Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

-

European flag

Ediţia în limba română

13.   Politica industrială și piața internă

Volumul 024

 


Referințe

 

Cuprins

 

Anul

JO

Pagina

 

 

 

 

Notă introductivă

1

1998

L 232

7

 

 

31998D0515

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua numerică cu integrarea serviciilor (RNIS) paneuropene în modul acces de bază (amendament 1) [notificată cu numărul C(1998) 1607] (1)

3

1998

L 232

10

 

 

31998D0516

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) care operează în benzile de frecvență 11/12/14 GHz [notificată cu numărul C(1998) 1608] (1)

6

1998

L 232

12

 

 

31998D0517

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre transportabile de retransmisie de informații prin satelit (SNG TES) care operează în benzile de frecvență de 11-12/13-14 GHz [notificată cu numărul C(1998) 1609] (1)

8

1998

L 232

17

 

 

31998D0519

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind terminalele cu deschidere foarte mică (VSAT) operând în benzile de frecvență de 11/12/14 GHz [notificată cu numărul C(1998) 1612] (1)

10

1998

L 232

19

 

 

31998D0520

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua numerică cu integrare a serviciilor (RNIS) paneuropeană în modul de acces primar (amendament 1) [notificată cu numărul C(1998) 1613] (1)

12

1998

L 232

22

 

 

31998D0521

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind modul pachet al RNIS care utilizează accesul de bază [notificată cu numărul C(1998) 1614] (1)

15

1998

L 232

25

 

 

31998D0522

 

 

 

Decizia Comisiei din 17 iunie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele în materie de receptoare pentru sistemul paneuropean de teleapel public terestru în Comunitate (ERMES) (a doua ediție) [notificată cu numărul C(1998) 1615] (1)

18

1998

L 247

11

 

 

31998D0533

 

 

 

Decizia Comisiei din 3 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile (MES) pentru rețelele de comunicații personale prin satelit (S-PCN), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care operează în benzile de frecvență de 1,6/2,4 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS) [notificată cu numărul C(1998) 2375] (1)

21

1998

L 247

13

 

 

31998D0534

 

 

 

Decizia Comisiei din 3 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile (MES) pentru rețelele de comunicații personale prin satelit (S-PCN), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care operează în benzile de frecvență de 2,0 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS) [notificată cu numărul C(1998) 2376] (1)

23

1998

L 251

36

 

 

31998D0535

 

 

 

Decizia Comisiei din 3 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind sistemul terestru de telecomunicații în avioane (TFTS) [notificată cu numărul C(1998) 2378] (1)

25

1998

L 253

20

 

 

31998L0062

 

 

 

A douăzeci și treia Directivă 98/62/CE a Comisiei din 3 septembrie 1998 de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1)

28

1998

L 254

28

 

 

31998D0542

 

 

 

Decizia Comisiei din 4 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale referitoare la aplicațiile de telefonie pentru rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene, faza II (a doua ediție) [notificată cu numărul C(1998) 2561] (1)

32

1998

L 254

32

 

 

31998D0543

 

 

 

Decizia Comisiei din 4 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor telefoniei pentru stațiile mobile destinate să fie folosite cu rețelele publice de telecomunicații celulare numerice (faza II) care funcționează în banda DCS 1800 (a doua ediție) [notificată cu numărul C(1998) 2562] (1)

36

1998

L 257

35

 

 

31998L0066

 

 

 

Directiva 98/66/CE a Comisiei din 4 septembrie 1998 de modificare a Directivei 95/31/CE de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru îndulcitorii folosiți în produsele alimentare (1)

40

1998

L 278

30

 

 

31998D0574

 

 

 

Decizia Comisiei din 16 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene, faza II (a doua ediție) [notificată cu numărul C(1998) 2720] (1)

42

1998

L 278

35

 

 

31998D0575

 

 

 

Decizia Comisiei din 16 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare care se aplică stațiilor mobile destinate să fie utilizate cu rețele publice de telecomunicații celulare numerice faza II, care funcționează în banda GSM 1800 (a doua ediție) [notificată cu numărul C(1998) 2721] (1)

47

1998

L 278

40

 

 

31998D0576(01)

 

 

 

Decizia Comisiei din 16 septembrie 1998 privind reglementarea tehnică comună a cerințelor de racordare aplicabile echipamentelor terminale pentru conectarea la rețelele telefonice publice comutate (RTPC) și introducerea unei funcții analogice [notificată cu numărul C(1998) 2722] (1)

52

1998

L 278

43

 

 

31998D0577

 

 

 

Decizia Comisiei din 16 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind terminalele cu deschidere foarte mică (VSAT) care operează în benzile de frecvență de 4/6 GHz [notificată cu numărul C(1998) 2723] (1)

55

1998

L 278

46

 

 

31998D0578

 

 

 

Decizia Comisiei din 16 septembrie 1998 de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) care operează în benzile de frecvență de 1,5/1,6 GHz [notificată cu numărul C(1998) 2724] (1)

58

1998

L 286

34

 

 

31998L0077

 

 

 

Directiva 98/77/CE a Comisiei din 2 octombrie 1998 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule (1)

63

1998

L 287

25

 

 

31998D0598

 

 

 

Decizia Comisiei din 9 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește agregatele [notificată cu numărul C(1998) 2923] (1)

82

1998

L 287

30

 

 

31998D0599

 

 

 

Decizia Comisiei din 12 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile lichide de etanșare pentru acoperișuri [notificată cu numărul C(1998) 2924] (1)

88

1998

L 287

35

 

 

31998D0600

 

 

 

Decizia Comisiei din 12 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește ansamblurile pentru acoperișuri translucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă) [notificată cu numărul C(1998) 2926] (1)

94

1998

L 287

41

 

 

31998D0601

 

 

 

Decizia Comisiei din 13 octombrie 1998 privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește produsele pentru construcția drumurilor [notificată cu numărul C(1998) 2925] (1)

101

1998

L 289

28

 

 

31998L0071

 

 

 

Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale

106

1998

L 295

18

 

 

31998L0072

 

 

 

Directiva 98/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 octombrie 1998 de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari alții decât coloranții și îndulcitorii

112

1998

L 305

1

 

 

31998L0073

 

 

 

Directiva 98/73/CE a Comisiei din 18 septembrie 1998 de efectuare a celei de-a douăzeci și patra adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (1)

125

 


 

 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.


13/Volumul 024

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

1




/

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


Notă introductivă

În conformitate cu articolul 58 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO L 157, 21.6.2005, p. 203), textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de data aderării, redactate de Consiliu sau Comisie ori de Banca Centrală Europeană în limbile bulgară și română sunt autentice, de la data aderării, în aceleași condiții ca și textele redactate în celelalte limbi oficiale ale Comunităților. Articolul menționat prevede, de asemenea, că textele se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene dacă și textele în limbile actuale au fost publicate.

În conformitate cu acest articol, prezenta ediție specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene se publică în limba română și conține textele actelor obligatorii cu aplicare generală. Prezenta ediție cuprinde actele adoptate din 1952 până la 31 decembrie 2006.

Textele care se publică sunt grupate în 20 de capitole, în funcție de clasificarea existentă în Repertoarul legislației comunitare în vigoare, după cum urmează:

01

Probleme generale, financiare și instituționale

02

Uniunea vamală și libera circulație a mărfurilor

03

Agricultură

04

Pescuit

05

Libera circulație a lucrătorilor și politica socială

06

Dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii

07

Politica în domeniul transporturilor

08

Politica în domeniul concurenței

09

Impozitare

10

Politica economică și monetară și libera circulație a capitalurilor

11

Relații externe

12

Energie

13

Politica industrială și piața internă

14

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

15

Protecția mediului, a consumatorilor și a sănătății

16

Știință, informare și cultură

17

Legislația privind întreprinderile

18

Politica externă și de securitate comună

19

Spațiul de libertate, securitate și justiție

20

Europa cetățenilor

Repertoarul menționat, care se publică bianual în limbile oficiale ale Uniunii Europene, se va publica ulterior și în limba română, urmând a fi incluse trimiteri la prezenta ediție specială. Astfel, repertoarul poate fi utilizat și ca index al prezentei ediții speciale.

Actele publicate în prezenta ediție specială se publică, cu câteva excepții, în forma în care au fost publicate în Jurnalul Oficial în limbile originare. Prin urmare, la utilizarea prezentei ediții speciale trebuie luate în considerare modificările ulterioare sau adaptările ori derogările adoptate de instituții sau de Banca Centrală Europeană ori care sunt prevăzute în Actul de aderare.

În mod excepțional, în anumite cazuri, când anexele tehnice de mari dimensiuni ale actelor se înlocuiesc ulterior cu alte anexe, se va face trimitere numai la ultimul act de înlocuire. Acesta este, în special, cazul anumitor acte care conțin listele codurilor vamale (capitolul 02), al actelor privind transportul, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (capitolele 07 și 13), precum și al anumitor protocoale și anexe la Acordul privind SEE.

De asemenea, Statutul personalului se publică, în mod excepțional, în formă consolidată în care sunt incluse toate modificările până la sfârșitul anului 2005. Modificările efectuate după această dată se publică în versiunea originară.

Edițiile speciale cuprind două sisteme de numerotare:

(i)

numerotarea originară a paginilor Jurnalului Oficial și data publicării din edițiile în limbile olandeză, franceză, germană și italiană, începând cu 1 ianuarie 1973 din edițiile în limbile engleză și daneză, începând cu 1 ianuarie 1981 din ediția în limba greacă, începând cu 1 ianuarie 1986 din edițiile în limbile spaniolă și portugheză, începând cu 1 ianuarie 1995 din edițiile în limbile finlandeză și suedeză și începând cu 1 mai 2004 din edițiile în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană, malteză, maghiară, polonă, slovacă și slovenă.

În numerotarea paginilor există întreruperi întrucât nu toate actele care au fost publicate la data respectivă sunt publicate în prezenta ediție specială. Atunci când se face trimitere la Jurnalul Oficial în citarea actelor, trebuie utilizate numerele paginilor originare;

(ii)

numerotarea paginilor din edițiile speciale, care este continuă și care nu trebuie utilizată pentru citarea actelor.

Până în iunie 1967, numerotarea paginilor Jurnalului Oficial începea de la pagina 1 în fiecare an. După această dată, fiecare număr a început cu pagina 1.

De la 1 ianuarie 1968, Jurnalul Oficial a fost împărțit în două părți:

Legislație („L”),

Comunicări și informări („C”).

La 1 februarie 2003, vechea denumire oficială de „Jurnal Oficial al Comunităților Europene” s-a schimbat, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, aceasta fiind în prezent „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31998D0515


L 232/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua numerică cu integrarea serviciilor (RNIS) paneuropene în modul acces de bază (amendament 1)

[notificată cu numărul C(1998) 1607]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/515/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicare prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standardul armonizat corespunzător sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât este necesar, pentru menținerea accesului la piețe pentru producători, să se permită aranjamente provizorii privind echipamentele agreate în conformitate cu dispozițiile Deciziei 97/346/CE a Comisiei (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la rețeaua publică de telecomunicații și aflate în conformitate cu standardul armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care cuprinde caracteristicile tehnice, cerințele în materie de interfață electrică și mecanică și protocolul de control de acces pe care trebuie să le furnizeze echipamentele terminale realizate de producător sau de mandatarul său astfel încât să poată fi racordate la un punct de referință T sau S și T, în vederea unui acces de bază la nivelul unei interfețe cu o rețea publică de telecomunicații, prezentată drept punct de acces de bază a RNIS paneuropean (Euro-RNIS).

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor menționate la articolul 5 literele (c), (d) și (f) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale menționate de această decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), care îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (3) și 89/336/CEE (4) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a aduce la îndeplinire procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele terminale prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 97/346/CE se abrogă la 20 mai 1998.

(2)   Decizia 94/797/CE a Comisiei (5) se abrogă la 20 mai 1998.

(3)   Echipamentele terminale agreate în conformitate cu Deciziile 94/797/CE și 97/346/CE pot continua să fie comercializate și să fie puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 148, 6.6.1997, p. 19.

(3)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(4)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

(5)  JO L 329, 20.12.1994, p. 14.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Integrated Services Digital Network (ISDN);

Attachment requirements for terminal equipment to connect to an ISDN using ISDN basic acces

[Rețea numerică de integrare a serviciilor (RNIS); Cerințele pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele terminale pentru a putea fi racordate la un RNIS în modul acces de bază]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 3 – noiembrie 1995, astfel cum a fost modificat prin TBR 3 A1 – decembrie 1997

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

6


31998D0516


L 232/10

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) care operează în benzile de frecvență 11/12/14 GHz

[notificată cu numărul C(1998) 1608]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/516/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stații terestre de comunicații prin satelit menționate de standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care include stațiile mobile terestre de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) operând în benzile de frecvență de 11/12/14 GHz.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de către organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună prevăzută la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 litera (a) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special Directivele 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE (3) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Earth Sations and Systems (SES);

Low data rate land mobile satellite earth stations (LMES) operating in the 11/12/14 GHz frequency bands

[Stații terestre și sisteme de comunicații prin satelit (SES); Stații terestre mobile de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) care operează în benzile de frecvență de 11/12/14 GHz]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariat ETSI

TBR 27 – decembrie 1997

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standardizare în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

8


31998D0517


L 232/12

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre transportabile de retransmisie de informații prin satelit (SNG TES) care operează în benzile de frecvență de 11-12/13-14 GHz

[notificată cu numărul C(1998) 1609]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/517/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stațiuni terestre de comunicații prin satelit menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care cuprinde stațiile terestre transportabile de retransmisie de informații operând în benzile de frecvență de 11-12/13-14 GHz.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele pentru stațiuni terestre de comunicații prin satelit menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună prevăzută la alineatul (1), îndeplinesc cerințele tehnice esențiale prevăzute la articolul 5 litera (a) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințelor altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE (3) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Earth Stations and Systems (SES);

Satellite News Gathering Transportable Earth Stations (SNG TES) operating in the 11-12/13-14 GHz frequency bands

[Stații terestre și sisteme de comunicații prin satelit (SES); stații terestre transportabile de retransmisie de informații prin satelit (SNG TES) care operează în benzile de frecvență de 11-12/13-14 GHz]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariat ETSI

TBR 30 – decembrie 1997

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European pentru Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

10


31998D0519


L 232/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind terminalele cu deschidere foarte mică (VSAT) operând în benzile de frecvență de 11/12/14 GHz

[notificată cu numărul C(1998) 1612]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/519/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamente de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea mutuală a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standarde armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cuprinzând terminalele cu deschidere foarte mică (VSAT) care operează în benzile de frecvență de 11/12/14 GHz.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la articolul 5 litera (a) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE (3) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Earth Stations and Systems (SES);

Very Small Aperture Terminal (VSAT); Transmit-only, transmit/receive or receive-only satellite earth stations operating in the 11/12/14 GHz frequency bands

[Stații terestre și sisteme de comunicații prin satelit (SES); Terminale cu deschidere foarte mică (VSAT); Stații terestre de comunicații prin satelit care operează numai în emisie, numai în recepție sau în emisie/recepție în benzile de frecvență de 11/12/14 GHz]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariat ETSI

TBR 28 – decembrie 1997

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile dinDirectiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

12


31998D0520


L 232/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind rețeaua numerică cu integrare a serviciilor (RNIS) paneuropeană în modul de acces primar (amendament 1)

[notificată cu numărul C(1998) 1613]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/520/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipamente terminale pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât este necesar, pentru a menține accesul la piețe pentru producători, să se permită aranjamente tranzitorii privind echipamentele agreate, în conformitate cu dispozițiile Deciziei 97/347/CE a Comisiei (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cuprinzând caracteristicile tehnice, cerințele în materie de interfață electrică și mecanică și protocolul privind controlul de acces pe care trebuie să le furnizeze echipamentele terminale destinate de fabricant sau mandatarul său să poată fi racordate la un punct de referință T sau S și T, în vederea unui acces primar la nivel de interfață cu o rețea publică de telecomunicații, prezentată drept punct de acces primar al RNIS paneuropean (Euro-RNIS).

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 literele (c), (d) și (f) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale menționate de prezenta decizie sunt conforme reglementării tehnice comune prevăzute la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (3) și 89/336/CEE ale Consiliului (4).

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează utilizarea, privind echipamentele terminale cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat în anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 97/347/CE se abrogă la 20 mai 1998.

(2)   Decizia 94/796/CE (5) se abrogă la 20 mai 1998.

(3)   Echipamentele terminale agreate în conformitate cu Deciziile 97/347/CE și 94/796/CE pot continua să fie introduse pe piață și puse în stare de funcționare.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 148, 6.6.1997, p. 24.

(3)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(4)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.

(5)  JO L 329, 20.12.1994, p. 1.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Integrated Services Digital Network (ISDN);

Attachment requirements for terminal equipment to connect to an ISDN using ISDN primary rate access

[Rețeaua numerică cu integrarea serviciilor (RNIS); cerințe pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele terminale pentru a putea fi racordate la un RNIS în modul acces primar]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 4 – noiembrie 1995, astfel cum a fost modificat prin TBR 4 A1 – decembrie 1997

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

15


31998D0521


L 232/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind modul pachet al RNIS care utilizează accesul de bază

[notificată cu numărul C(1998) 1614]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/521/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipamente terminale pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât este necesar, pentru a menține accesul la piețe pentru producători, să se permită aranjamente tranzitorii privind echipamentele agreate, în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate de standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cuprinzând caracteristicile tehnice, cerințele în materie de interfață electrică și mecanică și protocolul privind controlul de acces pe care trebuie să le furnizeze echipamentele terminale destinate de fabricant sau reprezentantul său să poată fi racordate la un punct de referință T sau S și T în vederea realizării unui acces de bază la nivelul unei interfețe cu o rețea publică de telecomunicații, prezentată drept punct de acces de bază ale RNIS paneuropean (Euro-RNIS) și care trebuie să servească apelurilor ce folosesc serviciile de bază în modul pachet la cerere.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 literele (c)-(f) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE (3) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele terminale menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Reglementările de drept intern în materie de omologare care cuprind echipamentele menționate de standardul armonizat menționat în anexă se abrogă la trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(2)   Echipamentele terminale agreate în conformitate cu reglementările de drept intern menționate pot continua să fie comercializate pe piața lor națională, respectiv să fie puse în stare de funcționare.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Integrated Services Digital Network (ISDN);

Attachment requirements for packet mode terminal equipment to connect to an ISDN using ISDN basic acces

[Rețea numerică cu integrare a serviciilor (RNIS); cerințe pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele terminale în modul pachet pentru a putea fi racordate la un RNIS în modul acces de bază]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariat

TBR 33 – decembrie 1997

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

18


31998D0522


L 232/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 17 iunie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele în materie de receptoare pentru sistemul paneuropean de teleapel public terestru în Comunitate (ERMES) (a doua ediție)

[notificată cu numărul C(1998) 1615]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/522/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamente pentru stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1),

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipamente terminale pentru care este necesară prezenta reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât este necesar, pentru a menține accesul la piețe pentru producători, să se permită aranjamente tranzitorii privind echipamentele agreate, în conformitate cu dispozițiile Deciziei 95/290/CE a Comisiei (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale de date destinate conectării la sistemul paneuropean de teleapel terestru cunoscut sub denumirea de sistem european de radiomesagerie (ERMES) și menționat de standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care acoperă cerințele în materie de recepție care se aplică echipamentelor terminale ERMES.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 literele (d), (e), (f) și (g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (3) și 89/336/CEE ale Consiliului (4).

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele terminale cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, la 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 95/290/CE se abrogă la 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(2)   Echipamentele terminale agreate în conformitate cu Decizia 95/290/CE pot continua să fie introduse pe piață și puse în stare de funcționare.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 17 iunie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 181, 2.8.1995, p. 21.

(3)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(4)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Radio Equipment and Systems (RES);

Enhanced Radio Message System (ERMES);

Receiver requirements

[Echipamente și sisteme radio (RES) sisteme europene de radiomesagerie (ERMES); cerințe în materie de receptoare]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 7 – ediția a doua, octombrie 1997

(fără introducere)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborată în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

21


31998D0533


L 247/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 3 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile (MES) pentru rețelele de comunicații personale prin satelit (S-PCN), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care operează în benzile de frecvență de 1,6/2,4 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS)

[notificată cu numărul C(1998) 2375]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/533/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituie a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte a acestor standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât propunerea a fost supusă Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE) în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună care urmează să fie adoptată de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care include stațiile terestre mobile (MES) pentru rețelele de comunicații personale prin satelit (S-PCN), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care funcționează în benzile de frecvență de 1,6/2,4 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS).

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la această standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 litera (a) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE ale Consiliului (3).

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Personal Communications Networks (S-PCN); Mobile Earth Stations (MESs), including handheld earth stations, for S-PCN in the 1,6/2,4 GHz bands under the Mobile Satellite Service (MSS)

Terminal essential requirements

[Rețele de comunicații personale prin satelit (S-PCN); stații terestre mobile (MES), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care funcționează în benzile de frecvență de 1,6/2,4 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS) Cerințele esențiale care se aplică terminalelor]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 41 – februarie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

23


31998D0534


L 247/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 3 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile (MES) pentru rețelele de comunicații personale prin satelit (S-PCN), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care operează în benzile de frecvență de 2,0 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS)

[notificată cu numărul C(1998) 2376]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/534/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță;

întrucât trebuie să se adopte standarde armonizate corespunzătoare sau o parte a acestor standarde de punere în practică cerințele esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât propunerea a fost supusă Comitetului ACTE în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună care urmează să fie adoptată de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care cuprinde stațiile terestre mobile (MES) pentru rețelele de comunicații personale prin satelit (S-PCN), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care funcționează în benzile de frecvență de 2,0 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS).

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 litera (a) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE ale Consiliului (3).

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Personal Communications Networks (S-PCN); Mobile Earth Stations (MESs), including handheld earth stations, for S-PCN in the 2,0 GHz bands under the Mobile Satellite Service (MSS)

Terminal essential requirements

[Rețele de comunicații personale prin satelit (S-PCN); stații terestre mobile (MES), inclusiv stațiile terestre portabile pentru S-PCN care operează în benzile de frecvență de 2,0 GHz în cadrul serviciilor mobile prin satelit (MSS) Cerințe esențiale care se aplică terminalelor]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariat ETSI

TBR 42 – februarie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolisx Cede

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

25


31998D0535


L 251/36

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 3 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind sistemul terestru de telecomunicații în avioane (TFTS)

[notificată cu numărul C(1998) 2378]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/535/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte a acestor standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât pentru menținerea accesului la piețe pentru producători este necesar să se permită stabilirea de aranjamente tranzitorii privind echipamentele agreate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

întrucât propunerea a fost supusă Comitetului ACTE în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună care urmează să fie adoptată de prezenta decizie este conformă cu avizul Comitetului ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate de standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cuprinzând caracteristicile tehnice, cerințele în materie de interfață electrică și mecanică și protocolul de control de acces pe care trebuie să le furnizeze echipamentele terminale destinate de fabricant sau de reprezentantul său să fie utilizate în sistemul terestru de telecomunicații în avioane (TFTS).

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale menționate la articolul 5 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele terminale menționate de prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CEE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/366/CEE (3) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele terminale menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat menționat de anexă, de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Reglementările de drept intern în materie de omologare cuprinzând echipamentele menționate în standardul armonizat prevăzut de anexă nu se mai aplică la trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(2)   Echipamentele terminale agreate în conformitate cu reglementările de drept intern menționate pot continua să fie comercializate pe piața lor națională, respectiv să fie puse în stare de funcționare.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Electromagnetic compatibility and Radio Spectrum Matters (ERM); Terrestrial Flight Telecommunications System (TFTS); technical requirements for TFTS

[Chestiuni referitoare la compatibilitatea electromagnetică și la spectrul radioelectric (ERM); sistem terestru de telecomunicații în avioane (TFTS); cerințe tehnice care se aplică la TFTS]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR23: martie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

28


31998L0062


L 253/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


A DOUĂZECI ȘI TREIA DIRECTIVĂ 98/62/CE A COMISIEI

din 3 septembrie 1998

de adaptare la progresul tehnic a anexelor II, III, VI și VII la Directiva 76/768/CEE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (1), modificată ultima dată de Directiva 98/16/CE a Comisiei (2), în special articolul 8 alineatul (2),

după consultarea Comitetului științific pentru cosmetică,

întrucât, în absența unor date științifice noi, în special referitoare la toxicitatea pe termen lung, Comitetului științific pentru cosmetică recomandă interzicerea utilizării moschenei și muscului tibetan în produsele cosmetice, deoarece acestea pot să prezinte un risc pentru sănătatea consumatorilor;

întrucât o evaluare toxicologică suplimentară a clorurii de stronțiu, pe baza noilor date prezentate de industrie, arată că utilizarea substanței menționate poate fi extinsă, fără riscuri de siguranță, la șampoane și produse pentru îngrijirea feței, cu condiția să nu fie depășită concentrația maximă;

întrucât, pe baza celor mai recente date științifice, se poate permite utilizarea clorurii, bromurii și zaharinatului de benzalconiu în calitate de conservanți în produsele cosmetice, sub rezerva respectării cerințelor directivei;

întrucât, pe baza celor mai recente cercetări și date științifice, carbamatul de butil și 3-iodo-2-propinil (carbamat de butil și iodopropinil) poate fi utilizat provizoriu în calitate de conservant în produsele cosmetice, sub rezerva anumitor condiții privind concentrația și utilizarea;

întrucât, pe baza celor mai recente date științifice, substanța 2-(2H-benzotriazol-2-il)-4-metil-6-(2-metil-3-(1,3,3,3-tetrametil-1-(trimetilsilil)oxi)-disiloxanil)propil fenol poate fi utilizată ca filtru UV în produsele cosmetice, sub rezerva respectării cerințelor directivei;

întrucât, pe baza celor mai recente date științifice, esterul 4,4-((6-(((1,1-dimetiletil)amino)carbonil)fenil)amino) 1,3,5-triazin-2,4-diil)diamino)bis-, bis(2-etilhexil) al acidului benzoic se poate utiliza ca filtru UV în produsele cosmetice;

întrucât, pe baza celor mai recente cercetări și date științifice, 4-aminobenzoatul de etil etoxilat, 4-metoxicinamatul de izopentil, 2,4,6-trianilino-(p-carbo-2′-etil-hexil-1′oxi)1,3,5-triazina și salicilatul de 2-etilhexil pot fi utilizate ca filtre UV în produsele cosmetice, sub rezerva respectării cerințelor directivei;

întrucât, pe baza celor mai recente cercetări și date științifice, 3-(4′-metilbenziliden)-d-1 camforul și 3-benziliden camforul pot fi utilizate ca filtre UV în produsele cosmetice;

întrucât măsurile stabilite de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic al directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului din sectorul cu produse cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 76/768/CEE se modifică conform anexei.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că, începând cu 1 iulie 1999, pentru substanțele enumerate în anexă, nici producătorii, nici importatorii stabiliți în Comunitate nu vor introduce pe piață produse care nu îndeplinesc cerințele prezentei directive.

(2)   Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele menționate la alineatul (1), care conțin substanțele enumerate în anexă, nu pot fi vândute sau puse la dispoziția consumatorului final după 30 iunie 2000.

Articolul 3

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 30 iunie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 5

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 262, 27.9.1976, p. 169.

(2)  JO L 77, 14.3.1998, p. 44.


ANEXĂ

Anexele la Directiva 76/768/CEE se modifică după cum urmează:

1.

În anexa II

Se adaugă următoarele numere de ordine:

421.   1,1,3,3,5-pentametil-4,6-dinitroindan (moschenă)

422.   5-terț –butil-1,2,3-trimetil-4,6-dinitrobenzen (musc tibetan)”.

2.

În anexa III

Numărul de ordine 57 se modifică după cum urmează:

„57

Clorură de stronțiu hexahidrat

(a)   Pastă de dinți

3,5 % calculat ca stronțiu. Când se amestecă cu alți compuși de stronțiu permiși, conținutul total de stronțiu nu trebuie să depășească 3,5 %.

 

Conține clorură de stronțiu. Nu se recomandă utilizarea frecventă de către copii.

 

(b)   Șampon și produse pentru îngrijirea feței

2,1 % calculat ca stronțiu. Când se amestecă cu alți compuși de stronțiu permiși, conținutul total de stronțiu nu trebuie să depășească 2,1 %.”

 

 

3.

În anexa VI

(a)

Partea 1

Se adaugă numărul de ordine descris în continuare

a

b

c

d

e

„54

Clorură, bromură și zaharinat de benzalconiu (+)

0,1 % calculat în clorură de benzalconiu

 

A se evita contactul cu ochii”

(b)

Partea 2

Numărul de ordine 16 se șterge.

La numerele de ordine 21 și 29, se înlocuiește „30.06.1998” cu „30.06.1999”.

Numărul de ordine 29 se modifică de asemenea, după cum urmează:

a

b

c

d

e

„29

Butilcarbamatul de 3-iodo-2-propinil (butilcarbamatul de iodopropinil)

0,05 %

A nu se utiliza în igiena bucală și produse pentru buze”

 

4.

În anexa VII

(a)

Partea 1

Se adaugă numerele de ordine descrise în continuare:

a

b

c

d

e

„13

4-Aminobenzoat de etil etoxilat (PEG-25 PABA)

10 %

 

 

14

4-Metoxicinamat de izopentil (Izoamil p-Metoxicinamat)

10 %

 

 

15

2,4,6-Trianailino-(p-carbo-2′-Etihexil -1′oxi)-1,3,5-triazină (Octil triazonă)

5 %

 

 

16

Fenol,2-(2H-benzotriazol-2-il)-4-metil-6-(2-metil-3-(1,3,3,3-tetrametil-1-(trimetilsilil)oxi)-disiloxanil)propil) (Drometrizol trisiloxan)

15 %

 

 

17

esterul 4,4-[(6-{[(1,1-dimetiletil)amino)carbonil)fenil) amino)1,3,5-triazin-2,4-diil)diamino)bis-, bis(2-etilhexil) al acidului benzoic

10 %

 

 

18

3-(4′-metilbenziliden)-d-1 camfor (4-metilbenziliden camfor)

4 %

 

 

19

3-benziliden camfor (3-Benziliden camfor)

2 %

 

 

20

Salicilat de 2-etilhexil (Octil salicilat)

5 %”

 

 

(b)

Partea 2

Numerele de ordine 2, 6, 12, 25, 26 și 32 se șterg.

