațională „MEMORY”, înregistrarea nr. R 393 512; marca verbală din Benelux „MEMORY”, înregistrarea nr. 38 328; marca verbală germană „MEMORY”, înregistrarea nr. 964 625.

Decizia diviziei de anulare: anulează marca comunitară în cauză.

Decizia camerei de recurs: anulează decizia diviziei de anulare.

Motivele invocate: (i) încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului întrucât camera de recurs a concluzionat în mod greșit că elementul potențial litigios din cadrul mărcii comunitare este de natură pur descriptivă și, prin urmare, nu poate determina un risc de confuzie cu mărcile anterioare ale reclamantei; (ii) încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 întrucât camera de recurs a solicitat în mod greșit reclamantei să dovedească riscul de confuzie; (iii) încălcarea articolului 74 din Regulamentul nr. 40/94 întrucât camera de recurs nu a luat în considerare în mod adecvat practicile în materie de etichetare de pe piața relevantă; (iv) încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 40/94 întrucât camera de recurs nu a convocat o audiere, astfel cum a solicitat reclamanta.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/62

Acțiune introdusă la 20 iunie 2008 — C-Content/Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene

(Cauza T-247/08)

(2008/C 209/111)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: C-Content BV ('s Hertogenbosch, Țările de Jos) (reprezentant: M. Meulenbelt, advocaat)

Pârâtă: Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Constatarea că Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene (Oficiul pentru Publicații) a încălcat dreptul comunitar în materia procedurilor de ofertare și a contractelor indicate în prezenta cerere;

—	obligarea Oficiului pentru Publicații la despăgubirea reclamantei pentru cheltuielile efectuate și pentru prejudiciul suferit, după cum se indică în prezenta cerere;

—	obligarea Oficiului pentru Publicații la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta introduce o acțiune în răspundere extracontractuală pentru prejudiciul pe care afirmă că l-a suferit ca urmare a neregularităților pe care le-ar fi săvârșit Oficiul pentru Publicații în cadrul anumitor proceduri de atribuire privind servicii de publicare electronică.

Reclamanta invocă un număr de motive pentru fiecare procedură de atribuire contestată.

Reclamanta susține că Oficiul pentru Publicații a încălcat principiul bunei administrări și obligația de diligență, precum și principiile egalității de tratament, transparenței și protecției încrederii legitime:

În procedura de atribuire nr. 2034 pentru producerea și multiplicarea CD-ROM-urilor cuprinzând seriile L și C ale Jurnalului Oficial: prin atribuirea contractului în favoarea unui contracandidat al reclamantului, în pofida faptului că reclamantul a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic; prin modificarea specificațiilor cheie și diminuarea cerințelor procedurii de atribuire în cursul acesteia sau după ce a fost selecționat ofertantul câștigător, fără informarea celorlalți candidați; prin refuzul de a efectua un control adecvat al rezultatelor procedurii de atribuire în momentul în care Oficiului pentru Publicații i-au fost supuse atenției obiecții legate de finalizarea procedurii; prin neorganizarea unei noi proceduri de atribuire în locul continuării contractului nr. 2034 pe baza unor criterii substanțial inferioare.

În procedura de atribuire nr. 6019 pentru furnizarea de servicii legate de publicațiile electronice, în special suplimentul (S) al Jurnalului Oficial, după aderarea celor 10 noi state membre: prin anularea procedurii de atribuire în temeiul articolului 101 din Regulamentul nr. 1605/2002 (1) pentru motivul divulgării de informații confidențiale; reclamanta susține că această divulgare nu ar fi putut influența rezultatele procedurii de atribuire deoarece informațiile erau deja cunoscute de public și ofertele fuseseră deja depuse. În plus, reclamanta susține că Oficiul pentru Publicații nu a oferit o motivație pertinentă. În sfârșit, aceasta arată că anularea i-a produs un prejudiciu important și că prezentase oferta cea mai avantajoasă dintre cele două oferte reținute în cadrul procedurii de atribuire anulate.

În procedura de atribuire nr. 1695 pentru furnizarea de servicii legate de publicațiile electronice, în special suplimentul (S) al Jurnalului Oficial: prin utilizarea extinderii contractului nr. 1695 pentru a-l modifica. Reclamanta susține că nu exista niciun temei legal pentru a efectua sau a autoriza extinderea contractului și, în consecință, pentru a-l modifica prin schimbarea subcontractantului. Reclamanta susține că Oficiul pentru Publicații nu a purtat negocieri serioase și nici nu a examinat posibilitatea de a o menține pe aceasta ca subcontractant principal existent pentru perioada rămasă.

