Jurnalul Oficial C 197/2008

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/2

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 20 martie 2008 — Bayerischer Brauerbund eV/Bavaria NV

(Cauza C-120/08)

(2008/C 197/02)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof (Germania)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Bayerischer Brauerbund eV.

Pârât: Bavaria N.V.

Întrebările preliminare

Este aplicabil articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (1) în cazul în care indicația protejată a fost legal înregistrată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (2)?

(a)	În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: ce dată trebuie avută în vedere pentru a aprecia vechimea înregistrării indicației geografice în sensul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006?

(b)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: potrivit cărei dispoziții trebuie apreciat conflictul între o indicație geografică legal înregistrată potrivit procedurii simplificate prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 2081/92 și o marcă, și care sunt criteriile pentru a stabili vechimea înregistrării unei indicații geografice protejate?

Se pot aplica prevederile din dreptul național privind protecția indicației geografice dacă indicația „Bayerisches Bier” (bere bavareză) îndeplinește condițiile de înregistrare potrivit Regulamentului (CE) nr. 2081/92 și Regulamentului (CE) nr. 510/06, dar Regulamentul (CE) nr. 1347/2001 al Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a anexei la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei privind înregistrarea indicațiilor geografice și a denumirilor de origine în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului (3) nu este valid?

(1) JO L 93, p. 12, Ediție specială, 03/vol. 71, p. 114.

(2) JO L 208, p. 1.

(3) JO L 182, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 38, p. 128.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/2

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Olanda) la 23 aprilie 2008 — H.J. Nijemeisland/Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

(Cauza C-170/08)

(2008/C 197/03)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

College van Beroep voor het bedrijfsleven

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: H.J. Nijemeisland

Pârât: Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit

Întrebarea preliminară

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 795/2004 (1) coroborat cu articolul 2 literele (r) și (s) din Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 (2) trebuie interpretat în sensul că unicul său scop este acela de a evita ca o reducere sau o excludere aplicată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2419/2001 să nu dobândească caracter permanent sau acest articol se aplică și în cazul reducerilor sau al excluderilor aplicate în temeiul altor regulamente?

(1) Regulamentul (CE) nr. 795/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a schemei de plată unică prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de ajutor direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de ajutor pentru agricultori (JO L 141, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 193).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2419/2001 al Comisiei din 11 decembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului integrat de administrare și de control pentru anumite planuri comunitare de asistență instituite prin Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3508/92 (JO L 327, p. 11).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/3

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Aydin Salahadin Abdulla/Republica Federală Germania

(Cauza C-175/08)

(2008/C 197/04)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Aydin Salahadin Abdulla

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

Articolul 11 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 (1) trebuie interpretat în sensul că, independent de articolul 1 secțiunea C alineatul (5) a doua teză din Convenția privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951 (Convenția de la Geneva privind refugiații), o persoană pierde statutul de refugiat din momentul în care împrejurările care au justificat temerea pe care o resimțea de a fi persecutat în sensul articolului 2 litera (c) din această directivă și în urma cărora a fost recunoscută ca refugiat au încetat să existe și nu are și alte motive de temere de a fi persecutată în sensul articolului 2 litera (c) din directivă?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, pierderea statutului de refugiat în aplicarea articolului 11 alineatul (1) litera (e) din directiva menționată implică în plus că, în țara a cărei cetățenie o are refugiatul:

a)	există un agent al protecției în sensul articolului 7 alineatul (1) din directivă și este suficient în această privință ca acordarea protecției să fie posibilă numai cu ajutorul unor trupe multinaționale,

b)	refugiatul nu riscă o vătămare gravă în sensul articolului 15 din directivă care ar determina acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 18 din directivă și/sau

c)	situația este stabilă pe planul securității iar condițiile de viață generale garantează minimul vital?

În cazul în care împrejurările în urma cărora persoana interesată a fost recunoscută ca refugiat au încetat, împrejurările noi și diferite care ar justifica temerea de a fi persecutat:

a)	trebuie apreciate în raport cu criteriul credibilității care se aplică la recunoașterea statutului de refugiat sau în raport cu alt criteriu,

b)	trebuie apreciate luând în considerare simplificarea sarcinii probei prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din directivă?

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/3

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Kamil Hasan/Republica Federală Germania

(Cauza C-176/08)

(2008/C 197/05)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Kamil Hasan

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

a)	există un agent al protecției în sensul articolului 7 alineatul (1) din directivă și este suficient în această privință ca acordarea protecției să fie posibilă numai cu ajutorul unor trupe multinaționale,

b)	refugiatul nu riscă o vătămare gravă în sensul articolului 15 din directivă care ar determina acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 18 din directivă și/sau

c)	situația este stabilă pe planul securității iar condițiile de viață generale garantează minimul vital?

În cazul în care împrejurările în urma cărora persoana interesată a fost recunoscută ca refugiat au încetat, împrejurările noi și diferite care ar justifica temerea de a fi persecutat:

a)	trebuie apreciate în raport cu criteriul credibilității care se aplică la recunoașterea statutului de refugiat sau în raport cu alt criteriu,

b)	trebuie apreciate luând în considerare simplificarea sarcinii probei prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din directivă?

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/4

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Khoshnaw Abdullah/Republica Federală Germania

(Cauza C-177/08)

(2008/C 197/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Khoshnaw Abdullah

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

a)	există un agent al protecției în sensul articolului 7 alineatul (1) din directivă și este suficient în această privință ca acordarea protecției să fie posibilă numai cu ajutorul unor trupe multinaționale,

b)	refugiatul nu riscă o vătămare gravă în sensul articolului 15 din directivă care ar determina acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 18 din directivă și/sau

c)	situația este stabilă pe planul securității iar condițiile de viață generale garantează minimul vital?

În cazul în care împrejurările în urma cărora persoana interesată a fost recunoscută ca refugiat au încetat, împrejurările noi și diferite care ar justifica temerea de a fi persecutat:

a)	trebuie apreciate în raport cu criteriul credibilității care se aplică la recunoașterea statutului de refugiat sau în raport cu alt criteriu,

b)	trebuie apreciate luând în considerare simplificarea sarcinii probei prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din directivă?

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/5

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Ahmed Adem și Hamrin Mosa Rashi/Republica Federală Germania

(Cauza C-178/08)

(2008/C 197/07)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamanți: Ahmed Adem și Hamrin Mosa Rashi

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

a)	există un agent al protecției în sensul articolului 7 alineatul (1) din directivă și este suficient în această privință ca acordarea protecției să fie posibilă numai cu ajutorul unor trupe multinaționale,

b)	refugiatul nu riscă o vătămare gravă în sensul articolului 15 din directivă care ar determina acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 18 din directivă și/sau

c)	situația este stabilă pe planul securității iar condițiile de viață generale garantează minimul vital?

În cazul în care împrejurările în urma cărora persoana interesată a fost recunoscută ca refugiat au încetat, împrejurările noi și diferite care ar justifica temerea de a fi persecutat:

a)	trebuie apreciate în raport cu criteriul credibilității care se aplică la recunoașterea statutului de refugiat sau în raport cu alt criteriu,

b)	trebuie apreciate luând în considerare simplificarea sarcinii probei prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din directivă?

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/5

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Dler Jamal/Republica Federală Germania

(Cauza C-179/08)

(2008/C 197/08)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesverwaltungsgericht

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dler Jamal

Pârâtă: Republica Federală Germania

Întrebările preliminare

a)	există un agent al protecției în sensul articolului 7 alineatul (1) din directivă și este suficient în această privință ca acordarea protecției să fie posibilă numai cu ajutorul unor trupe multinaționale,

b)	refugiatul nu riscă o vătămare gravă în sensul articolului 15 din directivă care ar determina acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 18 din directivă și/sau

c)	situația este stabilă pe planul securității iar condițiile de viață generale garantează minimul vital?

În cazul în care împrejurările în urma cărora persoana interesată a fost recunoscută ca refugiat au încetat, împrejurările noi și diferite care ar justifica temerea de a fi persecutat:

a)	trebuie apreciate în raport cu criteriul credibilității care se aplică la recunoașterea statutului de refugiat sau în raport cu alt criteriu,

b)	trebuie apreciate luând în considerare simplificarea sarcinii probei prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din directivă?

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/6

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank 's-Gravenhage (Țările de Jos) la 29 aprilie 2008 — Latchways plc și Eurosafe Solutions BV/Kedge Safety Systems BV și Consolidated Nederland BV

(Cauza C-185/08)

(2008/C 197/10)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank 's-Gravenhage

Părțile din acțiunea principală

Reclamante: Latchways plc și Eurosafe Solutions BV

Pârâte: Kedge Safety Systems BV și Consolidated Nederland BV

Întrebările preliminare

1)	Dispozitivele de ancorare din clasa A1 vizate în standardul EN 795 (destinate să rămână fixate în permanență) intră exclusiv în domeniul de aplicare al Directivei 89/106/CEE (1)?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, aceste dispozitive de ancorare — eventual în calitate de element al unui echipament de protecție — intră în domeniul de aplicare al Directivei 89/686/CEE (2)?

În cazul unor răspunsuri negative la prima și la a doua întrebare: ținând seama în special de Anexa II la Directiva 89/686/CEE, mai ales de punctul 3.1.2.2. din aceasta, trebuie — în privința unui echipament de protecție care intră în domeniul de aplicare al acestei directive — apreciat dacă acest echipament de protecție individuală îndeplinește în sine condițiile esențiale ale acestei directive sau trebuie examinat în același context dacă dispozitivul de ancorare — la care se racordează echipamentul de protecție individuală — este sigur în condițiile previzibile de utilizare în sensul Anexei II menționate?

4)	Reglementarea comunitară și în special [Decizia] 93/465/CEE (3) permite aplicarea în mod facultativ a unei mărci CE pe un dispozitiv de ancorare precum cel avut în vedere la prima întrebare ca dovadă a conformității sale cu Directiva 89/686/CEE și/sau cu Directiva 89/106/CEE?

5)	În cazul unui răspuns afirmativ, în tot sau în parte, la a patra întrebare: care este procedura ce trebuie respectată sau care sunt procedurile ce trebuie respectate pentru determinarea conformității cu Directiva 89/686/CEE și/sau cu Directiva 89/106/CEE?

6)	În privința dispozitivelor de ancorare avute în vedere la prima întrebare, standardul EN 795 trebuie calificând ca aparținând dreptului comunitar — ca intrând în domeniul de aplicare al interpretării Curții de Justiție a Comunităților europene?

În cazul unui răspuns afirmativ la a șasea întrebare, standardul EN 795 trebuie interpretat în sensul că dispozitivul de ancorare avut în vedere la prima întrebare trebuie testat (de către un organism notificat „Notified Body”) în condițiile previzibile de utilizare (temperaturi exterioare, condiții atmosferice, uzura dispozitivului de ancorare ca atare și/sau a elementelor de fixare precum și a acoperișului)?

8)	În cazul unui răspuns afirmativ la a șaptea întrebare, testul trebuie efectuat cu respectarea restricțiilor de utilizare (prevăzute în manualul de utilizare)?

(1) Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcții (JO 1989, L 40, p. 12, Ediție specială, 13/vol. 9, p. 3).

(2) Directiva 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecție (JO L 399, p. 18, Ediție specială, 13/vol. 9, p. 214).

(3) Decizia Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică (JO L 220, p. 23, Ediție specială, 13/vol. 13, p. 42).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/7

Acțiune introdusă la 6 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda

(Cauza C-188/08)

(2008/C 197/11)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: S. Pardo Quintillán și D. Lawunmi, agenți)

Pârâtă: Irlanda

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, în măsura în care apele uzate menajere evacuate prin fose septice sau prin alte sisteme individuale de tratare în mediul rural nu sunt, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/156/CEE a Consiliului din 18 martie 1991 (2), reglementate de o altă legislație comunitară sau irlandeză, prin netranspunerea completă și corectă în dreptul intern, în privința apelor uzate menajere respective, a articolelor 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 și 14 din directiva menționată, Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive și al Tratatului CE;

—	obligarea Irlandei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că în Irlanda nu există nici legislație națională, nici legislație comunitară care să reglementeze, în conformitate cu directiva, gestionarea apelor uzate menajere evacuate prin fose septice sau prin alte sisteme individuale de tratare în afara marilor aglomerații urbane.

În lipsa altei legislații, Irlanda este obligată să transpună și să aplice cerințele prevăzute de directivă în ceea ce privește aceste ape uzate. Irlanda nu a transpus însă și nici nu a susținut că ar fi transpus aceste cerințe. În plus, nu a respectat aceste cerințe în practică. Mai precis, în ceea ce privește apele uzate menționate, Irlanda:

—

nu a transpus dispozițiile articolului 4 din directivă. Transpunerea articolului 4 este importantă întrucât acesta stabilește obiectivele de mediu care trebuie urmărite și respectate în raport cu alte obligații prevăzute de directivă. Comisia susține că este vorba de asemenea de o încălcare a articolului 4 în practică în bazinul de colectare Lough Leane, demonstrată prin dovezile prezentate cu privire la efectele novice asupra mediului produse de controlul neadecvat al foselor septice.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 7 din directivă. Articolul 7 este important întrucât prevede, printre altele, elaborarea, pentru întregul teritoriu, de planuri de eliminare a deșeurilor în locuri adecvate pentru a evita efectele nocive asupra mediului. În afara netranspunerii articolului 7 din directivă, Irlanda nu a elaborat în practică planuri cu privire la fosele septice sau la alte sisteme individuale de tratare care să îndeplinească cerințele articolului 7.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 8 din directivă. Articolul 8 este important întrucât prevede că deșeurile sunt eliminate în conformitate cu directiva. De asemenea, este vorba despre o încălcare a articolului 8 în practică în Irlanda întrucât aceasta nu a asigurat eliminarea apelor uzate menajere în conformitate cu directiva.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 9 din directivă. Articolul 9 este important întrucât prevede o aprobare prealabilă formală care conține garanții privind mediul pentru operațiunile de eliminare a deșeurilor. Controalele pe care Irlanda le aplică în practică cu privire la fosele septice și la alte sisteme individuale de tratare nu sunt echivalente și, prin urmare, este vorba despre o încălcare în practică a articolului 9.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 10 din directivă. Comisia consideră că eliminarea apelor uzate prin fose septice sau prin alte sisteme individuale de tratare înseamnă aproape de fiecare dată în practică o operațiune de eliminare în sensul directivei. Totuși, se poate concepe ca, în anumite circumstanțe, să se considere această metodă de tratare ca fiind o operațiune de recuperare. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, al transformării în compost uscat a apelor uzate menajere în vederea utilizării sale ulterioare ca fertilizator. Prin urmare, Comisia a inclus articolul 10 în prezenta cerere.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 11 din directivă. Irlanda nu susține, în contextul articolului 11 alineatul (3) sau altfel, că ar fi transpus dispozițiile articolului 11 din directivă, dar în măsura în care ar intenționa să susțină acest lucru, Comisia contestă faptul că normele adoptate de Irlanda în ceea ce privește fosele septice și alte sisteme individuale de tratare ar reprezenta o transpunere a articolului 11 alineatele (1) și (2) din directivă. Mai precis, normele aplicabile în Irlanda nu asigură respectarea condițiilor impuse în articolul 4 din directivă. În plus, nu există un sistem de înregistrare a foselor septice și a altor sisteme individuale de tratare.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 12 din directivă. Articolul 12 este important în ceea ce privește fosele septice și alte sisteme individuale de tratare în măsura în care, pentru a funcționa în mod eficient, aceste sisteme necesită înlăturarea și eliminarea periodică a nămolurilor. În măsura în care există servicii profesioniste implicate în astfel de operațiuni de înlăturare și de eliminare, acestea nu sunt prevăzute în legislația și practica irlandeză în conformitate cu directiva.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 13 din directivă. Articolul 13 este important întrucât, fără întreținere corespunzătoare, chiar și fosele septice și alte sisteme individuale de tratare care sunt plasate și instalate corect pot funcționa greșit și pot provoca efecte nocive asupra mediului. Prin urmare, un sistem de inspectare este indispensabil. Probele prezentate în studiul privind Lough Leane arată că, în afară de netranspunerea cerințelor prevăzute de articolul 13 din directivă, Irlanda nu respectă acele cerințe în practică în ceea ce privește fosele septice și alte sisteme individuale de tratare.