La numerele de ordine 5, 17 și 29, se înlocuiește „30.06.1998” cu „30.06.1999”.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32


31998D0542


L 254/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 4 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale referitoare la aplicațiile de telefonie pentru rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene, faza II (a doua ediție)

[notificată cu numărul C(1998) 2561]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/542/CEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât trebuie să se adopte standarde armonizate corespunzătoare, sau o parte din aceste standarde, de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât, pentru a menține accesul la piețe pentru producători, este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii privind echipamentele agreate în conformitate cu dispozițiile Deciziei 96/629/CE a Comisiei (2);

întrucât Decizia 96/629/CE trebuie să se abroge la sfârșitul perioadei de tranziție;

întrucât Decizia 97/527/CE a Comisiei (3) trebuie să se abroge la 24 octombrie 1998;

întrucât propunerea a fost supusă comitetului CAET în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (CAET),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate de standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cuprinzând cerințele generale referitoare la telefonie care se aplică echipamentelor terminale ale stațiilor mobile pentru rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene cuprinzând o acoperire de modulație constantă, care funcționează în banda de 900 MHz cu o distanțare între căi de 200 kHz și care recepționează căi de trafic conform principiului AMRT.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale menționate la articolul 5 litera (g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă. Părțile din standard care se aplică sunt indicate în anexa II.

(2)   Echipamentele terminale menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CE (4) și 89/336/CEE (5) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea privind echipamentele terminale cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, elementele aplicabile ale standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1), după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 96/629/CE se abrogă la 4 decembrie 1998.

(2)   Echipamentele terminale, avizate în conformitate cu Decizia 96/629/CE, pot continua să fie puse pe piață și în stare de funcționare.

(3)   Decizia 97/527/CE se abrogă la 24 octombrie 1998.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 282, 1.11.1996, p. 75.

(3)  JO L 215, 7.8.1997. p. 57.

(4)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(5)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

European digital cellular telecommunications system (Phase 2); Attachment requirements for Global System for Mobile communications (GSM) mobile stations; Telephony

[Sistem mondial de telecomunicații mobile; Rețea celulară numerică europeană (faza 2); Specificații ale interconexiunilor pentru un sistem mondial de stații mobile pentru telecomunicații mobile (GSM); Telefonie]

IEST

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

Secretariat

TBR 20 (a treia ediție): februarie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații complementare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații 650, route des Lucioles

F–06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7) rue de la Loi 200

B–1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa de internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


ANEXA II

Părțile aplicabile ale TBR 20

Cerințe TBR 20

14.4.3

30.1

30.2

30.3

30.4

30.5.1

30.6.2

30.7.1

32.2

32.3

32.4

32.7

32.8

32.9

 

 

 

 


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

36


31998D0543


L 254/32

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 4 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele aplicațiilor telefoniei pentru stațiile mobile destinate să fie folosite cu rețelele publice de telecomunicații celulare numerice (faza II) care funcționează în banda DCS 1 800 (a doua ediție)

[notificată cu numărul C(1998) 2562]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/543/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele terminale de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât trebuie să se adopte standarde armonizate corespunzătoare, sau o parte din aceste standarde, de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât pentru a menține accesul la piețe pentru producători este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii privind echipamentele agreate în conformitate cu dispozițiile Deciziei 97/529/CE a Comisiei (2);

întrucât Decizia 97/529/CE se abrogă la sfârșitul perioadei de tranziție;

întrucât propunerea a fost supusă comitetului CAET, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (CAET),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună ce cuprinde cerințele generale referitoare la telefonie care se aplică echipamentelor terminale ale stațiilor mobile pentru rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene cuprinzând o acoperire de modulație constantă, care funcționează în banda de 1 800 MHz cu o distanțare între căi de 200 kHz și cuprinzând căi de trafic conform principiului AMRT. Prezenta decizie se aplică de asemenea și echipamentelor terminale capabile să funcționeze în același timp în benzile de frecvență GSM și DCS 1 800.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale menționate la articolul 5 litera (g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexa I. Părțile standardului care se aplică sunt indicate în anexa II.

(2)   Echipamentele terminale menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (3) și 89/336/CEE (4) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosire, privind echipamentele terminale menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, elemente aplicabile ale standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1), după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 97/529/CE se abrogă la 4 decembrie 1998.

(2)   Echipamentele terminale, avizate în conformitate cu Decizia 97/529/CE, pot continua să fie introduse pe piață și puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 215, 7.8.1997, p. 65.

(3)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(4)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Digital cellular telecommunications system (phase 2); Telephony applications; Attachment requirements for mobile stations in the DCS 1 800 band and additional GSM 900 band

[Sisteme de telecomunicații celulare numerice (faza 2); Interconexiuni necesare pentru stații mobile în banda DCS 1 800 și banda suplimentară GSM 900; Telefonie]

IEST

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

Secretariat

TBR 32 (a doua ediție): martie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

650, route des Lucioles

F–06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

rue de la Loi 200

B–1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa de internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


ANEXA II

Părți aplicabile ale TBR 32

Cerințe TBR 32

14.4.3

30.1

30.2

30.3

30.4

30.5.1

30.6.2

30.7.1

32.2

32.3

32.4

32.7

32.8

32.9

 

 

 

 


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

40


31998L0066


L 257/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 98/66/CE A COMISIEI

din 4 septembrie 1998

de modificare a Directivei 95/31/CE de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru îndulcitorii folosiți în produsele alimentare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizarea în produse alimentare destinate consumului uman (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special articolul 3 alineatul (3) litera (a),

ca urmare a consultării Comitetului științific pentru alimentație umană,

întrucât Directiva 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/83/CE (4), stabilește substanțele care pot fi utilizate ca îndulcitori în produsele alimentare;

întrucât Directiva 95/31/CE a Comisiei din 5 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (5) prevede criteriile de puritate pentru îndulcitorii menționați în Directiva 94/35/CE;

întrucât este necesar, avându-se în vedere progresul tehnic, să se modifice criteriile de puritate stabilite de Directiva 95/31/CE pentru izomalt (E 953); întrucât este, așadar, necesar să se adapteze directiva menționată;

întrucât este necesar să se țină seama de specificațiile și tehnicile de analiză referitoare la îndulcitori stabilite în Codex Alimentarius de către Comitetul mixt de experți pentru aditivii alimentari al FAO/OMS (CMEAA);

întrucât aditivii alimentari obținuți prin metode de fabricație sau din materii prime foarte diferite de cele incluse în evaluarea Comitetului științific pentru alimentație umană sau diferite de cele menționate în prezenta directivă trebuie să fie supuși evaluării de către comitetul menționat, în vederea unei evaluări complete, acordându-se o atenție sporită criteriilor de puritate;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În anexa la Directiva 95/31/CE, textul referitor la E 953 – izomalt se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 27.

(2)  JO L 237, 10.9.1994, p. 1.

(3)  JO L 237, 10.9.1994, p. 3.

(4)  JO L 48, 19.2.1997, p. 16.

(5)  JO L 178, 28.7.1995, p. 1.


ANEXĂ

„E 953 — IZOMALT

Sinonime

Izomaltutoză hidrogenată, palatinoză hidrogenată

Definiție

Denumirea chimică

Izomaltul este un amestec de monozaharide și de dizaharide hidrogenate, ai căror principali componenți sunt dizaharidele:

6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol (1,6-GPS) și Dihidrat de 1-O-α-D-glucopiranozil-D-manitol (1,1-GPM)

Formula chimică

6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol: C12H24O11

Dihidrat de 1-O-α-D-glucopiranozil-D-manitol: C12H24O11.2H2O

Masa moleculară relativă

6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol: 344,32

Dihidrat de 1-O-α-D-glucopiranozil-D-manitol: 380,32

Analiză

Conținut de cel puțin 98 % monozaharide și dizaharide hidrogenate și cel puțin 86 % amestec de 6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol și dihidrat de 1-O-α-glucopiranozil-D-manitol determinat raportat la substanță anhidră.

Descriere

Substanță inodoră, de culoare albă, puțin higroscopică, masă cristalină.

Identificare

A. Solubilitate

Solubil în apă, solubilitate foarte redusă în etanol.

B. Cromatografie în strat subțire

Se examinează prin cromatografie în strat subțire, prin utilizarea unei plăcuțe acoperite cu un strat de silicagel cromatografic de aproximativ 0,2 mm grosime. Principalele pete de pe cromatogramă sunt cele care corespund punctelor 1,1-GPM și 1,6-GPS.

Puritate

Conținut de apă

Cel mult 7 % (metoda Karl Fischer)

Cenușă sulfatată

Cel mult 0,05 % raportat la substanța uscată

D-manitol

Cel mult 3 %

D-sorbitol

Cel mult 6 %

Zaharuri reducătoare

Cel mult 0,3 %, exprimate ca glucoză, raportat la substanța uscată

Nichel

Cel mult 2 mg/kg raportat la substanța uscată

Arsen

Cel mult 3 mg/kg raportat la substanța uscată

Plumb

Cel mult 1 mg/kg raportat la substanța uscată

Metale grele (de exemplu, Pb)

Cel mult 10 mg/kg raportat la substanța uscată.”


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

42


31998D0574


L 278/30

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 16 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare la rețeaua publică de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene, faza II (a doua ediție)

[notificată cu numărul C(1998) 2720]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/574/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât este necesar să se adopte standarde armonizate corespunzătoare, sau o parte din aceste standarde, de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât pentru menținerea accesului la piețe pentru producători este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii privind echipamentele agreate în conformitate cu dispozițiile Deciziei 96/630/CE a Comisiei (2);

întrucât Decizia 96/630/CE se abrogă la sfârșitul perioadei de tranziție;

întrucât Decizia 97/526/CE a Comisiei (3) se abrogă la 24 octombrie 1998;

întrucât propunerea a fost supusă comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (CAET) în conformitate cu articolul 29 alineatul (1);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul CAET,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună cuprinzând cerințele de acces care se aplică echipamentelor terminale ale rețelei de telecomunicații mobile terestre celulare numerice paneuropene ce folosesc o acoperire de modulație constantă, funcționând în banda de 900 MHz cu o distanțare între căi de 200 kHz și cuprinzând căi de trafic conform principiului AMRT.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 literele (c)-(f) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexa I. Părțile standardului care se aplică sunt indicate în anexa II.

(2)   Echipamentele terminale menționate de prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 13/98/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CE (4) și 89/336/CE (5) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele terminale cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a elementelor aplicabile ale standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1), după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 96/630/CE se abrogă la trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(2)   Echipamentele terminale agreate în conformitate cu Decizia 96/630/CE pot continua să fie introduse pe piață și puse în funcțiune, cu condiția ca această aprobare să nu fie acordată la mai mult de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(3)   Decizia 97/526/CE se abrogă la 24 octombrie 1998.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 282, 1.11.1996, p. 79.

(3)  JO L 215, 7.8.1997, p. 54.

(4)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(5)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

European digital cellular telecommunications system (Phase 2);

Attachment requirements for Global System for Mobile communications (GSM) mobile stations;

Access

[Sistem de telecomunicații celulare numerice europene (Faza 2);

Cerințe de racordare care se aplică stațiilor mobile ale sistemului GSM (Global System for Mobile Communications) Acces]

IEST Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

Secretariat TBR 19 (a cincea ediție) – martie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:


Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

650, route des Lucioles

F–06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

rue de la Loi 200

B–1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa de internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


ANEXA II

Părți aplicabile ale TBR 19 (a cincea ediție)

Cerințe TBR 19

11.1.1

11.1.2

11.2

11.3

11.4

11.5

12.1.1

12.1.2

12.2.1

12.2.2

13.1

13.2

13.3-1

13.4

14.1.1.2

14.1.2.2

14.2.1

14.2.2

14.2.3

14.2.4

14.3

14.4.1

14.4.2

14.4.4

14.4.5

14.5.1

14.5.2

14.6.1

14.6.2

14.7.1

14.8.1

14.8.2

15

16

17.1

17.2

18

19.1

19.2

19.3

20.1

20.2

20.3

20.4

20.5

20.6

20.7

20.8

20.9

20.10

20.11

20.12

20.13

20.15

20.16

20.17

20.19

21.1

21.2

21.3.1

21.3.2

21.4

22

25.2.1.1.1

25.2.1.1.2.1

25.2.1.1.2.2

25.2.1.1.2.3

25.2.1.1.3

25.2.1.1.4

25.2.1.2.1

25.2.1.2.2

25.2.1.2.3

25.2.1.2.4

25.2.2.1

25.2.2.2

25.2.2.3

25.2.3

25.2.4.3

25.2.5.1

25.2.5.2

25.2.6.1

25.2.6.2

25.2.7

26.2.1.1

26.2.1.2

26.2.1.3

26.2.2

26.2.3

26.2.4 pr1

26.2.4 pr2

26.2.4 pr3

26.2.4 pr4

26.2.4 pr5

26.2.4 pr6

26.2.4 pr7

26.2.4 pr8

26.5.1

26.5.2.1.1

26.5.2.1.2

26.5.2.2

26.5.2.3

26.5.3.1

26.5.3.2

26.5.3.3

26.5.3.4

26.5.4.1

26.5.5.1.1.1

26.5.5.1.1.2

26.5.5.1.2

26.5.5.2.1

26.5.5.2.3

26.5.5.3.1.1

26.5.5.3.2

26.5.6.1.1

26.5.6.1.2

26.5.6.2.1

26.5.6.2.4

26.5.6.3

26.5.7.1.1

26.5.7.1.3

26.5.7.1.4

26.5.7.2

26.5.7.3

26.6.1.1

26.6.1.2

26.6.1.3

26.6.1.4

26.6.2.1.1

26.6.2.1.2

26.6.2.1.3

26.6.2.2

26.6.2.3.1

26.6.2.3.2

26.6.2.4

26.6.2.5

26.6.3.1

26.6.3.2

26.6.3.3

26.6.3.4

26.6.3.6

26.6.4.1

26.6.4.2.2

26.6.5.1-1

26.6.5.1-2

26.6.5.1-3

26.6.5.1-4

26.6.5.1-5

26.6.5.1-6

26.6.5.1-7

26.6.5.1-8

26.6.5.2-1

26.6.5.2-2

26.6.5.2-3

26.6.5.2-4

26.6.5.2-5

26.6.5.2-6

26.6.5.2-7

26.6.5.2-8

26.6.5.2-9

26.6.5.2-10

26.6.5.3-1

26.6.5.3-2

26.6.5.4-1

26.6.5.4-2

26.6.5.4-3

26.6.5.4-4

26.6.5.5.1

26.6.5.5.2

26.6.5.6

26.6.5.7

26.6.5.8

26.6.5.9

26.6.6.1

26.6.7.1

26.6.8.4

26.6.8.5

26.6.12.1

26.6.12.2

26.6.12.3

26.6.12.4

26.6.13.3

26.6.13.5

26.6.13.6

26.6.13.8

26.6.13.9

26.6.13.10

26.7.1

26.7.2.1

26.7.2.2

26.7.3.1

26.7.3.2

26.7.4.1

26.7.4.2.1

26.7.4.2.2-1

26.7.4.2.2-2

26.7.4.2.3

26.7.4.2.4 pr1

26.7.4.3.1

26.7.4.3.2

26.7.4.3.3

26.7.4.3.4

26.7.4.5.1

26.7.4.5.2

26.7.4.6

26.7.5.3

26.7.5.5

26.7.5.7.1

26.8.1.2.2.1

26.8.1.2.2.2

26.8.1.2.3.2

26.8.1.2.3.5

26.8.1.2.3.6

26.8.1.2.4.2

26.8.1.2.4.3

26.8.1.2.4.4

26.8.1.2.4.5

26.8.1.2.4.6

26.8.1.2.4.7

26.8.1.2.4.8

26.8.1.2.4.13

26.8.1.2.5.2

26.8.1.2.5.3

26.8.1.2.6.2

26.8.1.2.6.3

26.8.1.2.6.5

26.8.1.2.6.6

26.8.1.2.7.1

26.8.1.2.7.3

26.8.1.2.8.1

26.8.1.2.9.1

26.8.1.2.9.2

26.8.1.2.9.4

26.8.1.3.1.1

26.8.1.3.3.1

26.8.1.3.3.3

26.8.1.3.3.4

26.8.1.3.4.2

26.8.1.3.4.3

26.8.1.3.4.8

26.8.1.3.5.2

26.8.1.3.5.3

26.8.1.3.5.4

26.8.1.3.5.5

26.8.1.4.2.1

26.8.1.4.3.1

26.8.1.4.3.2

26.8.1.4.5.1

26.8.2.1

26.8.2.2

26.8.2.3

26.8.3

26.9.2

26.9.3

26.9.4

26.9.5

26.9.6.1.1

26.9.6.1.2

26.9.6.2.1

26.9.6.2.2

26.10.2.1

26.10.2.4.1

26.10.2.4.2

26.12.1

26.12.2.1

26.10.2.2

26.10.2.3

26.10.2.5

26.10.3.1

26.12.2.2

26.12.3

26.12.4

26.12.5

27.3

27.4

27.5

27.6

27.7

27.10

27.11.1.1

27.11.1.2

27.11.1.3

27.11.1.4

27.11.1.5

27.11.2.1

27.11.2.2

27.11.2.3

27.11.2.4

27.11.3

27.12.1

27.12.2

27.14.3

27.14.4

27.17.1.1

27.17.1.2

27.17.1.3

27.17.1.4

27.17.1.5.1

27.17.1.5.2

27.17.1.5.3

27.17.1.5.4

27.17.2.1.1

27.17.2.1.2

27.17.2.2

27.17.2.3

27.17.2.5

27.18.1

27.18.2

27.19

27.20

27.21.1

27.21.3

27.21.4

29.3.2.6.7

29.3.2.6.9

29.3.3.2

29.3.3.3

29.3.3.5

31.6.1.1

31.6.1.2

31.6.1.5

31.6.1.6

31.6.1.7

31.6.1.8

31.6.2.1

31.6.2.2

31.6.2.3

31.6.2.4

31.6.2.5

31.8.1.1

31.8.3.1

31.10

32.11

32.12

33.6

34.2.1

34.2.2

34.2.3

34.2.5.3

34.3

 

 

 


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

47


31998D0575


L 278/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 16 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind cerințele generale de racordare care se aplică stațiilor mobile destinate să fie utilizate cu rețele publice de telecomunicații celulare numerice faza II, care funcționează în banda GSM 1 800 (a doua ediție)

[notificată cu numărul C(1998) 2721]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/575/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale de telecomunicații pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât este necesar să se adopte standarde armonizate corespunzătoare, sau o parte din aceste standarde, de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât pentru a menține accesul pe piață pentru producători este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii privind echipamentele agreate în conformitate cu dispozițiile Deciziei 97/528/CE a Comisiei (2);

întrucât Decizia 97/528/CE se abrogă la sfârșitul perioadei de tranziție;

întrucât propunerea a fost prezentată comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (CAET), în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul CAET,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate conectării la o rețea publică de telecomunicații și menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună care acoperă cerințele de acces care se aplică echipamentelor terminale destinate să fie utilizate cu rețelele publice de telecomunicații celulare numerice Faza II care funcționează în banda DCS 1 800, cu o distanțare între căi de 200 kHz și cuprinzând căile de trafic conform principiului AMRT. Prezenta decizie se aplică, de asemenea, și echipamentelor terminale capabile să funcționeze în același timp în benzile de frecvență GSM 900 și GSM 1 800.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale menționate la articolul 5 literele (c)-(f) din Directiva 98/13/CEE. Trimiterea la acest standard figurează în anexa I. Părțile standardului care se aplică sunt indicate la anexa II.

(2)   Echipamentele terminale menționate de prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (3) și 89/336/CEE (4) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele terminale cuprinse la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a elementelor aplicabile ale standardului armonizat menționat la articolul 2 alineatul (1), după intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Decizia 97/528/CE se abrogă la trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

(2)   Echipamentele terminale avizate în conformitate cu Decizia 97/528/CE pot continua să fie introduse pe piață și puse în funcțiune, cu condiția ca această aprobare să nu fie acordată la mai mult de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 215, 7.8.1997, p. 60.

(3)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(4)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXA I

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Digital cellular telecommunications system (Phase 2);

Attachment requirements for mobile stations in the DCS 1800 band and additional GSM 900 band;

Access

[Sistem de telecomunicații celulare numerice (faza 2); Cerințe de racordare care se aplică stațiilor mobile care funcționează în banda DSC 1 800 și în banda GSM 900 suplimentară.

Acces]

IEST

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații Secretariat

TBR 31 (a doua ediție) – martie 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborată în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European pentru Standardizare în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F–06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

rue de la Loi 200

B–1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


ANEXA II

Părți aplicabile ale TBR 31 (a doua ediție)

Cerințe TBR 31

11.1.1

11.1.2

11.2

11.3

11.4

11.5

12.1.1

12.1.2

12.2.1

12.2.2

13.1

13.2

13.3-1

13.4

14.1.1.2

14.1.2.2

14.2.1

14.2.2

14.2.3

14.2.4

14.3

14.4.1

14.4.2

14.4.4

14.4.5

14.5.1

14.5.2

14.6.1

14.6.2

14.7.1

14.8.1

14.8.2

15

16

17.1

17.2

18

19.1

19.2

19.3

20.1

20.2

20.3

20.4

20.5

20.6

20.7

20.8

20.9

20.10

20.11

20.12

20.13

20.15

20.16

20.17

20.19

20.20.1

20.20.2

21.1

21.2

21.3.1

21.3.2

21.4

22

25.2.1.1.1

25.2.1.1.2.1

25.2.1.1.2.2

25.2.1.1.2.3

25.2.1.1.3

25.2.1.1.4

25.2.1.2.1

25.2.1.2.2

25.2.1.2.3

25.2.1.2.4

25.2.2.1

25.2.2.2

25.2.2.3

25.2.3

25.2.4.3

25.2.5.1

25.2.5.2

25.2.6.1

25.2.6.2

25.2.7

26.2.1.1

26.2.1.2

26.2.1.3

26.2.2

26.2.3

26.2.4 pr1

26.2.4 pr2

26.2.4 pr3

26.2.4 pr4

26.2.4 pr5

26.2.4 pr6

26.2.4 pr7

26.2.4 pr8

26.5.1

26.5.2.1.1

26.5.2.1.2

26.5.2.2

26.5.2.3

26.5.3.1

26.5.3.2

26.5.3.3

26.5.3.4

26.5.4.1

26.5.5.1.1.1

26.5.5.1.1.2

26.5.5.1.2

26.5.5.2.1

26.5.5.2.3

26.5.5.3.1.1

26.5.5.3.2

26.5.6.1.1

26.5.6.1.2

26.5.6.2.1

26.5.6.2.4

26.5.6.3

26.5.7.1.1

26.5.7.1.3

26.5.7.1.4

26.5.7.2

26.5.7.3

26.6.1.1

26.6.1.2

26.6.1.3

26.6.1.4

26.6.2.1.1

26.6.2.1.2

26.6.2.1.3

26.6.2.2

26.6.2.3.1

26.6.2.3.2

26.6.2.4

26.6.2.5

26.6.3.1

26.6.3.2

26.6.3.3

26.6.3.4

26.6.3.6

26.6.4.1

26.6.4.2.2

26.6.5.1-1

26.6.5.1-2

26.6.5.1-3

26.6.5.1-4

26.6.5.1-5

26.6.5.1-6

26.6.5.1-7

26.6.5.1-8

26.6.5.2-1

26.6.5.2-2

26.6.5.2-3

26.6.5.2-4

26.6.5.2-5

26.6.5.2-6

26.6.5.2-7

26.6.5.2-8

26.6.5.2-9

26.6.5.2-10

26.6.5.3-1

26.6.5.3-2

26.6.5.4-1

26.6.5.4-2

26.6.5.4-3

26.6.5.4-4

26.6.5.5.1

26.6.5.5.2

26.6.5.6

26.6.5.7

26.6.5.8

26.6.5.9

26.6.6.1

26.6.7.1

26.6.8.4

26.6.8.5

26.10.2.1

26.10.2.2

26.10.2.3

26.10.2.5

26.10.3.1

26.6.12.1

26.6.12.2

26.6.12.3

26.6.12.4

26.6.13.3

26.6.13.5

26.6.13.6

26.6.13.8

26.6.13.9

26.6.13.10

26.7.1

26.7.2.1

26.7.2.2

26.7.3.1

26.7.3.2

26.7.4.1

26.7.4.2.1

26.7.4.2.2-1

26.7.4.2.2-2

26.7.4.2.3

26.7.4.2.4 pr1

26.7.4.3.1

26.7.4.3.2

26.7.4.3.3

26.7.4.3.4

26.7.4.5.1

26.7.4.5.2

26.7.4.6

26.7.5.3

26.7.5.5

26.7.5.7.1

26.8.1.2.2.1

26.8.1.2.2.2

26.8.1.2.3.2

26.8.1.2.3.5

26.8.1.2.3.6

26.8.1.2.4.2

26.8.1.2.4.3

26.8.1.2.4.4

26.8.1.2.4.5

26.8.1.2.4.6

26.8.1.2.4.7

26.8.1.2.4.8

26.8.1.2.4.13

26.8.1.2.5.2

26.8.1.2.5.3

26.8.1.2.6.2

26.8.1.2.6.3

26.8.1.2.6.5

26.8.1.2.6.6

26.8.1.2.7.1

26.8.1.2.7.3

26.8.1.2.8.1

26.8.1.2.9.1

26.8.1.2.9.2

26.8.1.2.9.4

26.8.1.3.1.1

26.8.1.3.3.1

26.8.1.3.3.3

26.8.1.3.3.4

26.8.1.3.4.2

26.8.1.3.4.3

26.8.1.3.4.8

26.8.1.3.5.2

26.8.1.3.5.3

26.8.1.3.5.4

26.8.1.3.5.5

26.8.1.4.2.1

26.8.1.4.3.1

26.8.1.4.3.2

26.8.1.4.5.1

26.8.2.1

26.8.2.2

26.8.2.3

26.8.3

26.9.2

26.9.3

26.9.4

26.9.5

26.9.6.1.1

26.9.6.1.2

26.9.6.2.1

26.9.6.2.2

26.11.2.1

26.11.2.2.1

26.11.2.2.2

26.11.2.3

26.11.3.1

26.11.3.2

26.11.5.1

26.12.1

26.12.2.1

26.12.2.2

26.12.3

26.12.4

26.12.5

27.3

27.4

27.5

27.6

27.7

27.10

27.11.1.1

27.11.1.2

27.11.1.3

27.11.1.4

27.11.1.5

27.11.2.1

27.11.2.2

27.11.2.3

27.11.2.4

27.11.3

27.12.1

27.12.2

27.14.3

27.14.4

27.17.1.1

27.17.1.2

27.17.1.3

27.17.1.4

27.17.1.5.1

27.17.1.5.2

27.17.1.5.3

27.17.1.5.4

27.17.2.1.1

27.17.2.1.2

27.17.2.2

27.17.2.3

27.17.2.5

27.18.1

27.18.2

27.19

27.20

27.21.1

27.21.3

27.21.4

29.3.2.6.7

29.3.2.6.9

29.3.3.2

29.3.3.3

29.3.3.5

31.6.1.1

31.6.1.2

31.6.1.5

31.6.1.6

31.6.1.7

31.6.1.8

31.6.2.1

31.6.2.2

31.6.2.3

31.6.2.4

31.6.2.5

31.8.1.1

31.8.3.1

31.10

32.11

32.12

33.6

34.2.1

34.2.2

34.2.3

34.2.5.3

34.3

 

 


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

52


31998D0576(01)


L 278/40

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 16 septembrie 1998

privind reglementarea tehnică comună a cerințelor de racordare aplicabile echipamentelor terminale pentru conectarea la rețelele telefonice publice comutate (RTPC) și introducerea unei funcții analogice

[notificată cu numărul C(1998) 2722]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/576/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele pentru stații terestre de comunicare prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității acestora (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura care identifică tipul de echipamente terminale pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă referitoare la domeniul de aplicare al respectivei reglementări în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din directiva menționată anterior;

întrucât ar trebui adoptate standardele armonizate corespunzătoare sau părți din respectivele standarde, prin punerea în aplicare a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât, pentru a asigura accesul permanent al producătorilor la piețe, este necesar să se permită înțelegeri tranzitorii privind echipamentele aprobate conform reglementărilor de drept intern privind omologările;

întrucât propunerea a fost prezentată Comitetului (ACTE), în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor terminale destinate să fie conectate la o rețea publică de telecomunicații, care intră în domeniul de aplicare a standardului armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună ce cuprinde cerințele de racordare aplicabile echipamentelor terminale care integrează o funcție analogică capabilă să suporte servicii de telefonie analogică în cazurile justificate, atunci când sunt conectate la interfața analogică a unui RTPC în Comunitate.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat, elaborat de organismul de standardizare competent, pentru punerea în aplicare, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 5 litera (g) din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la respectivul standard este menționată de anexă.

(2)   Echipamentele terminale care fac obiectul prezentei decizii sunt conforme cu reglementarea tehnică comună prevăzută la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele prevăzute de celelalte directive aplicabile, în special cele ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE (3) ale Consiliului.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate să pună în aplicare procedurile prevăzute la articolul 10 din Directiva 98/13/CE utilizează sau asigură utilizarea, în ceea ce privește echipamentele terminale reglementate de articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, a standardului armonizat prevăzut de anexă după notificarea prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Reglementările de drept intern privind omologarea care au ca obiect echipamentele ce intră în domeniul de aplicare a standardului armonizat menționat de anexă încetează a se aplica în termen de douăsprezece luni de la data adoptării prezentei decizii.

(2)   Echipamentele terminale, aprobate în temeiul unor astfel de reglementări naționale privind omologarea, pot fi introduse în continuare pe piața națională respectivă și puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Rețeaua Telefonică Publică Comutată (RTPC)

Cerințe de racordare aplicabile echipamentelor terminale care integrează o funcție de microtelefon analogic capabilă să suporte servicii de telefonie analogică în cazuri justificate, atunci când sunt conectate la interfața analogică a unui RTPC în Europa

ETSI

Institutul European de Standardizare în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR38: mai 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile în domeniu, prevăzute de Directiva 83/189/CEE a Consiliului.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior se poate obține de la următoarele adrese:

Institutul European de Standardizare în Telecomunicații

650 route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 — (BU 31, 1/7),

Rue de la Loi/Wetstraat 200,

B-1049 Bruxelles

sau de la orice altă organizație responsabilă cu punerea la dispoziție a standardelor ETSI, a căror listă se poate consulta la adresa de Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

55


31998D0577


L 278/43

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 16 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind terminalele cu deschidere foarte mică (VSAT) care operează în benzile de frecvență de 4/6 GHz

[notificată cu numărul C(1998) 2723]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/577/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare sau o parte din aceste standarde de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât, pentru a menține accesul pe piață pentru producători, este necesar să se permită aranjamente tranzitorii privind echipamentele aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern în materie de omologare;

întrucât propunerea a fost supusă Comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (ACTE), în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie este conformă cu avizul ACTE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună referitoare la terminale cu deschidere foarte mică (VSAT) care operează în benzile de frecvență de 4/6 GHz.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexă.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună prevăzută la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale menționate la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE ale Consiliului (3).