Reclamanta susține că, drept urmare a încălcărilor menționate mai sus, și-a pierdut poziția de provider de software al Oficiului pentru Publicații, a efectuat cheltuieli semnificative, a suferit un prejudiciu și a înregistrat pierderi de profit și consideră că Oficiul pentru Publicații trebuie să o despăgubească.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 248, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 198).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/63

Acțiune introdusă la 24 iunie 2008 — Coin/OAPI — Dynamiki Zoi (FITCOIN)

(Cauza T-249/08)

(2008/C 209/112)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Coin SpA (Mestre, Venezia, Italia) (reprezentanți: P. Perani și P. Pozzi, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Dynamiki Zoi Anonymi Etairia (Peristeri, Grecia)

Concluziile reclamantei

—	Modificarea Deciziei Primei camere de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 aprilie 2008 în cauza R 1429/2007-1;

—	respingerea mărcii comunitare „FITCOIN” nr. 3 725 298; și

—	obligarea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cadrul procedurii de opoziție și al recursului la OAPI.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca verbală „FITCOIN” pentru produse și servicii din clasele 16, 25, 28, 35, 36 și 41 — cererea de înregistrare nr. 3 725 298

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca italiană „coin” cu numărul de înregistrare 160 126 pentru produse din clasa 25; marca italiană „coin” cu numărul de înregistrare 253 233 pentru produse și servicii din clasele 16, 25, 28, 35, 36 și 41; marca italiană „coin” cu numărul de înregistrare 240 305 pentru produse și servicii din clasele 16, 25, 28, 35, 36 and 41; marca italiană „coin” cu numărul de înregistrare 169 548 pentru produse și servicii din clasele 16, 25, 28, 35, 36 și 41, extinsă la Benelux, Franța, Ungaria, Austria și Portugalia; marca italiană „coin” cu numărul de înregistrare 240 286 pentru produse și servicii din clasa 25, extinsă la Benelux, Franța, Ungaria și Austria; marca comunitară „coin” cu numărul de înregistrare 109 827 pentru produse și servicii din clasele 16, 25, 28, 35; marca internațională „coin” cu numărul de înregistrare R 381 015 pentru produse și servicii din clasele 16, 25, 28, 35, 36 și 41, extinsă la Benelux, Germania, Spania, Franța, Ungaria, Austria, Portugalia și Slovenia.

Decizia diviziei de opoziție: respinge în totalitate opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului în măsura în care mărcile vizate sunt similare din punct de vedere vizual și fonetic, iar produsele și serviciile pe care le acoperă mărcile în cauză sunt identice; încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului în măsura utilizarea mărcii solicitate prezintă un risc de confuzie.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/64

Acțiune introdusă la 18 iunie 2008 — Batchelor/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-250/08)

(2008/C 209/113)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Edward William Batchelor (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: F. Young, Solicitor, A. Barav, Barrister și D. Reymond, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea deciziei negative implicite care se pretinde că a fost adoptată de Comisia Europeană în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 la 9 aprilie 2008 și a deciziei negative exprese adoptate de Comisie la 16 mai 2008, decizii referitoare la o cerere de acces la documente depusă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor efectuate de reclamant aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune în anulare în temeiul articolului 230 CE este îndreptată împotriva deciziei implicite a Comisiei din 9 aprilie 2008 și a deciziei exprese a acesteia din 16 mai 2008, decizii adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1), prin care Comisia a respins cererea reclamantului de acces la documente referitoare la notificarea măsurilor adoptate în temeiul articolului 3a alineatul (1) din Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune.

Reclamantul invocă faptul că decizia atacată încalcă articolul 253 CE și articolul 7 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 și că este viciată de o încălcare a unor norme fundamentale de procedură în sensul că nu a motivat suficient refuzul accesului la documentele solicitate. Reclamantul susține în plus că, refuzând accesul la documentele solicitate, decizia atacată încalcă articolul 255 CE și articolul 1 litera (a), articolul 2 alineatele (1) și (3) și articolul 4 alineatele (1)-(6) din Regulamentul nr. 1049/2001. Reclamantul susține în special că decizia atacată încalcă Regulamentul nr. 1049/2001 întrucât consideră că se aplică excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf și la articolul 4 alineatul (2) a doua și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și, în sfârșit, că decizia atacată încalcă articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 întrucât nu motivează refuzul de acces parțial la documentele solicitate.