—

nu a transpus dispozițiile articolului 14 din directivă. Articolul 14 prezintă importanță cu privire la păstrarea evidenței care permite să se asigure că fosele septice și alte sisteme individuale de tratare nu sunt supraîncărcate și că sunt întreținute corespunzător. Probele prezentate în studiul privind Lough Leane arată că, în afară de netranspunerea cerințelor prevăzute de articolul 14 din directivă, Irlanda nu respectă acele cerințe în practică în ceea ce privește fosele septice și alte sisteme individuale de tratare.

(1) JO L 194, p. 39.

(2) JO L 78, p. 32.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/8

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 8 mai 2008 — TeliaSonera Finland Oyj

(Cauza C-192/08)

(2008/C 197/12)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: TeliaSonera Finland Oyj

Pârâtă: Viestintävirasto, iMEZ Ab

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/19/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul), coroborat, pe de o parte, cu considerentele (5), (6) și (8) din preambulul directivei menționate și, pe de altă parte, cu articolul 8 și cu articolul 5 din directiva menționată, trebuie interpretat în sensul că

a)	o legislație națională ar putea să prevadă, în sensul articolului 39 alineatul (1) din viestintämarkkinalaki, că orice întreprindere de telecomunicații are obligația de a negocia interconectarea cu o altă întreprindere de telecomunicații și, în cazul unui răspuns afirmativ,

o autoritate de reglementare națională ar putea considera că obligația de negociere nu este îndeplinită în cazul în care o întreprindere de telecomunicații, care nu are o putere semnificativă pe piață, a propus o interconectare unei alte întreprinderi în condiții pe care autoritatea le consideră total unilaterale și apte să împiedice dezvoltarea unei piețe cu amănuntul concurențiale, atunci când aceste condiții au împiedicat în practică a doua întreprindere menționată să propună clienților săi posibilitatea de a transmite mesaje multimedia utilizatorilor finali conectați la rețeaua întreprinderii de telecomunicații și, în cazul unui răspuns afirmativ,

o autoritate de reglementare națională ar putea, prin intermediul deciziei sale, să ordoneze întreprinderii de telecomunicații menționate anterior, care nu are așadar o putere semnificativă pe piață, să negocieze cu bună credință interconectarea serviciilor de SMS și de mesaje multimedia, între sistemele întreprinderilor, astfel încât, în cadrul negocierilor comerciale, să fie luate în considerare obiectivele avute în vedere de interconectare iar negocierile să se desfășoare conform postulatului că buna funcționare a serviciilor de SMS și de mesaje multimedia între sistemele întreprinderilor poate fi realizată în condiții rezonabile care permit utilizatorilor să aibă posibilitatea de a utiliza serviciile de comunicații ale întreprinderilor de telecomunicații?

2)	Natura rețelei iMEZ Ab și chestiunea dacă iMEZ Ab trebuie considerată drept operator de rețele publice de comunicații electronice au un impact asupra aprecierii întrebărilor de mai sus?

(1) JO L 108, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/9

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshofs (Austria) la 9 mai 2008 — Dr. Susanne Gassmayr/Bundesministerin für Wissenschaft und Forschung

(Cauza C-194/08)

(2008/C 197/13)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Dr. Susanne Gassmayr

Pârâtă: Bundesministerin für Wissenschaft und Forschung

Întrebările preliminare

1.	Are efect direct articolul 11 punctele 1, 2 și 3 din Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (1)?

În cazul unui răspuns afirmativ, dispozițiile menționate anterior trebuie înțelese în sensul că acordă, în perioada de interdicție de a desfășura munca a lucrătoarelor gravide și/sau în timpul concediului de maternitate, un drept la menținerea plății unei prime pentru asigurarea serviciului permanent în afara programului normal de muncă („Journaldienstzulage”)?

Aceasta rămâne valabil și în cazul în care statul membru a decis să instaureze un sistem de menținere a unei „remunerații” care include, în principiu, ansamblul veniturilor din muncă, cu excepția totuși a așa-ziselor (potrivit articolului 15 din legea austriacă din 1956 privind salariile) retribuții accesorii datorate pentru serviciile prestate (legate de sarcinile îndeplinite) precum prima pentru asigurarea serviciului permanent în afara programului normal de muncă („Journaldienstzulage”) aici în litigiu?

Altfel, dispozițiile menționate anterior trebuie — în cazul în care nu au efect direct — transpuse de statele membre astfel încât unei lucrătoare care, în perioada de interdicție de a desfășura munca a lucrătoarelor gravide și/sau în timpul concediului de maternitate, nu mai prestează servicii de asigurare a serviciului permanent în afara programului normal de muncă, ar trebui să i se recunoască un drept la menținerea plății primei pentru astfel de servicii?

(1) JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/10

Acțiune introdusă la 14 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria

(Cauza C-198/08)

(2008/C 197/15)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: W. Mölls)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

—

Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 95/59/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 (1) prin adoptarea și menținerea unor prevederi în temeiul cărora prețurile minime de vânzare pentru țigări și pentru tutunul tăiat fin pentru rularea țigărilor sunt stabilite de către stat.

—	Obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Tutunul prelucrat reprezintă unul dintre cele trei grupuri de produse care sunt supuse unei reglementări armonizate a accizelor la nivel comunitar. Directiva 95/59/CE conține câteva dispoziții generale aplicabile tuturor produselor de tutun prelucrat și reglementează, în plus, structura accizei aplicabile țigărilor. Articolul 9 alineatul (1) consacră principiul că atât producătorii, cât și importatorii au dreptul să stabilească liber prețurile maxime pentru tutunul prelucrat. Această dispoziție garantează nu numai că baza de impozitare este supusă acelorași principii în toate statele membre, ci și previne ca realizarea obiectivelor directivei să fie împiedicată prin reglementări naționale ale prețurilor, care aduc atingere concurenței și pieței interne.

Reglementarea introdusă în Austria în 2006, potrivit căreia pentru țigări și pentru tutunul tăiat fin pentru rularea țigărilor sunt prevăzute prețuri minime de către autoritățile statului, încalcă dispoziția menționată din Directiva 95/59/CE. Stabilirea de prețuri minime elimină diferențele de preț dintre diferite produse, care pot exista pe baza diverșilor factori ai formării prețului, prin faptul că ridică în mod direct la un nivel minim prețurile de vânzare cu amănuntul din gama inferioară de prețuri. Un astfel de mecanism conduce în mod inevitabil la denaturarea fluxurilor comericale dintre statele membre, chiar dacă prețul minim este dedus, ca în Austria, din prețurile medii ale pieței.

Printre interesele pe care statele membre le pot urmări prin intermediul politicii lor comerciale și fiscale, se află bineînțeles și interesul pentru protecția sănătății publice. Acesta include și obiectivul de a menține prețurile pentru produsele din tutun la un nivel ridicat. Având în vedere însă că statele membre ar putea să răspundă în totalitate acestui obiectiv prin mijloace fiscale, acestea nu ar putea să invoce asemenea interese pentru a deroga de la dispoziția în discuție din directivă, deoarece astfel ar aduce atingere funcționării pieței interne.

În opinia Comisiei, impozitarea este un mijloc eficace și suficient din punct de vedere al prețului. Exemple din alte state membre arată de asemenea că tutunul prelucrat ar putea fi scumpit numai prin presiune fiscală, întrucât nivelul impozitului poate fi majorat la discreție, pentru a ridica prețul final, indiferent ce marjă de profit au producătorii respectivi și/sau în ce măsură aceștia sunt gata să vândă fără profit sau chiar în pierdere. Această abordare, prin care impozitarea îndeplinește rolul de factor obiectiv de costuri, evită nu numai efectele negative ale prețurilor minime asupra concurenței și asupra pieței interne, ci și un alt dezavantaj legat de prețurile minime, și anume protecția marjelor producătorilor de produse din tutun. Acest efect nu contribuie absolut deloc la protecția sănătății ci este mai degrabă contraproductiv. Prin urmare, Comisia are convingerea că protecția dorită a sănătății publice poate fi garantată printr-o politică fiscală activă și eficace a statului, fără a fi necesară recurgerea la prețuri minime incompatibile cu articolul 9 din Directiva 95/59/CE.

(1) JO L 291, p. 40, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 5.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/10

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 15 mai 2008 — Dr. Erhard Eschig/UNIQA Sachversicherung AG

(Cauza C-199/08)

(2008/C 197/16)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dr. Erhard Eschig

Pârâtă: UNIQA Sachversicherung AG

Întrebările preliminare

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică (1) trebuie să fie interpretat în sensul că acesta se opune unei clauze cuprinse în condițiile generale de asigurare ale unui asigurător de protecție juridică, prin care asigurătorul este abilitat să aleagă un reprezentant legal în cazul producerii riscurilor asigurate în care un număr considerabil de asigurați este prejudiciat ca urmare a aceluiași eveniment (de exemplu, insolvabilitatea unei întreprinderi de servicii de investiții în domeniul valorilor mobiliare) și prin care, în consecință, se limitează dreptul asiguratului individual de a-și alege liber un avocat (așa-numita „clauză a prejudiciului colectiv”)?

2)	În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare: în ce condiții există un „prejudiciu colectiv” care, în sensul (respectiv în completarea) directivei menționate, permite să se acorde asigurătorului, iar nu asiguratului, dreptul de a alege reprezentantul legal?

(1) JO L 185, p. 77, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 186.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 16 mai 2008 — The Sporting Exchange Ltd, care acționează sub denumirea de Betfair/Minister van Justitie, Stichting de Nationale Sporttotalisator și Scientific Games Racing BV

(Cauza C-203/08)

(2008/C 197/17)

Limba de procedură: olandeza

Instanța de trimitere

Raad van State (Țările de Jos)

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: The Sporting Exchange Ltd, care acționează sub denumirea de Betfair

Pârâți: Minister van Justitie, Stichting de Nationale Sporttotalisator și Scientific Games Racing BV.

Întrebările preliminare

Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că aplicare sa are drept consecință faptul că, în temeiul unui sistem de autorizare închis aplicabil pe teritoriul unui stat membru în privința prestării de servicii în materia jocurilor de noroc, autoritățile competente ale acestui stat membru nu pot interzice prestatorului de servicii căruia i-a fost acordată o autorizație într-un alt stat membru pentru furnizarea acestor servicii pe internet să ofere aceste servicii pe internet și în primul stat membru vizat?

Interpretarea dată de Curte articolului 49 CE și în special principiului egalității și obligației de transparență care rezultă din acesta, în mai multe cauze referitoare la concesiuni, este aplicabilă procedurii de acordare a unui autorizații pentru oferirea de servicii în materia jocurilor de noroc într-un sistem de autorizare unic stabilit prin lege?

Într-un sistem de autorizare unic stabilit prin lege, prelungirea autorizației acordate actualului deținător, fără ca potențialilor ofertanți să le fie oferită șansa de a concura pentru obținerea autorizației, poate constitui un mijloc adecvat și proporționat din perspectiva motivelor imperative de interes general, care, potrivit Curții de Justiție, pot constitui o justificare a restricțiilor impuse libertății de a presta servicii în domeniul jocurilor de noroc? În caz afirmativ, în ce condiții?

b.	Răspunsul la întrebarea 3a este influențat de răspunsul afirmativ sau negativ la a doua întrebare?

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/11

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 19 mai 2008 — Peter Rehder/Air Baltic Corporation

(Cauza C-204/08)

(2008/C 197/18)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Peter Rehder

Pârâtă: Air Baltic Corporation

Întrebările preliminare

Articolul 5 alineatul (1) litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că, în cazul călătoriilor pe calea aerului dintr-un stat membru al Comunității într-un alt stat membru, trebuie să se considere că există un loc de executare unic pentru toate prestațiile întemeiate pe contract și că acesta este locul prestației principale, care trebuie determinat potrivit criteriilor economice?

2)	Dacă trebuie să se determine un loc de executare unic: care sunt criteriile relevante pentru determinarea acestuia; locul de executare unic trebuie apreciat în special în funcție de locul de unde a decolat sau de locul unde a sosit avionul?

(1) JO L 12, p. 1, Ediție specială 19/vol. 3, p. 74.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/12

Acțiune introdusă la 20 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei

(Cauza C-211/08)

(2008/C 197/19)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Traversa și R. Vidal Puig, agenți)

Pârât: Regatul Spaniei

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin refuzarea rambursării către beneficiarii sistemului național de sănătate spaniol a cheltuielilor medicale suportate de aceștia într-un alt stat membru în cazul unui tratament în spital primit conform articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1408/71”), în măsura în care nivelul de acoperire aplicabil în statul membru în care se acordă tratamentul respectiv este inferior celui prevăzut prin legislația spaniolă, Regatul Spaniei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 49 din tratat;

—	obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Legislația spaniolă în materia securității sociale prevede că prestațiile în spital acoperite de sistemul național de sănătate trebuie furnizate de propriul sistem, cu excepția cazurilor excepționale de „asistență sanitară urgentă, imediată și având caracter vital”. Drept consecință, atunci când un beneficiar al sistemului național de sănătate spaniol se deplasează temporar într-un alt stat membru, iar în cursul șederii respective primește asistență în spital care este necesară din punct de vedere medical, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71, cheltuielile suportate de acesta nu sunt rambursate de autoritățile spaniole.