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, elemente aplicabile ale standardului armonizat menționat în anexă după notificarea prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Reglementările de drept intern în materie de omologare referitoare la echipamentele menționate în standardul armonizat menționat de anexă nu se mai aplică la trei luni de la data adoptării prezentei decizii.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit aprobate în conformitate cu reglementările de drept intern menționate pot continua să fie comercializate pe piața lor națională, respectiv să fie puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,16 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXĂ

Trimitere la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat prevăzut la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Earth Stations and Systems (SES);

Very Small Aperture Terminal (VSAT) transmit-only, transmit-and-receive, receive-only satellite earth stations operating in the 4 GHz and 6 GHz frequency bands

[Stații terestre și sisteme de comunicații prin satelit (SES); stații terestre de comunicații prin satelit de tip VSAT (terminal cu deschidere foarte mică) care operează numai în emisie, numai în recepție sau în emisie/recepție în benzile de frecvență de 4 GHz și 6 GHz]

ETSI

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

Secretariatul ETSI

TBR 43 – mai 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standarde în Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standarde în Telecomunicații

650, route des Lucioles

F-06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

Rue de la Loi/Wetstraat 200

B-1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor ETSI, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

58


31998D0578


L 278/46

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 16 septembrie 1998

de stabilire a unei reglementări tehnice comune privind stațiile terestre mobile de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) care operează în benzile de frecvență de 1,5/1,6 GHz

[notificată cu numărul C(1998) 2724]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/578/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 98/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 1998 privind echipamentele terminale de telecomunicații și echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit, inclusiv recunoașterea reciprocă a conformității lor (1), în special articolul 7 alineatul (2) a doua liniuță,

întrucât Comisia adoptă măsura ce identifică tipul de echipament de stație terestră de comunicații prin satelit pentru care este necesară o reglementare tehnică comună, precum și declarația aferentă privind domeniul acestei reglementări, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) prima liniuță din Directiva 98/13/CE;

întrucât trebuie să se adopte standardele armonizate corespunzătoare, sau o parte din aceste standarde, de punere în practică a cerințelor esențiale care trebuie transpuse în reglementări tehnice comune;

întrucât pentru a menține accesul pe piață pentru producători este necesar să se permită aranjamente tranzitorii privind echipamentele aprobate conform reglementărilor de drept intern în materie de omologare;

întrucât propunerea a fost supusă comitetului de aprobare a echipamentelor de telecomunicații (CAET), în conformitate cu articolul 29 alineatul (2);

întrucât reglementarea tehnică comună prevăzută de prezenta decizie conformă cu avizul CAET,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prezenta decizie se aplică echipamentelor de stații terestre de comunicații prin satelit menționate în standardul armonizat definit la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezenta decizie stabilește o reglementare tehnică comună referitoare la stațiile mobile terestre de comunicații prin satelit cu debit scăzut de date (LMES) operând în benzile de frecvență de 1,5/1,6 GHz.

Articolul 2

(1)   Reglementarea tehnică comună include standardul armonizat care a fost elaborat de organismul de standardizare competent pentru punerea în practică, în măsura posibilului, a cerințelor esențiale prevăzute la articolul 17 din Directiva 98/13/CE. Trimiterea la acest standard figurează în anexa I.

(2)   Echipamentele terminale menționate în prezenta decizie sunt conforme cu reglementarea tehnică comună menționată la alineatul (1), îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute la articolul 5 literele (a) și (b) din Directiva 98/13/CE și îndeplinesc cerințele altor directive aplicabile, în special ale Directivelor 73/23/CEE (2) și 89/336/CEE (3) ale Consiliului.

(3)   Tabelul A din anexa II prezintă limitele emisiilor parazite peste 1 000 MHz și în exteriorul benzilor de la 1 626,5 MHz la 1 645,5 MHz și de la 1 656,6 MHz la 1 660,5 MHz, care se aplică înainte de 1 iunie 2002. Tabelul B din anexa II prezintă limitele corespondente care se aplică începând cu 1 iunie 2002.

Articolul 3

Organismele notificate desemnate pentru a duce la bun sfârșit procedurile menționate la articolul 10 din Directiva 98/13/CE folosesc sau garantează folosirea, privind echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit prevăzute la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, elemente aplicabile ale standardului armonizat menționat în anexă de la data notificării prezentei decizii.

Articolul 4

(1)   Reglementările de drept intern în materie de omologare referitoare la echipamentele menționate în standardul armonizat din anexă nu se mai aplică la trei luni de la data adoptării prezentei decizii.

(2)   Echipamentele de stații terestre de comunicații prin satelit aprobate conform reglementărilor de drept intern menționate pot continua să fie comercializate pe piața lor națională, respectiv să fie puse în funcțiune.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 septembrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 74, 12.3.1998, p. 1.

(2)  JO L 77, 26.3.1973, p. 29.

(3)  JO L 139, 23.5.1989, p. 19.


ANEXA I

Trimiterea la standardul armonizat aplicabil

Standardul armonizat menționat la articolul 2 din prezenta decizie este următorul:

Satellite Earth Stations and Systems (SES);

Low data rate Land Mobile satellite Earth Stations (LMES) operating in the 1,5/1,6 GHz frequency bands

[Stații și sisteme terestre de satelit (SES);

Stații terestre mobile de satelit cu debit scăzut de date (LMES) care operează în benzile de frecvență de 1,5/1,6 GHz]

IEST

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

Secretariat

TBR 26: mai 1998

(cu excepția introducerii)

Informații suplimentare

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații este recunoscut în conformitate cu Directiva 83/189/CEE a Consiliului (1).

Standardul armonizat menționat anterior a fost elaborat în temeiul unui mandat emis în conformitate cu procedurile aplicabile din Directiva 83/189/CEE.

Textul integral al standardului armonizat menționat anterior poate fi obținut de la:

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații

650, route des Lucioles

F–06921 Sophia Antipolis Cedex

Comisia Europeană

DG XIII/A/2 – (BU 31, 1/7)

rue de la Loi 200

B–1049 Bruxelles

sau de la orice alt organism responsabil de difuzarea standardelor IEST, a căror listă figurează la adresa Internet www.ispo.cec.be.


(1)  JO L 109, 26.4.1983, p. 8.


ANEXA II

TABELUL A

Limitele emisiilor parazite peste 1 000 MHz și în exteriorul benzilor de la 1 626,5 MHz la 1 645,5 MHz și de la 1 656,5 MHz la 1 660,5 MHz, care se aplică înainte de 1 iunie 2002

Gama de frecvențe

(MHz)

Undă electromagnetică activată

Undă electromagnetică întreruptă

Limită PIRE

(dBW)

Lățimea de bandă de măsurat

(kHz)

Limita PIRE

(dBW)

Lățimea de bandă de măsurat

(kHz)

1 000 la 1 525

49

100

48

100

1 525 la 1 559

49

100

17

3

1 559 la 1 600

49

100

48

100

1 600 la 1 626

74

100

48

100

1 626 la 1 626,5

84

3

48

100

1 645,5 la 1 645,6

104

3

57

3

1 645,6 la 1 646,1

84

3

57

3

1 646,1 la 1 655,9

74

3

57

3

1 655,9 la 1 656,4

84

3

57

3

1 656,4 la 1 656,5

104

3

57

3

1 660,5 la 1 661

84

3

48

100

1 661 la 1 690

74

100

48

100

1 690 la 3 400

49

(nota 2)

100

48

100

3 400 la 10 700

55

(nota 3)

100

48

100

10 700 la 21 200

61

100

54

100

21 200 la 40 000

67

100

60

100

Nota 1 Limitele inferioare se aplică frecvențelor de tranziție.

Nota 2 În banda de la 3 253,0 MHz la 3 321,0 MHz, valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 82 dBW. În restul acestei benzi se aplică limita de putere indicată în acest tabel.

Nota 3 În fiecare bandă de la 4 879,5 MHz la 4 981,5 MHz, de la 6 506,0 MHz la 6 642,0 MHz și de la 8 132,5 MHz la 8 302,5 MHz, valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 72 dBW. În banda de la 9 759,0 MHz la 9 963,0 MHz, puterea maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 61 dBW. În restul acestei benzi se aplică limita de putere indicată în acest tabel.


TABELUL B

Limitele emisiilor parazite peste 1 000 MHz și în exteriorul benzilor de la 1 626,5 MHz la 1 645,5 MHz și de la 1 656,6 MHz la 1 660,5 MHz, care se aplică de la 1 iunie 2002

Gama de frecvențe

(MHz)

Undă electromagnetică activată

Undă electromagnetică întreruptă

Limita PIRE

(dBW)

Lățimea de bandă de măsurat

(kHz)

Limita PIRE

(dBW)

Lățimea de bandă de măsurat

(kHz)

1 000 la 1 525

49

100

48

100

1 525 la 1 559

49

100

17

3

1 559,0 la 1 580,42

50

1 000

50

1 000

1 580,42 la 1 605,0

50

1 000

50

1 000

1 605,0 la 1 610,0

(nota 4)

100

(nota 5)

100

1 610 la 1 626,0

74

100

48

100

1 626 la 1 626,5

84

3

48

100

1 645,5 la 1 645,6

104

3

57

3

1 645,6 la 1 646,1

84

3

57

3

1 646,1 la 1 655,9

74

3

57

3

1 655,9 la 1 656,4

84

3

57

3

1 656,4 la 1 656,5

104

3

57

3

1 660,5 la 1 661

84

3

48

100

1 661 la 1 690

74

100

48

100

1 690 la 3 400

49

(nota 2)

100

48

100

3 400 la 10 700

55

(nota 3)

100

48

100

10 700 la 21 200

61

100

54

100

21 200 la 40 000

67

100

60

100

Nota 1 Limitele inferioare se aplică frecvențelor de tranziție.

Nota 2 În banda de la 3 253,0 MHz la 3 321,0 MHz valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 82 dBW. În restul acestei benzi se aplică limita de putere indicată în acest tabel.

Nota 3 În fiecare bandă de la 4 879,5 MHz la 4 981,5, de la 6 506,0 MHz la 6 642,0 MHz și de la 8 132,5 MHz la 8 302,5 MHz, valoarea PIRE maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 72 dBW. În banda de la 9 759,0 MHz la 9 963,0 puterea maximă într-o singură lățime de bandă de 100 kHz care urmează să fie măsurată nu trebuie să depășească 61 dBW. În restul acestei benzi se aplică puterea indicată în acest tabel.

Nota 4 Valoarea supusă unei interpolări liniare de 40 dBW la 1 605,0 MHz până la 74 dBW la 1 610,0 MHz, măsura fiind realizată pe lățimea de bandă de 100 kHz.

Nota 5 Valoarea supusă unei interpolări liniare de 40 dBW la 1 605,5 MHz până la 48 dBW la 1 610,0 MHz, măsura fiind realizată pe lățimea de bandă de 100 kHz.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

63


31998L0077


L 286/34

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 98/77/CE A COMISIEI

din 2 octombrie 1998

de adaptare la progresul tehnic a Directivei 70/220/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la autovehicule

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenind de la autovehicule (1), astfel cum a fost modificată de Directiva 96/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2);

întrucât Directiva 70/220/CEE este una din directivele speciale ale procedurii de omologare stabilite de Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3), astfel cum a fost modificată de Directiva 98/14/CE a Comisiei (4);

întrucât articolul 13 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE stabilește că procedura prevăzută la articolul 13 se aplică și la introducerea unor dispoziții referitoare la omologarea unităților tehnice separate în directivele speciale;

întrucât, pentru a dispune de o bază armonizată care să garanteze o calitate satisfăcătoare a convertoarelor catalitice de înlocuire destinate instalării pe vehicule din categoriile M1 și N1 neechipate cu sisteme de diagnostic la bord, este necesar să se introducă în Directiva 70/220/CEE noi cerințe tehnice pentru omologarea CE de tip a convertoarelor catalitice ca unități tehnice separate; întrucât aceste cerințe tehnice sunt în conformitate cu cerințele tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în Regulamentul nr. 103 privind omologarea convertoarelor catalitice de înlocuire pentru autovehicule (5);

întrucât, având în vedere progresul tehnic, este necesar să se introducă în Directiva 70/220/CEE noi cerințe tehnice pentru omologarea CE de tip a vehiculelor care pot să funcționeze cu gaz petrolier lichefiat (GPL) sau gaz natural (GN); întrucât folosirea GPL sau a GN la propulsarea vehiculelor permite realizarea unor niveluri foarte scăzute de emisii poluante și ar trebui prin urmare să beneficieze de sistemul de omologare CE de tip; întrucât aceste cerințe tehnice sunt în conformitate cu cerințele tehnice adoptate de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în Regulamentul nr. 83 referitor la omologarea vehiculelor privind emisiile poluante ale acestora (6);

întrucât este oportun să se clarifice metodele de măsurare a rezistenței la rulare;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptare la progresul tehnic instituit prin Directiva 70/156/CEE.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Articolul 1 din Directiva 70/220/CEE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

În sensul prezentei directive:

«vehicul» reprezintă orice vehicul definit în Directiva 70/156/CEE anexa II secțiunea A;

«echipament pentru carburant GPL sau GN» reprezintă un ansamblu de componente care permit folosirea carburantului GPL sau GN și destinat montării pe unul sau mai multe tipuri date de autovehicule, care poate fi omologat ca unitate tehnică separată, astfel cum este definită în articolul 4 alineatul (1) litera (d) din Directiva 70/156/CEE;

«convertizor catalitic de înlocuire» reprezintă un convertizor catalitic sau un ansamblu de convertizoare catalitice destinate să înlocuiască un convertizor catalitic original pe un vehicul omologat în conformitate cu Directiva 70/220/CEE, care poate fi omologat ca unitate tehnică separată, astfel cum este definită în articolul 4 alineatul (1) litera (d) din Directiva 70/156/CEE.”

Articolul 2

Anexele la Directiva 70/220/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 3

(1)   În ceea ce privește convertoarele catalitice de înlocuire noi, destinate montării pe vehicule omologate CE de tip care nu sunt echipate cu sisteme de diagnostic la bord (OBD), statele membre:

1.

începând cu 1 ianuarie 1999:

nu pot refuza acordarea omologării CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE;

nu pot interzice vânzarea sau montarea lor pe vehicule,

dacă acestea sunt conforme cu cerințele Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă;

2.

începând cu 1 octombrie 1999, sub rezerva articolului 7 alineatul (2) din Directiva 70/156/CEE, refuză vânzarea sau montarea pe un vehicul a oricărui convertizor catalitic de înlocuire, dacă acesta nu este de un tip omologat în conformitate cu Directiva 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă.

(2)   În ceea ce privește vehiculele noi care funcționează cu GPL sau GN ori care pot funcționa fie cu benzină, fie cu GPL sau GN, din motive legate de poluarea aerului cu emisii, statele membre:

1.

începând cu 1 ianuarie 1999:

nu pot să refuze acordarea omologării CE de tip în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 70/156/CEE;

nu pot să refuze acordarea omologării naționale de tip;

nu pot să interzică înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație,

dacă aceste vehicule sunt conforme cu cerințele Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă;

2.

începând cu 1 octombrie 1999, refuză înmatricularea, vânzarea sau introducerea în circulație a oricărui vehicul nou care nu este conform cu dispozițiile Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată de prezenta directivă;

Articolul 4

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1998 și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 octombrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 76, 6.4.1970, p. 1.

(2)  JO L 282, 1.11,1996, p. 64.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 91, 25.3.1998, p. 1.

(5)  Regulamentul nr. 103 al Comisiei Economice pentru Europa (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2/Add.102).

(6)  Regulamentul nr. 83 al Comisiei Economice pentru Europa (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add.82, astfel cum a fost modificat).


ANEXĂ

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR LA DIRECTIVA 70/220/CEE

Lista anexelor

1.   Lista anexelor se modifică după cum urmează:

„ANEXA IX a:

Specificații privind carburanții gazoși de referință”

„ANEXA XII:

Omologarea CE de tip pentru vehicule care funcționează cu GPL sau cu gaz natural cu privire la emisii”

„ANEXA XIII:

Omologarea CE de tip a convertizoarelor catalitice de înlocuire ca unități tehnice separate

Apendicele 1: fișă de informații

Apendicele 2: certificat de omologare CE de tip

Apendicele 3: marcă de omologare CE de tip”.

Anexa I

2.   Următoarele paragrafe se inserează la sfârșitul punctului 1:

„Prezenta directivă se aplică, de asemenea, la:

procedura de omologare CE de tip a convertizoarelor catalitice de înlocuire ca unități tehnice separate destinate montării pe vehicule de categoriile M1 și N1;

procedura de omologare CE de tip a echipamentelor pentru carburanți GPL sau GN ca unități tehnice separate destinate montării pe vehicule de categoriile M1 și N1, cu privire la emisii.”

3.   Punctul 2.4 se modifică după cum urmează:

2.4   «Poluanți gazoși» reprezintă emisiile de gaze de evacuare constând în monoxid de carbon, oxizi de azot, exprimați în echivalent de dioxid de azot (NO2), și hidrocarburile prezente în gazele de evacuare, presupunând următoarele raporturi:

C1H1,85 pentru benzină;

C1H1,86 pentru motorină;

C1H2,525 pentru GPL;

CH4 pentru GN.”

4.   Se adaugă punctele 2.17 – 2.21 după cum urmează:

2.17.   «convertizor catalitic original» reprezintă un convertizor catalitic sau un ansamblu de convertizoare catalitice reglementate prin omologarea acordată vehiculului și ale căror tipuri sunt prezentate în documentul din anexa II la prezenta directivă.

2.18.   «convertizor catalitic de înlocuire» reprezintă un convertizor catalitic sau un ansamblu de convertizoare catalitice pentru care omologarea poate fi obținută în conformitate cu anexa XIII la prezenta directivă, altul decât cel definit la punctul 2.17.

2.19.   «echipament pentru carburant GPL sau GN» reprezintă orice ansamblu de componente care permit folosirea carburantului GPL sau GN, destinat montării pe unul sau mai multe tipuri date de autovehicule, care poate fi omologat ca unitate tehnică separată.

2.20.   «familie de vehicule» reprezintă un grup de vehicule identificat printr-un vehicul-prototip în sensul anexei XII.

2.21.   «carburantul necesar motorului» reprezintă tipul de carburant folosit în mod normal la motor:

benzină,

GPL (gaz petrolier lichefiat),

GN (gaz natural)

atât benzină, cât și GPL,

atât benzină, cât și GN,

motorină.”

5.   Punctul 5.1.2 se modifică după cum urmează:

5.1.2.   Orificii de admisie ale rezervoarelor de benzină:”.

6.   Se adaugă un nou punct 5.2.2 după cum urmează:

5.2.2.   Autovehiculele cu motoare cu aprindere prin scânteie care funcționează numai cu GPL sau GN sunt supuse următoarelor încercări:

tipul I (verificarea emanației medii de poluanți gazoși după o pornire la rece);

tipul II (verificarea emisiei de monoxid de carbon la turație de mers în gol);

tipul III (verificarea emisiei gazelor în carter);

tipul V (durabilitatea dispozitivelor de control al poluării).”

7.   Se adaugă punctele 5.3.1.2.1.1 și 5.3.1.2.1.2 după cum urmează:

5.3.1.2.1.1.   Vehiculele care sunt alimentate cu GPL sau GN se supun la încercări de tip I pentru a stabili adaptabilitatea la variațiile de compoziție a GPL sau a GN precizate în anexa XII. Vehiculele care pot fi alimentate fie cu benzină, fie cu GPL sau GN se supun la încercări de tip I pentru ambii carburanți, încercarea la funcționarea cu GPL sau GN trebuind să fie realizată cu stabilirea adaptabilității la variațiile de compoziție a GPL sau a GN precizate în anexa XII.

5.3.1.2.1.2.   Fără a aduce atingere cerinței de la punctul 5.3.1.2.1.1, vehiculele care pot fi alimentate atât cu benzină, cât și cu un carburant gazos, dar la care circuitul pe benzină este prevăzut numai pentru situații de urgență sau pentru pornire și la care rezervorul de benzină are capacitatea maximă de 15 litri, sunt considerate pentru încercarea de tip I ca vehicule care pot funcționa numai cu carburant gazos.”

8.   Se adaugă un nou punct 5.3.1.4.2 după cum urmează:

5.3.1.4.2.   Atunci când încercările se realizează cu carburanți gazoși, masa rezultantă de emisii gazoase trebuie să fie inferioară limitelor aplicabile la vehiculele cu motor cu benzină din tabelul de mai sus.”

9.   Se adaugă noile puncte 5.3.2.1.1 și 5.3.2.1.2 după cum urmează:

5.3.2.1.1.   Vehiculele care pot fi alimentate fie cu benzină, fie cu GPL sau GN se supun încercării de tip II cu ambii carburanți.

5.3.2.1.2.   Fără a aduce atingere cerinței de la punctul 5.3.2.1.1 de mai sus, vehiculele care pot fi alimentate atât cu benzină, cât și cu un carburant gazos, dar la care circuitul pe benzină este prevăzut numai pentru situații de urgență sau pentru pornire și la care rezervorul de benzină are capacitatea maximă de 15 litri, sunt considerate pentru încercarea de tip II ca vehicule care pot funcționa numai cu carburant gazos.”

10.   Se adaugă noile puncte 5.3.3.1.1 și 5.3.3.1.2 după cum urmează:

5.3.3.1.1.   Vehiculele care pot funcționa fie cu benzină, fie cu GPL sau GN ar trebui să fie supuse încercării de tip III numai cu benzină.

5.3.3.1.2.   Fără a aduce atingere cerinței de la punctul 5.3.3.1.1 de mai sus, vehiculele care pot fi alimentate atât cu benzină, cât și cu un carburant gazos, dar la care circuitul pe benzină este prevăzut numai pentru situații de urgență sau pentru pornire și la care rezervorul de benzină are capacitatea maximă de 15 litri, sunt considerate pentru încercarea de tip III ca vehicule care pot funcționa numai cu carburant gazos.”

11.   Punctul 5.3.4.1 se modifică după cum urmează:

… având motor cu aprindere prin comprimare, și vehiculele alimentate cu GPL sau GN.

5.3.4.1.1.   Vehiculele care pot fi alimentate fie cu benzină, fie cu GPL sau GN ar trebui să fie supuse încercării de tip IV numai cu benzină.”

12.   Se adaugă un nou punct 5.3.5.1.1 după cum urmează:

5.3.5.1.1.   Vehiculele care pot fi alimentate fie cu benzină, fie cu GPL sau GN ar trebui să fie supuse încercării de tip V numai cu benzină.”

13.   Se introduce un nou punct 5.3.8:

Omologarea de tip a unui convertizor catalitic de înlocuire.

5.3.8.1.   Încercarea trebuie efectuată numai pentru convertizorul catalitic de înlocuire destinat montării pe vehicule omologate CE de tip care nu sunt echipate cu sistem de diagnostic la bord (OBD), în conformitate cu anexa XIII.”

Anexa II (fișă de informații)

14.   Punctul 3.2.2. se modifică după cum urmează:

3.2.2.   Carburant: motorină/benzină/GPL/GN (1)”

15.   Se adaugă punctele 3.2.15 și 3.2.16, după cum urmează:

Image

Anexa III (încercarea de tip I)

16.   Punctul 1 se modifică după cum urmează:

1.   Introducere

Prezenta anexă descrie procedura pentru încercarea de tip I definită în anexa I punctul 5.3.1. Atunci când carburantul de referință care urmează să fie folosit este GPL sau GN, se aplică și dispozițiile din anexa XII.”

17.   Se adaugă un nou punct 3.2.1 după cum urmează:

3.2.1.   Vehiculele care funcționează fie cu benzină, fie cu GPL sau GN sunt încercate în conformitate cu anexa XII cu carburantul sau carburanții de referință adecvați definiți în anexa IX a.”

18.   Se adaugă punctul 5.3.1.1 după cum urmează:

5.3.1.1.   În cazul vehiculelor cu motoare cu aprindere prin scânteie care funcționează cu GPL sau GN ori care sunt echipate astfel încât să poată funcționa fie cu benzină, fie cu GPL sau GN, între încercările cu primul carburant gazos de referință și al doilea carburant gazos de referință vehiculul se condiționează înainte de încercarea cu al doilea carburant de referință. Această condiționare se face cu al doilea carburant de referință, realizându-se un ciclu de condiționare preliminară constând din o dată partea întâi (partea urbană) și de două ori partea a doua (partea extraurbană) a ciclului de încercare descris în apendicele 1 la prezenta anexă. La cererea constructorului și cu acordul serviciului tehnic, acest ciclu de condiționare preliminară poate fi extins. Reglarea frânei este cea indicată la punctele 5.1 și 5.2 din prezenta anexă.”

19.   Se adaugă punctul 6.2.3 după cum urmează:

6.2.3   În cazul folosirii GPL sau GN drept carburant, este permis ca motorul să fie pornit cu benzină și trecut pe GPL sau GN după o perioadă predeterminată care nu poate fi modificată de către șofer.”

20.   Punctul 8.2 se modifică după cum urmează:

„În cazul monoxidului de carbon (CO):

D = 1,25 g/l

În cazul hidrocarburilor:

 

pentru benzină (CH1,85)

D = 0,619 g/l

pentru motorină (CH1,86)

D = 0,619 g/l

pentru GPL (CH2,525)

D = 0,649 g/l

pentru GN (CH4)

D = 0,714 g/l

În cazul oxizilor de azot (NO2):

D = 2,05 g/l.”

21.   În anexa III apendicele 3 punctul 5.1.1.28, definiția factorului KR și tabelul se modifică după cum urmează:

„… KR = factor de corecție a temperaturii pentru rezistența la rulare, considerat egal cu 8,64 × 10-3/°C sau factorul de corecție al constructorului, omologat de către autoritate”

„… și pentru fiecare viteză coeficienții a și b sunt prezentați în următorul tabel:

V (km/h)

a

b

20

7,24 × 10-5

0,82

40

1,59 × 10-4

0,54

60

1,96 × 10-4

0,33

80

1,85 × 10-4

0,23

100

1,63 × 10-4

0,18

120

1,57 × 10-4

0,14”

22.   În anexa III apendicele 5, punctul 3.1.3.5.2 se modifică după cum urmează:

3.1.3.5.2   … sub 3 % volum pentru benzină și motorină, sub 2,2 % volum pentru GPL și sub 1,5 % volum pentru GN.”

23.   În anexa III apendicele 6, punctul 2.3 se modifică după cum urmează:

2.3.   …

metan și aer purificat

1,00 < Rf < 1,15

sau

1,00 < Rf < 1,05 pentru vehicule alimentate cu GN

…”

24.   În anexa III apendicele 8, punctul 1.3 se modifică după cum urmează:

„…

Factorul de diluție se calculează după cum urmează:

Formula

Formula

Formula

…”

25.   În anexa III apendicele 8 punctul 1.5.2.3, valoarea QHC se modifică după cum urmează:

„QHC = 0,619 în cazul benzinei sau al motorinei

QHC = 0,649 în cazul GPL

QHC = 0,714 în cazul GN”

Anexa IV (încercarea de tip II)

26.   Se adaugă un nou punct 2.2.1 după cum urmează:

2.2.1.   Vehiculele care sunt alimentate fie cu benzină, fie cu GPL sau GN se încearcă folosind carburantul (carburanții) de referință folosit (folosiți) la încercarea de tip I.”

Anexa VII (încercarea de tip V)

27.   Punctul 3 se modifică după cum urmează:

„3.   CARBURANTUL

Încercarea de durabilitate se realizează cu un carburant adecvat, disponibil în comerț.”

Anexa IX a

28.   Se adaugă o nouă anexă IX a după cum urmează:

ANEXA IX a

SPECIFICAȚIILE CARBURANȚILOR DE REFERINȚĂ GAZOȘI

1.   Caracteristicile tehnice ale carburanților GPL de referință

 

 

Carburantul A

Carburantul B

Metoda de încercare

Compoziție

% vol.

 

 

ISO 7941

C3

% vol.

30 ± 2

85 ± 2

 

C4

% vol.

prin diferență până la 100 %

prin diferență până la 100 %

 

<C3, >C4

% vol.

max. 2 %

max. 2 %

 

Olefine

% vol.

9 ± 3

12 ± 3

 

Reziduu la evaporare

ppm

max. 50

max. 50

NFM 41-015

Conținut de apă

 

absent

absent

inspecție vizuală

Conținut de sulf

ppm masă (1)

max. 50

max. 50

EN 24260

Hidrogen sulfurat

 

absent

absent

 

Coroziune pe lamă de cupru

evaluare

clasa 1

clasa 1

ISO 625 1 (2)

Miros

 

caracteristic

caracteristic

 

MON

 

min. 89

min. 89

EN 589

Anexa B

2.   Caracteristicile tehnice ale carburanților GN de referință

Carburant de referință G20

Caracteristici

Unități

Baze

Limite

Metoda de încercare

minim

maxim

Compoziție:

 

 

 

 

 

Metan

 

100

99

100

 

Prin diferență până la 100 %

% molar

-

-

1

ISO 6974

[Gaze inerte + C2/C2+]

 

 

 

 

 

N2

 

 

 

 

 

Conținut de sulf

mg/m3  (3)

-

-

50

ISO 6326-5


Carburant de referință G25

Caracteristici

Unități

Baze

Limite

Metoda de încercare

minim

maxim

Compoziție:

 

 

 

 

 

Metan

 

86

84

88

 

Prin diferență până la 100 %

% molar

-

-

1

ISO 6974

[Gaze inerte + C2/C2+]

 

 

 

 

 

N2

 

14

12

16

 

Conținut de sulf

mg/m3  (3)

-

-

50

ISO 6326-5

Indicele Wobbe este raportul între puterea calorică a gazului pe unitatea de volum și rădăcina pătrată a densității sale relative în aceleași condiții de referință:

Formula

unde

Hgaz

=

puterea calorică a carburantului în MJ/m3 la 0 °C

ρaer

=

densitatea aerului la 0 °C

ρgaz

=

densitatea carburantului la 0 °C

Indicele Wobbe este denumit superior sau inferior în funcție de puterea calorică luată în considerare, respectiv puterea calorică superioară sau inferioară.