(1) Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/64

Acțiune introdusă la 26 iunie 2008 — Tipik/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-252/08)

(2008/C 209/114)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Tipik Communication Agency SA (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: E. Gillet, L. Levi și C. Dubois, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei, adoptată la o dată necunoscută, prin care s-a decis să se respingă oferta prezentată de reclamantă în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice referitor la servicii care privesc în special site-ul internet EUROPA (PO/2007-31/C2);

—	anularea Deciziei Comisiei, adoptată la o dată necunoscută, prin care s-a decis să se atribuie piața respectivă consorțiului condus de societatea European Service Network;

—

obligarea pârâtei la despăgubirea prejudiciului suferit de reclamantă din cauza adoptării acestor decizii ilegale, prejudiciu care se ridică la 5 063 773,29 EUR, această sumă trebuind majorată cu dobânzi moratorii care curg din momentul în care Tribunalul pronunță hotărârea și până în momentul efectuării unei plăți complete. Rata dobânzii moratorii care urmează să fie aplicată trebuie calculată pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, aplicabile în perioada relevantă, majorată cu trei puncte;

—	obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei prin care a fost respinsă oferta acesteia prezentată în cadrul cererii de ofertă pentru contractul intitulat „Comunicare prin intermediul portalului EUROPA — Pagina web oficială a UE și alte produse de comunicare și de informare online și tipărite, gestionate de către Direcția Generală Comunicare a Comisiei Europene — Asistență editorială, grafică și tehnică și servicii de traducere în ceea ce privește proiectarea, producția și mentenanța” (JO 2007, S 193-234221), precum și Decizia de atribuire a contractului consorțiului condus de European Service Network. În plus, reclamanta solicită repararea prejudiciului pretins cauzat prin greșelile săvârșite de Comisie.

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă, cu titlul principal, faptul că, din cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice, Comisia ar fi trebuit să excludă consorțiul condus de European Service Network în măsura în care s-a considerat că unul dintre membrii acestui consorțiu și-a încălcat în mod grav obligațiile asumate în cadrul unui contract privind anumite servicii ale OPOCE similare celor care fac obiectul contractului de achiziții publice în cauză.

În subsidiar, reclamanta susține că o eroare vădită de apreciere a fost săvârșită de Comisie în momentul examinării ofertei prezentate de consorțiul condus de European Service Network prin faptul că a atribuit acestuia aceeași notă precum reclamantei pentru criteriul calitativ, în timp ce aceasta nu avea nicio certitudine referitor la capacitatea consorțiului respectiv de a furniza soluții tehnice satisfăcătoare în această privință.

Reclamanta susține că aceste nereguli pot angaja răspunderea Comisiei care, pe de o parte, a comis o greșeală și, pe de altă parte, a încălcat grav și în mod evident limitele care se impun puterii sale de apreciere.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/65

Acțiune introdusă la 16 iunie 2008 — Montero Padilla/OAPI — Padilla Requena (JOSE PADILLA)

(Cauza T-255/08)

(2008/C 209/115)

Limba în care a fost formulată acțiunea: spaniola

Părțile

Reclamantă: Eugenia Montero Padilla (Madrid, Spania) (reprezentanți: G. Aguillaume Gandasegui și P. Linde Puelles, abogados)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: José María Padilla Requena

Concluziile reclamantei

Anularea Deciziei OAPI din 1 martie 2008 și respingerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare „JOSE PADILLA” pentru clasele 9, 25 și 41.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: José María Padilla Requena

Marca comunitară vizată: marca verbală „JOSE PADILLA” (cererea de înregistrare nr. 2.844.066) pentru produse și servicii din clasele 9, 25 și 41.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală spaniolă „JOSE PADILLA”, pentru produse și servicii din clasa 41.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția.

Decizia camerei de recurs: respinge acțiunea.