Atunci când nivelul de acoperire a cheltuielilor aferente tratamentului în spital aplicabil conform dispozițiilor din alt stat membru este mai puțin favorabil decât cel prevăzut prin legislația spaniolă, refuzul autorităților spaniole de a rambursa diferența îi poate descuraja pe beneficiarii sistemului național de sănătate spaniol de a se deplasa în statul membru respectiv, cu scopul de a primi servicii care nu au caracter medical (de exemplu, servicii în domeniul educației sau turismului) sau, în ceea ce îi privește pe beneficiarii care s-au deplasat deja, îi poate determina să-și anticipeze întoarcerea, cu scopul de a primi gratuit tratamentul în spital în Spania. Astfel, normativa spaniolă în cauză poate restrânge atât prestarea acelor servicii diferite de serviciile medicale care determină inițial deplasarea temporară a unui beneficiar în alt stat membru, cât și prestarea subsecventă de servicii medicale în acel stat membru conform prevederilor articolului 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71.

Restricțiile menționate privind libera prestare a serviciilor nu sunt justificate în temeiul tratatului. În special, autoritățile spaniole nu au demonstrat că restricțiile menționate sunt necesare pentru a evita un prejudiciu grav adus echilibrului financiar sistemului național de sănătate spaniol. În consecință, trebuie concluzionat că reglementarea în cauză este contrară articolului 49 CE.

(1) JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/12

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 21 mai 2008 — Société Zeturf Ltd/Premier ministre, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche, Ministre de l'Intérieur, de l'Outre-mer et des Collectivités territoriales, Ministre de l'Économie, de l'Industrie et de l'Emploi — Intervenientă: G.I.E. Pari Mutuel Urbain (PMU)

(Cauza C-212/08)

(2008/C 197/20)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Société Zeturf Ltd.

Pârâți: Premier ministre, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche, Ministre de l'Intérieur, de l'Outre-mer et des Collectivités territoriales, Ministre de l'Économie, de l'Industrie et de l'Emploi

Întrebările preliminare

Articolele 49 și 50 din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede un regim de exclusivitate în ceea ce privește pariurile hipice în afara hipodromului în favoarea unui operator unic fără scop lucrativ, reglementare care, deși pare adecvată pentru a garanta obiectivul luptei împotriva criminalității și, prin urmare, al protecției ordinii publice într-un mod mai eficient decât ar face-o măsuri mai puțin restrictive, este însoțită, pentru a neutraliza riscul apariției unor circuite de joc neautorizate și pentru a canaliza jucătorii către oferta legală, de o politică comercială dinamică a operatorului care, în consecință, nu îndeplinește complet obiectivul reducerii ocaziilor de joc?

Pentru a aprecia dacă o reglementare națională precum cea în vigoare în Franța, care prevede un regim de exclusivitate în ceea ce privește administrarea pariurilor mutuale în afara hipodromului în favoarea unui operator unic fără scop lucrativ, contravine articolelor 49 și 50 din Tratatul de instituire a Comunității Europene trebuie să se aprecieze atingerea adusă liberei prestări a serviciilor numai din punctul de vedere al restricțiilor aduse ofertei de pariuri hipice on-line sau trebuie să se ia în considerare ansamblul sectorului pariurilor hipice, oricare ar fi forma sub care acestea sunt propuse și accesibile jucătorilor?

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/13

Acțiune introdusă la 22 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană

(Cauza C-218/08)

(2008/C 197/23)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: B. Schima și D. Recchia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

—

Constatarea că, prin faptul că nu a prevăzut elaborarea de planuri de urgență externe pentru toate unitățile pentru care sunt necesare astfel de planuri, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/105/CE (2);

—	obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Directiva Seveso II are ca scop prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și limitarea consecințelor acestora pentru om și pentru mediu. Este evident că elaborarea planurilor de urgență externe este o dispoziție fundamentală a acestei directive: ea permite ca, în caz de accident, să fie adoptate măsuri de urgență pentru limitarea consecințelor acestuia.

Articolul 11 se aplică, în temeiul trimiterii efectuate la articolul 9 și al articolului 2 din directivă, tuturor unităților în care sunt prezente substanțe periculoase în cantități egale sau mai mari decât cantitățile indicate în anexa I părțile 1 și 2 coloana 3.

Autoritățile italiene confirmă prin date care provin de la ele că nu toate unitățile care ar trebui să fie prevăzute cu planuri de urgență externe sunt efectiv prevăzute cu astfel de planuri.

(1) JO L 10, 14.1.1997, p. 13, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 8.

(2) JO L 345, 31.12.2003, p. 97, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 20.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/14

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 28 mai 2008 — Dansk Transport og Logistik/Skatteministeriet

(Cauza C-230/08)

(2008/C 197/24)

Limba de procedură: daneza

Instanța de trimitere

Østre Landsret

Părțile din acțiunea principală

Reclamant: Dansk Transport og Logistik

Pârât: Skatteministeriet

Întrebările preliminare

Expresia „puse sub sechestru […] și confiscate simultan sau ulterior”, cuprinsă în articolul 233 litera (d) din Codul Vamal (1), trebuie interpretată în sensul că dispoziția se aplică situațiilor în care mărfurile deținute conform primei tezei din paragraful 83 (1) din Legea vamală privind importul nelegal sunt distruse simultan sau ulterior de către autoritățile vamale fără a fi ieșit din posesia autorităților?

Directiva sistem (2) trebuie interpretată în sensul că mărfurile importate nelegal care sunt puse sub sechestru la momentul importului sau care sunt distruse simultan ori ulterior trebuie considerate că au fost incluse într-un „regim de suspendare”, având drept consecință faptul că accizele nu iau naștere sau se sting [a se vedea prima liniuță a articolului 5 alineatul (2) și articolul 6 alineatul (1) litera (c) din directiva sistem, coroborat cu articolul 84 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 98 din Codul Vamal, și articolul 876a din dispozițiile de aplicare (3)]? Răspunsul este influențat de faptul dacă o datorie vamală care ia naștere cu privire la un astfel de import nelegal se stinge sau nu se stinge potrivit articolului 233 litera (d) din Codul Vamal?

A șasea directivă (4) trebuie interpretată în sensul că mărfurile importate nelegal care sunt puse sub sechestru la momentul importului și care sunt distruse simultan sau ulterior trebuie considerate că au fost incluse într-un „regim de antrepozit vamal”, având drept consecință faptul că TVA nu ia naștere sau se stinge [a se vedea articolul 7 alineatul (3), articolul 10 alineatul (3) și articolul 16 alineatul (1) punctul B litera (c) din A șasea directivă și articolul 876a din dispozițiile de aplicare]? Răspunsul este influențat de faptul dacă o datorie vamală care ia naștere cu privire la un astfel de import nelegal se stinge sau nu se stinge potrivit articolului 233 litera (d) din Codul Vamal?

Codul Vamal, dispozițiile de aplicare ale acestuia și A șasea direcitvă trebuie interpretate în sensul că autoritățile vamale din statele membre unde se constată importul nelegal de mărfuri în timpul unei operațiuni TIR sunt competente să aplice taxe vamale, accize și TVA cu privire la operațiunea respectivă, dacă autoritățile din alt stat membru unde a avut loc importul nelegal în Comunitate nu au constatat neregula și, în consecință, nu au aplicat taxe vamale, accize și TVA [a se vedea articolul 215 din Codul Vamal coroborat cu articolul 217 din acesta, articolul 454 alineatele (2) și (3) din dispozițiile de aplicare în vigoare la momentul respectiv și articolul 7 din A șasea directivă]?

(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).

(2) Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse (JO L 76, 23.3.1992, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 129).

(3) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).

(4) Așasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, 13.6.1977, p. 1).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/15

Acțiune introdusă la 2 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză

(Cauza C-241/08)

(2008/C 197/25)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: doamna D. Recchia și domnul J.-B. Laignelot, agenți)

Pârâtă: Republica Franceză

Concluziile reclamantei

—

constatarea că, prin neluarea tuturor măsurilor legislative și administrative necesare pentru transpunerea corectă a articolului 6 alineatele (2) și (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (1), Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul acestei directive;

—	obligarea Republicii franceze la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia formulează două motive în sprijinul acțiunii sale, întemeiate pe încălcarea articolului 6 alineatele (2) și, respectiv, (3) din Directiva 92/43/CEE (Directiva „habitate”).

Prin primul său motiv, reclamanta insistă asupra caracterului explicit al articolului 6 alineatul (2) din Directiva „habitate”, care interzice orice deteriorare a habitatelor protejate. Introducerea în legislația națională a noțiunii „afectare semnificativă” pentru limitarea aplicării dispoziției citate anterior la anumite activități umane nu ar fi deci justificată. De asemenea, legiuitorul național nu ar putea confirma în mod definitiv inexistența caracterului „perturbator” al anumitor activități, cum sunt vânătoarea sau pescuitul, în siturile „Natura 2000”, chiar dacă acestea sunt exercitate temporar sau în cadrul reglementării naționale în vigoare.

Prin cel de al doilea motiv, Comisia arată mai întâi că dispozițiile articolului 6 alineatul (3) din Directiva „habitate” prevăd că orice planuri sau proiecte care nu au o legătură directă cu gestionarea sitului sau care nu sunt necesare pentru aceasta trebuie supuse unei evaluări corespunzătoare, cu excepția cazurilor de strictă interpretare. Legislația pârâtei ar pune probleme din perspectiva dreptului comunitar în măsura în care aceasta ar scuti în mod sistematic de efectuarea procedurii de evaluare a incidențelor asupra mediului lucrările sau amenajările prevăzute în contractele „Natura 2000”.

Comisia arată în continuare că există, în dreptul francez, proiecte care nu necesită nici autorizare, nici aprobare administrativă și, prin urmare, care ies din sfera procedurii de evaluare. Or, unele dintre aceste proiecte ar avea efecte semnificative asupra siturilor „Natura 2000”, având în vedere obiectivele de conservare a speciilor.

Potrivit Comisiei, în cele din urmă, legislația națională ar fi trebuit să impună petiționarilor o obligație clară de a identifica soluții alternative în cazul evaluărilor negative ale incidenței unui proiect sau a unui plan de administrare a unui astfel de sit.

(1) JO L 206, p. 7, Ediție specială 15/vol. 2, p. 109.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/15

Acțiune introdusă la 12 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Malta

(Cauza C-252/08)

(2008/C 197/26)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: L. Flynn și A. Alcover San Pedro, agenți)

Pârâtă: Republica Malta

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin aplicarea incorectă a Directivei 2001/80/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari (denumită în continuare „directiva”) în ceea ce privește funcționarea instalației Phase One de producere a aburului a centralei electrice de la Delimara și a centralei electrice de la Marsa, Republica Malta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) coroborat cu partea A a anexei IV, cu partea A a anexei VI și cu partea A a anexei VII, și în temeiul articolului 12 din directivă coroborat cu punctul 2 din partea A a anexei VIII la această directivă;

—	obligarea Republicii Malta la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia susține că instalația Phase One de producere a aburului a centralei electrice de la Delimara nu respectă valorile limită de emisie stabilite prin directivă pentru emisiile de dioxod de sulf, de oxizi de azot și de praf.

În plus, Comisia susține că atât în ceea ce privește instalația Phase One de producere a aburului a centralei electrice de la Delimara, cât și cea a centralei electrice de la Marsa, Malta nu a respectat cerința privind măsurările permanente ale concentrațiilor de dioxid de sulf, de oxizi de azot și de praf, rezultată de la articolul 12 din directivă și de la punctul 2 din partea A a Anexei VIII la directivă.

(1) JO L 309, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 210.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/16

Acțiune introdusă la 16 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

(Cauza C-256/08)

(2008/C 197/27)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. O'Reilly și M. Condou-Durande, agenți)

Pârât: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Concluziile reclamantei

—

Constatarea faptului că, prin neadoptarea tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (1) sau, în orice caz, prin necomunicarea acestor acte către Comisie, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei;

—	obligarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Termenul pentru transpunerea directivei a expirat la 10 octombrie 2006.

(1) JO L 304, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 52.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/17

Repartizarea judecătorilor pe camere

(2008/C 197/29)

La 19 și 25 septembrie 2007, Tribunalul de Primă Instanță a decis să constituie în cadrul său opt camere compuse din cinci judecători și opt camere compuse din trei judecători pentru perioada cuprinsă între 25 septembrie 2007 și 31 august 2010.

La 8 iulie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a decis să modifice repartizarea judecătorilor pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 august 2010 după cum urmează:

Camera întâi extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Tiili, președinte de cameră, domnul Dehousse, doamna Wiszniewska-Białecka, doamna Jürimäe și domnul Soldevila Fragoso, judecători.

Camera întâi, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Tiili, președinte de cameră;

Domnul Dehousse, judecător;

Doamna Wiszniewska-Białecka, judecător.

Camera a doua extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră, domnul Dehousse, doamna Wiszniewska-Białecka, doamna Jürimäe și domnul Soldevila Fragoso, judecători.

Camera a doua, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Pelikánová, președinte de cameră;

Doamna Jürimäe, judecător;

Domnul Soldevila Fragoso, judecător.

Camera a treia extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Azizi, președinte de cameră, domnul Cooke, doamna Cremona, doamna Labucka și domnul Frimodt Nielsen, judecători.

Camera a treia, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Azizi, președinte de cameră;

Doamna Cremona, judecător;

Domnul Frimodt Nielsen, judecător.

Camera a patra extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Czúcz, președinte de cameră, domnul Cooke, doamna Cremona, doamna Labucka și domnul Frimodt Nielsen, judecători.

Camera a patra, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Czúcz, președinte de cameră;

Domnul Cooke, judecător;

Doamna Labucka, judecător.

Camera a cincea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Vilaras, președinte de cameră, domnul Šváby, domnul Prek, domnul Moavero Milanesi și domnul Ciucă, judecători.

Camera a cincea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Vilaras, președinte de cameră;

Domnul Prek, judecător;

Domnul Ciucă, judecător.

Camera a șasea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Meij, președinte de cameră, domnul Vadapalas, domnul Papasavvas, domnul Wahl, domnul Tchipev, domnul Dittrich și domnul Truchot, judecători.