Anexa IX

29.   Se adaugă un nou punct 1.8.1 în apendicele la anexa IX:

În cazul vehiculelor alimentate cu GPL sau GN:

1.8.1.1.   Se reproduce tabelul pentru toate gazele de referință GPL sau GN, precizând dacă rezultatele sunt măsurate sau calculate. În cazul vehiculelor destinate să funcționeze fie cu benzină, fie cu GPL sau GN: se repetă pentru benzină și toate gazele de referință GPL sau GN.

1.8.1.2.   Numărul de omologare al vehiculului prototip, dacă vehiculul este membru al unei familii:

1.8.1.3.   Rapoartele «r» ale rezultatelor de emisie pentru familie în cazul carburantului gazos, pentru fiecare poluant.”

Anexa XII

30.   Se adaugă o nouă anexă XII după cum urmează:

ANEXA XII

OMOLOGAREA CE DE TIP PENTRU UN VEHICUL ALIMENTAT CU GPL SAU GAZ NATURAL CU PRIVIRE LA EMISII

1.   INTRODUCERE

Prezenta anexă descrie cerințele speciale care se aplică în cazul omologării unui vehicul care funcționează cu GPL sau gaz natural ori care poate funcționa fie cu benzină fără plumb, fie cu GPL sau gaz natural, în ceea ce privește încercarea cu GPL sau gaz natural.

În cazul GPL și al gazului natural, pe piață există o mare variație în compoziția carburantului, ceea ce impune sistemului de alimentare să își adapteze debitul la compoziție. Pentru a demonstra capacitatea vehiculului în acest sens, acesta trebuie să fie supus la încercarea de tip I cu doi carburanți de referință cu caracteristici extreme și să demonstreze autoadaptabilitatea sistemului de alimentare. Atunci când a fost demonstrată autoadaptabilitatea unui sistem de alimentare pe un vehicul, acesta poate fi considerat ca vehicul-prototip al unei familii. Vehiculele care satisfac cerințele aplicabile membrilor respectivei familii de vehicule, dacă sunt alimentate cu același sistem de alimentare, pot fi încercate numai cu un singur carburant.

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

2.1.   Un vehicul tip reprezintă un vehicul care este ales pentru demonstrația de autoadaptabilitate a sistemului de alimentare cu carburant și la care se raportează membrii unei familii. O familie poate avea mai mult de un vehicul tip.

Un membru al familiei este un vehicul care are în comun cu prototipul său sau prototipurile sale următoarele caracteristici esențiale:

(a)

Este produs de același constructor de vehicule.

(b)

Se supune acelorași limite de emisii.

(c)

Dacă sistemul de alimentare cu gaz are un distribuitor central pentru întregul motor:

are o putere certificată la ieșirea din motor între 0,7 și 1,15 ori mai mare decât motorul vehiculului prototip.

Dacă sistemul de alimentare cu gaz are distribuitor individual pe fiecare cilindru:

are o putere certificată la ieșirea din motor între 0,7 și 1,15 ori mai mare decât motorul vehiculului prototip.

(d)

Dacă este dotat cu un sistem catalitic, are același tip de catalizator, de ex. cu trei căi, de oxidare, pentru NOx.

(e)

Are sistemul de alimentare cu gaz (inclusiv regulatorul de presiune) de la același producător de sisteme și de același tip: inducție, injecție de vapori (simplă, multipunct), injecție de lichid (simplă, multipunct).

(f)

Acest sistem de alimentare este controlat prin comandă electronică de același tip și cu aceleași specificații tehnice, conținând aceleași principii de soft și strategii de control.

2.2.2.   Cu privire la cerința (c): în cazul în care o demonstrație arată că două vehicule alimentate cu gaz ar putea fi membre ale aceleiași familii cu excepția puterii certificate, respectiv P1 și P2 (P1 < P2), și ambele sunt încercate ca și cum ar fi vehicule tip, apartenența la familie se va considera valabilă pentru orice vehicul cu o putere certificată între 0,7*P1 și 1,15*P2.

3.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP

Omologarea CE de tip se acordă sub rezerva următoarelor cerințe:

Omologarea gazelor de evacuare ale unui vehicul tip:

Vehiculul tip trebuie să demonstreze capacitatea de a se adapta la orice compoziție de carburant care se poate întâlni pe piață. În cazul GPL există variații în compoziția C3/C4. În cazul gazului natural există, în general, două tipuri de carburant, carburant de putere calorifică superioară (gaz H) și carburant de putere calorifică inferioară (gaz L), dar există o gamă destul de largă în cadrul fiecărei categorii; acestea au indici Wobbe semnificativ diferiți. Aceste variații se reflectă în carburanții de referință.

Vehiculul sau vehiculele tip se supun la încercări de tip I folosind cei doi carburanți de referință extremi din anexa IXa.

3.1.1.1.   Dacă trecerea de la un carburant la altul este efectuată în practică folosindu-se un comutator, acesta nu este folosit în timpul procedurii de omologare. Într-un astfel de caz, la cererea constructorului și cu acordul serviciului tehnic, poate fi extins ciclul de condiționare preliminară menționat în anexa III punctul 5.3.1.

3.1.2.   Vehiculul sau vehiculele sunt considerate conforme dacă se conformează limitelor de emisie cu ambii carburanți de referință.

3.1.3.   Raportul rezultatelor de emisie «r» se determină pentru fiecare poluant după cum urmează:

Formula

Omologarea gazelor de evacuare pentru un membru al familiei:

Pentru un membru al familiei se efectuează o încercare de tip I cu un carburant de referință. Acest carburant de referință poate fi oricare din cei doi carburanți de referință. Se consideră că vehiculul este conform dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

3.2.1.   Vehiculul este conform cu definiția unui membru al familiei dată la punctul 2.2.

3.2.2.   Rezultatele încercărilor pentru fiecare poluant se vor multiplica cu coeficientul său «r» (vezi punctul 3.1.3) dacă r este mai mare ca 1,0. Dacă r este mai mic decât 1,0, valoarea sa se va considera egală cu 1. Rezultatul înmulțirilor se consideră ca rezultat final de emisie. La cererea constructorului, încercarea de tip I poate fi realizată pe carburantul de referință 2 sau pe ambii carburanți de referință, astfel încât să nu fie necesară nici o corecție.

3.2.3.   Vehiculul se conformează limitelor de emisie valabile pentru categoria pertinentă atât pentru emisiile măsurate, cât și pentru emisiile calculate.

4.   CONDIȚII GENERALE

4.1.   Încercările de conformitate a producției pot fi realizate cu un carburant comercial în care raportul C3/C4 se situează între rapoartele carburanților de referință în cazul GPL sau în cazul în care indicele Wobbe se situează între indicii celor doi carburanți de referință extremi în cazul GN. În acest caz, trebuie să se prezinte o analiză a carburantului.

ANEXA XIII

31.   Se adaugă o nouă anexă XIII după cum urmează:

ANEXA XIII

OMOLOGAREA CE DE TIP A CONVERTIZORULUI CATALITIC CA UNITATE TEHNICĂ SEPARATĂ

1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică omologării CE de tip, ca unități tehnice individuale în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (d) din Directiva 70/156/CEE, a convertizoarelor catalitice care se montează pe unul sau mai multe tipuri date de autovehicule din categoriile M1 și N1  (4) ca piese de schimb (5).

2.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

2.1.   «Convertizor catalitic original», vezi anexa I punctul 2.17.

2.2.   «Convertizor catalitic de înlocuire», vezi anexa I punctul 2.18.

«Tip de convertizor catalitic» reprezintă convertizoarele catalitice care nu diferă în aspectele esențiale, precum:

2.3.1.   număr de substraturi cu acoperire de protecție, structură și material;

2.3.2.   tip de activitate catalitică (oxidare, trei căi etc.);

2.3.3.   volum, raport între zona frontală și lungimea substratului;

2.3.4.   conținut de material catalitic;

2.3.5.   raportul dintre materialele catalitice;

2.3.6.   densitatea celulei;

2.3.7.   dimensiuni și formă;

2.3.8.   protecție termică.

2.4.   «Tip de vehicul», vezi anexa I punctul 2.1.

2.5.   «Omologarea unui convertizor catalitic de înlocuire» reprezintă omologarea unui convertizor destinat să fie montat ca piesă de schimb pe unul sau mai multe tipuri specifice de vehicule în vederea limitării emisiilor poluante, a nivelului de zgomot și a efectelor asupra performanțelor vehiculului.

3.   SOLICITAREA DE OMOLOGARE CE DE TIP

3.1.   Cererea de omologare CE de tip în temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva 70/156/CEE pentru un tip de convertizor catalitic de înlocuire este prezentată de către constructor.

3.2.   Un model al fișei de informații este prezentat în apendicele 1 la prezenta anexă.

Serviciului tehnic răspunzător de verificare de omologare trebuie să i se prezinte următoarele:

3.3.1.   Un exemplar de vehicul sau vehicule de un tip omologat în conformitate cu Directiva 70/220/CEE echipat cu un convertizor catalitic original nou. Acest vehicul sau vehicule se selectează de solicitant cu acordul serviciului tehnic. Vehiculul sau vehiculele sunt conforme cu cerințele din punctul 3 anexa III la prezenta directivă.

Vehiculul sau vehiculele încercate trebuie să nu prezinte defecte la sistemul de control al emisiilor; orice piesă originală având legătură cu emisiile și care prezintă uzură excesivă sau disfuncționalități trebuie să se înlocuiască sau să se repare. Vehiculul sau vehiculele încercate trebuie să fie reglate corespunzător în funcție de specificațiile constructorului înainte de a fi supuse încercării nivelului emisiilor poluante.

3.3.2.   Un eșantion al tipului de convertizor catalitic de înlocuire. Acest eșantion este marcat în mod clar și de neșters cu denumirea sau marca de comerț a solicitantului și desemnarea sa comercială.

4.   ACORDAREA OMOLOGĂRII CE DE TIP

4.1.   Dacă sunt satisfăcute cerințele specifice, se acordă omologarea CE de tip conform articolului 4 alineatul (3) din Directiva 70/156/CEE.

4.2.   Un model al certificatului de omologare CE de tip este prezentat în apendicele 2 la prezenta anexă.

4.3.   Se atribuie un număr de omologare în conformitate cu anexa VII la Directiva 70/156/CEE fiecărui tip de convertizor catalitic de înlocuire omologat. Același stat membru nu atribuie același număr unui alt tip de convertizor catalitic de înlocuire. Același număr de omologare poate acoperi folosirea tipului respectiv de convertizor catalitic de înlocuire pentru mai multe tipuri de vehicule.

5.   MARCAJUL DE OMOLOGARE CE DE TIP

5.1.   Fiecare convertizor catalitic de înlocuire care este conform tipului omologat în temeiul prezentei directive ca unitate tehnică separată poartă o marcă de omologare CE de tip.

5.2.   Această marcă constă dintr-un dreptunghi care încadrează litera «e» urmat de numărul distinctiv sau literele statului membru care a acordat omologarea CE de tip:

1 pentru Germania

12 pentru Austria

2 pentru Franța

13 pentru Luxemburg

3 pentru Italia

17 pentru Finlanda

4 pentru Țările de Jos

18 pentru Danemarca

5 pentru Suedia

21 pentru Portugalia

6 pentru Belgia

23 pentru Grecia

9 pentru Spania

IRL pentru Irlanda

11 pentru Regatul Unit

 

Marca trebuie să includă, de asemenea, în vecinătatea dreptunghiului, «numărul de omologare de bază» menționat la punctul 4 din anexa VII la Directiva 70/156/CEE, precedat de cele două cifre indicând numărul serial atribuit celei mai recente modificări tehnice majore a Directivei 70/220/CEE la data la care a fost acordată omologarea CE de tip pe componente. În prezenta directivă numărul serial este 00.

5.3.   Marca de omologare menționată la punctul 5.2 este lizibilă în mod clar și de neșters.

5.4.   Apendicele 3 la prezenta anexă prezintă exemple de configurare a mărcii și a datelor de omologare menționate mai sus.

6.   CERINȚE

Cerințe generale

6.1.1.   Convertizorul catalitic de înlocuire este proiectat, construit și apt să fie montat astfel încât să permită vehiculului să fie conform dispozițiilor din prezenta directivă cărora li se conforma inițial, iar emisiile poluante să fie limitate în mod efectiv pe durata normală de viață a vehiculului în condiții normale de exploatare.

6.1.2.   Instalarea convertizorului catalitic de înlocuire se face exact în poziția echipamentului original, și, dacă este cazul, poziția sondei (sondelor) de eșantionare a oxigenului pe țeava de evacuare nu se modifică.

6.1.3.   Atunci când convertizorul catalitic original conține protecție termică, convertizorul catalitic de înlocuire conține o protecție echivalentă.

6.1.4.   Convertizorul catalitic de înlocuire este durabil, adică este proiectat, construit și apt să fie montat astfel încât să se obțină o rezistență suficientă la fenomenele de coroziune și oxidare la care este expus, ținând cont de condițiile de exploatare ale vehiculului.

Cerințe referitoare la emisii

Vehiculul sau vehiculele indicate la punctul 3.3.1 din prezenta anexă, echipate cu convertizor catalitic de înlocuire de tipul pentru care se solicită omologarea, se supun unei încercări de tip I în condițiile descrise în anexa corespunzătoare la prezenta directivă, pentru a compara performanțele sale cu cele ale convertizorului catalitic original, în conformitate cu procedura descrisă mai jos.

6.2.1.   Determinarea bazei de comparație

Vehiculul sau vehiculele sunt prevăzute cu un convertizor catalitic original nou (a se vedea punctul 3.3.1) care este lăsat să funcționeze timp de 12 cicluri extraurbane (încercarea de tip I partea 2).

După această condiționare preliminară, vehiculul sau vehiculele se păstrează într-o încăpere în care temperatura rămâne aproximativ constantă între 293 și 303 K (20 – 30 °C). Această condiționare se efectuează timp de cel puțin șase ore și continuă până când temperatura uleiului de motor și a agentului de răcire se situează la ± 2 K față de temperatura încăperii. Ulterior se realizează trei încercări de tip I.

6.2.2.   Încercarea emisiilor de gaze de evacuare cu convertizor catalitic de înlocuire

Convertizorul catalitic original al vehiculului sau vehiculelor supuse la încercare se înlocuiește cu un convertizor catalitic de înlocuire (vezi punctul 3.3.2) care este lăsat să funcționeze timp de 12 cicluri extra-urbane (încercare de tip I partea 2).

După această condiționare preliminară, vehiculul sau vehiculele se păstrează într-o încăpere în care temperatura este aproximativ constantă, între 293 și 303 K (20 – 30 °C). Această condiționare se efectuează timp de cel puțin șase ore și continuă până când temperatura uleiului de motor și a agentului de răcire se situează la ± 2 K față de temperatura încăperii. Ulterior, se realizează trei încercări de tip I.

6.2.3.   Evaluarea emisiilor poluante ale vehiculelor echipate cu convertizoare catalitice de înlocuire

Vehiculul sau vehiculele supuse la încercare cu convertizorul catalitic original trebuie să respecte valorile limită de emisie în conformitate cu omologarea vehiculului sau a vehiculelor inclusiv, dacă este cazul, factorii de deteriorare aplicați în perioada de omologare a vehiculului sau a vehiculelor.

Cerințele referitoare la emisiile vehiculului sau vehiculelor echipate cu convertizor catalitic de înlocuire se consideră îndeplinite dacă rezultatele satisfac pentru fiecare poluant reglementat (CO, HC + NOx și particule) următoarele condiții:

M ≤ 0,85 S + 0,4 G (1)

M ≤ G (2)

unde:

M

este valoarea medie a emisiilor unui poluant (CO sau particule) sau suma a doi poluanți (HC + NOx) obținută din trei încercări de tip I cu convertizor catalitic de înlocuire.

S

este valoarea medie a emisiilor unui poluant (CO sau particule) sau suma a doi poluanți (HC + NOx) obținută din trei încercări de tip I cu convertizor catalitic original.

G

este valoarea limită a emisiilor unui poluant (CO sau particule) sau suma a doi poluanți (HC + NOx) în conformitate cu omologarea vehiculului sau vehiculelor împărțită, dacă este cazul, la factorul de deteriorare calculat în conformitate cu punctul 6.4.

Atunci când omologarea este solicitată pentru diferite tipuri de vehicule ale aceluiași constructor de automobile și cu condiția ca aceste diferite tipuri de vehicule să fie echipate cu același tip de convertizor catalitic original, încercarea de tip I se poate limita la cel puțin două vehicule selectate cu acordul serviciului tehnic răspunzător de omologare.

6.3.   Cerințe referitoare la zgomot și contrapresiunea la evacuare

Convertizorul catalitic de înlocuire îndeplinește cerințele tehnice prevăzute la anexa II la Directiva 70/157/CEE.

6.4.   Cerințe privind durabilitatea

Convertizorul catalitic de înlocuire trebuie să fie conform cu cerințele din punctul 5.3.5 din anexa I la prezenta directivă, și anume încercarea de tip V sau factorii de deteriorare din următorul tabel pentru rezultatele din încercările de tip I.

Tabelul XIII.6.4

Categoria motorului

Factori de deteriorare

CO

HC + NOx

Particule

Cu aprindere prin scânteie

1,2

1,2

Cu aprindere prin compresie

1,1

1,0

1,2

7.   MODIFICAREA TIPULUI ȘI MODIFICĂRILE OMOLOGĂRILOR DE TIP

În cazul modificării tipului omologat în temeiul prezentei directive, se aplică dispozițiile articolului 5 din Directiva 70/156/CEE.

8.   CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Măsurile de asigurare a conformității producției se iau în conformitate cu dispozițiile din articolul 10 din Directiva 70/156/CEE.

Dispoziții speciale

8.2.1.   Verificările menționate la punctul 2.2 din anexa X la Directiva 70/156/CEE urmăresc conformitatea cu caracteristicile definite la punctul 2.3 din prezenta anexă.

8.2.2.   În scopul aplicării punctului 2.4.4 din anexa X la Directiva 70/156/CEE, pot fi realizate încercările descrise la punctul 6.2 din prezenta anexă (cerințe referitoare la emisii). În acest caz, deținătorul certificatului de omologare poate solicita, ca alternativă, să folosească ca bază de comparație nu convertizorul catalitic original, ci convertizorul catalitic de înlocuire care a fost folosit pe durata încercărilor de omologare (sau alt eșantion a cărui conformitate cu tipul omologat este atestată). Valorile emisiilor măsurate cu eșantionul în curs de verificare trebuie să nu depășească în medie cu mai mult de 15 % valorile medii măsurate cu eșantionul folosit ca referință.

Apendicele 1

Fișa de informații nr. … privind omologarea CE de tip a convertizoarelor catalitice de înlocuire (Directiva 70/220/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva…)

Următoarele informații sunt furnizate, după caz, în trei exemplare și sunt însoțite de un cuprins. Orice desen trebuie transmis la scara corespunzătoare și cu suficiente detalii în format A4 sau într-un dosar de format A4. Fotografiile, dacă există, trebuie să prezinte suficiente detalii.

Dacă sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate au elemente de control electronice, trebuie transmise informații privind performanțele acestora.

Image

Apendicele 2

Model

[Format maxim: A4 (210 mm × 297 mm)]

CERTIFICAT DE OMOLOGARE CE DE TIP

Image

Image

Addendum

la certificatul de omologare CE de tip nr.…

privind omologarea ca unitate tehnică separată a convertizoarelor catalitice de înlocuire pentru autovehicule în aplicarea Directivei 70/220/CEE, astfel cum a fost modificată de Directiva….

Image

Apendicele 3

Model pentru mărcile de omologare CE de tip

(a se vedea punctul 5.2 din prezenta anexă)

Image

Marca de omologare de mai sus, aplicată pe o componentă a unui convertizor catalitic de înlocuire, arată că tipul în cauză a fost omologat în Franța (e 2) în temeiul prezentei directive. Primele două cifre ale numărului de omologare (00) indică numărul serial atribuit celor mai recente modificări aduse Directivei 70/220/CEE. Următoarele patru cifre (1234) sunt cele alocate de către autoritatea de omologare convertizorului catalitic de înlocuire ca număr de omologare de bază.


(1)  Valoare care se determină în condiții standard [293,2 K (20 °C) și 101,3 kPa].

(2)  Această metodă nu poate determina corect prezența materialelor corozive dacă eșantionul conține inhibitori de coroziune sau alte produse chimice care diminuează corozivitatea eșantionului pe lama de cupru. Prin urmare, se interzice adăugarea unor astfel de compuși cu scopul exclusiv de a denatura metoda de încercare.

(3)  Valoare care se determină în condiții standard [293,2 K (20 °C) și 101,3 kPa].

(4)  Astfel cum este definit în Directiva 70/156/CEE anexa II punctul (A).

(5)  Prezenta anexă nu se aplică convertizoarelor catalitice de înlocuire destinate a fi montate pe vehicule din categoriile M1 și N1 echipate cu sisteme de diagnostic la bord (OBD).


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

82


31998D0598


L 287/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 9 octombrie 1998

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește agregatele

[notificată cu numărul C(1998) 2923]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(1998/598/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE, Comisia trebuie să aleagă între cele două proceduri pentru atestarea conformității unui produs „procedura cea mai puțin oneroasă, dar sigură”; aceasta înseamnă că este necesar să decidă, dacă, pentru un anumit produs sau o anumită categorie de produse, existența unui sistem de control al proceselor de producție din fabrică sub răspunderea producătorului este o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau, dacă, pentru respectarea criteriilor stabilite la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare autorizat;

întrucât, în temeiul articolului 13 alineatul (4), este necesar să se indice procedura astfel stabilită în mandatele și specificațiile tehnice; întrucât, prin urmare, este de dorit să se definească noțiunea de produse sau categorie de produse, utilizată în mandate și specificații tehnice;

întrucât descrierea detaliată a celor două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) este prezentată în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât, prin urmare, este necesară specificarea clară a metodelor de aplicare a celor două proceduri, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau categorie de produse, deoarece anexa III acordă prioritate anumitor sisteme;

întrucât procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor stabilite la prima variantă, fără supraveghere permanentă, respectiv a doua și a treia variantă, de la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III, și procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespunde sistemelor stabilite la punctul 2 subpunctul (i) din anexa III și, la prima variantă cu supraveghere permanentă, la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Conformitatea produselor și a familiilor de produse menționate în anexa I este atestată printr-o procedură prin care fabricantul este unicul răspunzător de sistemul de control al producției în fabrică, asigurând conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Conformitatea produselor menționate în anexa II este atestată printr-o procedură prin care, pe lângă un sistem de control al producției în fabrică realizat de fabricant, este implicat și un organism de certificare autorizat pentru evaluarea și supravegherea controlului producției sau al produsului însuși.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității definită în anexa III este precizată în mandatele pentru standarde armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 octombrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.


ANEXA I

AGREGATE PENTRU UTILIZĂRI CE NU NECESITĂ UN ÎNALT GRAD DE SECURITATE

Agregate

Pentru beton, mortar, pastă de ciment, mixturi de bitum, tratamente de suprafață, mixturi inerte sau cu liant hidraulic, folosite pentru drumuri și alte lucrări de construcții civile.

Blocuri de piatră pentru protecție

Pentru utilizări la structuri hidraulice și pentru alte lucrări de construcții civile.

Balast feroviar

Folosit pentru lucrări feroviare.

Filer

Pentru beton, mortar, pastă de ciment, mituri de bitum și tratamente de suprafață folosite la drumuri și pentru alte lucrări de construcții civile.


ANEXA II

AGREGATE PENTRU UTILIZĂRI CE NECESITĂ UN ÎNALT GRAD DE PROTECȚIE

Agregate

Pentru beton, mortar, pastă de ciment, mixturi de bitum, tratamente de suprafață, mixturi inerte sau cu liant hidraulic folosite pentru drumuri și alte lucrări de construcții civile.

Blocuri de piatră pentru protecție

Pentru utilizări la structuri hidraulice și pentru alte lucrări de construcții civile.

Balast feroviar

Folosit pentru lucrări feroviare.

Filer

Pentru beton, mortar, pastă de ciment, mituri de bitum și tratamente de suprafață folosite la drumuri și pentru alte lucrări de construcții civile.


ANEXA III

FAMILIA DE PRODUSE

AGREGATE PENTRU UTILIZĂRI CE NU NECESITĂ UN ÎNALT GRAD DE SECURITATE (1/2)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației CEN/Cenelec i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasa(e)

Sistem(e) de atestare a conformității

Agregate pentru:

beton, mortar și pastă de ciment

mixturi de bitum și tratamente de suprafață

mixturi inerte sau cu liant hidraulic

Pentru drumuri și alte lucrări de construcții civile

4

Blocuri de piatră pentru protecție

Pentru structuri hidraulice și alte lucrări de construcții civile

4

Balast feroviar

Pentru lucrări feroviare

4

Filer pentru:

beton, mortar și pastă de ciment

mixturi de bitum și tratamente de suprafață

Pentru drumuri și alte lucrări de construcții civile

4

Sistem 4: a se vedea a treia variantă de la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III la DPC.

Specificațiile sistemului ar trebui să facă posibilă punerea acestuia în aplicare chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are cerințe legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, unde este cazul, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, dacă acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.

FAMILIA DE PRODUSE

AGREGATE PENTRU UTILIZĂRI CE NECESITĂ UN ÎNALT GRAD DE SECURITATE (2/2)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației CEN/Cenelec i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasa(e)

Sistem(e) de atestare a conformității

Agregate pentru:

beton, mortar și pastă de ciment

mixturi de bitum și tratamente de suprafață

mixturi inerte sau cu liant hidraulic

Pentru drumuri și alte lucrări de construcții civile

2+

Blocuri de piatră pentru protecție

Pentru structuri hidraulice și alte lucrări de construcții civile

2+

Balast feroviar

Pentru lucrări feroviare

2+

Filer pentru:

beton, mortar și pastă de ciment

mixturi de bitum și tratamente de suprafață

Pentru drumuri și alte lucrări de construcții civile

2+

Sistem 2+: a se vedea prima variantă de la punctul 2 subpunctul (ii) din anexa III la DPC, inclusiv certificarea controlului producției în fabrică de către un organism autorizat, pe baza unei inspecții inițiale a fabricii și a controlului intern al producției, precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare a controlului producției în fabrică.

Specificațiile sistemului ar trebui să facă posibilă punerea acestuia în aplicare chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanțelor pentru o anumită caracteristică, deoarece cel puțin un stat membru nu are cerințe legale pentru această caracteristică [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, unde este cazul, clauza 1.2.3 din Documentele interpretative]. În aceste cazuri, nu trebuie să se impună producătorului verificarea acestei caracteristici, dacă acesta nu dorește să declare performanța produsului pentru caracteristica respectivă.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

88


31998D0599


L 287/30

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 12 octombrie 1998

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului în ceea ce privește ansamblurile lichide de etanșare pentru acoperișuri

[notificată cu numărul C(1998) 2924]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/599/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la produse pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât Comisia trebuie să aleagă, între două proceduri, conform articolului 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că este necesar să se decidă dacă, pentru un anumit produs sau o familie de produse, existența unui sistem de control al producției în fabrică sub răspunderea fabricantului este o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau dacă, din motivele legate de îndeplinirea criteriilor enunțate în articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare autorizat;

întrucât articolul 13 alineatul (4) prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandate și în specificațiile tehnice; întrucât, de aceea, este de dorit să se definească conceptul de produse sau familie de produse, așa cum este folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) sunt descrise în detaliu în anexa III la Directiva 89/106/CEE a Consiliului; întrucât este necesar să se specifice clar metoda prin care cele două proceduri trebuie aplicate, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau familie de produse, deoarece anexa III acordă preferință anumitor sisteme;

întrucât procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor stabilite în prima posibilitate, fără supraveghere continuă, precum și în a doua și a treia posibilitate definite în anexa III secțiunea 2 punctul (ii), iar procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespunde sistemelor stabilite în anexa III secțiunea 2 punctul (i) și în prima posibilitate, cu supraveghere continuă, definită în anexa III secțiunea 2 punctul (ii);

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Produsele și familiile de produse menționate la anexa I trebuie să aibă conformitatea atestată printr-o procedură prin care fabricantul este unicul răspunzător de sistemul de control al producției în fabrică, asigurând conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Produsele menționate la anexa II trebuie să aibă conformitatea atestată printr-o procedură prin care, pe lângă un sistem de control al producției fabricii realizat de fabricant, este implicat și un organism de certificare autorizat pentru evaluarea și supravegherea controlului producției sau al produsului însuși.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității definită în anexa III este precizată în mandatele pentru orientări pentru agremente tehnice europene.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 octombrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.


ANEXA I

Ansambluri lichide de etanșare pentru acoperișuri

Pentru toate utilizările, cu excepția celor care trebuie să respecte reglementările privind reacția la foc pentru produse realizate din materiale ce fac parte din clasele A (1), B (1), C (1).


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate schimba în procesul de producție (în general, elemente supuse unor modificări chimice, de exemplu produse de ignifugare sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la o schimbare a reacției la foc).


ANEXA II

Ansambluri lichide de etanșare pentru acoperișuri

Pentru utilizări care trebuie să respecte reglementările privind reacția la foc pentru produsele din materiale din clasele A (1), B (1), C (1).


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate schimba în procesul de producție (în general, elemente supuse unor modificări chimice, de exemplu produse de ignifugare sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la o schimbare a reacției la foc).


ANEXA III

Observație: Pentru ansambluri care au mai mult de una din utilizările preconizate prevăzute în familiile de produse care urmează, sarcinile organismului autorizat, care rezultă din sistemele corespunzătoare de atestare a conformității, sunt cumulative.

FAMILIA DE PRODUSE

ANSAMBLURI LICHIDE DE ETANȘARE PENTRU ACOPERIȘURI (1/3)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în orientările relevante pentru agrementare tehnică europeană:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată(e)

Nivel(uri) sau clasă(e)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansambluri lichide de etanșare aplicate pentru acoperișuri

Toate utilizările pentru etanșarea acoperișurilor

-

3

Sistem 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

2.   Condițiile ce trebuie aplicate de EOTA cu privire la specificațiile sistemului de atestare a conformității

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

ANSAMBLURI LICHIDE DE ETANȘARE PENTRU ACOPERIȘURI (2/3)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în orientările relevante pentru agrementare tehnică europeană:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată(e)

Nivel(uri) sau clasă(e)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansambluri lichide de etanșare pentru acoperișuri

Toate utilizările care trebuie să respecte reglementările privind reacția la foc

Produse care necesită testare

Produse „considerate satisfăcătoare” fără încercar (1)

3

4

Sistem 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem 4: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

2.   Condițiile ce trebuie aplicate de EOTA cu privire la specificațiile sistemului de atestare a conformității

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

ANSAMBLURI LICHIDE DE ETANȘARE PENTRU ACOPERIȘURI (3/3)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în orientările relevante pentru agrementare tehnică europeană:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată(e)

Nivel(uri) sau clasă(e)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansambluri lichide de etanșare pentru acoperișuri

Toate utilizările în care trebuie să se respecte reglementările privind reacția la foc

A (2), B (2), C (2)

A (3), B (3), C (3)

A (4), D, E, F

1

3

4

Sistem 1: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (i) din Directiva 89/106/CEE, fără încercare prin sondaj a probelor.