Motivele invocate: aplicarea greșită a articolului 4, a articolului 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (f), precum și a articolului 8 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 privind marca comunitară.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/66

Acțiune introdusă la 24 iunie 2008 — Wrigley/OAPI — Mejerigaarden (POLAR ICE)

(Cauza T-256/08)

(2008/C 209/116)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Wm. Wrigley Jr. Company (Chicago, Statele Unite) (reprezentanți: M. Kinkeldey, S. Schäffler și A. Bognár, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Mejerigaarden Holding A/S (Thisted, Danemarca)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 15 aprilie 2008 în cauza R 845/2006-2; și

—	obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „POLAR ICE” pentru produse și servicii din clasele 3, 5 și 30

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca figurativă comunitară nr. 1 273 564 „Polar is” pentru produse din clasa 30; marca verbală daneză nr. VR 1971 03528 „POLAR IS” pentru produse din clasa 30; marca verbală daneză nr. VR 1994 07979 „POLAR MAXI” pentru produse din clasa 30

Decizia diviziei de opoziție: respinge în totalitate cererea de înregistrare

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, având în vedere că mărcile în conflict prezintă diferențe vizuale, fonetice și conceptuale relevante pentru excluderea oricărui risc de confuzie.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/68

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 24 aprilie 2008 — Dalmasso/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-61/05) (1)

(Funcție publică - Agenți contractuali - Recrutare - Încadrare în grupa de funcții - Cerere de revizuire a încadrării și a remunerației stabilite la momentul recrutării - Fost agent auxiliar angajat ca agent contractual - Articolul 3a și articolul 80 alineatele (2) și (3) din RAA - Atribuții ale diferitelor grupe de funcții - Egalitate de tratament - Acțiune neîntemeiată)

(2008/C 209/122)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Raffaele Dalmasso (Schaerbeek, Belgia) (reprezentant: L. Vogel, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și G. Berscheid, agenți)

Intervenient în susținerea pârâtei: Consiliul Uniunii Europene (reprezentanți: M. Arpio Santacruz și I. Sulce, agenți)

Obiectul

Funcție publică — Pe de o parte, anularea deciziei Comisiei de respingere a cererii formulate de reclamant, fost agent auxiliar, împotriva deciziei de stabilire a încadrării și a remunerației sale ca agent contractual, precum și, pe de altă parte, o cerere de daune-interese (fosta T-269/05)

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 229, 17.9.2005, p. 30 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene sub numărul T-269/05 și transferată la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene prin Ordonanța din 15.12.2005).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/68

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (ședință plenară) din 24 iunie 2008 — Cerafogli și Poloni/Banca Centrală Europeană

(Cauza F-116/05) (1)

(Funcție publică - Personalul BCE - Remunerație - Metodă de calcul al adaptării anuale a remunerațiilor - Executarea unei hotărâri a instanței comunitare - Act confirmativ - Inadmisibilitate)

(2008/C 209/123)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: Maria Concetta Cerafogli și Paolo Poloni (Frankfurt am Main, Germania) (reprezentanți: G. Vandersanden și L. Levi, avocats)

Pârâtă: Banca Centrală Europeană (reprezentanți: F. Malfrère și K. Sugar, în calitate de agenți, asistați de H.-G. Kamann, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, anularea fișelor de salariu ale reclamanților pentru luna iulie 2001, astfel cum au fost întocmite de Banca Centrală Europeană în mai 2005, în executarea Hotărârii Tribunalului din 20 noiembrie 2003 pronunțate în cauza T-63/02, Cerafogli și Poloni/BCE, precum și, pe de altă parte, o cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 48, 25.2.2005 (cauză înregistrată inițial la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene sub numărul T-431/05 și transferată la Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene prin Ordonanța din 15.12.2005).

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/69

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 3 aprilie 2008 — Bakema/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-68/06) (1)

(Funcție publică - Agenți contractuali - Încadrare în grad - Grupa de funcții IV - Diplomă - Experiență profesională)

(2008/C 209/126)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: Reint J. Bakema (Zuidlaren, Țările de Jos) (reprezentanți: L. Rijpkema și A. Kootstra, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și M. Velardo, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei Comisiei prin care se refuză reîncadrarea reclamantului din gradul 14 în gradul 16 din grupa de funcții IV și considerarea „kandidaatsdiploma” pe care o deține ca atestând o formare universitară completă în temeiul articolului 82 din RAA și a articolului 2 din DGE privind procedurile care reglementează angajarea și posturile agenților contractuali la Comisie.