Camera a șasea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Meij, președinte de cameră;

a)	Domnul Vadapalas et domnul Tchipev, judecători.

b)	Domnul Vadapalas et domnul Truchot, judecători.

c)	Domnul Tchipev et domnul Truchot, judecători.

Camera a șaptea extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Domnul Forwood, președinte de cameră, domnul Šváby, domnul Moavero Milanesi, domnul Prek și domnul Ciucă, judecători.

Camera a șaptea, întrunită în complet de trei judecători:

Domnul Forwood, președinte de cameră;

Domnul Šváby, judecător;

Domnul Moavero Milanesi, judecător.

Camera a opta extinsă, întrunită în complet de cinci judecători:

Doamna Martins Ribeiro, președinte de cameră, domnul Vadapalas, domnul Papasavvas, domnul Wahl, domnul Tchipev, domnul Dittrich și domnul Truchot, judecători.

Camera a opta, întrunită în complet de trei judecători:

Doamna Martins Ribeiro, președinte de cameră;

a)	Domnul Papasavvas și domnul Wahl, judecători.

b)	Domnul Papasavvas și domnul Dittrich, judecători.

c)	Domnul Wahl și domnul Dittrich, judecători.

În camerele a șasea și a opta extinse, întrunite în complet de cinci judecători, judecătorii întruniți împreună cu președintele de cameră pentru a compune completul de cinci judecători vor fi cei trei judecători ai completului sesizat inițial, al patrulea judecător din această cameră și un judecător aparținând celeilalte camere compuse din patru judecători. Acesta din urmă, care nu va fi președintele de cameră, va fi desemnat pentru un an, potrivit unui sistem de rotație, în ordinea prevăzută la articolul 6 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță.

În camerele a șasea și a opta, întrunite în complet de trei judecători, președintele de cameră se va întruni în mod succesiv cu judecătorii menționați la litera a), b) sau c), în funcție de completul din care face parte judecătorul raportor. În cauzele în care președintele de cameră este judecător raportor, președintele de cameră se va întruni alternativ cu judecătorii fiecărui complet în ordinea înregistrării cauzelor, fără a se aduce atingere conexității cauzelor.

Camera de recursuri

La 8 iulie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a decis că, pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2009, camera de recurs va fi compusă din președintele Tribunalului și, potrivit unui sistem de rotație, din doi președinți de cameră.

Judecătorii care se vor întruni cu președintele camerei de recurs pentru a compune completul extins de cinci judecători vor fi cei trei judecători ai completului sesizat inițial și, potrivit unui sistem de rotație, doi președinți de cameră.

Criterii de repartizare a cauzelor către camere

La 8 iulie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a stabilit criteriile de repartizare a cauzelor către camere pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2009, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul de procedură, după cum urmează:

1.	Recursurile declarate împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice sunt atribuite camerei de recurs, imediat după depunerea cererii introductive, fără a aduce atingere unei aplicări ulterioare a articolelor 14 și 51 din Regulamentul de procedură.

Celelalte cauze decât cele menționate la punctul 1 sunt atribuite camerelor compuse din trei judecători, imediat după depunerea cererii introductive, fără a aduce atingere unei aplicări ulterioare a articolelor 14 și 51 din Regulamentul de procedură.

Cauzele menționate în prezentul punct sunt repartizate între camere în conformitate cu trei sisteme de rotație distincte stabilite în funcție de ordinea înregistrării cauzelor la grefă:

—	pentru cauzele care privesc punerea în aplicare a regulilor de concurență aplicabile întreprinderilor, a regulilor privind ajutoarele de stat și a regulilor privind măsurile de protecție comercială;

—	pentru cauzele care privesc drepturile de proprietate intelectuală avute în vedere la articolul 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură;

—	pentru toate celelalte cauze.

În cadrul acestor sisteme de rotație, cele două camere întrunite în complet de trei judecători, compuse din patru judecători vor fi luate în considerare de două ori pentru fiecare a treia rotație.

Președintele Tribunalului va putea deroga de la aceste sisteme de rotație pentru a ține cont de conexitatea anumitor cauze sau pentru a asigura repartizarea echilibrată a volumului de muncă.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/18

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — Alferink și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-94/98) (1)

(„Acțiune în despăgubiri - Răspundere extracontractuală - Lapte - Prelevare suplimentară - Cantitate de referință - Producător care și a asumat un angajament de necomercializare - Cerința de producere în cadrul exploatației SLOM inițiale - Articolul 3a din Regulamentul (CEE) nr. 1546/88, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1033/89 - Modul de redactare pretins ambiguu al dispoziției aplicabile - Principiul securității juridice’)

(2008/C 197/30)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamant: Alfonsius Alferink (Heeten, Țările de Jos) și ceilalți 67 de reclamanți ale căror nume sunt menționate în anexă (reprezentanți: H. Bronkhorst și E. Pijnacker Hordijk, ulterior H. Bronkhorst, E. Pijnacker Hordijk și J. Slusmans, și, în sfârșit, E. Pijnacker Hordijk, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentant: T. van Rijn, agent)

Obiectul

Cerere de despăgubire în temeiul articolului 178 din Tratatul CE (devenit 235 CE) și al articolului 215 al doilea paragraf din Tratatul CE (devenit articolul 288 al doilea paragraf CE) pentru prejudiciile pe care reclamanții pretind că le-au suferit ca urmare a faptului că, prin adoptarea Regulamentului (CEE) nr. 1033/89 din 20 aprilie 1989 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1546/88 de stabilire a normelor generale de aplicare a unei prelevări suplimentare prevăzute în articolul 5c din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Consiliului (JO L 110, p. 27), care nu ar indica cu claritate și în mod explicit că producția de lapte ar trebui reluată pornind de la exploatația SLOM inițială, Comisia ar fi încălcat principiul securității juridice

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă pe domnul Alfonsius Alferink și pe ceilalți 67 de reclamanți menționați în anexă la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 358, 21.11.1998.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/19

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 iunie 2008 — Hoechst/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-410/03) (1)

(„Concurență - Înțelegeri - Piața sorbaților - Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE - Calculul cuantumului amenzilor - Obligația de motivare - Gravitatea și durata încălcării - Circumstanțe agravante - Principiul non bis in idem - Cooperare pe parcursul procedurii administrative - Acces la dosar - Durata procedurii’)

(2008/C 197/31)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Hoechst GmbH, anterior Hoechst AG (Frankfurt pe Main, Germania) (reprezentanți: inițial M. Klusmann și V. Turner, ulterior M. Klusmann, V. Turner și M. Rüba, și în cele din urmă M. Klusmann și V. Turner, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial W. Mölls, O. Beynet și K. Mojzesowicz, ulterior W. Mölls și K. Mojzesowicz, agenți, asistați de A. Böhlke, avocat)

Obiectul

Cerere de anulare, în ceea ce o privește pe reclamantă, a Deciziei 2005/493/CE a Comisiei din 1 octombrie 2003 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE și a articolului 53 din Acordul privind SEE împotriva societăților Chisso Corporation, Daicel Chemical Industries Ltd, Hoechst AG, The Nippon Synthetic Chemical Industry Co. Ltd și Ueno Fine Chemicals Industry Ltd (cauza COMP/E-1/37.370 — Sorbați) (rezumat în JO 2005, L 182, p. 20), sau, în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei la un nivel adecvat.

Dispozitivul

1)	Stabilește cuantumul amenzii aplicate societății Hoechst GmbH la 74,25 milioane de euro.

2)	Respinge celelalte capete de cerere.

3)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 59, 6.3.2004.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/19

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — El Corte Inglés/OAPI — Abril Sánchez și Ricote Saugar (BoomerangTV)

(Cauza T-420/03) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative BoomerangTV - Mărci anterioare naționale și comunitare, verbale și figurative BOOMERANG și Boomerang - Motive relative de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Lipsa unei mărci notoriu cunoscute în sensul articolului 6bis din Convenția de la Paris - Lipsa atingerii aduse renumelui - Lipsa prezentării dovezilor privind existența anumitor mărci anterioare sau a traducerilor acestora în fața diviziei de opoziție - Prezentarea dovezilor pentru prima dată în fața camerei de recurs - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), articolul 8 alineatul (5) și articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Norma 16 alineatele (2) și (3), norma 17 alineatul (2) și norma 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95’)

(2008/C 197/32)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: El Corte Inglés SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: J. Rivas Zurdo și E. López Leiva, avocați)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: I. de Medrano Caballero, agent)

Celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, interveniente la Tribunal: José Matías Abril Sánchez și Pedro Ricote Saugar (Madrid) (reprezentant: J.M. Iglesias Monravá, avocat)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 1 octombrie 2003 (cauza R 88/2003-2), privind o procedură de opoziție între El Corte Inglés SA și domnii J. M. Abril Sánchez și P. Ricote Saugar.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă El Corte Inglés SA la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 47, 21.2.2004.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/20

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — SIC/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-442/03) (1)

(„Ajutoare de stat - Măsuri luate de Republica Portugheză în favoarea radiodifuziunii publice RTP pentru finanțarea misiunii acesteia de serviciu public - Decizie prin care se declară că anumite măsuri nu reprezintă ajutoare de stat și că celelalte măsuri sunt compatibile cu piața comună - Calificare drept ajutor de stat - Compatibilitate cu piața comună - Obligația de examinare cu diligență și cu imparțialitate’)

(2008/C 197/33)

Limba de procedură: portugheza

Părțile

Reclamantă: SIC — Sociedade Independente de Comunicação, SA (Carnaxide, Portugalia) (reprezentanți: C. Botelho Moniz, E. Maia Cadete și M. Rosado da Fonseca, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: inițial M. Balta și F. Florindo Gijón, ulterior M. Niejahr, J. Buendía Sierra și G. Braga da Cruz, iar în cele din urmă B. Martenczuk și G. Braga da Cruz, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2005/406/CEE a Comisiei din 15 octombrie 2003 privind măsurile ad-hoc puse în aplicare de Portugalia în favoarea RTP (JO 2005 L 142, p. 1), întrucât această decizie declară că anumite măsuri nu reprezintă ajutoare de stat și că celelalte măsuri sunt compatibile cu piața comună

Dispozitivul

1)	Anulează articolul 1 din Decizia 2005/406/CE a Comisiei din 15 octombrie 2003 privind măsurile ad-hoc puse în aplicare de Portugalia în favoarea RTP.

2)	Anulează articolul 2 din Decizia 2005/406 în măsura în care concluzionează că scutirea de cheltuielile notariale și de înregistrare nu reprezintă ajutor de stat.

3)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4)	Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și patru cincimi din cheltuielile de judecată ale SIC — Sociedade Independente de Comunicação, SA.

5)	SIC suportă o cincime din propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 71, 20.3.2004.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/20

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 19 iunie 2008 — Mülhens/OAPI — Spa Monopole (MINERAL SPA)

(Cauza T-93/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale MINERAL SPA - Marca națională verbală anterioară SPA - Motiv relativ de refuz - Notorietate - Profit necuvenit obținut din renumele mărcii anterioare - Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 197/34)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Mülhens GmbH & Co. KG (Köln, Germania) (reprezentanți: T. Schulte-Beckhausen și S. Maaßen, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV (Spa, Belgia) (reprezentanți: L. de Brouwer, É. Cornu, E. de Gryse și D. Moreau, avocats)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI la 11 ianuarie 2006 (Cauza R 825/2004-2) privind o procedură de opoziție între Spa Monopole, compagnie fermière de Spa SA/NV și Mülhens GmbH & Co. KG.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Mülhens GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 131, 3.6.2006.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/21

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 iunie 2008 — Coca-Cola/OAPI — San Polo (MEZZOPANE)

(Cauza T-175/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative comunitare MEZZOPANE - Mărci verbale naționale anterioare MEZZO și MEZZOMIX - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Lipsa riscului de confuzie’)

(2008/C 197/35)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: The Coca-Cola Company (Atlanta, Georgia, Statele Unite) (reprezentanți: E. Armijo Chávarri și A. Castán Pérez-Gómez, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: O. Montalto și L. Rampini, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: San Polo Srl (Montalcino, Italia) (reprezentanți: G. Casucci și F. Luciani, avocats)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 5 aprilie 2006 (cauza R 99/2005-1) privind o procedură de opoziție între The Coca-Cola Company și San Polo Srl.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă The Coca Cola Company la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 212, 2.9.2006.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/21

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Otto/OAPI — L'Altra Moda (l'Altra Moda)

(Cauza T-224/06) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative l'Altra Moda - Marcă națională figurativă anterioară Alba Moda - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 - Articolul 73 și articolul 74 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 197/36)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Otto GmbH & Co. KG (Hamburg, Germania) (reprezentanți: C. Rohnke și M. Munz, avocats)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentanți: O. Montalto și P. Bullock, agenți)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă la Tribunal: L'Altra Moda Spa (Roma, Italia) (reprezentanți: A. Masetti Zannini de Concina și M. Bucarelli, avocats)

Obiectul

Acțiune introdusă împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 16 iunie 2006 (cauza R 793/2005-2) privind o procedură de opoziție între Otto GmbH & Co. KG și l'Altra Moda SpA.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă societatea Otto GmbH & Co. KG să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) și de L'Altra Moda Spa.

(1) JO C 281, 18.11.2006.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Olympiaki Aeroporia Ypiresies/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-268/06) (1)

(„Ajutoare de stat - Ajutoare în favoarea companiilor aeriene pentru pagubele cauzate de atentatele din 11 septembrie 2001 - Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă în parte cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite - Articolul 87 alineatul (2) litera (b) CE - Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2001 privind consecințele atentatelor din 11 septembrie - Legătură de cauzalitate între evenimentul extraordinar și pagubă - Obligația de motivare’)

(2008/C 197/37)

Limba de procedură: greaca

Părțile

Reclamantă: Olympiaki Aeroporia Ypiresies AE (Atena, Grecia) (reprezentanți: P. Anestis, avocat, T. Soames și G. Goeteyn, solicitors, S. Mavrogenis și M. Pinto de Lemos Fermiano Rato, avocats)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: E. Righini și I. Chatzigiannis, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei C(2006) 1580 final a Comisiei din 26 aprilie 2006 privind schema de ajutor de stat C 39/2003 (ex NN 119/2002) pusă în aplicare de către Republica Elenă în favoarea transportatorilor aerieni în urma prejudiciilor suferite între 11 și 14 septembrie 2001.