Sistem 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a doua posibilitate.

Sistem 4: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din Directiva 89/106/CEE, a treia posibilitate.

2.   Condițiile ce trebuie aplicate de EOTA cu privire la specificațiile sistemului de atestare a conformității

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.


(1)  De confirmat în timpul discuțiilor cu Grupul autorităților de reglementare în materie de incendii.

(2)  Materiale a căror reacție la foc se poate schimba în procesul de producție (în general, elemente supuse unor modificări chimice, de exemplu produse de ignifugare sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la o schimbare a reacției la foc).

(3)  Materiale a căror reacție la foc nu se poate schimba în procesul de producție.

(4)  Materiale aparținând clasei A, a căror reacție la foc nu trebuie să fie verificată, conform Deciziei 96/603/CE.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

94


31998D0600


L 287/35

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 12 octombrie 1998

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește ansamblurile pentru acoperișuri translucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă)

[notificată cu numărul C(1998) 2926]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/600/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la produsele pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât, pentru atestarea conformității unui produs, Comisia trebuie să aleagă dintre cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE, „procedura cea mai puțin oneroasă cu putință și care este compatibilă cu siguranța”; întrucât este, prin urmare, necesar să se decidă dacă, pentru un produs sau pentru o familie de produse dată, existența unui sistem de control al producției în fabrică pentru care răspunde producătorul reprezintă o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau dacă, din motive legate de respectarea criteriilor menționate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare desemnat;

întrucât articolul 13 alineatul (4) prevede ca procedura astfel determinată să fie menționată în mandate și în specificații tehnice; întrucât este, prin urmare, necesar să se definească conceptul de produs sau de familie de produse astfel cum se prevede în mandatele și în specificațiile tehnice;

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) sunt descrise în detaliu în anexa III la Directiva 89/106/CEE a Consiliului; întrucât este, prin urmare, necesar să se specifice clar metodele prin care cele două proceduri trebuie aplicate, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau familie de produse, deoarece anexa III acorda preferință anumitor sisteme;

întrucât procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor stabilite pentru prima posibilitate, fără supraveghere continuă, precum și celei de-a doua și a treia posibilități, care sunt definite în anexa III secțiunea 2 punctul (ii) și întrucât procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespunde sistemelor definite în anexa III secțiunea 2 punctul (i) și primei posibilități, cu supraveghere continuă, definită în anexa III secțiunea 2 punctul (ii);

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Conformitatea produselor și familiilor de produse prevăzute la anexa I se atestă printr-o procedură conform căreia producătorul este unicul răspunzător pentru un sistem de control al producției în fabrică, asigurând conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Conformitatea produselor și familiilor de produse prevăzute la anexa II se atestă printr-o procedură conform căreia, în afară de sistemul de control al producției din fabrică efectuat de producător, în evaluarea și supravegherea controlului producției sau al produsului însuși este implicat și un organism de certificare desemnat.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității definită în anexa III este prevăzută în mandatele pentru ghidurile de agrement tehnic european.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 octombrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.


ANEXA I

Ansambluri pentru acoperișuri translucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă)

Pentru toate utilizările, mai puțin cele care trebuie să respecte reglementările privind reacția la foc pentru produse realizate din materiale ce fac parte din clasele A (1), B (1), C (1).


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate modifica în procesul de producție (în general cele supuse modificărilor chimice, de exemplu produse ignifuge sau produse în cazul cărora modificarea compoziției poate antrena o schimbare a reacției la foc).


ANEXA II

Ansambluri pentru acoperișuri translucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă)

Pentru utilizări care trebuie să respecte reglementările privind reacția la foc pentru produsele din materiale din clasele A (1), B (1), C (1).


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate modifica în procesul de producție (în general cele supuse modificărilor chimice, de exemplu produse ignifuge sau produse în cazul cărora modificarea compoziției poate antrena o schimbare a reacției la foc).


ANEXA III

Observație: Pentru ansamblurile care au mai mult de una din utilizările preconizate prevăzute în familiile de produse care urmează, sarcinile organismului autorizat, ce rezultă din sistemele corespunzătoare de atestare a conformității, sunt cumulative.

FAMILIA DE PRODUSE

ANSAMBLURI PENTRU ACOPERIȘURI TRANSLUCIDE AUTOPORTANTE (CU EXCEPȚIA CELOR PE BAZĂ DE PRODUSE DIN STICLĂ) (1/3)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în ghidurile relevante de agrement tehnic european:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel (niveluri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansambluri pentru acoperișuri translucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă)

Pentru utilizare la acoperișuri și finisaje pentru acoperiș

3

Sistemul 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a doua posibilitate.

2.   Condițiile pe care trebuie să le aplice EOTA cu privire la specificațiile sistemului de atestare a conformității

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, clauza 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie sa fie impusă producătorului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest sens.

FAMILIE DE PRODUSE

ANSAMBLURI PENTRU ACOPERIȘURI TRANSLUCIDE AUTOPORTANTE (CU EXCEPȚIA CELOR PE BAZĂ DE PRODUSE DIN STICLĂ) (2/3)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în ghidurile relevante de agrement tehnic european:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel (niveluri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansambluri pentru acoperișuri tran-slucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă)

Pentru utilizări supuse reglementarilor privind reacția la foc în exterior

Produse care necesită testare

Produse „considerate satisfăcătoare” fără testare (1)

3

4

Sistemul 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a doua posibilitate.

Sistemul 4: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a treia posibilitate.

2.   Condițiile pe care trebuie să le aplice EOTA cu privire la specificațiile sistemului de atestare a conformității

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, clauza 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie sa fie impusă producătorului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest sens.

FAMILIE DE PRODUSE

ANSAMBLURI PENTRU ACOPERIȘURI TRANSLUCIDE AUTOPORTANTE (CU EXCEPȚIA CELOR PE BAZĂ DE PRODUSE DIN STICLĂ) (3/3)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, organizației EOTA i se solicită să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în ghidurile relevante de agrement tehnic european:

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel (niveluri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Ansambluri pentru acoperișuri tran-slucide autoportante (cu excepția celor pe bază de produse din sticlă)

Pentru utilizări supuse reglementarilor privind reacția la foc

A (2), B (2), C (2)

A (3), B (3), C (3)

A (4), D, E, F

1

3

4

Sistemul 1: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (i) din DPC, fără încercarea mostrelor prin sondaj.

Sistemul 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a doua posibilitate.

Sistemul 4: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a treia posibilitate.

2.   Condițiile pe care trebuie să le aplice EOTA cu privire la specificațiile sistemului de atestare a conformității

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică datorită absenței cerinței legale în acest domeniu în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din DPC și, după caz, clauza 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie sa fie impusă producătorului dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest sens.


(1)  De confirmat în discuțiile cu Grupul autorităților de reglementare în materie de incendii.

(2)  Materiale a căror reacție la foc se poate modifica în procesul de producție (în general cele supuse modificărilor chimice, de exemplu, produse ignifuge sau produse în cazul cărora modificarea compoziției poate antrena o schimbare a reacției la foc).

(3)  Materiale a căror reacție la foc nu se poate modifica în procesul de producție (în general produse pe bază de materii prime necombustibile).

(4)  Materiale din clasa A a căror reacție la foc nu trebuie testată în conformitate cu Decizia 96/603/CE.

Sistemul 1: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (i) din DPC, fără încercarea mostrelor prin sondaj.

Sistemul 3: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a doua posibilitate.

Sistemul 4: a se vedea anexa III secțiunea 2 punctul (ii) din DPC, a treia posibilitate.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

101


31998D0601


L 287/41

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA COMISIEI

din 13 octombrie 1998

privind procedura de atestare a conformității produselor pentru construcții în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului, în ceea ce privește

produsele pentru construcția drumurilor

[notificată cu numărul C(1998) 2925]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(98/601/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la produse pentru construcții (1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE (2), în special articolul 13 alineatul (4),

întrucât Comisia trebuie să aleagă între două proceduri, conform articolului 13 alineatul (3) din Directiva 89/106/CEE pentru atestarea conformității unui produs, „procedura cea mai puțin oneroasă care să fie compatibilă cu siguranța”; întrucât aceasta înseamnă că este necesar să se decidă dacă, pentru un anumit produs sau o familie de produse, existența unui sistem de control al producției în fabrică sub răspunderea fabricantului este o condiție necesară și suficientă pentru atestarea conformității sau dacă, din motivele legate de îndeplinirea criteriilor enunțate la articolul 13 alineatul (4), este necesară intervenția unui organism de certificare autorizat;

întrucât articolul 13 alineatul (4) prevede ca procedura astfel determinată să fie indicată în mandate și în specificațiile tehnice; întrucât, de aceea, este de dorit să se definească conceptul de produse sau familie de produse așa cum este folosit în mandate și în specificațiile tehnice;

întrucât cele două proceduri prevăzute la articolul 13 alineatul (3) sunt descrise în detaliu în anexa III la Directiva 89/106/CEE; întrucât este necesar să se specifice clar metoda prin care cele două proceduri trebuie aplicate, cu trimitere la anexa III, pentru fiecare produs sau familie de produse, deoarece anexa III acordă preferință anumitor sisteme;

întrucât procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (3) litera (a) corespunde sistemelor stabilite în prima posibilitate, fără supraveghere continuă, precum și în a doua și a treia posibilitate, definite în anexa III secțiunea 2 punctul (ii), iar procedura menționată la articolul 13 alineatul (3) litera (b) corespunde sistemelor stabilite în anexa III secțiunea 2 punctul (i) și în prima posibilitate, cu supraveghere continuă, definită în anexa III secțiunea 2 punctul (ii);

întrucât măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru construcții,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Produsele și familiile de produse menționate în anexa I trebuie sa aibă conformitatea atestată printr-o procedură prin care fabricantul este unicul răspunzător de sistemul de control al producției în fabrică, asigurând conformitatea produselor cu specificațiile tehnice relevante.

Articolul 2

Produsele menționate în anexa II trebuie să aibă conformitatea atestată printr-o procedură prin care, pe lângă un sistem de control al producției fabricii realizat de către fabricant, este implicat și un organism de certificare autorizat pentru evaluarea și supravegherea controlului producției sau al produsului însuși.

Articolul 3

Procedura de atestare a conformității definită în anexa III este precizată în mandatele pentru standarde armonizate.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 octombrie 1998.

Pentru Comisie

Martin BANGEMANN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 40, 11.2.1989, p. 12.

(2)  JO L 220, 30.8.1993, p. 1.


ANEXA I

Produse auxiliare (de exemplu dibluri, filere de rosturi, impermeabilizări de rosturi)

Pentru utilizare la șosele din beton.


ANEXA II

Bitum (de exemplu bitum pur, bitum modificat cu polimeri, bitum topit, bitum topit modificat cu polimeri, bitum fluidificat, emulsie de bitum, emulsie de bitum modificat, emulsie de bitum modificat cu polimeri, emulsie topită de bitum modificat cu polimeri, asfalt/bitum natural)

Pentru utilizare la construcția de drumuri și tratarea la suprafață a drumurilor

Amestecuri bituminoase (de exemplu beton asfaltic incluzând asfalt foarte moale și cele pentru straturi foarte subțiri, asfalt poros, mastic de asfalt (Gussasphalt), asfalt laminat la cald)

Pentru utilizare la construcția de drumuri și tratarea la suprafață a drumurilor

Tratamente de suprafață (de exemplu lapte de ciment pentru tratarea unei suprafețe, micro-tratarea suprafețelor, îmbrăcăminte de uzură la drum)

Pentru utilizare la tratamentul de suprafață al drumurilor

Produse și ansambluri pentru etanșarea tablierelor de poduri (de exemplu mastic de asfalt, membrane prefabricate, foi bituminoase preformate, rășini/poliuretan)

Pentru utilizare la tabliere de poduri


ANEXA III

Observație: Pentru produsele care au mai mult decât una dintre utilizările preconizate prevăzute în familiile de produse care urmează, sarcinile organismului autorizat, care rezultă din sistemele corespunzătoare de atestare a conformității, sunt cumulative.

FAMILIA DE PRODUSE

PRODUSE PENTRU CONSTRUCȚIA DRUMURILOR (1/2)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Bitumuri

Utilizate la construcția și tratarea la suprafață a drumurilor

-

2 +

Amestecuri bituminoase

Utilizate la construcția și tratarea la suprafață a drumurilor

-

2 +

Tratamente de suprafață

Utilizate la tratamentul de suprafață al drumurilor

-

2+

Produse și ansambluri pentru sapele de etanșare ale tablierelor de poduri

Utilizate pentru tabliere de poduri

-

2+

Produse conexe

Utilizate pentru drumuri din beton

-

4

Sistem 2+: A se vedea anexa III secțiunea 2 litera (ii) din DPC, prima posibilitate, inclusiv certificarea controlului producției din fabrică de către un organism autorizat, pe baza unei inspecții inițiale a fabricii și a controlului intern al producției, precum și a unui sistem permanent de evaluare, supraveghere și aprobare a controlului producției fabricii.

Sistem 4: A se vedea anexa III secțiunea 2 litera (ii) din DPC, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică, datorită absenței cerinței legale în acest domeniu, în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, după caz, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului, dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.

FAMILIA DE PRODUSE

PRODUSE PENTRU CONSTRUCȚIA DRUMURILOR (2/2)

1.   Sisteme de atestare a conformității

Pentru produsul (produsele) și utilizarea (utilizările) enumerate mai jos, CEN/Cenelec este solicitat să specifice următorul (următoarele) sistem(e) de atestare a conformității în standardul (standardele) armonizat(e) relevant(e):

Produs(e)

Utilizarea (utilizările) preconizată (preconizate)

Nivel(uri) sau clasă (clase)

Sistem(e) de atestare a conformității

Amestecuri bituminoase

Tratamente de suprafață

Utilizări supuse reglementărilor privind reacția la foc

Afl  (1), Bfl  (1), Cfl  (1)

Afl  (2), Bfl  (2), Cfl  (2)

Afl  (3), Bfl, Cfl

1

3

4

Sistem 1: A se vedea anexa III secțiunea 2 litera (i) din DPC, fără încercare prin sondaj a probelor.

Sistem 3: A se vedea anexa III secțiunea 2 litera (ii) din DPC, a doua posibilitate.

Sistem4: A se vedea anexa III secțiunea 2 litera (ii) din DPC, a treia posibilitate.

Specificația pentru sistem trebuie să facă posibilă implementarea acestuia, chiar și atunci când nu este necesară determinarea performanței pentru o anumită caracteristică, datorită absenței cerinței legale în acest domeniu, în cel puțin un stat membru [a se vedea articolul 2 alineatul (1) din Directiva 89/106/CEE și, după caz, punctul 1.2.3 din documentele interpretative]. În aceste cazuri, verificarea unei asemenea caracteristici nu trebuie să fie impusă fabricantului, dacă acesta nu dorește să declare performanțele produsului în acest domeniu.


(1)  Materiale a căror reacție la foc se poate schimba în procesul de producție (în general, elemente supuse unor modificări chimice, de exemplu produse de ignifugare, sau produse pentru care o schimbare a compoziției poate duce la o schimbare a reacției la foc).

(2)  Materiale a căror reacție la foc nu se poate schimba în procesul de producție.

(3)  Materiale aparținând clasei A, a căror reacție la foc nu trebuie să fie verificată, conform Deciziei 96/603/CE.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

106


31998L0071


L 289/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 98/71/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 13 octombrie 1998

privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b din tratat (3), în lumina proiectului comun aprobat de c[tre Comitetul de Conciliere la 29 iulie 1998,

(1)

întrucât obiectivele Comunității, astfel cum sunt stabilite în tratat, includ crearea bazelor unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, stimularea unor relații mai strânse între statele membre ale Comunității și asigurarea progresului economic și social al țărilor din Comunitate printr-o acțiune comună menită să elimine barierele care divizează Europa; întrucât, în acest scop, tratatul prevede instituirea unei piețe interne caracterizate prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a mărfurilor, precum și instituirea unui sistem care să împiedice denaturarea concurenței pe piața internă; întrucât apropierea legislațiilor statelor membre privind protecția juridică a desenelor industriale ar constitui un pas înainte în direcția acestor obiective;

(2)

întrucât diferențele în privința protecției juridice a desenelor industriale oferite prin legislațiile statelor membre afectează direct instituirea și funcționarea pieței interne în privința produselor care încorporează desene sau modele industriale; întrucât aceste diferențe pot denatura concurența pe piața internă;

(3)

întrucât, pentru o funcționare fără sincope a pieței interne, este, așadar, necesar să se alinieze legislațiile privind protecția desenelor și modelelor industriale din statele membre;

(4)

întrucât în realizarea acestui lucru este important să se țină cont de soluțiile și de avantajele pe care sistemul comunitar privind modelele și desenele industriale le poate furniza întreprinderilor care doresc să dobândească drepturi asupra unui desen sau model industrial;

(5)

întrucât nu este necesar să se întreprindă o apropiere completă a legislațiilor privind desenele și modelele industriale din statele membre, fiind suficientă o apropiere limitată la acele dispoziții de drept intern care aduc directă atingere funcționării pieței interne; întrucât dispozițiile privind sancțiunile, căile de atac și punerea în aplicare ar trebui rezervate dreptului intern; întrucât obiectivele acestei apropieri limitate nu pot fi realizate corespunzător dacă statele membre acționează individual;

(6)

întrucât ar trebui, așadar, ca statele membre să dispună în continuare de libertatea de a stabili dispozițiile procedurale privind înregistrarea, reînnoirea și anularea drepturilor asupra desenului sau modelului industrial, precum și dispozițiile privind efectele nulității dreptului;

(7)

întrucât prezenta directivă nu exclude aplicarea, în cazul desenelor sau modelelor industriale, a dreptului intern sau comunitar care asigură o protecție diferită de cea dobândită prin înregistrarea sau publicarea ca desen sau model industrial, cum este legislația privind desenele industriale neînregistrate, mărcile comerciale, brevetele și machetele utilitare, concurența neloială sau răspunderea civilă;

(8)

întrucât, în absența armonizării legislației privind drepturile de autor, este important să se stabilească principiul protecției cumulate conform legislației specifice privind protecția desenelor industriale și conform legislației privind drepturile de autor, lăsându-se în același timp statelor membre libertatea de a stabili extensia protecției conferite de dreptul de autor și condițiile în care se conferă această protecție;

(9)

întrucât atingerea obiectivelor pieței interne necesită ca, în toate statele membre, condițiile de înregistrare pentru dobândirea unui drept asupra unui desen sau model industrial să fie identice; întrucât, în acest scop, este necesar să se dea o definiție unitară noțiunilor de desen industrial și de model industrial, precum și cerințelor referitoare la noutate și la caracterul individual care trebuie îndeplinite de către desenul sau modelul industrial înregistrat;

(10)

întrucât, pentru a facilita libera circulație a mărfurilor, este esențial să se asigure în principiu faptul că înregistrarea unui desen sau model industrial conferă titularului o protecție echivalentă în toate statele membre;

(11)

întrucât protecția conferită titularului prin înregistrare poartă asupra caracteristicilor unui desen sau model industrial al unui produs sau al unei părți a acestuia care sunt reprezentate vizibil în cererea de înregistrare și făcute publice prin publicare sau prin consultarea dosarului aferent;

(12)

întrucât protecția nu ar trebui să fie extinsă asupra acelor piese componente care nu sunt vizibile în timpul utilizării în condiții normale a unui produs sau asupra acelor caracteristici ale piesei componente care nu sunt vizibile când se montează piesa sau care nu pot îndeplini ele însele cerințele referitoare la noutate și caracterul individual; întrucât caracteristicile desenului sau modelului industrial care sunt excluse de la protecție din aceste motive nu ar trebui să fie luate în considerare pentru a se aprecia dacă alte caracteristici ale desenului sau modelului industrial îndeplinesc cerințele necesare de protecție;

(13)

întrucât aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial, mai exact dacă acel desen industrial are sau nu un astfel de caracter, trebuie să se bazeze pe impresia generală pe care vederea desenului industrial o produce asupra unui utilizator informat, mai exact dacă această impresie diferă clar de cea produsă asupra utilizatorului respectiv de ansamblul existent al desenului industrial, având în vedere natura produsului căruia i se aplică desenul industrial sau în care este acesta încorporat, în special sectorul industrial căruia îi aparține și gradul de libertate de care dispune proiectantul în dezvoltarea desenului industrial;

(14)

întrucât inovația tehnologică nu trebuie să fie stânjenită prin acordarea protecției ca desene sau modele industriale unor caracteristici determinate exclusiv de funcția tehnică; întrucât se subînțelege că acest lucru nu implică faptul că un desen sau model industrial trebuie să prezinte caracteristici estetice; întrucât interoperabilitatea dintre produsele diverșilor producători nu ar trebui să fie nici ea stânjenită prin extinderea protecției asupra desenelor sau modelelor industriale ale armăturilor mecanice; întrucât caracteristicile unui desen sau model industrial, care sunt excluse de la protecție datorită acestor motive, nu ar trebui să fie luate în considerare pentru a se aprecia dacă alte caracteristici ale desenului sau modelului industrial îndeplinesc condițiile necesare pentru acordarea protecției;

(15)

întrucât armăturile mecanice ale produselor modulare pot totuși să constituie un element important al caracteristicilor inovatoare ale produselor modulare și să prezinte o valoare comercială majoră și, prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare pentru a fi protejate;

(16)

întrucât înregistrarea unui desen sau model industrial nu conferă nici un drept în cazul în care desenul sau modelul respectiv este contrar moralei sau ordinii publice; întrucât prin prezenta directivă nu se realizează armonizarea conceptelor naționale privind morala și ordinea publică;

(17)

întrucât, pentru funcționarea normală a pieței interne, este important să fie unificată durata perioadei de protecție conferite prin înregistrarea desenului sau modelului industrial;

(18)

întrucât dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere aplicării regulilor concurenței prevăzute la articolele 85 și 86 din tratat;

(19)

întrucât rapida adoptare a prezentei directive a devenit o urgență pentru mai multe sectoare industriale; întrucât, în stadiul actual, nu se poate realiza o apropiere de ansamblu a legislațiilor statelor membre privind utilizarea desenelor sau modelelor industriale protejate pentru repararea unui produs complex în scopul redării aspectului inițial al acestuia, când produsul care încorporează desenul sau modelul industrial sau căruia i se aplică desenul sau modelul industrial constituie parte componentă a unui produs complex de al cărui aspect este dependent desenul sau modelul protejat; întrucât lipsa apropierii de ansamblu a legislațiilor statelor membre privind utilizarea desenelor sau modelelor industriale protejate pentru efectuarea unor astfel de reparații ale unui produs complex nu trebuie să constituie un obstacol în calea apropierii celorlalte dispoziții de drept intern privind desenele sau modelele industriale, care aduc directă atingere funcționării pieței interne; întrucât, din acest motiv, statele membre ar trebui, între timp, să mențină în vigoare orice dispoziții care sunt conforme cu tratatul în ceea ce privește utilizarea desenului sau modelului industrial al unei piese componente folosite pentru repararea unui produs complex în scopul redării aspectului inițial al acestuia sau să introducă noi dispoziții privind o astfel de utilizare, scopul acestor dispoziții fiind doar acela de a liberaliza piața pentru astfel de piese; întrucât acelor state membre care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, nu dispun de dispoziții care să protejeze desenele sau modelele industriale ale părților componente nu li se cere să introducă un sistem de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale pentru astfel de piese; întrucât, după trei ani de la data transpunerii, Comisia ar trebui să prezinte o analiză a efectelor dispozițiilor prezentei directive asupra industriei, consumatorilor, concurenței și funcționării pieței interne în cadrul Comunității; întrucât, în ceea ce privește piesele componente ale produselor complexe, analiza ar trebui să aibă în vedere în primul rând o armonizare pe baza posibilelor opțiuni, inclusiv un sistem de remunerare și un termen limită pentru perioada de exclusivitate; întrucât, după cel mult un an de la prezentarea analizei sale și după consultarea celor mai afectate părți, Comisia ar trebui să propună Parlamentului și Consiliului European modificările care urmează a fi aduse prezentei directive pentru realizarea pieței interne în ceea ce privește piesele componente ale produselor complexe, precum și orice alte modificări pe care le consideră necesare;

(20)

întrucât dispoziția tranzitorie prevăzută la articolul 14 privind desenul sau modelul industrial al unei piese utilizate pentru repararea unui produs complex în scopul redării aspectului inițial al acestuia nu trebuie, în nici un caz, să fie interpretată ca reprezentând un obstacol în calea liberei circulații a unui produs reprezentând o astfel de piesă;

(21)

întrucât motivele materiale de refuz de înregistrare a cererii în statele membre în care se prevede supunerea cererilor de înregistrare unei examinări preliminare și motivele materiale de anulare a înregistrării desenului sau modelului industrial în toate statele membre trebuie să fie enumerate exhaustiv,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Definiții

În înțelesul prezentei directive:

(a)

„desen sau model industrial” înseamnă aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, rezultat, în special, din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau materialelor și/sau ornamentației produsului în sine;

(b)

„produs” înseamnă orice articol obținut printr-un proces industrial sau artizanal, conținând printre altele și elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, forme de prezentare, aranjamente, simboluri grafice și caractere tipografice, cu excepția programelor de calculator;

(c)

„produs complex” înseamnă un produs compus din elemente multiple ce pot fi înlocuite de o manieră care să permită dezasamblarea și reasamblarea produsului.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică pentru:

(a)

înregistrările de desene sau modele industriale la oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre;

(b)

înregistrările de desene sau modele industriale la Biroul pentru desene și modele industriale din Benelux;

(c)

înregistrările de desene sau modele industriale realizate în temeiul unui acord internațional care își produce efectele într-un stat membru;

(d)

cererile de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale prevăzute la literele (a), (b) și (c).

(2)   În înțelesul prezentei directive, înregistrarea unui desen sau model industrial cuprinde publicarea ulterioară realizării depozitului desenului sau modelului industrial la oficiul pentru proprietate industrială din statul membru pe teritoriul căruia o astfel de publicare are ca efect existența unor drepturi asupra desenului sau modelului industrial.

Articolul 3

Cerințe privind protecția

(1)   Statele membre protejează desenele și modelele industriale prin înregistrare și conferă titularilor acestora drepturi exclusive în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(2)   Protecția unui desen sau model industrial prin înregistrare nu este asigurată decât în măsura în care acesta este nou și are un caracter individual.

(3)   Un desen sau model industrial aplicat unui produs sau încorporat într-un produs care constituie o piesă componentă a unui produs complex nu este considerat ca fiind nou și ca prezentând caracter individual decât dacă:

(a)

piesa componentă, odată încorporată în produsul complex, rămâne vizibilă pe parcursul utilizării normale a acestuia din urmă;

(b)

acele caracteristici vizibile ale piesei componente îndeplinesc prin ele însele cerințele privind noutatea și caracterul individual.

(4)   „Utilizare normală” înseamnă, în înțelesul alineatului (3) litera (a), utilizarea de către beneficiar, cu excepția întreținerii, lucrărilor de service sau de reparații.

Articolul 4

Noutatea

Un desen sau model industrial este considerat nou dacă la data depunerii cererii de înregistrare sau la data dobândirii priorității, în cazul în care aceasta este revendicată, nici un alt desen sau model industrial identic nu a fost făcut public. Desenele sau modelele industriale sunt considerate identice în cazul în care caracteristicile lor sunt diferite doar în privința unor detalii nesemnificative.

Articolul 5

Caracterul individual

(1)   Un desen sau model industrial este considerat ca având caracter individual dacă impresia generală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia generală produsă asupra unui astfel de utilizator de orice desen sau model industrial care a fost făcut public înainte de data înaintării cererii de înregistrare sau, dacă se revendică prioritatea, înainte de data dobândirii acesteia.

(2)   La evaluarea caracterului individual, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate al autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial.

Articolul 6

Dezvăluirea

(1)   În sensul aplicării articolelor 4 și 5, se consideră că un desen sau model industrial a fost făcut public dacă a fost publicat ulterior înregistrării sau în alt mod, sau expus, utilizat în comerț sau dezvăluit în alt mod, cu excepția situațiilor în care aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil și în cadrul activității obișnuite, să devină cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acționează în cadrul Comunității înainte de data înaintării cererii de înregistrare sau, dacă este revendicată prioritatea, înainte de data dobândirii acesteia. Cu toate acestea, nu se consideră că desenul sau modelul industrial a fost făcut public în situația în care a fost dezvăluit unui terț în condiții explicite sau implicite de confidențialitate.

(2)   În sensul aplicării articolelor 4 și 5, publicitatea este luată în considerare numai dacă desenul sau modelul industrial pentru care este revendicată protecția în temeiul unui titlu de protecție dintr-un stat membru a fost făcut public:

(a)

de către autor, un având-cauză al acestuia sau un terț, ca rezultat al informațiilor furnizate sau al actelor întreprinse de către autor sau de către avândul-cauză al acestuia;

(b)

pe parcursul perioadei de 12 luni premergătoare datei înaintării cererii de înregistrare sau a datei priorității, dacă este revendicată prioritatea.

(3)   Alineatul (2) se aplică și în cazul în care desenul sau modelul industrial a fost făcut public ca urmare a unui abuz în raport cu autorul sau cu succesorul în drepturi al acestuia.

Articolul 7

Desene sau modele industriale determinate de funcția tehnică și desene sau modele industriale de interconexiuni

(1)   Înregistrarea unui desen sau model industrial nu conferă drepturi asupra caracteristicilor privind aspectul unui produs, care sunt determinate exclusiv de funcția tehnică a acestuia.

(2)   Înregistrarea unui desen sau model industrial nu conferă drepturi asupra caracteristicilor privind aspectul unui produs care trebuie reproduse în mod necesar în forma și dimensiunile lor exacte pentru a permite produsului în care este încorporat desenul sau modelul industrial sau căruia îi este aplicat să fie conectat mecanic sau amplasat în, în jurul sau pe un alt produs astfel încât fiecare produs să își poată îndeplini funcția proprie.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), înregistrarea conferă drepturi asupra unui desen sau model industrial care îndeplinește condițiile stabilite la articolele 4 și 5 și al cărui scop este acela de a permite asamblări sau conexiuni multiple între produse interschimbabile în cadrul unui sistem modular.