Dispozitivul

1)	Anulează decizia prin care autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă l-a încadrat pe domnul Bakema în grupa de funcții IV gradul 14 eșalonul 1, în temeiul contractului semnat la 25 octombrie 2005 cu Comisia Comunităților Europene în calitate de agent contractual.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 212, 2.9.2006, p. 48.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/70

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 24 aprilie 2008 — Longinidis/Cedefop

(Cauza F-74/06) (1)

(Funcție publică - Agenți temporari - Schimbare a repartizării - Comisia pentru contestații - Compunere și regulament interior - Comportament incorect - Concediere - Motivare - Eroare vădită de apreciere - Abuz de putere)

(2008/C 209/127)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamant: Pavlos Longinidis (Panorama, Grecia) (reprezentanți: N. Korogiannakis și N. Keramidas, avocați)

Pârât: Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) (reprezentanți: M. Fuchs, agent, asistat de P. Anestis, avocat)

Obiectul

Pe de o parte, anularea deciziei administrației Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) prin care se desface contractul pe perioadă nedeterminată al reclamantului, precum și a unei serii de decizii privind în special Comisia pentru contestații a Cedefop și, pe de altă parte, o cerere de daune interese.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind în parte inadmisibilă și în parte nefondată.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 237, 30.9.2006, p. 15.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/70

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 8 mai 2008 — Kerstens/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-119/06) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Admisibilitate - Organigramă - Act care lezează - Schimbarea locului de muncă - Schimbarea atribuțiilor - Interesul serviciului - Echivalența locurilor de muncă - Sancțiune deghizată - Deturnare de putere)

(2008/C 209/128)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Petrus Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: K. Herrmann și M. Velardo, agenți)

Obiectul

Pe de o parte, anularea Deciziei din 8 decembrie 2005 a Comitetului de direcție al Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) privind modificarea organigramei respectivului oficiul, în măsura în care această decizie a avut ca efect numirea reclamantului, la momentul respectiv șeful unității „resurse”, într-o funcție de studii și perspective, și pe de altă parte, o cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006, p. 68.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/71

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 22 mai 2008 — Pascual-García/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-145/06) (1)

(Funcție publică - Concurs general - Condiții de admitere - Experiența profesională cerută - Refuzul de a recruta un candidat înscris pe lista de rezervă - Puterea de apreciere a comisiei de evaluare și a AIPN)

(2008/C 209/129)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Cesar Pascual-García (Madrid, Spania) (reprezentanți: B. Cortese și C. Cortese, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: J. Currall și M. Velardo, agenți)

Obiectul

Anularea Deciziei din 7 aprilie 2006 a Directorului General al Joint Research Centre al Comisiei de a nu lua în considerare candidatura reclamantului pentru postul la care se referă anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante COM/2005/2969 — B*3/B*11 — IHCP — Ispra, și de adăugare a unei observații în cuprinsul listei de rezervă a concursului EPSO/B/23/04 prin care directorul informa serviciile Comisiei că reclamantul nu îndeplinește condițiile de eligibilitate stabilite în anunțul pentru respectivul concurs

Dispozitivul

Anulează Decizia Directorului General al Centrului Comun de Cercetare (JCR) al Comisiei Comunităților Europene din 7 aprilie 2006 de a nu lua în considerare candidatura domnului Pascual-García pentru anunțul pentru ocuparea unor posturi vacante COM/2005/2969 și de adăugare a unei observații în cuprinsul listei de rezervă a concursului general EPSO/B/23/04 prin care directorul informa serviciile că reclamantul nu îndeplinește condițiile de admitere la concursul general menționat anterior.

2)	Obligă Comisia Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 56, 10.3.2007, p. 42.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/71

Hotărârea Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 26 iunie 2008 — Joseph/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-54/07) (1)

(Funcție publică - Agenți contractuali - Tardivitatea acțiunii - Caz fortuit - Recrutare - Articolele 3a, 3b și 85 din RAA - Durata contractului - Decizia Comisiei din 28 aprilie 2004 privind durata maximă pentru care se recurge la personal nepermanent în serviciile Comisiei - Articolul 12 din DGA privind procedurile care reglementează angajarea și utilizarea agenților contractuali la Comisie - Egalitate de tratament)

(2008/C 209/130)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Anne Joseph (Damasc, Siria) (reprezentanți: N. Lhoëst și S. Fernandez Menendez, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: G. Berscheid și L. Lozano Palacios, agenți)

Obiectul

Anularea contractului de angajare a reclamantei în calitate de agent contractual în măsura în care durata acestuia nu este stabilită la 3 ani, ci la 15 luni, în temeiul, pe de o parte, al Deciziei Comisiei din 28 aprilie 2004 privind durata maximă pentru care se recurge la personal nepermanent în serviciile Comisiei și, pe de altă parte, al articolului 12 din Dispozițiile generale de aplicare privind procedurile care reglementează angajarea și utilizarea agenților contractuali la Comisie