Dispozitivul

Anulează articolele 1 și 2 din Decizia C(2006) 1580 final a Comisiei din 26 aprilie 2006 privind schema de ajutor de stat C 39/2003 (ex NN 119/2002) pusă în aplicare de către Republica Elenă în favoarea transportatorilor aerieni în urma prejudiciilor suferite între 11 și 14 septembrie 2001, în măsura în care declară incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate Olympiaki Aeroporia Ypiresies AE, în primul rând, pentru prejudiciile cauzate de anularea zborului cu destinația Canada din 15 septembrie 2001, în al doilea rând, pentru prejudiciile privind rețeaua acesteia din afara Atlanticului de Nord și a Israelului și, în al treilea rând, pentru încasările pierdute privind transportul de mărfuri, cheltuielile de distrugere a mărfurilor sensibile, cheltuielile suplimentare pentru controlul de securitate al mărfurilor, cheltuielile legate de orele suplimentare ale personalului și cheltuielile legate de măsurile urgente de securitate suplimentare.

2)	Anulează articolul 4 din Decizia C(2006) 1580 final în măsura în care dispune recuperarea ajutoarelor menționate la punctul precedent.

3)	Respinge acțiunea cu privire la restul motivelor.

4)	Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

(1) JO C 294, 2.12.2006.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/22

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Zipcar/OAPI — Canary Islands Car (ZIPCAR)

(Cauza T-36/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ZIPCAR - Marcă națională verbală anterioară CICAR - Motiv relativ de refuz - Risc de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94’)

(2008/C 197/38)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Zipcar, Inc. (Cambridge, Massachusetts, Statele Unite) (reprezentanți: M. Elmslie, solicitor, și N. Saunders, barrister)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: D. Botis, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Canary Islands Car, SL (San Bartolome, Spania)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 30 noiembrie 2006 (cauza R 122/2006-2) privind o procedură de opoziție între Canary Islands Car, SL și Zipcar, Inc.

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă Zipcar, Inc. la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 82, 14.4.2007.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/23

Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — SHS Polar Sistemas Informáticos/OAPI — Polaris Software Lab (POLARIS)

(Cauza T-79/07) (1)

(„Marcă comunitară - Procedură de opoziție - Cerere de înregistrare a mărcii figurative comunitare POLARIS - Marcă verbală comunitară anterioară POLAR - Motiv relativ de refuz - Lipsa riscului de confuzie - Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94’)

(2008/C 197/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: SHS Polar Sistemas Informáticos, SL (Madrid, Spania) (reprezentant: C. Hernández Hernández, avocat)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (reprezentant: A. Folliard-Monguiral, agent)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI: Polaris Software Lab Ltd (Chennai, India)

Obiectul

Acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a OAPI din 8 ianuarie 2007 (cauza R 658/2006-2) privind o procedură de opoziție dintre SHS Polar Sistemas Informáticos, SL și Polaris Software Lab Ltd.

Dispozitivul

1)	Respinge recursul.

2)	Obligă SHS Polar Sistemas Informáticos, SL la plata cheltuielilor de judecată.

(1) JO C 95, 28.4.2007.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/23

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 iunie 2008 — European Association of Im- and Exporters of Birds and live Animals și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-209/06) (1)

(„Acțiune în anulare - Admisibilitate - Articolul 230 al patrulea paragraf CE - Persoane fizice și juridice - Asociații - Decizia 2006/522/CEE - Afectare individuală - Poliție sanitară - Măsuri de protecție referitoare la gripa aviară’)

(2008/C 197/41)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamanți: European Association of Im- and Exporters of Birds and live Animals (West Maas și Waal, Țările de Jos); Vereniging van Im- en Exporteurs van Vogels en Hobbydieren (West Maas și Waal, Țările de Jos); Willem Plomp, acționând sub denumirea Plomps Vogelhandel (Woerden, Țările de Jos); și Marinus Borgstein acționând sub denumirea Borgstein Birds & Zoofood Trading (West Maas și Waal, Țările de Jos) (reprezentant: J. Wouters, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: F. Erlbacher și M. van Heezik, agenți)

Obiectul

Cerere de anulare a Deciziei 2006/522/CE a Comisiei din 25 iulie 2006 de modificare a Deciziilor 2005/759/CE și 2005/760/CE privind unele măsuri de protecție referitoare la gripa aviară puternic patogenă și la introducerea anumitor păsări vii în Comunitate (JO L 205, p. 28).

Dispozitivul

1)	Respinge acțiunea.

2)	Obligă reclamanții la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii privind măsurile provizorii.

(1) JO C 249, 14.10.2006.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/24

Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 mai 2008 — Icuna.Com/Parlamentul European

(Cauze conexate T-383/06 și T-71/07) (1)

(„Acțiune în anulare - Acțiune în despăgubiri - Contracte de achiziții publice de servicii - Procedură comunitară de cerere de ofertă - Respingere a unei oferte - Decizia de a anula procedura de cerere de ofertă - Acțiune vădit nefondată - Lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei’)

(2008/C 197/42)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Icuna.Com SCRL (Braine-le-Château, Belgia) (reprezentanți: J. Windey și P. De Bandt, avocats)

Pârât: Parlamentul European (reprezentanți: O. Caisou-Rousseau și M. Ecker, agenți)

Obiectul

În cauza T-383/06, pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei Parlamentului European din 1 decembrie 2006 prin care se respinge oferta depusă de reclamantă în cadrul lotului nr. 2 (conținut al emisiunilor) din procedura de cerere de ofertă EP/DGINFO/WEBTV/2006/0003 privind înființarea și punerea în funcțiune a canalului de televiziune online al Parlamentului European, precum și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în urma adoptării Deciziei din 1 decembrie 2006, iar, în cauza T-71/07, pe de o parte, o cerere de anulare a Deciziei Parlamentului European din 31 ianuarie 2007 privind anularea procedurii de cerere de ofertă EP/DGINFO/WEBTV/2006/0003 privind înființarea și punerea în funcțiune a canalului de televiziune online al Parlamentului European, în ceea ce privește lotul nr. 2 (conținut al emisiunilor), precum și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri având ca obiect repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că l-a suferit în urma adoptării Deciziei din 31 ianuarie 2007

Dispozitivul

1)	Cauzele T-383/06 și T-71/07 sunt reunite în vederea pronunțării prezentei ordonanțe.

2)	În cauza T-71/07, excepția de inadmisibilitate se unește cu fondul.

3)	Respinge acțiunea în cauza T-71/07 ca vădit nefondată.

4)	Nu mai este necesară pronunțarea asupra cererii de anulare formulate în cauza T-383/06.

5)	Respinge cererea de despăgubiri formulată în cauza T-383/06 ca vădit nefondată.

6)	În cauza T-383/06, Parlamentul European va suporta propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Icuna.Com SCRL, inclusiv pe cele efectuate în procedura privind măsurile provizorii. Icuna.Com va suporta jumătate din propriile cheltuieli de judecată.

7)	În cauza T-71/07, Icuna.Com va suporta propriile cheltuieli de judecată precum și pe cele efectuate de Parlamentul European, inclusiv pe cele efectuate în procedura privind măsurile provizorii și pe cele privind excepția de inadmisibilitate.

(1) JO C 20, 27.1.2007.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/25

Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 25 aprilie 2008 — Vakakis/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-41/08 R)

(„Procedură comunitară de cerere de oferte - Cerere de măsuri provizorii - Pierderea unei oportunități - Calitate procesuală - Admisibilitatea acțiunii principale - Urgență - Măsuri de cercetare judecătorească’)

(2008/C 197/44)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Vakakis International — Symvouloi gia Agrotiki Anaptixi AE (Atena, Grecia) (reprezentant: B. O'Connor, solicitor)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: M. Wilderspin și G. Boudot, agenți)

Obiectul

Cerere de măsuri provizorii formulată în cadrul procedurii de cerere de oferte EuropeAid/125241/C/SER/CY privind furnizarea unei „asistențe tehnice în susținerea politicii de dezvoltare rurală” în partea de nord a Ciprului.

Dispozitivul

1)	Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)	Respinge cererea privind activități de cercetare judecătorească sau de organizare.

3)	Nu este necesară pronunțarea cu privire la cererea de intervenție.

4)	Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul, cu excepția celor efectuate de Agriconsulting Europe SA. Aceasta din urmă suportă cheltuielile de judecată efectuate în cadrul cererii sale de intervenție.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/25

Acțiune introdusă la 14 mai 2008 — CHEMK și Kuznetskie ferrosplavy/Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-190/08)

(2008/C 197/45)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Chelyabinsk elektrometallurgical integrated plant OAO (CHEMK) (Chelyabinsk, Rusia) și Kuznetskie ferrosplavy OAO (Novokuznetsk, Rusia) (reprezentant: P. Vander Schueren, lawyer)

Pârâte: Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—	Anularea regulamentului atacat în măsura în care le afectează pe reclamante;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamante în legătură cu aceste proceduri; sau

—	în subsidiar, anularea deciziei atacate; și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamante în legătură cu aceste proceduri.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele invocă cinci motive în susținerea cererii lor de anulare a Regulamentului (CE) nr. 172/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (1) (denumit în continuare „regulamentul atacat”), în măsura în care le afectează pe acestea. În subsidiar, reclamantele solicită anularea Deciziei Comisiei din 28 februarie 2008, notificată acestora la 3 martie 2008, prin care Comisia le-a respins cererea de suspendare a măsurilor antidumping care au fost introduse prin regulamentul atacat (denumită în continuare „decizia atacată”).

În primul rând, reclamantele pretind că, în speță, Consiliul a acționat contrar articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”) și nu și-a îndeplinit obligația de a furniza o motivare corespunzătoare atunci când a refuzat să utilizeze marja de profit reală a importatorului aflat în legătură cu reclamantele, pentru calcularea prețului lor de export.

În al doilea rând, reclamantele susțin că, prin faptul că a permis informarea anticipată a producătorului din Macedonia, SILMAK, Consiliul a încălcat principiul nediscriminării, precum și articolul 6 alineatul (7), articolul 8 alineatul (4) și articolul 20 alineatul (1) din regulamentul de bază.

În al treilea rând, reclamantele afirmă că, în speță, Consiliul a acționat contrar articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, sâvârșind o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere atunci când a concluzionat că industria comunitară a suferit un prejudiciu important.

În al patrulea rând, reclamantele susțin că regulamentul atacat este contrar articolului 3 alineatul (6) și articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază și cuprinde o eroare de drept, multiple erori vădite de apreciere, lipsă de diligență și o motivare necorespunzătoare, în măsura în care Consiliul nu ar fi luat în considerare efectul altor factori asupra situației industriei comunitare care separă legătura între importurile vizate și presupusul prejudiciu important adus industriei comunitare.

În al cincilea rând, reclamantele susțin că, prin refuzul de le furniza informații cu privire la plângerea care a determinat deschiderea anchetei antidumping, Consiliul le-a încălcat dreptul la apărare.

În subsidiar, reclamantele invocă un motiv de anulare a deciziei atacate, și anume faptul că prin respingerea cererii reclamantelor de suspendare a măsurilor, Comisia a săvârșit o eroare de drept, o eroare vădită de apreciere și a încălcat principiul egalității de tratament și principiul bunei administrări.

(1) JO 2008, L 55, p. 6.

(2) Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/26

Acțiune introdusă la 21 mai 2008 — Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-192/08)

(2008/C 197/46)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Transnational Company „Kazchrome” (TNK Kazchrome) (Aktobe, Kazahstan) și ENRC Marketing AG (Kloten, Elveția) (reprezentanți: L. Ruessmann și A. Willems, lawyers)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantelor

—	Declararea cererii ca fiind admisibilă;

—

anularea Regulamentului (CE) nr. 172/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia, în măsura în care li se aplică reclamantelor;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor sale de judecată și a cheltuielilor de judecată suportate de reclamante.

Motivele și principalele argumente

Reclamantele, care produc și comercializează ferosiliciu pe piața Uniunii Europene, solicită anularea în parte a Regulamentului (CE) nr. 172/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de ferosiliciu originare din Republica Populară Chineză, Egipt, Kazahstan, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Rusia (1).

În susținerea cererii lor, reclamantele afirmă că acestea sunt vizate direct și individual prin regulamentul atacat, iar taxa antidumping impusă prin regulamentul menționat este rezultatul mai multor erori vădite de apreciere, al unor erori vădite de fapt și încalcă regulamentul de bază (2) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), precum și Acordul antidumping al OMC. Reclamantele susțin în plus că pârâtul nu a motivat regulamentul astfel cum prevede articolul 253 CE.

Prin intermediul primului motiv reclamantele afirmă că, în speță, Consiliul nu a efectuat o distincție corespunzătoare între efecte cauzate de alți factori cunoscuți și orice prejudiciu cauzat de importurile vizate și astfel concluziile Consiliului încalcă articolul 3 alineatul (2), articolul 3 alineatul (6) și articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantele afirmă că taxa antidumping a fost adoptată pe baza unei aprecieri greșite a interesului Comunității și cu încălcarea articolului 9 alineatul (4) și a articolului 21 din regulamentul de bază.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, se susține că deși reclamantele au oferit instituțiilor informații verificabile, acestea ar fi fost tratate ca fiind necooperante, iar Consiliul nu a verificat faptele utilizate pentru subminarea informațiile disponibile care au fost aduse în atenția instituțiilor și nu a aplicat un tratament corespunzător de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în termenele impuse prin regulamentul de bază.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamantele afirmă că dreptul lor la apărare a fost încălcat în cursul anchetei.

(1) JO 2008, L 55, p. 6.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/26

Recurs introdus la 21 mai 2008 de Carina Skareby împotriva Hotărârii pronunțate la 6 mai 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-46/06, Skareby/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-193/08 P)

(2008/C 197/47)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Carina Skareby (Leuven, Belgia) (reprezentanți: S. Rodrigues și C. Bernard-Glanz, avocați)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentei

—	Anularea Hotărârii pronunțate la 6 mai 2008 de Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-46/06;

—	admiterea concluziilor în anulare și în despăgubire formulate de recurentă la Tribunalul Funcției Publice;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

Prin prezentul recurs, recurenta solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 6 mai 2008, pronunțată în cauza Skareby/Comisia, F-46/06, prin care s-a respins acțiunea prin care recurenta a solicitat, pe de o parte, anularea raportului de evoluție a carierei acesteia pentru anul 2004 și, pe de altă parte, o cerere de despăgubiri.