Articolul 8

Desene sau modele industriale care contravin moralei sau ordinii publice

Înregistrarea unui desen sau model industrial nu conferă nici un drept atunci când desenul sau modelul contravine moralei sau ordinii publice.

Articolul 9

Domeniul de aplicare a protecției

(1)   Domeniul de aplicare a protecției conferite prin înregistrarea unui desen sau model industrial include orice desen și model industrial care nu produce utilizatorului avizat o impresie generală diferită.

(2)   Pentru aprecierea domeniului de aplicare a protecției, se ține cont de gradul de libertate a autorului în elaborarea proiectului său.

Articolul 10

Durata protecției

Prin înregistrare, desenul sau modelul industrial care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) este protejat pentru una sau mai multe perioade de cinci ani începând de la data înregistrării cererii de înregistrare. Titularul dreptului va putea să ceară prelungirea duratei de protecție pentru una sau mai multe perioade de cinci ani, până la cel mult 25 de ani de la data înregistrării cererii.

Articolul 11

Anularea sau refuzul înregistrării

(1)   Se refuză înregistrarea cererii sau, în cazul în care înregistrarea a fost deja făcută, aceasta se anulează, în oricare dintre următoarele situații:

(a)

dacă desenul sau modelul industrial nu corespunde definiției prevăzute la articolul 1 litera (a);

(b)

dacă desenul sau modelul industrial nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolele 3–8;

(c)

dacă solicitantul sau titularul nu are dreptul la acesta conform legislației din statul membru respectiv;

(d)

dacă desenul sau modelul industrial este în conflict cu un desen sau model industrial anterior care a fost făcut public după data înregistrării cererii sau după data dobândirii priorității, în cazul în care a fost revendicată prioritatea, și care este protejat de la o dată anterioară prin înregistrarea unui desen sau model industrial comunitar sau prin cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar, prin înregistrarea unui desen sau model în statul membru în cauză sau cererea privind acordarea unui astfel de drept.

(2)   Orice stat membru poate să prevadă refuzul înregistrării unui desen sau model industrial sau, în cazul în care desenul sau modelul a fost înregistrat, anularea înregistrării, în oricare dintre următoarele situații:

(a)

dacă într-un desen sau model industrial ulterior este utilizat un semn distinctiv, iar legislația comunitară sau legislația statului membru în cauză care reglementează respectivul semn conferă titularului dreptul de a interzice o astfel de utilizare;

(b)

dacă desenul sau modelul industrial constituie o utilizare neautorizată a unei lucrări protejate în temeiul legii dreptului de autor din statul membru în cauză;

(c)

dacă desenul sau modelul industrial constituie o utilizare necorespunzătoare a oricăruia dintre elementele prezentate la articolul 6 litera (b) din Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale sau a semnelor, emblemelor sau ecusoanelor, altele decât cele cuprinse în articolul 6 litera (b) din convenția menționată anterior, care sunt de interes public deosebit în statul membru în cauză.

(3)   Motivul prevăzut la alineatul (1) litera (c) poate fi invocat doar de către titularul dreptului asupra desenului sau modelului industrial conform legislației statului membru în cauză.

(4)   Motivele prevăzute la alineatul (1) litera (d) și alineatul (2) literele (a) și (b) pot fi invocate doar de către solicitant sau de titularul dreptului litigios.

(5)   Motivul prevăzut la alineatul (2) litera (c) poate fi invocat doar de către persoana sau entitatea afectată de utilizare.

(6)   Alineatele (4) și (5) nu aduc atingere posibilității statelor membre de a prevedea faptul că motivele prevăzute la alineatul (1) litera (d) și alineatul (2) litera (c) pot fi invocate și de către autoritatea competentă a statului membru în cauză din proprie inițiativă.

(7)   Când unui desen sau model industrial i s-a refuzat înregistrarea sau înregistrarea a fost anulată în temeiul alineatului (1) litera (b) sau al alineatului (2), desenul sau modelul industrial poate fi înregistrat sau înregistrarea deja efectuată poate fi menținută într-o formă modificată, dacă în acea formă condițiile privind acordarea protecției sunt îndeplinite și identitatea desenului sau modelului industrial este păstrată. Prin înregistrarea sau menținerea într-o formă modificată se înțelege înregistrarea însoțită de o renunțare parțială din partea titularului desenului sau modelului industrial sau de înscrierea în Registrul de desene și modele industriale a hotărârii judecătorești prin care se pronunță nulitatea parțială a certificatului de înregistrare a desenului sau modelului.

(8)   Prin derogare de la alineatele (1)-(7), orice stat membru poate să prevadă că motivele de refuz de înregistrare sau de anulare a unei înregistrări, valabile în statul membru respectiv înainte de data intrării în vigoare a dispozițiilor necesare pentru transpunerea prezentei directive, sunt aplicabile cererilor de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale care au fost înregistrate anterior datei respective, precum și înregistrărilor aferente lor.

(9)   Anularea înregistrării unui desen sau model industrial poate fi pronunțată chiar după stingerea dreptului sau după renunțarea la acel drept.

Articolul 12

Drepturile conferite prin înregistrare

(1)   Înregistrarea unui desen sau model industrial conferă titularului un drept exclusiv de exploatare și un drept de a interzice terților utilizarea desenului sau modelului industrial fără consimțământul său. Această utilizare trebuie să includă în special fabricarea, oferirea spre vânzare, introducerea pe piață, importul, exportul sau utilizarea unui produs în care este încorporat desenul sau modelul industrial sau căruia i se aplică acesta, sau stocarea unui astfel de produs în scopurile menționate.

(2)   În cazul în care, conform legislației unui stat membru, actele prevăzute la alineatul (1) nu au putut fi împiedicate înainte de data intrării în vigoare a dispozițiilor necesare, în conformitate cu prezenta directivă, drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului industrial nu pot fi invocate pentru a se împiedica continuarea unor astfel de acte de către persoana care le-a inițiat anterior datei respective.

Articolul 13

Limitele drepturilor conferite prin înregistrare

(1)   Drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului industrial nu se exercită în privința:

(a)

actelor efectuate în scop personal și necomercial;

(b)

activităților efectuate în scopuri experimentale;

(c)

activităților de reproducere în scopul citării sau predării, cu condiția ca aceste activități să fie compatibile cu practica comercială loială, să nu aducă atingere în mod nedrept exploatării normale a desenului sau modelului industrial și ca sursa să fie menționată.

(2)   În plus, drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului industrial nu se exercită în privința:

(a)

echipamentului aflat la bordul navelor maritime și aeriene înregistrate într-o altă țară, atunci când acestea intră temporar pe teritoriul statului membru în cauză;

(b)

importului în statul membru în cauză a pieselor de schimb și accesoriilor în scopul reparării acestor nave;

(c)

execuției reparațiilor la aceste nave.

Articolul 14

Dispoziție tranzitorie

Până la data adoptării modificărilor prezentei directive, la propunerea Comisiei, în conformitate cu dispozițiile articolului 18, statele membre mențin în vigoare dispozițiile legale existente privind utilizarea desenului sau modelului industrial al unei piese utilizate în scopul efectuării de reparații la un produs complex pentru a i se reda acestuia aspectul inițial și nu aduc modificări acestor dispoziții decât dacă scopul este acela de a liberaliza piața acestor piese.

Articolul 15

Încetarea drepturilor

Drepturile conferite prin înregistrarea desenului sau modelului industrial nu trebuie să se extindă asupra activităților privind un produs în care este încorporat sau căruia i se aplică un desen sau model industrial care intră în domeniul de aplicare a protecției, atunci când produsul a fost introdus pe piața comunitară de către titularul dreptului conferit prin înregistrare sau cu consimțământul acestuia.

Articolul 16

Relația cu alte forme de protecție

Dispozițiile prezentei directive nu trebuie să aducă atingere nici uneia dintre dispozițiile legislației comunitare sau ale legislației statului membru în cauză cu privire la desenele sau modelele industriale neînregistrate, mărcile comerciale și alte semne distinctive, brevetele și machetele utilitare, caracterele tipografice, răspunderea civilă sau concurența neloială.

Articolul 17

Relația cu dreptul de autor

Desenul sau modelul industrial care face obiectul înregistrării pentru sau într-un stat membru, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, se bucură deopotrivă de protecția acordată în temeiul legislației privind dreptul de autor din statul respective începând cu data la care desenul sau modelul industrial a fost creat sau stabilit sub orice formă. Domeniul de aplicare a acestei protecții și condițiile în care este acordată, inclusiv nivelul de originalitate necesar, sunt stabilite de fiecare stat membru.

Articolul 18

Revizuirea

La trei ani de la data punerii în aplicare prevăzute la articolul 19, Comisia prezintă o analiză a efectelor dispozițiilor prezentei directive pentru industria comunitară, în special sectoarele industriale cele mai afectate, mai ales fabricanții de produse complexe și piese componente, pentru consumatorii comunitari, pentru concurența comunitară și pentru funcționarea pieței interne. După cel mult un an, Comisia propune Parlamentului European și Consiliului modificările care trebuie operate în prezenta directivă pentru realizarea pieței interne în ceea ce privește piesele componente ale produselor complexe, precum și orice alte modificări pe care le consideră necesare în temeiul consultărilor cu părțile cele mai afectate.

Articolul 19

Punerea în aplicare

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 28 octombrie 2001.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 21

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 13 octombrie 1998.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

C. EINEM


(1)  JO C 345, 23.12.1993, p. 14 și

JO C 142, 14.5.1996, p. 7.

(2)  JO C 388, 31.12.1994, p. 9 și

JO C 110, 2.5.1995, p. 12.

(3)  Avizul Parlamentului European din 12 octombrie 1995 (JO C 287, 30.10.1995, p. 157), Poziția comună a Consiliului din 17 iunie 1997 (JO C 237, 4.8.1997, p. 1), Decizia Parlamentului European din 22 octombrie 1997 (JO C 339, 10.11.1997, p. 52). Decizia Parlamentului European din 15 septembrie 1998. Decizia Consiliului din 24 septembrie 1998.


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

112


31998L0072


L 295/18

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 98/72/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 15 octombrie 1998

de modificare a Directivei 95/2/CE privind aditivii alimentari alții decât coloranții și îndulcitorii

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 100a,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura menționată la articolul 189b din tratat (3),

având în vedere Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la aditivii alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare destinate consumului uman (4), în special articolul 3 alineatul (2),

întrucât, de la adoptarea Directivei 95/2/CE (5), s-au înregistrat progrese tehnice în domeniul aditivilor alimentari;

întrucât Directiva 95/2/CE trebuie adaptată pentru a ține seama de aceste progrese;

întrucât Comitetul științific pentru alimentație umană, instituit prin Decizia 74/234/CEE (6), a fost consultat înainte de adoptarea dispozițiilor susceptibile să aibă consecințe asupra sănătății publice;

întrucât sunt prevăzute dispoziții speciale privind tiabendazolul în Directiva 95/38/CE a Consiliului din 17 iulie 1995 de modificare a anexelor I și II la Directiva 90/642/CEE de stabilire a conținuturilor maxime de reziduuri de pesticide din și de pe anumite produse de natură vegetală, inclusiv fructe și legume, precum și de stabilire a unei liste de conținuturi maxime (7); întrucât, în prezent, ar trebui să se elimine rubrica referitoare la tiabendazol,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 95/2/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prezenta directivă este o directivă individuală, care face parte din directiva generală, în înțelesul articolului 3 din Directiva 89/107/CEE, și se aplică aditivilor, cu excepția coloranților și îndulcitorilor. Prezenta directivă nu se aplică enzimelor, cu excepția celor menționate în anexe,”;

2.

La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Se pot utiliza, în produse alimentare, în scopurile menționate la articolul 1 alineatele (3) și (4), numai substanțele specificate în anexele I, III, IV și V,”;

3.

La articolul 2, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Aditivii alimentari specificați în anexa I se autorizează în produse alimentare, în scopurile menționate la articolul 1 alineatele (3) și (4), cu excepția acelor produse alimentare specificate în anexa II, conform principiului «quantum satis»,”;

4.

La articolul 2 alineatul (3) litera (a), a cincea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

lapte (inclusiv laptele integral, degresat și semidegresat) pasteurizat și sterilizat (inclusiv UHT) și smântâna integrală pasteurizată,”;

5.

La articolul 2 alineatul (3) litera (a), a unsprezecea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

paste făinoase uscate, exclusiv pastele fără gluten și/sau pastele destinate regimurilor alimentare hipoproteice, în conformitate cu Directiva 89/398/CEE,”;

6.

Tabelele din anexe se modifică în conformitate cu dispozițiile conținute în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Dacă este necesar, statele membre modifică actele cu putere de lege și actele administrative astfel încât:

să autorizeze comerțul cu produse care se conformează prezentei directive până la 4 mai 2000;

să interzică comerțul cu produse care nu se conformează prezentei directive, începând cu 4 noiembrie 2000. Cu toate acestea, produsele introduse pe piață sau etichetate înainte de această dată care nu sunt conforme prezentei directive pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 15 octombrie 1998.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. M. GIL-ROBLES

Pentru Consiliu

Președintele

C. EINEM


(1)  JO C 76, 11.3.1997, p. 34 și

JO C 77, 12.3.1998. p. 7.

(2)  JO C 75, 10.3.1997, p. 1.

(3)  Avizul Parlamentului European din 23 octombrie 1997 (JO C 339, 10.11.1997, p. 1), Poziția comună a Consiliului din 23 martie 1998 (JO C 161, 27.5.1998, p. 29) și Decizia Parlamentului European din 15 iulie 1998 (JO C 292, 21.9.1998). Decizia Consiliului din 28 septembrie 1998.

(4)  JO L 40, 11.2.1989, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 94/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 237, 10.9.1994, p. 1).

(5)  JO L 61, 18.3.1995, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/85/CE (JO L 86, 28.3.1997, p. 4).

(6)  JO L 136, 20.5.1974, p. 1.

(7)  JO L 197, 22.8.1995, p. 14.


ANEXĂ

1.   În anexa I, se adaugă următorii aditivi:

„E 469

Carboximetilceluloză hidrolizată enzimatic

E 920

L-cisteină (1)

E 1103

Invertază

E 1451

Amidon oxidat acetilat

2.   În anexa II:

(a)

lista aditivilor și conținutul maxim pentru „Gemuri, jeleuri și marmelade în înțelesul Directivei 79/693/CEE și alte produse tartinabile pe bază de fructe, inclusiv produsele cu conținut caloric scăzut” se completează după cum urmează:

 

„E 471

Mono- și digliceride ale acizilor grași

quantum satis”

(b)

tabelul referitor la „Smântână sterilizată, pasteurizată și UHT, smântână cu conținut caloric scăzut și smântână cu conținut scăzut de grăsimi” se înlocuiește cu următorul tabel:

„Smântână pasteurizată integrală

E 401

Alginat de sodiu

quantum satis

E 402

Alginat de potasiu

E 407

Caragenan

E 466

Carboximetilceluloză de sodiu

E 471

Mono- și digliceride ale acizilor grași

(c)

specificația „Fructe și legume neprelucrate, înghețate și congelate” se modifică după cum urmează:

„Fructe și legume neprelucrate, înghețate și congelate; fructe și legume neprelucrate, refrigerate și preambalate, gata pentru consum, și cartofi neprelucrați și preambalați și cartofi decojiți.”;

(d)

după tabelul privind „Uleiurile și grăsimile neemulsionate de origine animală sau vegetală”, se inserează următorul tabel:

„Uleiuri și grăsimi neemulsionate de origine animală sau vegetală (cu excepția uleiurilor virgine și a uleiurilor de măsline) destinate exclusiv pentru gătit și/sau prăjit sau pentru prepararea de sosuri

E 270

Acid lactic

quantum satis

E 300

Acid ascorbic

E 304

Esteri ai acizilor grași cu acid ascorbic

E 306

Extract bogat în tocoferol

E 307

Alfa-tocoferol

E 308

Gama-tocoferol

E 309

Delta-tocoferol

E 322

Lecitine

30 g/l

E 471

Mono- și digliceride ale acizilor grași

10 g/l

E 472c

Esteri ai acidului citric cu mono- și digliceride ale acizilor grași

quantum satis

E 330

Acid citric

E 331

Citrați de sodiu

E 332

Citrați de potasiu

E 333

Citrați de calciu

(e)

lista aditivilor și conținutul maxim pentru „brânză Mozzarella și brânză din zer” se completează după cum urmează:

 

„E 260

Acid acetic

quantum satis”

(f)

lista aditivilor și conținutul maxim pentru „Fructe și legume conservate în cutii și sticle” se completează după cum urmează:

 

„E 296

Acid malic

quantum satis”

(g)

lista aditivilor și conținutul maxim pentru „Gehakt” se completează după cum urmează:

 

„E 300

Acid ascorbic

quantum satis

 

E 301

Ascorbat de sodiu

 

E 302

Ascorbat de calciu

(h)

la sfârșitul anexei se adaugă următorul tabel:

„Sucuri și nectare din ananas și maracuya (Passiflora Edulis)

E 440

Pectine

3 g/l

Brânză maturată feliată și rasă

E 170

Carbonați de calciu

quantum satis

 

E 504

Carbonați de magneziu

 

 

E 509

Clorură de calciu

 

 

E 575

Glucono-delta-lactonă

 

 

E 460

Celuloze

 

Unt din smântână acidă

E 500

Carbonați de sodiu

quantum satis”

3.   La anexa III partea A:

(a)

conținuturile maxime pentru „Măsline și preparate pe bază de măsline”, „Sosuri emulsionate cu conținut de grăsimi de cel puțin 60 %” și „Sosuri emulsionate cu conținut de grăsimi de cel mult 60 %” se înlocuiesc cu următoarele valori:

„Măsline și preparate din măsline

1 000

500

 

1 000

 

 

Sosuri emulsionate cu un conținut de grăsimi de cel puțin 60 %

1 000

500

 

1 000

 

 

Sosuri emulsionate cu conținut de grăsimi de cel mult 60 %

2 000

1 000

 

2 000”

 

 

(b)

la sfârșitul acestei părți se adaugă tabelul următor:

„Produsul alimentar

Conținutul maxim (mg/kg sau mg/l, după caz)

Sa

Ba

PHB

Sa + Ba

Sa + PHB

Sa + Ba + PHB

… Mehu și Makeutettu

… Mehu

500

200

 

 

 

 

Înlocuitori de carne, pește, crustacee, cefalopode și brânză pe bază de proteine

2 000

 

 

 

 

 

Dulce de membrillo

 

1 000

 

 

 

 

Marmelada

 

 

 

1 500

 

 

Ostkaka

2 000

 

 

 

 

 

Pasha

1 000

 

 

 

 

 

Semmelknödelteig

2 000

 

 

 

 

 

Brânză și înlocuitori de brânză (numai pentru tratament superficial)

quantum satis

 

 

 

 

 

Sfeclă roșie preparată

 

2 000

 

 

 

 

Membrane pe bază de colagen pentru mezeluri, cu o activitate a apei mai mare de 0,6

quantum satis”

 

 

 

 

 

4.   La anexa III partea B:

(a)

prezentarea următoarelor produse alimentare și a conținuturilor maxime:

„Crustacee și cefalopode

 

proaspete, înghețate și congelate

150 (2)

crustacee, panaeidae solenceridae, familia aristeidae:

 

până la 80 unități

150 (2)

între 80 și 120 unități

200 (2)

peste 120 unități

300 (2)

preparate

50 (2)

se modifică după cum urmează:

„Crustacee și cefalopode

 

proaspete, înghețate și congelate

150 (3)

crustacee, panaeidae solenceridae, familia aristeidae:

 

până la 80 unități

150 (3)

între 80 și 120 unități

200 (3)

peste 120 unități

300 (3)

preparate

50 (3)

(b)

conținutul maxim pentru rubrica „Zaharuri în înțelesul Directivei 73/437/CEE, cu excepția siropului de glucoză, deshidratat sau nu” se înlocuiește cu următoarea rubrică:

„Zaharuri în înțelesul Directivei 73/437/CEE, cu excepția siropului de glucoză, deshidratate sau nu

10”

(c)

următoarele produse alimentare și niveluri maxime:

„Înlocuitori de carne, pește și crustacee pe bază de proteine vegetale și din cereale

200”

se înlocuiesc cu următoarele:

„Înlocuitori de carne, pește și crustacee pe bază de proteine

200”

(d)

la sfârșitul acestei părți se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

„Nuci și alte fructe în coajă marinate

50

Porumb zaharat ambalat sub vid

100

Băuturi alcoolice distilate care conțin pere întregi

50”

5.   La anexa III partea C:

(a)

la rubrica E 234 se adaugă următorul produs alimentar și conținut maxim:

„E 234

Nisină (1)

Mascarpone

10 mg/kg”

(b)

la rubricile E 251 și E 252 se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

„E 251

Azotat de sodiu

Foie gras, foie gras entier, blocs de foie gras

50 (4)

E 252

Azotat de potasiu

 

 

(c)

la rubricile E 280, E 281, E 282 și E 283 se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

„E 280

E 281

E 282

E 283

Acid propionic

Propionat de sodiu

Propionat de calciu

Propionat de potasiu

Pølsebrød, boller și dansk flutes preambalate

2 000 mg/kg, exprimat în acid propionic

Brânză și înlocuitori de brânză (numai pentru tratament superficial)

quantum satis”

(d)

tabelul următor se elimină:

„E 233

Tiabendazol

Tratamentul superficial al:

 

citricelor

6 mg/kg

bananelor

3 mg/kg”

6.   Specificația „Cartofi granulați deshidratați” conținută în tabelul din anexa III părțile B și D, în coloana cu produse alimentare, se înlocuiește cu „Cartofi deshidratați”.

7.   La anexa IV:

(a)

specificația „Ceai praf instant”, referitor la rubrica E 297 Acid fumaric, și conținutul maxim de 1 g/l se înlocuiesc cu „Produse instant pentru prepararea ceaiului aromat și a infuziilor din plante cu conținutul maxim: 1g/kg”;

(b)

tabelul referitor la rubricile E 338 până la E 452 se înlocuiește cu următorul tabel:

 

„În aplicațiile prezentate în continuare, conținutul maxim indicat de acid fosforic și de fosfații E 338, E 339, E 340, E 341, E 343, E 450, E 451 și E 452 se poate adăuga individual sau în combinație (exprimat în P2O5):

 

E 338

Acid fosforic

Băuturi aromate nealcoolice

700 mg/l

Lapte sterilizat și UHT

1 g/l

Fructe confiate

800 mg/kg

Preparate din fructe

800 mg/kg

E 339

Fosfați de sodiu

Lapte parțial deshidratat cu un conținut de până la 28 % substanță uscată

1 g/kg

(i)   Fosfat monosodic

Lapte parțial deshidratat cu un conținut de peste 28 % substanță uscată

1,5 g/kg

(ii)   Fosfat disodic

Lapte praf și lapte praf degresat

2,5 g/kg

(iii)   Fosfat trisodic

Smântână pasteurizată, sterilizată și UHT

5 g/kg

Frișcă și înlocuitori de frișcă din grăsimi vegetale

5 g/kg

Brânză nematurată (cu excepția brânzei Mozzarella)

2 g/kg

E 340

Fosfați de potasiu

Brânză topită și înlocuitori de brânză topită

20 g/kg

(i)   Fosfat monopotasic

Produse din carne

5 g/kg

(ii)   Fosfat dipotasic

Băuturi energizante și ape de masă preparate

0,5 g/l

(iii)   Fosfat tripotasic

Suplimente dietetice

quantum satis

Sare și înlocuitorii acesteia

10 g/kg

Băuturi din proteine vegetale

20 g/l

E 341

Fosfați de calciu

Preparate de albire a băuturilor

30 g/kg

(i)   Fosfat monocalcic

Preparate de albire a băuturilor pentru mașini de distribuire automate

50 g/kg

(ii)   Fosfat dicalcic

Gheață alimentară

1 g/kg

(iii)   Fosfat tricalcic

Deserturi

3 g/kg

Amestecuri de prafuri pentru prepararea deserturilor

7 g/kg

E 343

Fosfați de magneziu

Produse fine de panificație

20 g/kg

(i)   Fosfat monomagnezic

Făină

2,5 g/kg

(ii)   Fosfat dimagnezic

Făină cu ferment

20 g/kg

Pâine cu bicarbonat de sodiu

20 g/kg

Ou lichid (albuș, gălbenuș sau ou întreg)

10 g/kg

E 450

Difosfați

Sosuri

5 g/kg

(i)   Difosfat disodic

Supe și ciorbe

3 g/kg

(ii)   Difosfat trisodic

Ceai instant și infuzii de plante instant

2 g/kg

(iii)   Difosfat tetrasodic

Cidru de mere și cidru de pere

2 g/l

(v)   Difosfat tetrapotasic

Gumă de mestecat

quantum satis

Produse alimentare sub formă de praf

10 g/kg

(vi)   Difosfat dicalcic

Băuturi din ciocolată și malț pe bază de produse lactate

2 g/l

(vii)   Dihidrogeno-difosfat de calciu

Băuturi alcoolice (exclusiv vinul și berea)

1 g/l

Cereale pentru micul dejun

5 g/kg

Snacks

5 g/kg

E 451

Trifosfați

Surimi

1 g/kg

Pastă de pește și crustacee

5 g/kg

(i)   Trifosfat pentasodic

Glazuri dulci (siropuri pentru clătite, siropuri aromate pentru «milkshake» și înghețate; produse similare)

3 g/kg

(ii)   Trifosfat pentapotasic

Preparate speciale pentru uz nutritiv special

5 g/kg

Glazuri pentru produse din carne și legume

4 g/kg

E 452

Polifosfați

Produse zaharoase

5 g/kg

(i)   Polifosfat sodic

Zahăr pudră

10 g/kg

(ii)   Polifosfat potasic

Fidea

2 g/kg

(iii)   Polifosfat calcosodic

Aluaturi nefermentate

12 g/kg

(iv)   Polifosfați calcici

Fileuri de pește neprelucrat, refrigerat și congelat

5 g/kg

Moluște și crustacee neprelucrate și prelucrate, refrigerate și congelate

5 g/kg

Produse din cartofi prelucrați (inclusiv produse prelucrate înghețate, congelate, refrigerate și deshidratate) și cartofi semipreparați, refrigerați și congelați

5 g/kg

Grăsimi tartinabile, exclusiv unt

5 g/kg

Unt din smântână acidă

2 g/kg

Produse din crustacee în conservă

1 g/kg

Emulsii apoase pulverizabile pe bază de apă pentru acoperirea formelor de patiserie

30 g/kg

Băuturi pe bază de cafea pentru mașini de distribuire automate

2 g/l”

(c)

se adaugă următorul aditiv:

„E 468

Carboximetilceluloză de sodiu reticulată

Suplimente alimentare în stare solidă

30 g/kg”

(d)

specificația „Minarină” corespunzătoare rubricii E 385 se modifică după cum urmează:

 

 

„Grăsimi tartinabile în înțelesul anexelor B și C la Regulamentul (CE) nr. 2991/94 (5), cu un conținut de grăsimi de cel mult 41 %

100 mg/kg

(e)

la rubrica E 405 se adaugă produsul alimentar și conținutul maxim prezentate în continuare:

„E 405

Alginat de propan-1,2-diol

Cidru, exclusiv cidre bouché

100 mg/l”

(f)

specificația de la poziția 12, coloana a treia, de la rubrica E 442, se modifică după cum urmează:

„Produse pe bază de cacao și ciocolată în înțelesul Directivei 73/241/CEE, inclusiv umpluturi”

„Dulciuri pe baza acestor produse”;

(g)

la rubrica E 445 se adaugă produsul alimentar și conținutul maxim prezentate în continuare:

„E 445

Esteri glicerici ai colofoniului

Tratamentul superficial al citricelor

50 mg/kg”

(h)

la E 473 și E 474 se adaugă produsele alimentare și conținuturile maxime prezentate în continuare:

„E 473

Sucroesteri ai acizilor grași

Înlocuitori de smântână

5 g/kg

E 474

Sucrogliceride

Smântână sterilizată și smântână sterilizată cu conținut scăzut de grăsimi

5 g/kg”

(i)

specificația „Produse tartinabile și sosuri pentru salate cu conținut scăzut și foarte scăzut de grăsimi” de la rubrica E 476 se modifică după cum urmează:

„E 476

Poliricinoleat de poliglicerină

Grăsimi tartinabile în înțelesul anexelor A, B și C la Regulamentul (CE) nr. 2991/94, cu un conținut de cel mult 41 % grăsimi

4 g/kg

Grăsimi tartinabile similare cu un conținut de cel mult 10 % grăsimi

4 g/kg

Sosuri pentru salate

4 g/kg”

(j)

la rubricile E 551-E 559 se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

 

 

„Condimente

30 g/kg

 

 

Dulciuri, exclusiv ciocolata (numai pentru tratament superficial) (6)

quantum satis

 

 

Grăsimi pentru ungerea formelor și tăvilor de patiserie

30 g/kg

(k)

specificația „Brânză cu pastă tare feliată și brânză topită feliată” de la rubricile E 551-E 559 se modifică după cum urmează:

 

 

„Brânză cu pastă tare, semitare și brânză topită feliată sau rasă

Înlocuitori de brânză feliată sau rasă și înlocuitori de brânză topită

10 g/kg”

(l)

la rubrica E 900 se adaugă următorul produs alimentar și conținut maxim:

„E 900

Dimetil polisiloxan

Cidru, exclusiv cidre bouché

10 mg/l”

(m)

la rubricile E 901, E 902, E 903 și E 904 se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

„E 901

Ceară de albine, albă și galbenă

Piersici și ananas (numai pentru tratament superficial)

quantum satis

E 902

Ceară Candelilla

E 903

Ceară Carnauba

E 904

Șelac

(n)

la rubricile E 912 și E 914 se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

„E 912

Esteri ai acidului montanic

Pepene galben, mango, papaya, avocado și ananas proaspete (numai pentru tratament superficial)

quantum satis

E 914

Ceară de polietilenă oxidată

(o)

la rubrica E 957 se adaugă următoarele produse alimentare și conținuturi maxime:

„E 957

Taumatina

Băuturi nealcoolice aromate pe bază de apă

0,5 mg/l

Deserturi – pe bază de produse lactate sau nu

5 mg/kg

(doar ca agent de intensificare a aromei)”

(p)

specificațiile „Margarină” și „Minarină” de la rubrica E 959 se modifică după cum urmează:

„E 959

Neohesperidină DC

Grăsimi tartinabile în înțelesul anexelor B și C la Regulamentul (CE) nr. 2991/94

5 mg/kg”

(q)

la rubrica E 999 se adaugă următorul produs alimentar și conținut maxim:

„E 999

Extract de Quillaia

Cidru, exclusiv cidre bouché

200 mg/l calculat în extract anhidru”

(r)

se adaugă următorul tabel:

„E 905

Ceară microcristalină

Tratament superficial pentru

dulciuri, exclusiv ciocolată

gumă de mestecat

pepeni galbeno, papaya, mango și avocado

quantum satis

E 1518

Triacetat de glicerină

(triacetin)

Gumă de mestecat

quantum satis”

(s)

se adaugă următorul tabel:

„E 459

Beta-ciclodextrină

Produse alimentare sub formă de tablete sau tablete glazurate

quantum satis

E 425

Konjac (7)

Produse alimentare în general [cu excepția celor menționate în articolul 2 alineatul (3)]

10 g/kg,

individual sau în combinație

 

(i)   Gumă de konjac

 

 

 

(ii)   Glucomanan de konjac

 

 

8.   La anexa V, se adaugă următorul tabel:

„E 322

Lecitine

agenți de glazurare pentru fructe

E 432-E 436

Polisorbați

 

E 470a

Săruri de sodiu, potasiu și calciu ale acizilor grași

 

E 471

Mono și digliceride ale acizilor grași

 

E 491-E 495

Sorbitani

 

E 570

Acizi grași

 

E 900

Dimetilpolisiloxan

 

 

Polietilenglicol 6000

îndulcitori

E 425

Konjac

 

 

(i)   Gumă de konjac

 

 

(ii)   Glucomanan de konjac

 

E 459

Beta-ciclodextrină

1 g/kg

E 1451

Amidon oxidat acetilat

 

E 468

Carboximetilceluloză de sodiu reticulată

îndulcitori

E 469

Carboximetilceluloză hidrolizată enzimatic”

 

9.   La anexa VI:

(a)

primul paragraf din nota introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Preparatele și alimentele de înțărcare pentru sugari și copii de vârstă mică pot să conțină E 414 (gumă acacia, gumă arabică) și E 551 (dioxid de siliciu) rezultate din adăugarea unor preparate nutritive care conțin cel mult 150 g/kg de substanță E 414 și 10 g/kg de substanță E 551, precum și E 421 (manitol), în cazul în care se utilizează ca suport pentru vitamina B12 (cel puțin o parte vitamină B12 la 1 000 părți manitol). Aportul de E 414 în produsul gata de consum trebuie să nu depășească 10 mg/kg.