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 199, 25.8.2008, p. 50.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/72

Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera a doua) din 26 iunie 2008 — Nijs/Curtea de Conturi a Comunităților Europene

(Cauza F-5/07) (1)

(Funcție publică - Funcționari - Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță - Expunere sumară a motivelor invocate în cerere - Termen de formulare a reclamației - Fapte noi - Inadmisibilitate vădită)

(2008/C 209/131)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Bart Nijs (Bereldange, Luxemburg) (reprezentant: F. Rollinger, avocat)

Pârâtă: Curtea de Conturi a Comunităților Europene (reprezentanți: T. Kennedy, J.-M. Stenier, G. Corstens și J. Vermer, agenți)

Obiectul

Anularea deciziei AIPN de a nu promova reclamantul în gradul A*11 în cadrul exercițiului de promovare 2006 — Anularea unei serii de decizii privind cariera reclamantului și a altor funcționari ai Curții de Conturi — Anularea rezultatului alegerilor din 2006 pentru Comitetul pentru personal al acesteia din urmă — Cerere de daune interese

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea ca fiind, în parte, vădit inadmisibilă și, în parte, vădit nefondată.

2)	Obligă pe domnul Nijs la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 56, 10.3.2007, p. 44.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/73

Acțiune introdusă la 19 mai 2008 — Bartha/Comisia Comunităților Europene

(Cauza F-50/08)

(2008/C 209/134)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamant: Gábor Bartha (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: P. Homoki, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Obiectul și descrierea litigiului

Anularea deciziei EPSO de a nu îl înscrie pe reclamant pe lista de rezervă a concursului EPSO/AD/56/06

Concluziile reclamantului

—	Anularea deciziei comisiei de evaluare a Oficiului Comunităților Europene pentru Selecția Personalului din 19 noiembrie 2007 privind rezultatul concursului „EPSO/AD/56/06, administratori (AD 5) de cetățenie maghiară”;

—	anularea deciziei comisiei de evaluare a EPSO din 23 ianuarie 2008 de respingere a reclamației privind rezultatul participării la concurs;

—	anularea deciziei comisiei de evaluare a EPSO din 31 martie 2008 de confirmare a respingerii reclamației privind rezultatul participării la concurs;

—	obligarea pârâtei la repararea prejudiciului produs prin deciziile anulate;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

15.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/73

Acțiune introdusă la 5 iunie 2008 — De Nicola/Banca Europeană de Investiții

(Cauza F-55/08)

(2008/C 209/135)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avvocato)

Pârâtă: Banca Europeană de Investiții

Obiectul și descrierea litigiului

Pe de o parte, anularea parțială a unei decizii a Comitetului de recurs privind evaluarea reclamantului pentru anul 2006. Pe de altă parte, constatarea activității de hărțuire la locul de muncă îndreptată împotriva reclamantului și obligarea pârâtei la încetarea hărțuirii și la repararea în beneficiul reclamantului a prejudiciului cauzat.

Concluziile reclamantului

—

Anularea măsurii comunicate prin mesajul electronic din 17 noiembrie 2007 și comunicate în copie la 19 decembrie 2007, în partea în care comitetul de recurs a respins recursul reclamantului împotriva evaluării întocmite de superiorii săi ierarhici cu privire la anul 2006, în partea în care afirmă că reclamantul a renunțat la susținerile sale în ceea ce privește viciile procedurii de evaluare pentru anul 2006, și, în sfârșit, în partea în care afirmă că reclamantul a aderat la acuzațiile superiorilor săi;

—	anularea promovărilor decise la 13 iulie 2007, în partea în care s-a omis să fie luat în considerare reclamantul în ceea ce privește promovarea de la funcția E la funcția D;

—

anularea tuturor actelor conexe, subsecvente și de fundamentare, printre care evaluarea expresă a reclamantului pentru anul 2006, și în partea în care nu propune nota A sau nota B+ și nici promovarea acestuia la funcția D, și, dacă este cazul, declararea în prealabil a nelegalității și neaplicării limitelor (cantitative sau nu) impuse prin instrucțiunile emise de Direcția resurse umane;

—	constatarea activității de hărțuire la locul de muncă îndreptate împotriva reclamantului;

—	obligarea BEI la încetarea hărțuirii la locul de muncă îndreptate împotriva reclamantului și repararea prejudiciilor fizice, morale și materiale, trecute și viitoare;

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 209

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 15 august 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 209/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 197, 2.8.2008	1