În susținerea recursului său, recurenta invocă două motive întemeiate pe erori vădite de apreciere (punctele 66, 98 și 113 din hotărârea atacată) și pe denaturarea unui element de probă (punctul 68).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/27

Acțiune introdusă la 21 mai 2008 — Cattin și Cattin/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-194/08)

(2008/C 197/48)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamanți: R. Cattin & Cie (Bimbo, Republica Centrafricană) și Yves Cattin (Cadiz, Spania) (reprezentant: B. Wägenbaur, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamanților

—	Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei sume totale de 18 946 139 EUR pentru prejudiciul material suferit;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamantă a unei sume de 100 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit;

—	obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei sume de 150 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit;

—	majorarea acestor sume cu dobânzi moratorii începând de la data pronunțării prezentei hotărâri până la plata efectivă, în rată anuală egală cu rata stabilită de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare, majorată cu 2 puncte, dar fără a depăși rata de 6 %;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată, atât privind cheltuielile reclamantei, cât și pe cele ale reclamantului.

Motivele și principalele argumente

Societatea reclamantă, specializată în producerea, în prelucrarea și în exportul de cafea din Republica Centrafricană a fost exclusă de la plata, prin fondurile Fondului European de Dezvoltare (FED), a creanțelor pe care le avea față de organismul de stat „Soutien Café”, organism creat la sfârșitul anilor 80, cu ocazia scăderii masive a prețurilor, pentru susținerea prețului cafelei. Reclamanta a fost exclusă de la plată pentru motivul că, potrivit unui raport de audit întocmit la cererea autorităților naționale, după toate probabilitățile, ar fi deturnat anumite sume în avantajul asociaților acesteia. Ca urmare a acestei excluderi, societatea reclamantă a trebuit să-și reducă activitatea și să îi concedieze pe cei opt sute de angajați permanenți care lucrau pe plantațiile sale.

În sprijinul acțiunilor lor, reclamanții invocă mai întâi o încălcare a i) dreptului lor la apărare, în măsura în care societatea reclamantă nu a fost ascultată la stabilirea raportului de audit în care s-a concluzionat în sensul deturnării de fonduri și ii) a prezumției de nevinovăție, nicio dovadă nefiind formulată în sprijinul acestei concluzii.

În continuare, reclamanții invocă un motiv întemeiat pe încălcarea principiului protecției jurisdicționale efective, a principiului securității juridice și a obligației de motivare, întrucât societatea reclamantă a fost exclusă de la plată fără să i se fi adresat de către Comisie vreun act decizional și fără ca aceasta să fi fost informată în mod oficial în legătură cu recomandările din raportul de audit pe care se întemeiază această excludere.

În cele din urmă, reclamanții arată că s-ar fi încălcat de către Comisie principiul diligenței și cel al bunei administrări, cererile adresate Comisiei de către autoritățile naționale privind cazul societății reclamante rămânând fără răspuns, iar raportul de audit întemeindu-se pe cifre eronate, care necesită o contraexpertiză, ceea ce Comisia ar fi recunoscut, fără însă a proceda la realizarea acesteia.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/27

Acțiune introdusă la 26 mai 2008 — Market Watch/OAPI — Ares Trading (SEROSLIM)

(Cauza T-201/08)

(2008/C 197/49)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Market Watch Franchise & Consulting, Inc. (Freeport, Bahamas) (reprezentant: J. E. Korab, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Ares Trading, SA (Aubonne, Elveția)

Concluziile reclamantei

—	Admiterea acțiunii introduse de reclamantă,

—

anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 6 martie 2008 în cauza R 0805/2007-2 și respingerea acțiunii introduse de cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs prin care se solicita declararea nulității mărcii comunitare în cauză și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta

Marca comunitară vizată: marca verbală „SEROSLIM” pentru produse și servicii din clasele 3, 5 și 35 — cererea nr. 4 113 321

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală „SEROSTIM” pentru produse din clasa 5 — marca comunitară 2 405 694

Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția pentru toate produsele din clasa 5 și pentru „săpunuri, loțiuni capilare și paste de dinți” din clasa 3.

Decizia camerei de recurs: respinge acțiunea

Motivele invocate: încălcarea articolului 8 din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului în măsura în care aspectul cel mai important în aprecierea existenței oricărui risc de confuzie este impresia generală creată publicului în cauză de cele două mărci în discuție. Mai mult, existența riscului de confuzie care ar fi relevant din punctul de vedere al dreptului mărcilor depinde, în acest context, de un mare număr de împrejurări, inclusiv dar fără a se limita la recunoașterea mărcii în cauză, asocierile pe care semnul utilizat sau înregistrat pare să le poată determina, precum și gradul de asemănare între marcă și semn sau între produsele și serviciile identificate.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/28

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Team Relocations NV/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-204/08)

(2008/C 197/50)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Team Relocations NV (Zaventem, Belgia) (reprezentanți: H. Gilliams, J. Bocken, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea articolului 1 din Decizia Comisiei din 11 martie 2008 în cauza COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale, în măsura în care prin acesta se declară că reclamanta a încălcat articolul 81 CE și articolul 53 alineatul (1) SEE, în perioada ianuarie 1997 — septembrie 2003, prin stabilirea directă și indirectă a prețurilor serviciilor de mutări internaționale în Belgia, prin împărțirea unei părți a pieței și prin manipularea procedurii de cerere de ofertă;

—	anularea articolului 2 din Decizia Comisiei din 11 martie 2008 în cauza COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale, în măsura în care prin acesta se aplică reclamantei o amendă de 3,49 milioane euro;

—	în subsidiar, reducerea substanțială a amenzii aplicate prin decizia susmenționată;

—	în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acestei acțiuni, reclamanta urmărește anularea, potrivit articolului 230 CE, a articolelor 1 și 2 din Decizia C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 (cauza COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale) privind o procedură în temeiul articolului 81 alineatul (1) CE și al articolului 53 alineatul (1) SEE, în măsura în care prin aceasta se aplică o amendă reclamantei.

Reclamanta formulează opt motive în susținerea pretențiilor sale:

În primul rând, reclamanta susține încălcarea de către Comisie a articolului 81 CE și a articolului 53 SEE, precum și a obligației de motivare prin afirmarea în articolul 1 din decizia sa că reclamanta a participat din ianuarie 1997 până în septembrie 2003 la o încălcare unică și continuă a articolului 81 CE.

În al doilea rând, reclamanta susține încălcarea de către Comisie a principiului egalității de tratament, precum și a Orientărilor privind calcularea amenzilor din 2006 (1), prin luarea în considerare, pentru calcularea cuantumului de bază al amenzii, a vânzărilor globale ale reclamantei pe piața belgiană a mutărilor internaționale, inclusiv cifra de afaceri rezultată din mutările particularilor.

În al treilea rând, reclamanta afirmă că procentul de 17 % din valoarea vănzărilor, aplicat de Comisie pentru calcularea cuantumului de bază al amenzii reclamantei este excesiv de ridicat. Potrivit reclamantei, procedând astfel, Comisia a încălcat principiul egalității de tratament și principiul proporționalității, Orientările privind calcularea amenzilor din 2006 și obligația de motivare.

În al patrulea rând, reclamanta susține că nu există niciun temei pentru multiplicarea valorii vânzărilor reclamantei cu numărul de ani pe durata cărora au avut loc practicile la care aceasta a participat. În plus, reclamanta susține că multiplicarea automată a cuantumului stabilit pe baza valorii vânzărilor cu numărul de ani al participării unei întreprinderi la încălcare conferă pretinsei durate a încălcării o importanță disproporționată în raport cu alți factori și, în special, în raport cu gravitatea încălcării.

În al cincilea rând, reclamanta invocă faptul că nu există niciun temei pentru a i se aplica un cuantum suplimentar de 436 850,53 EUR, echivalent cu 17 % din valoarea vânzărilor sale.

În al șaselea rând, reclamanta susține că ar fi trebuit să fie luate în considerare de către Comisie mai multe circumstanțe atenuante care justificau o reducere substanțială a amenzii aplicate reclamantei.

În al șaptelea rând, reclamanta afirmă că nu există niciun temei pentru aplicarea unei amenzi care depășește 10 % din cifra sa de afaceri. Procedând astfel, Comisia a încălcat articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (2) și principiul proporționalității.

În al optulea rând și în subsidiar, reclamanta susține că amenda care i-a fost aplicată ar trebui să fie redusă în mod substanțial pentru a se ține seama de incapacitatea sa de plată.

(1) Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO C 210, p. 2, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 264).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p.1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/29

Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Spania/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-206/08)

(2008/C 197/51)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Reclamant: Regatul Spaniei (reprezentant: F. Díez Moreno)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantului

—

Anularea Deciziei Comisiei din 8 aprilie 2008 (2008/321/CE) privind excluderea de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul FEOGA și FEGA, în măsura în care aceasta include corecții care afectează Regatul Spaniei, ca urmare două investigații privind potențialul de producție viticolă (VT/VI/2002/14 și VT/VI/2006/09), cu un cuantum total de 54 949 195,80 de euro, care rezultă din aplicarea unei corecții forfetare de 10 % din totalitatea cheltuielilor declarate în legătură cu asistența menționată anterior și

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Excluderile de la finanțarea comunitară care afectează Spania în prezenta cauză rezultă din două investigații privind potențialul de producție viticolă (VT/VI/2002/14 și VT/VI/2006/09), luându-se ca bază de calcul al corecției financiare cheltuielile declarate de Spania pentru totalitatea măsurilor de asistență care puteau fi solicitate pentru produsele rezultând din parcelele ilegale de plantații de viță-de-vie, în exercițiile bugetare 2003 și 2004, în sumă totală de 54 949 195,80 de euro (corecție forfetară de 10 % din totalitatea cheltuielilor cu privire la asistența menționată anterior, pentru deficiențele în controlul interdicției oricărei plantații de viță-de-vie).

Regatul Spaniei contestă corecția financiară propusă, considerând că aceasta este nejustificată și disproporționată, în temeiul următoarelor argumente:

—	lipsa de motivare a corecției propuse;

—	corecta implementare de către organismele spaniole a controalelor pentru identificarea plantațiilor ilegale în 2003 și 2004;

—	neîndeplinirea de către serviciile Comisiei a procedurilor prevăzute în legătură cu închiderea conturilor;

—	neadecvarea utilizării rezultatelor investigației realizate în anul 2002;

—	respingerea extrapolării corecției propuse în ceea ce privește Comunitățile Autonome nevizitate,

—	lipsa argumentelor tehnice care să susțină procentul propus al impunerii: aspecte care diferențiază cuprinse în diferitele măsuri de reglementare.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/30

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-209/08)

(2008/C 197/52)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Stichting Administratiekantoor Portielje (Rotterdam, Olanda) (reprezentant: D. Van hove, advocaat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	anularea Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008, notificată reclamantei la 25 martie 2008, privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (Cauza COMP/38.543 — Servicii de mutări internaționale) în măsura în care este îndreptată împotriva reclamantei;

—

în subsidiar, anularea articolului 2, punctul e) din decizie, în măsura în care este îndreptat împotriva reclamantei, pentru argumentele invocate în al patrulea și/sau în al cincilea motiv și reducerea corespunzătoare a amenzii aplicate la articolul 2, în măsura în care este îndreptată împotriva reclamantei;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cadrul primului motiv invocat, reclamanta afirmă că decizia a încălcat articolul 81 CE și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) în măsura în care Comisia nu a stabilit în drept că reclamanta este o întreprindere în sensul acestor articole.

În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că decizia încalcă articolul 81 primul paragraf și CE și articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 în măsura în care Comisia a imputat în mod eronat reclamantei, având în vedere elementele de fapt, comportamentul Gosselin.

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că decizia încalcă articolul 81 CE. În cadrul primului aspect al acestui motiv se afirmă că Comisia nu a stabilit în drept că actele opozabile Gosselin trebuie să fie calificate drept restricții apreciabile ale concurenței în sensul articolului 81 CE. În cadrul celui de al doilea aspect al acestui motiv se susține că Comisia nu a stabilit în drept că acordul la care a participat Gosselin este susceptibil să afecteze în mod apreciabil schimburile dintre statele membre.

În cadrul celui de al patrulea motiv se susține că decizia a încălcat articolul 23 din Regulamentul nr. 1/2003, articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17/62 (2) și Liniile directoare privind calculul amenzilor (3). Comisia ar fi încălcat aceste dispoziții prin stabilirea gravității infracțiunii, a valorii vânzărilor utilizate pentru a calcula cuantumul de bază al amenzii aplicate Gosselin și, în sfârșit, și prin neluarea în considerare a circumstanțelor atenuante pentru calcularea amenzii în privința Gosselin.

În cadrul celui de al cincilea motiv se susține în final că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament, în special prin stabilirea gravității infracțiunii și a valorii vânzărilor utilizate pentru calculul amenzii.

(1) Regulamentul (CE) nr.. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).

(2) Regulamentul nr. 17: Primul regulament de punere în aplicare a articolelor 85 și 86 din tratat (JO 1962, 13, p. 204, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 3).

(3) Liniile directoare privind calculul amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO 2006, C 210, p. 2).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/30

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Verhuizingen Coppens/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-210/08)

(2008/C 197/53)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Verhuizingen Coppens NV (Bierbeek, Belgia) (reprezentanți: J. Stuyck, advocaat, I. Buelens, avocate)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea, în ceea ce o privește pe reclamantă, a articolului 1 din Decizia Comisiei din 11 martie 2008 emisă în cauza COMP/38.543;

—	anularea, în ceea ce o privește pe reclamantă, a articolului 2 din Decizia Comisiei din 11 martie 2008 emisă în cauza COMP/38.543;

—	în subsidiar, reducerea substanțială a amenzii și stabilirea valorii acesteia la cel mult 10 % din cifra de afaceri a reclamantei pe piața relevantă a serviciilor de mutare internațională;

—	în orice caz, obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită, prin intermediul primelor două motive invocate, anularea Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.543 — Servicii de mutare internațională).

Reclamanta invocă, în primul rând, nerespectarea articolului 81 alineatul (1) CE. Reclamanta a fost sancționată pentru participarea la o înțelegere complexă deși, potrivit dosarului Comisiei, situația reclamantei ar fi diferită de cea a celorlalți participanți întrucât nu a fost stabilită participarea sa decât la o mică parte din pretinsa înțelegere. În plus, pretinsa participare a reclamantei la încălcarea normelor privind înțelegerile ar fi avut o durată mai scurtă decât cea stabilită de Comisie și aceasta din urmă nu a luat în considerare ponderea relativă a participării reclamantei la încălcarea normelor privind înțelegerile.

În al doilea rând, reclamanta invocă încălcarea articolului 23 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 1/2003 (1), deoarece Comisia ar fi stabilit în mod incorect atât durata cât și caracterul continuu al încălcării.