Preparatele și alimentele de înțărcare pentru sugari și copii de vârstă mică pot să conțină E 301 (L-ascorbat de sodiu), utilizat la doza quantum satis pentru învelișurile de glazurare a preparatelor nutritive care conțin acizi grași polinesaturați. Aportul de E 301 în produsul gata de consum trebuie să nu depășească 75 mg/l.”;

(b)

la partea 1, nota 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Dacă se adaugă mai mult de una dintre substanțele E 322, E 471, E 472c și E 473 într-un produs alimentar, conținutul maxim stabilit în cazul produsului alimentar respectiv pentru fiecare din substanțele menționate scade proporțional cu cantitatea cumulată a celorlalte substanțe în produsul alimentar respectiv.”;

(c)

la partea 1, se adaugă următorul tabel:

„E 304

Palmitat de L-ascorbil

10 mg/l

E 331

Citrați de sodiu

2 g/l

E 332

Citrați de potasiu

Individual sau în combinație și în conformitate cu limitele stabilite în anexa I la Directiva 91/321/CEE

E 339

Fosfați de sodiu

1 g/l exprimat în P2O5

E 340

Fosfați de potasiu

Individual sau în combinație și în conformitate cu limitele stabilite în anexa I la Directiva 91/321/CEE

E 412

Gumă de guar

1 g/l, în cazul în care produsul lichid conține proteine parțial hidrolizate și este în conformitate cu condițiile stabilite în anexa IV la Directiva 91/321/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/4/CE

E 472 c

Esterii acidului citric cu monogliceride și digliceride ale acizilor grași

7,5 g/l comercializați sub formă de praf

9 g/l comercializați sub formă lichidă, în cazul în care produsele conțin proteine parțial hidrolizate, peptide sau aminoacizi și sunt în conformitate cu condițiile stabilite în anexa IV la Directiva 91/321/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/4/CE

E 473

Sucroesteri ai acizilor grași

120 mg/l în produsele care conțin proteine hidrolizate, peptide sau aminoacizi”

(d)

la partea 2, nota 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Dacă se adaugă mai mult de una dintre substanțele E 322, E 471, E 472c și E 473 într-un produs alimentar, conținutul maxim stabilit în cazul produsul ui alimentar respectiv pentru fiecare din substanțele menționate scade proporțional cu cantitatea cumulată a celorlalte substanțe în produsul alimentar respectiv.”;

(e)

la partea 2, se adaugă următorul tabel:

„E 304

Palmitat de L-ascorbil

10 mg/l

E 331

Citrați de sodiu

2 g/l

E 332

Citrați de potasiu

Individual sau în combinație și în conformitate cu limitele stabilite în anexa I la Directiva 91/321/CEE

E 339

Fosfați de sodiu

1 g/l exprimat în P2O5

E 340

Fosfați de potasiu

Individual sau în combinație și în conformitate cu limitele stabilite în anexa I la Directiva 91/321/CEE

E 472c

Esterii acidului citric cu monogliceride și digliceride ale acizilor grași

7,5 g/l comercializați sub formă de praf

9 g/l comercializați sub formă lichidă, în cazul în care produsele conțin proteine parțial hidrolizate, peptide sau aminoacizi și sunt în conformitate cu condițiile stabilite în anexa IV la Directiva 91/321/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/4/CE

E 473

Sucroesteri ai acizilor grași

120 mg/l în produsele care conțin proteine hidrolizate, peptide sau aminoacizi”

(f)

la partea 3, se adaugă următorul tabel:

„E 333

Citrați de calciu (8)

În produse pe bază de fructe cu conținut scăzut de zahăr

quantum satis

E 341

Fosfat tricalcic (8)

În deserturi pe bază de fructe

1 g/kg în P2O5

E 1451

Amidon oxidat acetilat

Alimente de înțărcare

50 g/kg

(g)

la partea 4, se adaugă următorul tabel:

„Numărul E

Denumirea

Conținutul maxim

Condiții speciale

E 401

Alginat de sodiu

1 g/l

De la vârsta de patru luni, în produse alimentare speciale cu compoziție adaptată, necesare pentru tratarea disfuncțiilor metabolice și pentru alimentație generală prin sondă gastrică

E 405

Alginat de propan-1,2-diol

200 mg/l

De la vârsta de 12 luni, în cadrul regimurilor alimentare speciale pentru copii de vârstă mică care suferă de intoleranță la laptele de vacă sau cu defecte metabolice congenitale

E 410

Gumă de carruba

10 g/l

De la naștere, în produse destinate reducerii refluxului gastro-esofagian

E 412

Gumă de guar

10 g/l

De la naștere, în produsele sub formă de formule lichide care conțin proteine hidrolizate, peptide sau aminoacizi, în conformitate cu condițiile stabilite în anexa IV la Directiva 91/321/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/4/CE

E 415

Gumă de xantan

1,2 g/l

De la naștere, pentru utilizare în produsele pe bază de aminoacizi sau peptide destinate a fi utilizate la pacienții care suferă de insuficiența tractului gastro-intestinal, malabsorbție a proteinelor sau defecte metabolice congenitale

E 440

Pectine

10 g/l

De la naștere, în produsele utilizate în cazul tulburărilor gastro-intestinale

E 466

Carboximetilceluloză de sodiu

10 g/l sau kg

De la naștere, în produsele destinate tratamentului dietetic al tulburărilor metabolice

E 471

Monogliceride și digliceride ale acizilor grași

5 g/l

De la naștere, în cadrul regimurilor alimentare speciale, în special al celor fără proteine

E 1450

Octenil succinat de amidon sodic

20 g/l

În formule de început și formule de continuare.”


(1)  Se poate utiliza doar ca ameliorator de făină.”

(2)  În părți comestibile.”

(3)  în părți comestibile.”

(4)  exprimat în NaNO3.”

(5)  JO L 316, 9.12.1994, p. 2.”

(6)  Specificația «Dulciuri, exclusiv ciocolata (numai pentru tratament superficial)» înlocuiește «Jeleuri formate (numai pentru tratament superficial)» din Directiva 95/2/CE.”

(7)  Substanțele menționate nu se pot utiliza la producerea produselor alimentare deshidratate destinate a fi rehidratate la ingerare.”

(8)  Nota de la partea 4 nu se aplică.”


13/Volumul 24

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

125


31998L0073


L 305/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 98/73/CE A COMISIEI

din 18 septembrie 1998

de efectuare a celei de-a douăzeci și patra adaptări la progresul tehnic a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/69/CE a Comisiei (2), în special articolul 28,

întrucât anexa I la Directiva 67/548/CEE conține o listă de substanțe periculoase specificând pentru fiecare clasificarea și modalitățile de etichetare; întrucât, din cunoștințele științifice și tehnice actuale, reiese că lista cu substanțe periculoase din anexa menționată trebuie adaptată și completată;

întrucât anexa V la Directiva 67/548/CEE definește metodele pentru determinarea proprietăților fizico-chimice, a toxicității și ecotoxicității substanțelor și preparatelor; întrucât este necesară adaptarea acestei anexe la progresul tehnic;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului cu substanțe și preparate periculoase,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 67/548/CEE se modifică după cum urmează:

1.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

intrările din anexa I la prezenta directivă înlocuiesc intrările corespunzătoare din anexa I la Directiva 67/548/CEE;

(b)

intrările din anexa II la prezenta directivă se introduc în anexa I la Directiva 67/548/CEE.

2.

Anexa V se modifică după cum urmează:

(a)

în partea A din anexa V la Directiva 67/548/CEE se introduc textele anexelor III A, III B și III C la prezenta directivă;

(b)

în partea C din anexa V la Directiva 67/548/CEE se introduce textul anexei III D la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 octombrie 1999. Acestea informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 18 septembrie 1998.

Pentru Comisie,

Ritt BJERREGAARD

Membru al Comisiei


(1)  JO L 196, 16.8.1967, p. 1.

(2)  JO L 343, 13.12.1997, p. 19.


ANEXO IBILAG IANHANG IΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IANNEX IANNEXE IALLEGATO IBIJLAGE IANEXO ILIITE IBILAGA I

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXO IIBILAG IIANHANG IIΠΑΡΑΡΤΗΜΑ IIANNEX IIANNEXE IIALLEGATO IIBIJLAGE IIANEXO IILIITE IIBILAGA II

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image


ANEXA III A

A.18. DETERMINAREA MASEI MOLECULARE NUMERICE MEDII ȘI A DISTRIBUȚIEI MASELOR MOLECULARE A POLIMERILOR

1.   METODA

Această metodă cromatografică pe gel permeabil urmează orientarea OCDE TG 118 (1996). Principiile fundamentale și toate celelalte informații tehnice sunt prezentate în bibliografie.

1.1.   Introducere

Proprietățile polimerilor sunt atât de diversificate, încât este imposibil de descris o metodă unică, care să indice cu precizie condițiile de separare și evaluare, care să acopere toate eventualitățile și particularitățile întâlnite la separarea polimerilor. Sistemele complexe de polimeri, în special, se pretează mai rar la cromatografia pe gel permeabil. În cazul în care cromatografia pe gel permeabil nu este aplicabilă, se poate determina conținutul de polimeri cu masă moleculară medie, utilizând alte metode (vezi anexa). Într-o astfel de situație, este necesară furnizarea tuturor detaliilor legate de metoda folosită, cu justificarea alegerii.

Metoda descrisă în continuare se bazează pe norma DIN 55672 (1). Aceasta furnizează indicații detaliate asupra modului de realizare a experiențelor și de evaluare a rezultatelor. Dacă este necesară modificarea condițiilor experimentale, schimbările trebuie justificate. Pot fi utilizate alte normative, cu condiția menționării tuturor referințelor. Metoda descrisă utilizează pentru etalonare eșantioane de polistiren a căror polidispersie este cunoscută și ar putea fi, probabil, adaptată pentru cazul altor polimeri, de exemplu polimerii solubili în apă și polimerii ramificați cu catenă lungă.

1.2.   Definiții și unități

Masa moleculară numerică medie Mn și masa moleculară medie ponderală Mw se determină prin ecuațiile următoare:

Image

unde:

Hi

este amplitudinea semnalului detectat, corespunzător volumului de retenție Vi, față de nivelul de referință;

Mi

este masa moleculară a fracțiunii de polimer, corespunzătoare volumului de retenție Vi și

n

este numărul de puncte experimentale.

Lărgimea distribuției maselor moleculare, care reprezintă o măsură a polidispersiei sistemului este exprimată de raportul Mw/Mn.

1.3.   Substanțe de referință

Metoda cromatografiei pe gel permeabil este o metodă relativă, fiind necesar să se procedeze la o etalonare. În general, aceasta se realizează cu ajutorul polistirenilor etalon cu lanț liniar și distribuție îngustă, pentru care se cunosc atât masele moleculare medii Mn și Mw, cât și distribuția maselor moleculare. Curba de etalonare nu poate fi utilizată pentru determinarea masei moleculare a unui eșantion necunoscut decât dacă condițiile de separare a eșantioanelor și etaloanelor au fost selecționate într-un mod identic.

O relație determinată între masa moleculară și volumul de eluare nu este valabilă decât în condițiile particulare ale unei experiențe date. Printre aceste condiții figurează, înainte de toate: temperatura, solventul (sau amestecul de solvenți), condițiile cromatografice, precum și coloana de separare sau sistemul de coloane.

Masele moleculare ale eșantioanelor determinate prin această metodă constituie valori relative; le vom numi „mase moleculare în echivalent-polistiren”. Aceasta semnifică faptul că, în funcție de diferențele chimice și structurale dintre eșantioanele testate și etaloane, masele moleculare pot devia față de valorile absolute, într-o manieră mai mult sau mai puțin importantă. Dacă sunt utilizate alte etaloane, de exemplu polietilenglicol, poli(etilenoxid), poli(metacrilat de metil) sau acid poliacrilic, este important să se justifice motivul.

1.4.   Principiul metodei

Cromatografia pe gel permeabil permite determinarea distribuției maselor moleculare, precum și a maselor moleculare medii (Mn, Mw). Cromatografia pe gel permeabil reprezintă o metodă particulară de cromatografie lichidă, în cadrul căreia eșantionul pentru testat este separat în funcție de volumul hidrodinamic al fiecărui constituent (2).

Separarea se efectuează pe măsură ce eșantionul înaintează printr-o coloană umplută cu un material poros, în general un gel organic. Moleculele mici pot penetra în pori, în vreme ce moleculele mari sunt excluse. Din acest motiv, traseul moleculelor mari este mai scurt; acestea sunt separate primele. Moleculele de dimensiuni medii penetrează parțial în pori, fiind separate mai târziu. Moleculele cele mai mici, a căror rază hidrodinamică medie este mai mică decât cea a porilor de gel, pot penetra în toți porii. Acestea vor fi eluate ultimele.

În situația ideală, dimensiunea speciilor moleculare este cea care decide integral separarea, dar în practică este greu de evitat interferența unor fenomene de absorbție. O umplere neregulată a coloanei, ca și existența unui volum mort important, pot agrava situația (2).

Detecția se efectuează, de exemplu, prin măsurarea indicelui de refracție sau al absorbției în UV, pentru realizarea unei curbe de distribuție simple. Totuși, pentru a putea asocia acestei curbe valorile maselor moleculare reale, este necesară etalonarea coloanei prin trecerea unui polimer cu masa moleculară cunoscută și, în cazul ideal, cu o structură cât mai apropiată, de exemplu diferiți polistireni standard. În general, se va obține o curbă Gauss; uneori, aceasta poate prezenta o asimetrie, pe partea maselor moleculare mici; axa verticală indică cantitatea (greutatea) speciilor de diferite mase moleculare eluate, iar pe axa orizontală figurează logaritmul masei moleculare.

1.5.   Criterii calitative

Reproductivitatea (deviația-standard relativă) a volumului de eluare trebuie să fie cel mult egală cu 0,3 %. Există modalități de ameliorare a reproductivității de analiză, grație unei corecții ce utilizează un standard intern, dacă un cromatograf este evaluat în funcție de timp și nu satisface criteriile menționate mai sus [vezi informațiile complementare la (1)]. Polidispersările depind de masele moleculare ale etaloanelor. În cazul polistirenilor etalon, valorile tipice sunt:

MP < 2 000

Mw/Mn < 1,20

2 000 ≤ MP ≤ 106

Mw/Mn < 1,05

MP > 106

Mw/Mn < 1,20

(MP este masa moleculară a etalonului, corespunzătoare semnalului maxim).

1.6.   Descrierea metodei

1.6.1.   Prepararea soluțiilor etalon de polistiren

Se vor dizolva polistirenii etalon, amestecând cu grijă până la diluția aleasă. Soluțiile se vor prepara ținând cont de recomandările fabricantului.

Concentrațiile etaloanelor alese depind de diferiți factori, cum ar fi: volumul de injecție, viscozitatea soluției și sensibilitatea detectorului. Volumul de injecție maxim trebuie să fie adaptat lungimii coloanei, având grijă să nu o supraîncarce. Volumele de injecție curente pentru separările analitice prin metoda cromatografică pe gel permeabil, pentru o coloană de 30 cm × 7,8 mm, variază de obicei între 40 și 100 μl. Se pot obține și volume mai mari, dar acestea nu trebuie să depășească 250 μl. Se va determina raportul optim între volumul de injecție și concentrație, înainte de etalonarea coloanei.

1.6.2.   Prepararea soluției de eșantion

În principiu, prepararea soluțiilor de eșantion se realizează în condiții identice. Eșantionul se dizolvă într-un solvent adecvat, de exemplu THF, agitând cu grijă. În nici un caz nu se va dizolva într-o baie cu ultrasunete. Dacă este necesar, soluția de probă se purifică cu ajutorul unui filtru cu membrană, cu dimensiunea porilor cuprinsă între 0,2-2 μm.

Prezența particulelor nedizolvate trebuie menționată în raportul final, în măsura în care acestea pot rezulta din specii cu mase moleculare mari. Trebuie să se recurgă la o metodă potrivită pentru determinarea procentajului în greutate al particulelor nedizolvate. Analiza soluțiilor se va face în termen de 24 ore.

1.6.3.   Aparatură

Un aparat pentru cromatografie pe gel permeabil este compus din următoarele elemente:

un rezervor pentru solvent;

un sistem pentru degazare (dacă este necesar);

o pompă;

un amortizor de impulsuri (dacă este necesar);

un sistem de injecție;

coloane cromatografice;

un detector;

un debitmetru (dacă este necesar);

un sistem de înregistrare și tratare a datelor;

un recipient pentru recuperarea soluțiilor utilizate.

Sistemul cromatografic pe gel permeabil trebuie să fie inert față de solventul utilizat (de exemplu utilizarea capilarelor din oțel, atunci când solvent este THF).

1.6.4.   Injecția și sistemul de pompare a solventului

Un volum definit din soluția de probă este injectat în coloană, într-o zonă bine definită, cu ajutorul unui aparat pentru eșantionare automată sau manuală. Dacă se operează manual, retragerea ori împingerea prea bruscă a pistonului seringii poate determina modificări în distribuția maselor moleculare observate. Este indicat ca sistemul de pompare a solventului să fie lipsit de pulsații; este de preferat ca acesta să includă un amortizor de impulsuri. Debitul este de ordinul a 1 ml/min.

1.6.5.   Coloana

În funcție de natura eșantionului testat, polimerul se caracterizează făcând recurs la o singură coloană sau la mai multe coloane, conectate în serie. În comerț sunt disponibile mai multe materiale poroase pentru coloane, cu proprietăți definite (de exemplu dimensiunea porilor, limita de excludere). Alegerea unui gel de separare sau a lungimii de coloană depinde, pe de o parte, de proprietățile eșantionului testat (volume hidrodinamice, distribuția maselor moleculare) și, pe de altă parte, de condițiile particulare ale separării, cum ar fi: natura solventului, temperatura și debitul (1) (2) (3).

1.6.6.   Talere teoretice

Coloana (sau combinația de coloane) utilizată pentru separare trebuie caracterizată prin numărul de talere teoretice. Pentru aceasta, în cazul în care solventul de eluare este THF, se trece o soluție de etilbenzen sau o altă substanță dizolvată nepolară potrivită printr-o coloană de lungime cunoscută. Numărul de talere teoretice este dat de ecuația următoare:

Formula sau Formula

unde:

N

este numărul de talere teoretice

Ve

este volumul de eluare, corespunzător semnalului maxim

W

este lărgimea semnalului maxim, la nivelul liniei de bază

W1/2

este lărgimea semnalului maxim, la jumătatea înălțimii coloanei.

1.6.7.   Eficacitatea separării

În afară de numărul de talere teoretice, parametru determinant al lărgimii de bandă, eficacitatea de separare este o altă importantă caracteristică determinată de panta curbei de calibrare. Eficacitatea de separare a unei coloane se calculează cu ajutorul relației următoare:

Formula

unde

Ve, Mx

este volumul de eluare al polistirenului cu masa moleculară Mx,

Ve, (10Mx)

este volumul de eluare al polistirenului cu masa moleculară de 10 ori mai mare.

Rezoluția sistemului este în general definită după cum urmează:

Formula

unde

Ve1 și Ve2

sunt volumele de eluare ale celor doi polistireni standard la semnalul maxim,

W1 și W2

sunt lărgimile vârfului la nivelul liniei bazei,

M1 și M2

sunt masele moleculare corespunzătoare semnalului maxim (aceste mase ar trebui să fie diferite printr-un factor 10).

Valoarea lui R pentru sistemul de coloane trebuie să fie superioară valorii de 1,7 (4).

1.6.8.   Solvenți

Toți solvenții trebuie să aibă o mare puritate (se va folosi THF de puritate 99,5 %). Rezervorul pentru solvent (la nevoie, pus în atmosferă de gaz inert) trebuie să fie suficient de mare pentru a permite etalonarea coloanei și mai multe analize de eșantioane. Solventul va fi degazat înainte de a fi pompat în coloană.

1.6.9.   Reglarea temperaturii

Temperatura componentelor interne critice (bucla de injecție, coloana sau coloanele, detectorul și tuburile) trebuie să fie constantă și compatibilă cu solventul ales.

1.6.10.   Detectorul

Detectorul înregistrează în mod cantitativ concentrația eșantionului eluat din coloană. Pentru evitarea unei lărgimi nedorite a picului, volumul cuvei detectorului va fi ales cât mai mic posibil. Acesta nu trebuie să depășească 10 μl, cu excepția detectoarelor ce funcționează prin difuzia luminii și a viscozimetrelor. În general, detecția se realizează prin refractometrie diferențială. Totuși, dacă proprietățile specifice ale eșantionului sau ale solventului pentru eluare o cer, se pot folosi alte tipuri de detectoare, cum ar fi cele UV/VIS sau IR, viscozimetrele etc.

2.   REZULTATE ȘI PROCESUL VERBAL AL TESTĂRII

2.1.   Rezultate

Se va face referință la normele DIN (1) în ceea ce privește criteriile de evaluare detaliate, la fel pentru specificațiile relative la colectarea și interpretarea datelor.

Pentru fiecare eșantion analizat, se vor realiza două experiențe independente. Rezultatele acestora se vor analiza separat.

Parametrii Mn, Mw, Mw/Mn, Mp se determină pentru fiecare măsurătoare. Trebuie indicat în mod explicit că valorile măsurate sunt valori relative corespunzând unor echivalenți de masă moleculară ale standardului folosit.

După determinarea volumelor și a timpilor de retenție (eventual corectate cu ajutorul unui standard intern) se vor reprezenta grafic valorile log MP (MP fiind semnalul maxim al polimerilor standard), în funcție de una dintre acele cantități. Sunt necesare cel puțin 2 puncte de etalonare pentru fiecare factor 10 de masă moleculară. Pentru trasarea întregii curbe sunt necesare cel puțin 5 puncte de măsură; această curbă va acoperi masa moleculară estimată a eșantionului. Punctul extrem al curbei de etalonare, spre partea maselor moleculare mici, se poate defini folosind n-hexilbenzenul sau altă substanță dizolvată nepolară adecvată. Masele moleculare medii, ca număr și ca greutate, sunt în general determinate prin prelucrarea informatică a datelor, bazată pe formule menționate la punctul 1.2. Dacă s-a optat pentru o prelucrare manuală, este indicat să se consulte ASTM D 3536-91 (3).

Curba de distribuție va fi prezentată sub forma unui tabel sau a unui grafic (frecvența diferențială sau procentajele cumulative în funcție de log M). În cazul reprezentării grafice, o putere de 10 pentru masa moleculară corespunde în mod normal unei lărgimi de aproximativ 4 cm, în vreme ce pentru maximul de semnal este adecvată o înălțime de aproximativ 8 cm. În cazul curbelor de distribuție cumulative, diferența între 0 – 100 % pe axa ordonatei trebuie să fie în jur de 10 cm.

2.2.   Procesul-verbal al testării

Procesul-verbal al experimentului va cuprinde informațiile următoare:

2.2.1.   Substanța testată

informații disponibile legate de substanța testată (natură, aditivi, impurități);

descrierea tratamentului aplicat eșantionului, observații, probleme.

2.2.2.   Dispozitivul experimental

un rezervor pentru solvent, gaz inert, sistem pentru degazarea solventului, compoziția solventului, impurități;

pompă, amortizor de impulsuri, sistem de injecție;

coloane de separare (fabricant, toate precizările legate de caracteristicile coloanei, cum ar fi dimensiunea porilor, natura materialului de separare etc., numărul, lungimea și ordinul coloanelor utilizate);

numărul de talere teoretice ale coloanei (sau al combinației de coloane), eficacitatea separării (resorbția sistemului);

informații legate de simetria semnalelor maxime;

temperatura coloanei, modul de reglare a temperaturii;

detector (principiul de măsurare, tip, volumul cuvei);

debitmetru, dacă există (fabricant, principiul de măsurare);

sistemul utilizat pentru culegere și prelucrarea datelor (echipament și programe informatice).

2.2.3.   Etalonarea sistemului

descrierea detaliată a metodei utilizate pentru determinarea curbei de etalonare;

precizări asupra criteriilor de calitate proprii acestei metode (de exemplu coeficientul de corelare, eroarea pătratică medie etc.);

informații asupra tuturor extrapolărilor, ipotezelor și aproximărilor efectuate în cursul proceselor experimentale, precum și asupra evaluării și prelucrării datelor;

toate măsurătorile efectuate pentru stabilirea curbei de etalonare trebuie prezentate sub forma unui tabel care cuprinde, pentru fiecare punct de etalonare, următoarele informații:

denumirea eșantionului;

fabricantul eșantionului;

valorile caracteristice MP, Mn, Mw, Mw/Mn ale etaloanelor furnizate de fabricant, deduse din măsurătorile ulterioare, completate de indicațiile legate de metoda de determinare;

volumul de injecție și concentrația soluției injectate;

valoarea de MP utilizată pentru etalonare;

volumul de eluare sau timpul de retenție corectat, măsurat la semnalul maxim;

MP calculat la semnalul maxim;

procentajul de eroare la MP calculat și la valoarea de etalonare.

2.2.4.   Evaluare

evaluare în funcție de timp: toate metodele care vizează ameliorarea reproductivității cerute (metode de corecție, standard intern etc.);

se precizează dacă evaluarea s-a efectuat plecând de la volumul de eluare sau de la timpul de retenție;

se indică limitele de evaluare, dacă un pic nu a fost complet analizat;

se descriu metodele de netezire, dacă s-au folosit;

se indică procedeele de preparare și pretratare a eșantionului;

dacă există, se indică prezența particulelor nedizolvate;

se indică volumul de injecție (μl) și concentrația de injecție (mg/ml);

se menționează observațiile privind efectele generatoare de deviații, în raport cu profilul ideal de cromatografie pe gel permeabil;

se descriu în detaliu toate modificările aduse procedurilor de analiză;

se precizează intervalele de eroare;

se consemnează orice alte informații și observații utile pentru interpretarea rezultatelor.

3.   REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

(1)

DIN 55672 (1995). Gelpermeationschromatografie (GPC) mit Tetrahydrofuran (THF) als Elutionsmittel, Teil 1.

(2)

Yau, W.W., Kirkland, J.J., and Bly, D.D. eds, (1979). Modern Size Exclusion Liquid Chromatogrphy, J. Wiley & Sons.

(3)

ASTM D 3536-91, (1991). Standard Test Method for Molecular Weight Averages and Molecular Weight Distribution by Liquid Exclusion Chromatography (Gel Permeation Chromatography-GPG). American Society for Testing and Materials, Philadelphia, Pennsylvania.

(4)

ASTM D 5296-92 (1992). Standard Test Method for Molecular Weight Averages and Molecular Weight Distribution of Polystyrene by High Performance Size-Exclusion Chromatography. American Society for Testing and Materials, Philadelphia, Pennsylvania.

Anexă

Exemple de alte metode de determinare a masei moleculare numerice medii (Mn) a polimerilor

Cromatografia pe gel permeabil reprezintă metoda preferată pentru determinarea Mn, mai ales atunci când dispunem de un ansamblu de substanțe standard cu o structură comparabilă cu cea a polimerului. Totuși, atunci când folosirea metodei cromatografiei pe gel permeabil prezintă dificultăți practice sau când ne putem aștepta ca substanța să nu satisfacă un criteriu reglementar pentru Mn (ceea ce cere o confirmare), există metode alternative, ca de exemplu:

1.   Utilizarea proprietăților coligative

1.1.   Ebulioscopia și crioscopia înseamnă măsurarea creșterii punctului de fierbere (ebulioscopia) sau coborârii punctului de congelare (crioscopia) ale unui solvent atunci când este adăugat un polimer. Metoda se bazează pe faptul că dizolvarea unui polimer într-un lichid are un efect asupra punctelor de fierbere sau de congelare ale acestuia care depinde de masa moleculară a polimerului (1) (2).

Domeniul de aplicare corespunde unei Mn < 20 000.

1.2.   Coborârea presiunii vaporilor consistă în măsurarea presiunii vaporilor unui lichid de referință înainte și după adăugarea unor cantități stabilite de polimeri (1) (2).

Domeniul de aplicare corespunde unei Mn < 20 000 (în teorie; în practică, nu reprezintă decât o valoare limitată).

1.3.   Osmometria cu membrană se bazează pe principiul osmozei, adică tendința naturală a moleculelor de solvent de a traversa o membrană semipermeabilă plecând de la o soluție diluată către o soluție concentrată, așa încât să se realizeze echilibrul. În experiment, concentrația soluției diluate este nulă, în timp ce soluția concentrată conține polimerul. Trecerea solventului de-a lungul membranei induce o diferență de presiune care depinde de concentrație și de masa moleculară a polimerului (1) (3) (4).