În subsidiar, reclamanta solicită anularea amenzii aplicate sau, cel puțin, reducerea semnificativă a acesteia ca urmare a faptului că valoarea de bază a amenzii a fost stabilită și calculată în mod greșit și că a avut loc o încălcare vădită a principiului proporționalității în ceea ce privește stabilirea amenzii.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/31

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Putters International/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-211/08)

(2008/C 197/54)

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Putters International NV (Cargovil, Belgia) (reprezentant: K. Platteau, avocat)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—

Anularea articolului 1 din decizie în măsura în care se reține în sarcina reclamantei o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE, întrucât împreună cu alte întreprinderi, aceasta ar fi stabilit în mod direct sau indirect în Belgia prețurile pentru serviciile internaționale de mutare, ar fi participat împreună cu întreprinderile în cauză la împărțirea unei părți a acestei piețe și ar fi manipulat procedura de licitație;

—	anularea articolului 2 din decizie în măsura în care se aplică reclamantei o amendă de 395 000 de euro;

—	în cazul în care Tribunalul consideră că trebuie să se aplice reclamantei o amendă, stabilirea, în temeiul competenței sale de fond care rezultă din dispozițiile articolului 229 CE și articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003, stabilirea unei amenzi mult sub valoarea celei stabilite de Comisie;

—	obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei C(2008) 926 final din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 CE (cauza COMP/38.543 — servicii internaționale de mutare).

În primul rând, reclamanta susține săvârșirea de către Comisie a unei erori vădite de apreciere atunci când a reținut că reclamanta a participat pe piața belgiană la o înțelegere complexă și consolidată care urmărea stabilirea, în mod direct și indirect, a prețurilor pentru serviciile de mutare internaționale din Belgia, împărțirea unei părți a acestei piețe și manipularea procedurii de licitație, deși reclamanta nu a luat parte decât la unele practici având ca obiect comisioane și devize de complezență, și aceasta într-un mod foarte sporadic.

În al doilea rând, reclamanta invocă nerespectarea principiilor proporționalității și egalității de tratament în măsura în care Comisia calculează cuantumul de bază al amenzii luând în considerare totalul cifrei de afaceri a serviciilor internaționale de mutare fără a ține seama de numărul și natura încălcărilor săvârșite de reclamantă, nici de incidența acestora pe piața respectivă.

În al treilea rând, reclamanta invocă nerespectarea principiilor proporționalității și egalității de tratament în măsura în care Comisia calculează cuantumul amenzii fără a ține seama de rolul părților în cadrul înțelegerii sau de natura practicilor la care au luat parte, fără a face deosebire între părți ci aplicându-le tuturor un coeficient identic în ceea ce privește gravitatea încălcării și suma suplimentară aplicată cu titlu de descurajare.

În al patrulea rând, reclamanta invocă nerespectarea principiilor proporționalității și egalității de tratament în măsura în care Comisia aplică amenda maximă admisă unui participant care a avut un rol restrâns, precum reclamanta.

În sfârșit, în al cincilea rând, reclamanta invocă nerespectarea principiul protecției încrederii legitime și cel al egalității de tratament și susține existența unei erori de apreciere a Comisiei în măsura în care aceasta nu a reținut nicio circumstanță atenuantă în favoarea reclamantei.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/32

Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Amertranseuro International Holdings și alții/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-212/08)

(2008/C 197/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Amertranseuro International Holdings Ltd (Londra, Regatul Unit), Trans Euro Ltd (Londra, Regatul Unit) și Team Relocations Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentant: L. Gyselen, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantelor

—

Anularea articolului 2 litera (i) din Decizia Comisiei din 11 martie în cauza COM/38.543 — Servicii de mutare internaționale, în măsura în care prin acesta reclamantele sunt considerate răspunzătoare solidar pentru presupusa încălcare a articolului 81 CE și a articolului 53 SEE de către Team Relocations NV în perioada ianuarie 1997-septembrie 2003;

—	în subsidiar, anularea articolului 2 litera (i) din decizia menționată, în măsura în care prin acesta răspunderea solidară a Amertranseuro Ltd nu este limitată efectiv la cuantumul de 1,3 milioane de euro;

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.

Motivele și principalele argumente

Conform articolului 230 CE, reclamantele solicită anularea Deciziei C(2008) 926 final a Comisiei din 11 martie 2008 privind o procedură de aplicare a articolului 81 alineatul (1) CE și a articolului 53 alineatul (1) din Acordul privind SEE (cauza COMP/38.543 — Servicii de mutare internaționale), (denumită în continuare „decizia atacată”). În special, reclamantele solicită anularea articolului 2 litera (i) din decizia atacată, în măsura în care prin acesta reclamantele sunt considerate răspunzătoare solidar pentru presupusa participare a Team Relocations NV (denumită în continuare „TRNV”) la încălcarea descrisă la articolul 1 din decizia atacată.

Reclamantele invocă două motive în susținerea pretențiilor lor:

În primul rând, acestea afirmă că prin faptul că toate trei au fost considerate răspunzătoare, în pofida faptului că nici nu aveau, nici nu ar fi putut avea cunoștință de implicarea TRNV în presupusa încălcare, Comisia a săvârșit o eroare. În al doilea rând, reclamantele pretind că prin impunerea acestora a unei amenzi pe care nu sunt în măsură să o plătească, Comisia a săvârșit un abuz de putere.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/32

Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Paul Alfons Rehbein/OAPI — Hervé Dias Martinho and Manuel Dias Martinho (Outburst)

(Cauza T-214/08)

(2008/C 197/56)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamant: Paul Alfons Rehbein (GmbH & Co.) KG (Glinde, Germania) (reprezentant: T. E. Lampel, lawyer)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Hervé Dias Martinho și Manuel Carlos Dias Martinho (Le Plessis Trévise, Franța)

Concluziile reclamantului

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 13 martie 2008 în cauza R 1261/2007-2 și

—	obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: celelalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca comunitară vizată: marca figurativă „Outburst” pentru produse din clasele 16, 18 și 25 — cererea de înregistrare nr. 4 318 333

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamantul

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală națională „Outburst” pentru produse din clasa 25 — marca germană nr. 399 40 713

Decizia diviziei de opoziție: respinge în întregime opoziția

Decizia camerei de recurs: respinge recursul

Motivele invocate: încălcarea articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, în măsura în care marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată; încălcarea articolului 76 alineatul (1) litera (f) din același regulament în măsura în care camera de recurs în mod greșit a refuzat să ia în considerare declarația pe proprie răspundere prezentată de directorul general al reclamantului; încălcarea articolului 74 alineatul (2) din regulamentul menționat precum și a normei 22 din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei (1), în măsura în care celelalte elemente de probă prezentate în cadrul acțiunii formulate împotriva procedurii de opoziție sunt admisibile și trebuie luate în considerare la analiza utilizării reale a mărcii invocate în sprijinul opoziției; încălcarea dreptului reclamantului de a fi ascultat în măsura în care camera de recurs ar fi trebuit să țină seama de elementele de probă furnizate după expirarea termenului.

(1) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Consiliului din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/33

Acțiune introdusă la 11 iunie 2008 — Lemans/OAPI — Stephen Turner (ICON)

(Cauza T-218/08)

(2008/C 197/57)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Lemans Corporation (Janesville, Statele Unite) (reprezentant: M. Cover, Solicitor)

Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Stephen Turner (Luddington, Regatul Unit)

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 28 martie 2008 în cauza R 589/2007-2;

—	respingerea opoziției și declararea că marca comunitară respectivă poate fi înregistrată și

—	obligarea celeilalte părți în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor aferente procedurii în fața camerei de recurs și în fața Tribunalului de Primă Instanță.

Motivele și principalele argumente

Persoana care solicită înregistrarea mărcii comunitare: reclamanta.

Marca comunitară vizată: marca figurativă „ICON” pentru bunuri și servicii din clasele 9, 18 și 25 — cererea nr. 2 197 366.

Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs.

Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: marca verbală națională „IKON” pentru produse din clasa 9 — înregistration din Regatul Unit nr. 2 243 676.

Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția în totalitate.

Decizia camerei de recurs: respinge recursul.

Motivele invocate: camera de recurs a considerat în mod greșit că cealaltă parte în procedura desfășurată în fața sa avea locus standi pentru a formula opoziția.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/33

Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Impala/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-229/08)

(2008/C 197/58)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Independent Music Publishers and Labels Association (Impala, asociație internațională) (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: S. Crosby, J. Golding, solicitors, și I. Wekstein, lawyer)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea Deciziei Comisiei din 3 octombrie 2007 în Cazul nr. COMP/M.3333-Sony/BMG privind declararea unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și funcționarea Acordului SEE, conform articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 (1);

—	obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Prin Decizia C(2004) 2815 din 19 iulie 2004, Comisia a declarat ca fiind compatibilă cu piața comună concentrarea prin care Bertelsmann AG și Sony Corporation of America au dobândit controlul în comun asupra societății în comun Sony BMG regrupându-și activitățile în domeniul muzicii înregistrate (Cazul nr. COMP/M.3333-Sony/BMG). Prin Hotărârea din 13 iulie 2006, Tribunalul de Primă Instanță a anulat decizia Comisiei (2). Ca urmare a acestei anulări, cazul a fost notificat din nou Comisiei care a reevaluat fuziunea în raport cu condițiile de piață actuale și, prin Decizia atacată C(2007) 4507 din 3 octombrie 2007, a autorizat concentrarea ca fiind compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE.

Reclamanta, care este o asociație internațională care reprezintă societăți independente din domeniul muzicii — concurente ale părților la concentrare — solicită anularea acestei decizii. Aceasta susține că, prin autorizarea concentrării, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere și/sau a aplicat în mod eronat legislația privind poziția dominantă colectivă și/sau a încălcat articolul 253 CE prin:

—	neaplicarea criteriului corect și neevaluarea adecvată a existenței, a consolidării sau a creării unei poziții dominante colective pe piața pentru muzica înregistrată pe suport fizic și pe piața pentru muzica înregistrată în formate digitale;

—

nerealizarea unei analize prospective pentru a verifica dacă concentrarea ar putea consolida sau crea o poziție dominantă colectivă pe piața pentru muzica înregistrată pe suport fizic și/sau pe piața pentru muzica înregistrată în formate digitale și prin nemotivarea sau prin motivarea insuficientă pentru nerealizarea unei astfel de analize;

—	nerealizarea unei analize adecvate privind posibilele efecte ale fuziunii asupra alegerii consumatorilor sau a diversității culturale sau a unei analize prospective asupra acestora; și

—	în concluzie, neconstatarea faptului că fuziunea a consolidat sau a creat o poziție dominantă colectivă pe piața pentru muzica înregistrată pe suport fizic și pe piața pentru muzica înregistrată în formate digitale.

(1) Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO L 395, p. 1, și — rectificare — JO 1990, L 257, p. 13).

(2) Cauza T-464/04, Impala/Comisia, Rec, II-2289, hotărâre pronunțată în recurs, Cauza C-413/06 P, Bertelsmann and Sony Corporation of America/Impala.

2.8.2008

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 197/34

Acțiune introdusă la 25 iunie 2008 — Melli Bank/Consiliul Uniunii Europene

(Cauza T-246/08)

(2008/C 197/59)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Melli Bank plc (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: R. Gordon, QC, J. Stratford, Barrister, R. Gwynne și T. Din, Solicitors)

Pârât: Consiliul Uniunii Europene

Concluziile reclamantei

—	Anularea alineatului 4 litera B din anexa la Decizia Consiliului 2008/475/CE privind măsuri restrictive împotriva Iranului, în măsura în care aceasta se aplică Melli Bank plc;

—	adoptarea tuturor măsurilor și deciziilor care par juste și corespunzătoare în aceste circumstanțe;

—	obligarea Consiliului Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În prezenta cauză, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei Consiliului 2008/475/CE din 23 iunie 2008 (1) de punere în aplicare a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva Iranului (2) în măsura în care reclamanta este inclusă pe lista de persoane fizice și juridice, entități și organisme ale căror fonduri și resurse economice au fost înghețate în temeiul acestei dispoziții.

Reclamanta solicită anularea alineatului 4 litera B din anexă, în măsura în care o vizează, pe motivul că este ilegală sub două aspecte.

În primul rând, reclamanta susține că decizia atacată este disproporționată întrucât înghețarea fondurilor și bunurilor economice ale reclamantei (i) nu are o legătură logică cu obiectivul privind împiedicarea proliferării activităților nucleare sau cu finanțarea acestora și (2) nu reprezintă măsura cel mai puțin restrictivă pentru exercitarea vigileței față de reclamantă sau pentru a urmări un obiectiv ce constă în împiedicarea finanțării și proliferării activităților nucleare.

În al doilea rând, reclamanta arată că decizia atacată încalcă principiul nediscriminării întrucât, pe de o parte, reclamanta se găsește într-o situație similară cu celelalte filiale britanice ale băncilor iraniene și se află într-o situație comparabilă din punct de vedere material cu alte bănci din Regatul Unit, inclusiv bănci din Regatul Unit care efectuează tranzacții cu Iranul, însă a fost tratată diferit și, pe de altă parte, întrucât reclamanta se află într-o situație foarte diferită de cea a unei alte bănci menționate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, însă a beneficiat de același tratament.

(1) JO 2008, L 163, p. 29.

(2) Regulamentul (CE) nr. 423/2007 al Consiliului din 19 aprilie 2007 (JO 2007, L 103, p. 1).

		ISSN 1830-3668
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		C 197

Ediţia în limba română	Comunicări şi informări	Anul 51 2 august 2008

Informarea nr.	Cuprins	Pagina
	IV Informări
	INFORMĂRI PROVENIND DE LA INSTITUȚIILE ȘI ORGANELE UNIUNII EUROPENE
	Curtea de Justiție
2008/C 197/01	Ultima publicație a Curții de Justiție în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO C 183, 19.7.2008	1

	V Anunțuri
	PROCEDURI JURISDICȚIONALE
	Curtea de Justiție
2008/C 197/02	Cauza C-120/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 20 martie 2008 — Bayerischer Brauerbund eV/Bavaria NV	2

2008/C 197/03	Cauza C-170/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de College van Beroep voor het bedrijfsleven (Olanda) la 23 aprilie 2008 — H.J. Nijemeisland/Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit	2

2008/C 197/04	Cauza C-175/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Aydin Salahadin Abdulla/Republica Federală Germania	3

2008/C 197/05	Cauza C-176/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Kamil Hasan/Republica Federală Germania	3

2008/C 197/06	Cauza C-177/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Khoshnaw Abdullah/Republica Federală Germania	4

2008/C 197/07	Cauza C-178/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Ahmed Adem și Hamrin Mosa Rashi/Republica Federală Germania	5

2008/C 197/08	Cauza C-179/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Germania) la 29 aprilie 2008 — Dler Jamal/Republica Federală Germania	5

2008/C 197/09	Cauza C-182/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesfinanzhof (Republica Federală Germania) la 30 aprilie 2008 — Glaxo Wellcome GmbH & Co./Finanzamt München II	6

2008/C 197/10	Cauza C-185/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank 's-Gravenhage (Țările de Jos) la 29 aprilie 2008 — Latchways plc și Eurosafe Solutions BV/Kedge Safety Systems BV și Consolidated Nederland BV	6

2008/C 197/11	Cauza C-188/08: Acțiune introdusă la 6 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Irlanda	7

2008/C 197/12	Cauza C-192/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 8 mai 2008 — TeliaSonera Finland Oyj	8

2008/C 197/13	Cauza C-194/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Verwaltungsgerichtshofs (Austria) la 9 mai 2008 — Dr. Susanne Gassmayr/Bundesministerin für Wissenschaft und Forschung	9

2008/C 197/14	Cauza C-196/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale Amministrativo Regionale per la Sicilia (Italia) la 14 mai 2008 — Acoset SpA/Conferenza Sindaci e Presidenza Prov. Reg. ATO Idrico Ragusa și alții	9

2008/C 197/15	Cauza C-198/08: Acțiune introdusă la 14 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Austria	10

2008/C 197/16	Cauza C-199/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 15 mai 2008 — Dr. Erhard Eschig/UNIQA Sachversicherung AG	10

2008/C 197/17	Cauza C-203/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad van State (Țările de Jos) la 16 mai 2008 — The Sporting Exchange Ltd, care acționează sub denumirea de Betfair/Minister van Justitie, Stichting de Nationale Sporttotalisator și Scientific Games Racing BV	11

2008/C 197/18	Cauza C-204/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bundesgerichtshof (Germania) la 19 mai 2008 — Peter Rehder/Air Baltic Corporation	11

2008/C 197/19	Cauza C-211/08: Acțiune introdusă la 20 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	12

2008/C 197/20	Cauza C-212/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Conseil d'État (Franța) la 21 mai 2008 — Société Zeturf Ltd/Premier ministre, Ministre de l'Agriculture et de la Pêche, Ministre de l'Intérieur, de l'Outre-mer et des Collectivités territoriales, Ministre de l'Économie, de l'Industrie et de l'Emploi — Intervenientă: G.I.E. Pari Mutuel Urbain (PMU)	12

2008/C 197/21	Cauza C-213/08: Acțiune introdusă la 21 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Spaniei	13

2008/C 197/22	Cauza C-217/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Tribunale ordinario di Milano (Italia) la 22 mai 2008 — Rita Mariano/Istituto nazionale per l'assicurazione contro gli infortuni sul lavoro (INAIL)	13

2008/C 197/23	Cauza C-218/08: Acțiune introdusă la 22 mai 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Italiană	13

2008/C 197/24	Cauza C-230/08: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Østre Landsret (Danemarca) la 28 mai 2008 — Dansk Transport og Logistik/Skatteministeriet	14

2008/C 197/25	Cauza C-241/08: Acțiune introdusă la 2 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Franceză	15

2008/C 197/26	Cauza C-252/08: Acțiune introdusă la 12 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Malta	15

2008/C 197/27	Cauza C-256/08: Acțiune introdusă la 16 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord	16

2008/C 197/28	Cauza C-269/08: Acțiune introdusă la 20 iunie 2008 — Comisia Comunităților Europene/Republica Malta	16

	Tribunalul de Primă Instanță
2008/C 197/29	Repartizarea judecătorilor pe camere	17

2008/C 197/30	Cauza T-94/98: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — Alferink și alții/Comisia Comunităților Europene (Acțiune în despăgubiri — Răspundere extracontractuală — Lapte — Prelevare suplimentară — Cantitate de referință — Producător care și a asumat un angajament de necomercializare — Cerința de producere în cadrul exploatației SLOM inițiale — Articolul 3a din Regulamentul (CEE) nr. 1546/88, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1033/89 — Modul de redactare pretins ambiguu al dispoziției aplicabile — Principiul securității juridice)	18

2008/C 197/31	Cauza T-410/03: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 iunie 2008 — Hoechst/Comisia Comunităților Europene (Concurență — Înțelegeri — Piața sorbaților — Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE — Calculul cuantumului amenzilor — Obligația de motivare — Gravitatea și durata încălcării — Circumstanțe agravante — Principiul non bis in idem — Cooperare pe parcursul procedurii administrative — Acces la dosar — Durata procedurii)	19

2008/C 197/32	Cauza T-420/03: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — El Corte Inglés/OAPI — Abril Sánchez și Ricote Saugar (BoomerangTV) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative BoomerangTV — Mărci anterioare naționale și comunitare, verbale și figurative BOOMERANG și Boomerang — Motive relative de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Lipsa unei mărci notoriu cunoscute în sensul articolului 6bis din Convenția de la Paris — Lipsa atingerii aduse renumelui — Lipsa prezentării dovezilor privind existența anumitor mărci anterioare sau a traducerilor acestora în fața diviziei de opoziție — Prezentarea dovezilor pentru prima dată în fața camerei de recurs — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c), articolul 8 alineatul (5) și articolul 74 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Norma 16 alineatele (2) și (3), norma 17 alineatul (2) și norma 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95)	19

2008/C 197/33	Cauza T-442/03: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — SIC/Comisia Comunităților Europene (Ajutoare de stat — Măsuri luate de Republica Portugheză în favoarea radiodifuziunii publice RTP pentru finanțarea misiunii acesteia de serviciu public — Decizie prin care se declară că anumite măsuri nu reprezintă ajutoare de stat și că celelalte măsuri sunt compatibile cu piața comună — Calificare drept ajutor de stat — Compatibilitate cu piața comună — Obligația de examinare cu diligență și cu imparțialitate)	20

2008/C 197/34	Cauza T-93/06: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 19 iunie 2008 — Mülhens/OAPI — Spa Monopole (MINERAL SPA) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale MINERAL SPA — Marca națională verbală anterioară SPA — Motiv relativ de refuz — Notorietate — Profit necuvenit obținut din renumele mărcii anterioare — Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 40/94)	20

2008/C 197/35	Cauza T-175/06: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 iunie 2008 — Coca-Cola/OAPI — San Polo (MEZZOPANE) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative comunitare MEZZOPANE — Mărci verbale naționale anterioare MEZZO și MEZZOMIX — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Lipsa riscului de confuzie)	21

2008/C 197/36	Cauza T-224/06: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Otto/OAPI — L'Altra Moda (l'Altra Moda) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative l'Altra Moda — Marcă națională figurativă anterioară Alba Moda — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 — Articolul 73 și articolul 74 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 40/94)	21

2008/C 197/37	Cauza T-268/06: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Olympiaki Aeroporia Ypiresies/Comisia Comunităților Europene (Ajutoare de stat — Ajutoare în favoarea companiilor aeriene pentru pagubele cauzate de atentatele din 11 septembrie 2001 — Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă în parte cu piața comună și prin care se dispune recuperarea ajutoarelor plătite — Articolul 87 alineatul (2) litera (b) CE — Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2001 privind consecințele atentatelor din 11 septembrie — Legătură de cauzalitate între evenimentul extraordinar și pagubă — Obligația de motivare)	22

2008/C 197/38	Cauza T-36/07: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 25 iunie 2008 — Zipcar/OAPI — Canary Islands Car (ZIPCAR) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare verbale ZIPCAR — Marcă națională verbală anterioară CICAR — Motiv relativ de refuz — Risc de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr 40/94)	22

2008/C 197/39	Cauza T-79/07: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 26 iunie 2008 — SHS Polar Sistemas Informáticos/OAPI — Polaris Software Lab (POLARIS) (Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii figurative comunitare POLARIS — Marcă verbală comunitară anterioară POLAR — Motiv relativ de refuz — Lipsa riscului de confuzie — Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94)	23

2008/C 197/40	Cauza T-164/07 P: Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 iunie 2008 — Sundholm/Comisia Comunităților Europene (Recurs — Funcție publică — Funcționari — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2003 — Dreptul la apărare — Recurs inadmisibil — Recurs nefondat)	23

2008/C 197/41	Cauza T-209/06: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 iunie 2008 — European Association of Im- and Exporters of Birds and live Animals și alții/Comisia Comunităților Europene (Acțiune în anulare — Admisibilitate — Articolul 230 al patrulea paragraf CE — Persoane fizice și juridice — Asociații — Decizia 2006/522/CEE — Afectare individuală — Poliție sanitară — Măsuri de protecție referitoare la gripa aviară)	23

2008/C 197/42	Cauze conexate T-383/06 și T-71/07: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 14 mai 2008 — Icuna.Com/Parlamentul European (Acțiune în anulare — Acțiune în despăgubiri — Contracte de achiziții publice de servicii — Procedură comunitară de cerere de ofertă — Respingere a unei oferte — Decizia de a anula procedura de cerere de ofertă — Acțiune vădit nefondată — Lipsa necesității de a se pronunța asupra fondului cauzei)	24

2008/C 197/43	Cauza T-127/07 P: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 10 iunie 2008 — Bligny/Comisia Comunităților Europene (Recurs — Funcție publică — Concurs general — Condiții de admitere — Refuzul admiterii în etapa corectării probei scrise — Anunț de concurs — Act de candidatură incomplet — Dovada cetățeniei — Recurs vădit nefondat)	24

2008/C 197/44	Cauza T-41/08 R: Ordonanța președintelui Tribunalului de Primă Instanță din 25 aprilie 2008 — Vakakis/Comisia Comunităților Europene (Procedură comunitară de cerere de oferte — Cerere de măsuri provizorii — Pierderea unei oportunități — Calitate procesuală — Admisibilitatea acțiunii principale — Urgență — Măsuri de cercetare judecătorească)	25

2008/C 197/45	Cauza T-190/08: Acțiune introdusă la 14 mai 2008 — CHEMK și Kuznetskie ferrosplavy/Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene	25

2008/C 197/46	Cauza T-192/08: Acțiune introdusă la 21 mai 2008 — Transnational Company Kazchrome și ENRC Marketing/Consiliul Uniunii Europene	26

2008/C 197/47	Cauza T-193/08 P: Recurs introdus la 21 mai 2008 de Carina Skareby împotriva Hotărârii pronunțate la 6 mai 2008 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-46/06, Skareby/Comisia Comunităților Europene	26

2008/C 197/48	Cauza T-194/08: Acțiune introdusă la 21 mai 2008 — Cattin și Cattin/Comisia Comunităților Europene	27

2008/C 197/49	Cauza T-201/08: Acțiune introdusă la 26 mai 2008 — Market Watch/OAPI — Ares Trading (SEROSLIM)	27

2008/C 197/50	Cauza T-204/08: Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Team Relocations NV/Comisia Comunităților Europene	28

2008/C 197/51	Cauza T-206/08: Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Spania/Comisia Comunităților Europene	29

2008/C 197/52	Cauza T-209/08: Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Stichting Administratiekantoor Portielje/Comisia Comunităților Europene	30

2008/C 197/53	Cauza T-210/08: Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Verhuizingen Coppens/Comisia Comunităților Europene	30

2008/C 197/54	Cauza T-211/08: Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Putters International/Comisia Comunităților Europene	31

2008/C 197/55	Cauza T-212/08: Acțiune introdusă la 4 iunie 2008 — Amertranseuro International Holdings și alții/Comisia Comunităților Europene	32

2008/C 197/56	Cauza T-214/08: Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Paul Alfons Rehbein/OAPI — Hervé Dias Martinho and Manuel Dias Martinho (Outburst)	32

2008/C 197/57	Cauza T-218/08: Acțiune introdusă la 11 iunie 2008 — Lemans/OAPI — Stephen Turner (ICON)	33

2008/C 197/58	Cauza T-229/08: Acțiune introdusă la 13 iunie 2008 — Impala/Comisia Comunităților Europene	33

2008/C 197/59	Cauza T-246/08: Acțiune introdusă la 25 iunie 2008 — Melli Bank/Consiliul Uniunii Europene	34

2008/C 197/60	Cauza T-9/94: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 26 mai 2008 — Ypma/Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene	35

2008/C 197/61	Cauza T-402/03: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 5 iunie 2008 — Katalagarianakis/Comisia Comunităților Europene	35

2008/C 197/62	Cauza T-11/04: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 5 iunie 2008 — Martins/Comisia Comunităților Europene	35

2008/C 197/63	Cauza T-101/04: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 5 iunie 2008 — Martinez Mongay/Comisia Comunităților Europene	35

2008/C 197/64	Cauza T-128/04: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 5 iunie 2008 — Piccinni-Leopardi/Comisia Comunităților Europene	35

2008/C 197/65	Cauza T-390/04: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 11 iunie 2008 — Piccinni-Leopardi și alții/Comisia Comunităților Europene	36

2008/C 197/66	Cauza T-31/05: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — Rossi/OAPI — K & L Ruppert Stiftung (Rossi)	36

2008/C 197/67	Cauza T-104/05: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 5 iunie 2008 — Cegelec/Parlamentul European	36

2008/C 197/68	Cauza T-342/06: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 17 iunie 2008 — Angiotech Pharmaceuticals/OAPI (VASCULAR WRAP)	36

2008/C 197/69	Cauza T-331/07: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 6 iunie 2008 — Chupa Chups/Comisia Comunităților Europene	36

2008/C 197/70	Cauza T-22/08: Ordonanța Tribunalului de Primă Instanță din 16 iunie 2008 — Quest Diagnostics/OAPI — ALK-Abelló (DIAQUEST)	36

	Tribunalul Funcției Publice al Uniunii Europene
2008/C 197/71	Cauza F-97/07: Hotărârea Tribunalului Funcției Publice din 17 iunie 2008 — De Fays/Comisia Comunităților Europene (Funcție publică — Funcționari — Concediu de boală — Absență nemotivată — Procedură de arbitraj)	37

2008/C 197/72	Cauza F-57/08: Acțiune introdusă la 9 iunie 2008 — Palazzo/Comisia Comunităților Europene	37

2008/C 197/73	Cauza F-2/05: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 18 iunie 2008 — Kröppelin/Consiliul Uniunii Europene	37

2008/C 197/74	Cauza F-4/05: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 18 iunie 2008 — Huober/Consiliul Uniunii Europene	38

2008/C 197/75	Cauza F-6/05: Ordonanța Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 18 iunie 2008 — Kröppelin/Consiliul Uniunii Europene	38