Domeniul de aplicare corespunde valorilor lui Mn între 20 000 și 200 000.

1.4.   Osmometria - faza de vapori constă în comparația vitezei de evaporare a unui aerosol de solvent pur cu viteza a cel puțin trei aerosoli care conțin polimerul la diferite concentrații (1) (5) (6).

Domeniul de aplicare corespunde unei Mn < 20 000.

2.   Analiza grupurilor terminale

Pentru a se utiliza această metodă, trebuie cunoscute atât structura globală a polimerului, cât și natura grupurilor terminale situate în capetele catenei (acestea trebuie să poată fi diferențiate de catena principală, de exemplu prin spectrul lor RMN sau prin titrarea și formarea derivaților). Determinarea concentrației moleculare a grupurilor terminale prezente pe polimer poate apoi să furnizeze o valoare a masei moleculare (7) (8) (9).

Domeniul de aplicare corespunde valorilor lui Mn, ce pot atinge valoarea de 50 000 (cu o fiabilitate descrescătoare).

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE LA ANEXĂ

(1)

Billmeyer, F.W. Jr., (1984). Textbook of Polymer Science, 3rd Edn., John Wiley, New York.

(2)

Glover, C.A., (1975). Absolute Colligative Property Methods. Chapter 4. In: Polymer Molecular Weights, Part I P.E. Slade, Jr. ed., Marcel Dekker, New York.

(3)

ASTM D 3750-79, (1979). Standard Practice for Determination of Number-Average Molecular Weight of Polymers by Membrane Osmometry. American Society for Testing and Materials, Philadelphia, Pennsylvania.

(4)

Coll, H. (1989). Membrane Osmometry. In: Determination of Molecular Weight, A.R. Cooper ed., J. Wiley and Sons, pp. 25-52.

(5)

ASTM D 3592-77, (1977). Standard Recommended Practice for Determination of Molecular Weight by Vapour Pressure, American Society for Testing and Materials, Philadelphia, Pennsylvania.

(6)

Morris, C.E.M., (1989). Vapour Pressure Osmometry. In: Determination of Molecular Weight, A.R. Cooper ed., J. Wiley and Sons.

(7)

Schröder, E., Müller, G., and Arndt, K.-F., (1989). Polymer Characterisation, Carl Hanser Verlag, München.

(8)

Garmon, R.G., (1975). End-Group Determinations, Chapter 3. In Polymer Molecular Weights, Part I, P.E. Slade, Jr. ed. Marcel Dekker, New York.

(9)

Amiya, S., et.al. (1990). Pure and Applied Chemistry, 62, 2139-2146.


ANEXA III B

A.19 DETERMINAREA CONȚINUTULUI ÎN POLIMERI CU MASĂ MOLECULARĂ MICĂ

1.   METODA

Această metodă cromatografică pe gel permeabil urmează orientarea OCDE TG 119 (1996). Principiile fundamentale și toate celelalte informații tehnice sunt prezentate în bibliografie.

1.1.   Introducere

Proprietățile polimerilor sunt atât de diversificate, încât este imposibil de descris o metodă unică, care să indice cu precizie condițiile de separare și evaluare, care să acopere toate eventualitățile și particularitățile întâlnite la separarea polimerilor. Sistemele complexe de polimeri, în special, se pretează mai rar la cromatografia pe gel permeabil. În cazul în care cromatografia pe gel permeabil nu este aplicabilă, se poate determina conținutul de polimeri cu masă moleculară medie, utilizând alte metode (vezi anexa). Într-o astfel de situație, este necesară furnizarea tuturor detaliilor legate de metoda folosită, cu justificarea alegerii.

Metoda descrisă în continuare se bazează pe norma DIN 55672 (1). Aceasta furnizează indicații detaliate asupra modului de realizare a experiențelor și de evaluare a rezultatelor. Dacă este necesară modificarea condițiilor experimentale, schimbările trebuie justificate. Pot fi utilizate alte normative, cu condiția menționării tuturor referințelor. Metoda descrisă utilizează pentru etalonare eșantioane de polistiren a căror polidispersie este cunoscută și ar putea fi, probabil, adaptată pentru cazul altor polimeri, de exemplu polimerii solubili în apă și polimerii ramificați cu catenă lungă.

1.2.   Definiții și unități

Masa moleculară mică se definește în mod arbitrar ca fiind o masă moleculară inferioară celei de 1 000 daltoni.

Masa moleculară medie (numerică) Mn și masa moleculară medie (greutate) Mw, sunt determinate cu ajutorul ecuațiilor următoare:

Image

unde:

Hi

este amplitudinea semnalului detectat, corespunzător volumului de retenție Vi, în funcție de nivelul de referință,

Mi

este masa moleculară a fracțiunii de polimer, corespunzătoare volumului de retenție Vi și

n

este numărul de puncte experimentale.

Lărgimea de distribuție a maselor moleculare, care reprezintă o măsură a polidispersiei sistemului este exprimată de raportul Mw/Mn.

1.3.   Substanțe de referință

Metoda cromatografiei pe gel permeabil este o metodă relativă, fiind necesar să se procedeze la o etalonare. În general, aceasta se realizează cu ajutorul polistirenilor etalon cu lanț liniar și distribuție îngustă, pentru care se cunosc atât masele moleculare medii Mn și Mw, cât și distribuția maselor moleculare. Curba de etalonare nu poate fi utilizată pentru determinarea masei moleculare a unui eșantion necunoscut, decât dacă condițiile de separare a eșantioanelor și etaloanelor au fost selecționate într-un mod identic.

O relație determinată între masa moleculară și volumul de eluare nu este valabilă decât în condițiile particulare ale unei experiențe date. Printre aceste condiții figurează, înainte de toate: temperatura, solventul (sau amestecul de solvenți), condițiile cromatografice, precum și coloana de separare sau sistemul de coloane.

Masele moleculare ale eșantioanelor determinate prin această metodă constituie valori relative; le vom numi „mase moleculare în echivalent-polistiren”. Aceasta semnifică faptul că, în funcție de diferențele chimice și structurale dintre eșantioanele testate și etaloane, masele moleculare pot devia față de valorile absolute, într-o manieră mai mult sau mai puțin importantă. Dacă sunt utilizate alte etaloane, de exemplu polietilenglicol, poli(etilenoxid), poli(metacrilat de metil) sau acid poliacrilic, este important să se justifice motivul.

1.4.   Principiul metodei

Cromatografia pe gel permeabil permite determinarea distribuției maselor moleculare, precum și a maselor moleculare medii (Mn, Mw). Cromatografia pe gel permeabil reprezintă o metodă particulară de cromatografie lichidă, în cadrul căreia eșantionul pentru testat este separat în funcție de volumul hidrodinamic al fiecărui constituent. (2).

Separarea se efectuează pe măsură ce eșantionul înaintează printr-o coloană umplută cu un material poros, în general un gel organic. Moleculele mici pot penetra în pori, în vreme ce moleculele mari sunt excluse. Din acest motiv, traseul moleculelor mari este mai scurt; acestea sunt separate primele. Moleculele de dimensiuni medii penetrează parțial în pori, fiind separate mai târziu. Moleculele cele mai mici, a căror rază hidrodinamică medie este mai mică decât cea a porilor de gel, pot penetra în toți porii. Acestea vor fi eluate ultimele.

În situația ideală, dimensiunea speciilor moleculare este cea care decide integral separarea, dar în practică este greu de evitat interferența unor fenomene de absorbție. O umplere neregulată a coloanei, ca și existența unui volum mort important pot agrava situația (2).

Detecția se efectuează, de exemplu, prin măsurarea indicelui de refracție sau al absorbției în UV, pentru realizarea unei curbe de distribuție simple. Totuși, pentru a putea asocia acestei curbe valorile maselor moleculare reale, este necesară etalonarea coloanei prin trecerea unui polimer cu masa moleculară cunoscută și, în cazul ideal, cu o structură cât mai apropiată, de exemplu diferiți polistireni standard. În general, se va obține o curbă Gauss; uneori aceasta poate prezenta o asimetrie, pe partea maselor moleculare mici; axa verticală indică cantitatea (greutatea) speciilor de diferite mase moleculare eluate, iar pe axa orizontală figurează logaritmul masei moleculare.

Conținutul în polimeri cu masă moleculară mică se deduce cu ajutorul acestei curbe. Calculul nu poate fi exact decât dacă speciile cu masă moleculară mică se comportă în același fel cu ansamblul polimerului, pe unitatea de masă.

1.5.   Criterii calitative

Reproductivitatea (deviația-standard relativă) a volumului de eluare trebuie să fie cel mult egală cu 0,3 %. Există modalități de ameliorare a reproductivității de analiză, grație unei corecții ce utilizează un standard intern, dacă un cromatograf este evaluat în funcție de timp și nu satisface criteriile menționate mai sus [vezi informațiile complementare la (1)]. Polidispersările depind de masele moleculare ale etaloanelor. În cazul polistirenilor etalon, valorile tipice sunt:

MP < 2 000

Mw/Mn < 1,20

2 000 ≤ MP ≤ 106

Mw/Mn < 1,05

MP > 106

Mw/Mn < 1,20

(MP este masa moleculară a etalonului, corespunzătoare semnalului maxim).

1.6.   Descrierea metodei

1.6.1.   Prepararea soluțiilor etalon de polistiren

Se vor dizolva polistirenii etalon, amestecând cu grijă până la diluția aleasă. Soluțiile se vor prepara ținând cont de recomandările fabricantului.

Concentrațiile etaloanelor alese depind de diferiți factori, cum ar fi: volumul de injecție, viscozitatea soluției și sensibilitatea detectorului. Volumul de injecție maxim trebuie să fie adaptat lungimii coloanei, având grijă să nu o supraîncarce. Volumele de injecție curente pentru separările analitice prin metoda cromatografică pe gel permeabil, pentru o coloană de 30 cm x 7,8 mm, variază de obicei între 40 și 100 μl. Se pot obține și volume mai mari, dar acestea nu trebuie să depășească 250 μl. Se va determina raportul optim între volumul de injecție și concentrație, înainte de etalonarea coloanei.

1.6.2.   Prepararea soluției de eșantion

În principiu, prepararea soluțiilor de eșantion se realizează în condiții identice. Eșantionul se dizolvă într-un solvent adecvat, de exemplu THF, agitând cu grijă. În nici un caz nu se va dizolva într-o baie cu ultrasunete. Dacă este necesar, soluția de probă se purifică cu ajutorul unui filtru cu membrană, cu dimensiunea porilor cuprinsă între 0,2-2 μm.

Prezența particulelor nedizolvate trebuie menționată în raportul final, în măsura în care acestea pot rezulta din specii cu mase moleculare mari. Trebuie să se recurgă la o metodă potrivită pentru determinarea procentajului în greutate al particulelor nedizolvate. Analiza soluțiilor se va face în termen de 24 ore.

1.6.3.   Corecție legată de prezența impurităților și a aditivilor

Fiind vorba despre conținutul în specii cu M < 1 000, este necesar, în general, să se aplice o corecție care să țină cont de prezența compușilor particulari nepolimerici (cum ar fi impuritățile sau aditivii), cu excepția cazului în care conținutul măsurat nu depășește valoarea de 1 %. Această corecție se poate realiza prin analiza directă a soluției de polimer sau a eluatului pentru cromatografia pe gel permeabil.

În cazul în care eluatul este prea diluat pentru a permite analizarea, după traversarea coloanei, este necesar să fie concentrat. Va fi, eventual, necesară evaporarea soluției până la sec, urmată de redizolvare. Concentrarea soluției se va efectua astfel încât să nu intervină nici o modificare a compoziției. Tratamentul soluției, după faza cromatografiei pe gel permeabil, este funcție de metoda de analiză utilizată pentru determinarea cantitativă.

1.6.4.   Aparatură

Un aparat pentru cromatografie pe gel permeabil este compus din următoarele elemente:

un rezervor pentru solvent;

un sistem pentru degazare (dacă este necesar);

o pompă;

un amortizor de impulsuri (dacă este necesar);

un sistem de injecție;

coloane cromatografice;

un detector;

un debitmetru (dacă este necesar);

un sistem de înregistrare și tratare a datelor;

un recipient pentru recuperarea soluțiilor utilizate.

Sistemul cromatografic pe gel permeabil trebuie să fie inert față de solventul utilizat (de exemplu utilizarea capilarelor din oțel, atunci când solvent este THF).

1.6.5.   Injecția și sistemul de pompare a solventului

Un volum definit din soluția de probă este injectat în coloană, într-o zonă bine definită, cu ajutorul unui aparat pentru eșantionare automată sau manuală. Dacă se operează manual, retragerea ori împingerea prea bruscă a pistonului seringii poate determina modificări în distribuția maselor moleculare observate. Este indicat ca sistemul de pompare a solventului să fie lipsit de pulsații; este de preferat ca acesta să includă un amortizor de impulsuri. Debitul este de ordinul a 1 ml/min.

1.6.6.   Coloana

În funcție de natura eșantionului testat, polimerul se caracterizează făcând recurs la o singură coloană sau la mai multe coloane, conectate în serie. În comerț sunt disponibile mai multe materiale poroase pentru coloane, cu proprietăți definite (de exemplu dimensiunea porilor, limita de excludere). Alegerea unui gel de separare sau a lungimii de coloană depinde, pe de o parte, de proprietățile eșantionului testat (volume hidrodinamice, distribuția maselor moleculare) și, pe de altă parte, de condițiile particulare ale separării, cum ar fi: natura solventului, temperatura și debitul (1) (2) (3).

1.6.7.   Talere teoretice

Coloana (sau combinația de coloane) utilizată pentru separare trebuie caracterizată prin numărul de talere teoretice. Pentru aceasta, în cazul în care solventul de eluare este THF, se trece o soluție de etilbenzen sau o altă substanță dizolvată nepolară potrivită, printr-o coloană de lungime cunoscută. Numărul de talere teoretice este dat de ecuația următoare:

Formula sau Formula

unde:

N

este numărul de talere teoretice;

Ve

este volumul de eluare, corespunzător semnalului maxim;

W

este lărgimea semnalului maxim, la nivelul liniei de bază;

W1/2

este lărgimea semnalului maxim, la jumătatea înălțimii coloanei.

1.6.8.   Eficacitatea separării

În afară de numărul de talere teoretice, parametru determinant al lărgimii de bandă, eficacitatea de separare este o altă importantă caracteristică determinată de panta curbei de calibrare. Eficacitatea de separare a unei coloane se calculează cu ajutorul relației următoare:

Formula

unde:

Ve, Mx

este volumul de eluare al polistirenului cu masa moleculară Mx;

Ve, (10 Mx)

este volumul de eluare al polistirenului cu masa moleculară de 10 ori mai mare.

Rezoluția sistemului este în general definită după cum urmează:

Formula

unde

Ve1 și Ve2

sunt volumele de eluare ale celor doi polistireni standard la semnalul maxim;

W1 și W2

sunt lărgimile vârfului la nivelul liniei bazei;

M1 și M2

sunt masele moleculare corespunzătoare semnalului maxim (aceste mase ar trebui să fie diferite printr-un factor 10).

Valoarea lui R pentru sistemul de coloane trebuie să fie superioară valorii de 1,7 (4).

1.6.9.   Solvenți

Toți solvenții trebuie să aibă o mare puritate (se va folosi THF de puritate 99,5 %). Rezervorul pentru solvent (la nevoie, pus în atmosferă de gaz inert) trebuie să fie suficient de mare pentru a permite etalonarea coloanei și mai multe analize de eșantioane. Solventul va fi degazat înainte de a fi pompat în coloană.

1.6.10.   Reglarea temperaturii

Temperatura componentelor interne critice (bucla de injecție, coloana sau coloanele, detectorul și tuburile) trebuie să fie constantă și compatibilă cu solventul ales.

1.6.11.   Detectorul

Detectorul înregistrează în mod cantitativ concentrația eșantionului eluat din coloană. Pentru evitarea unei lărgimi nedorite a picului, volumul cuvei detectorului va fi ales cât mai mic posibil. Acesta nu trebuie să depășească 10 μl, cu excepția detectoarelor ce funcționează prin difuzia luminii și a viscozimetrelor. În general, detecția se realizează prin refractometrie diferențială. Totuși, dacă proprietățile specifice ale eșantionului sau ale solventului pentru eluare o cer, se pot folosi alte tipuri de detectoare, cum ar fi cele UV/VIS sau IR, viscozimetrele etc.

2.   REZULTATE ȘI PROCESUL-VERBAL AL TESTĂRII

2.1.   Rezultate

Se va face referință la normele DIN (1) pentru ceea ce privește criteriile de evaluare detaliate, la fel pentru specificațiile relative la colectarea și interpretarea datelor.

Pentru fiecare eșantion analizat, se vor realiza două experiențe independente. Rezultatele acestora se vor analiza separat. În toate cazurile, este esențial să se determine și datele relative la blancuri, acestea fiind tratate în același mod ca eșantioanele.

Trebuie indicat în mod explicit că valorile măsurate sunt valori relative corespunzând unor echivalenți de masă moleculară ale standardului folosit.

După determinarea volumelor și a timpilor de retenție (eventual corectate cu ajutorul unui standard intern) se vor reprezenta grafic valorile log MP (MP fiind semnalul maxim al polimerilor standard), în funcție de una dintre acele cantități. Sunt necesare cel puțin 2 puncte de etalonare pentru fiecare factor 10 de masă moleculară. Pentru trasarea întregii curbe sunt necesare cel puțin 5 puncte de măsură; această curbă va acoperi masa moleculară estimată a eșantionului. Punctul extrem al curbei de etalonare, spre partea maselor moleculare mici, se poate defini folosind n-hexilbenzenul sau altă substanță dizolvată nepolară adecvată. Se determină porțiunea de curbă corespunzătoare maselor moleculare mai mici de 1 000 și se va corecta, dacă va fi necesar, luând în considerare prezența impurităților și a aditivilor. În general, curbele de eluare sunt evaluate prin intermediul unui sistem de prelucrare informatică a datelor. Dacă s-a optat pentru o prelucrare manuală, este indicat să se consulte ASTM D 3536-91 (3).

Dacă un polimer insolubil este reținut în coloană, masa sa moleculară este, foarte probabil, superioară celei corespunzătoare fracțiunii solubile și trebuie ținut cont de aceasta, pentru a evita subestimarea conținutului în polimeri de masă moleculară mică. În anexă se află indicațiile ce permit corecția conținutului în polimeri de masă moleculară mică, luând în considerare polimerii insolubili.

Curba de distribuție va fi prezentată sub forma unui tabel sau a unui grafic (frecvența diferențială sau procentajele cumulative în funcție de log M). În cazul reprezentării grafice, o putere de 10 pentru masa moleculară corespunde în mod normal unei lărgimi de aproximativ 4 cm, în vreme ce pentru maximul de semnal este adecvată o înălțime de aproximativ 8 cm. În cazul curbelor de distribuție cumulative, diferența între 0-100 % pe axa ordonatei trebuie să fie în jur de 10 cm.

2.2.   Procesul-verbal al testării

Procesul-verbal al experimentului va cuprinde informațiile următoare:

2.2.1.   Substanța testată:

informații disponibile legate de substanța testată (natură, aditivi, impurități);

descrierea tratamentului aplicat eșantionului, observații, probleme.

2.2.2.   Dispozitivul experimental:

un rezervor pentru solvent, gaz inert, sistem pentru degazarea solventului, compoziția solventului, impurități;

pompă, amortizor de impulsuri, sistem de injecție;

coloane de separare (fabricant, toate precizările legate de caracteristicile coloanei, cum ar fi dimensiunea porilor, natura materialului de separare etc., numărul, lungimea și ordinul coloanelor utilizate);

numărul de talere teoretice ale coloanei (sau al combinației de coloane), eficacitatea separării (resorbția sistemului);

informații legate de simetria semnalelor maxime;

temperatura coloanei, modul de reglare a temperaturii;

detector (principiul de măsurare, tip, volumul cuvei);

debitmetru, dacă există (fabricant, principiul de măsurare);

sistemul utilizat pentru culegere și prelucrarea datelor (echipament și programe informatice).

2.2.3.   Etalonarea sistemului:

descrierea detaliată a metodei utilizate pentru determinarea curbei de etalonare;

precizări asupra criteriilor de calitate proprii acestei metode (de exemplu coeficientul de corelare, eroarea pătratică medie etc.);

informații asupra tuturor extrapolărilor, ipotezelor și aproximărilor efectuate în cursul proceselor experimentale, precum și asupra evaluării și prelucrării datelor;

toate măsurătorile efectuate pentru stabilirea curbei de etalonare trebuie prezentate sub forma unui tabel care cuprinde, pentru fiecare punct de etalonare, următoarele informații:

denumirea eșantionului;

fabricantul eșantionului;

valorile caracteristice MP, Mn, Mw, Mw/Mn ale etaloanelor furnizate de fabricant, deduse din măsurătorile ulterioare, completate de indicațiile legate de metoda de determinare;

volumul de injecție și concentrația substanței injectate;

valoarea de MP utilizată pentru etalonare;

volumul de eluare sau timpul de retenție corectat, măsurat la semnalul maxim;

MP calculat la semnalul maxim;

procentajul de eroare la MP calculat și la valoarea de etalonare.

2.2.4.   Informații asupra conținutului în polimeri cu masă moleculară mică:

descrierea metodelor de analiză utilizate și a modului în care au fost conduse experimentele;

informații privind procentajul conținutului în specii de masă moleculară mică (greutate/greutate) în raport cu ansamblul eșantionului;

informații legate de impurități, aditivi și alte substanțe nepolimerice, în procentaj ponderal, funcție de ansamblul eșantionului.

2.2.5.   Evaluare:

evaluare în funcție de timp: toate metodele care vizează ameliorarea reproductivității cerute (metode de corecție, standard intern etc.);

se precizează dacă evaluarea s-a efectuat plecând de la volumul de eluare sau de la timpul de retenție;

se indică limitele de evaluare, dacă un pic nu a fost complet analizat;

se descriu metodelor de netezire, dacă s-au folosit;

se indică procedeelor de preparare și pretratare a eșantionului;

dacă există, se indică prezența particulelor nedizolvate;

se indică volumul de injecție (μl) și concentrația de injecție (mg/ml);

se menționează observațiile privind efectele generatoare de deviații, în raport cu profilul ideal de cromatografie pe gel permeabil;

se descriu în detaliu toate modificările aduse procedurilor de analiză;

se precizează intervalele de eroare;

se consemnează orice alte informații și observații utile pentru interpretarea rezultatelor.

3.   REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

(1)

DIN 55672 (1995). Gelpermeationschromatografie (GPC) mit Tetrahydrofuran (THF) als Elutionsmittel, Teil 1.

(2)

Yau, W.W., Kirkland, J.J., and Bly, D.D. eds. (1979). Modern Size Exclusion Liquid Chromatography, J. Wiley & Sons.

(3)

ASTM D 3536-91 (1991) Standard Test Method for Molecular Weight Averages and Molecular Weight Distribution by Liquid Exclusion Chromatography (Gel Permeation Chromatography-GPG). American Society for Testing and Materials, Philadelphia, Pennsylvania.

(4)

ASTM D 5296-92 (1992). Standard Test Method for Molecular Weight Averages and Molecular Weight Distribution of Polystyrene by High Performance Size-Exclusion Chromatography. American Society for Testing and Materials, Philadelphia, Pennsylvania.

Anexă

Indicații care permit corecția conținutului de polimeri cu masă moleculară mică, luând în considerare polimerii insolubili

Prezența unui polimer insolubil într-un eșantion antrenează o pierdere de masă în cursul analizei cromatografice pe gel permeabil. Polimerul insolubil este ireversibil reținut în coloană sau în filtrul eșantionului, atunci când partea solubilă a eșantionului traversează coloana. Dacă indicele de refracție diferențial (dn/dc) al polimerului poate fi estimat sau măsurat, este posibilă estimarea masei pe care eșantionul a pierdut-o în coloană. În acest caz, se efectuează o corecție cu ajutorul unui etalon extern al refractometrului, cu etaloane având concentrația și raportul dn/dc, cunoscute. În exemplul următor, s-a utilizat un etalon de poli(metacrilat de metil).

Etalonarea externă, practicată în timpul analizei polimerilor acrilici, constă în analizarea cu ajutorul metodei cromatografice pe gel permeabil a unei soluții etalon de poli(metacrilat de metil) în tetrahidrofuran, cu concentrația cunoscută; rezultatele servesc la calcularea constantei refractometrului, conform ecuației următoare:

K = R/(C × V × dn/dc)

unde:

K

este constanta refractometrului (µV sec/ml);

R

este răspunsul etalonului de polimetacrilat de metil (µV sec);

C

este concentrația etalonului de polimetacrilat de metil (mg/ml);

V

este volumul de injecție (ml) și

dn/dc

este indicele de refracție diferențial al unei soluții de polimetacrilat de metil în tetrahidrofuran (ml/mg).

Următoarele date caracterizează în general un etalon de polimetacrilat de metil:

R

=

2 937 891

C

=

1,07 mg/ml

V

=

0,1 ml

dn/dc

=

9.10-5 ml/mg.

Valoarea K rezultată, 3,05 × 1011, este apoi utilizată pentru a calcula răspunsul teoretic al detectorului, adică ceea ce s-ar obține dacă 100 % din polimerul injectat s-ar alege la traversarea detectorului.


ANEXA III C

A.20. COMPORTAMENTUL DE DIZOLVARE – EXTRACȚIE AL POLIMERILOR ÎN APĂ

1.   METODA

Metoda descrisă urmează orientarea OCDE TG 120 (1997). Mai multe informații tehnice se găsesc în referințele bibliografice (1).

1.1.   Introducere

În cazul anumitor polimeri, cum ar fi polimerii în emulsie, poate fi necesar un tratament inițial, înainte de utilizarea metodei expuse. Metoda nu este aplicabilă polimerilor lichizi, nici polimerilor care reacționează cu apa în condițiile experimentale.

Dacă este dificil sau imposibil să se pună în practică metoda, comportamentul de dizolvare-extracție al polimerilor poate fi studiat cu ajutorul altor metode. În acest caz, metoda utilizată va fi în întregime detaliată și justificată.

1.2.   Substanțe de referință

Nici una

1.3.   Principiul metodei

Comportamentul de dizolvare-extracție al polimerilor în mediu apos se determină prin metoda flaconului (vezi A.6., Solubilitatea în apă, metoda flaconului), căreia i se vor aduce modificările descrise mai jos.

1.4.   Criterii calitative

Fără

1.5.   Descrierea metodei

1.5.1.   Aparatură

Aparatura necesară pentru aplicarea metodei este următoarea:

un dispozitiv care permite măcinarea eșantionului până la obținerea unei pulberi, cum ar fi un concasor ce produce particule de dimensiuni determinate;

un sistem de agitare, cu posibilitatea de reglare a temperaturii;

un sistem de filtrare cu membrane;

un dispozitiv de analiză;

site standardizate.

1.5.2.   Prepararea soluției de eșantion

Inițial trebuie măcinat un eșantion reprezentativ, până la dimensiuni ale particulelor cuprinse între 0,125 și 0,25 mm, utilizând sitele potrivite. Poate fi necesară o răcire pentru a garanta stabilitatea eșantionului sau pentru a se proceda la concasare. Materialele de tipul cauciucului pot fi pulverizate la temperatura azotului lichid (1).

Dacă nu este posibilă obținerea de particule la dimensiunile cerute, se vor reduce dimensiunile acestora cât mai mult posibil și se va consemna rezultatul. În cuprinsul raportului, este necesar să se indice modul în care eșantionul pulverizat a fost conservat înainte de analiză.

1.5.3.   Mod de lucru

Se cântăresc trei eșantioane din substanța testată, fiecare de 10 g, în trei recipiente prevăzute cu dop de sticlă și se adaugă câte 1 000 ml apă în fiecare recipient. Dacă manipularea a 10 g de polimer se dovedește imposibilă, este indicat să se folosească cea mai mare cantitate care poate fi manipulată; volumul de apă va fi mărit în mod proporțional.

Recipientele se vor închide bine, apoi se vor agita la temperatura de 20 °C. Se va folosi un dispozitiv de agitare care funcționează la temperatură constantă. După 24 ore, conținutul fiecărui recipient este centrifugat sau filtrat, iar concentrația polimerului în faza apoasă limpede, va fi determinată cu ajutorul unei metode potrivite de analiză. Dacă nu există o metodă adecvată, care să permită o analiză în faza apoasă, se poate obține o estimare a solubilității - extractibilității totale, prin cântărirea, după uscare, a reziduu-lui filtrat sau a precipitatului centrifugat.

De asemenea, este necesară diferențierea cantitativă a impurităților și aditivilor, pe de o parte, și a speciilor de masă moleculară mică, pe de altă parte. În cazul unei determinări gravimetrice, este important să se realizeze o analiză inițială, fără substanță de testare, în scopul de a lua în considerare reziduurile generate prin metoda experimentală.

În mod similar, se poate determina comportamentul de dizolvare-extracție al polimerilor în apă, la 37 °C, pentru pH 2 și pH 9, așa cum a fost descrisă experiența realizată la 20 °C. Valorile pH-ului pot fi obținute prin adăugare de soluții-tampon adecvate sau adăugare de acizi ori baze potrivite; dintre acestea, se pot enumera: acid clorhidric, acid acetic, hidroxizi de sodiu și de potasiu de calitate analitică sau amoniac.

Trebuie realizate una sau două experiențe, conform metodei. În cazul în care sunt disponibile metode suficient de specifice pentru analizarea directă a polimerului în faza apoasă, un experiment ca acela descris mai sus este destul. Însă atunci când aceste metode nu există, iar determinarea comportamentului de dizolvare-extracție al polimerului nu se poate face decât indirect – respectiv prin determinarea conținutului în carbon organic total (COT) al extractului apos –, este necesară o experiență suplimentară. De asemenea, și aceasta se va face în triplicat, cu eșantioane de polimer de 10 ori mai mici și cu aceleași cantități de apă, ca și la primul experiment.

1.5.4.   Analiza

1.5.4.1.   Experimente realizate cu eșantioane de dimensiuni unice

Este posibil să dispunem de metode care permit o analiză directă a polimerilor, în fază apoasă. În caz contrar, poate fi luată în considerare analiza indirectă a polimerilor dizolvați sau extrași. Pentru aceasta, se va determina conținutul total în părți solubile, care se va corecta ținând cont de substanțele nepolimerice.

Pentru a determina conținutul total în specii polimerice, analiza extrasului apos se poate realiza:

 

fie printr-o metodă suficient de sensibilă, de exemplu:

determinarea COT cu persulfat sau dicromat, pentru a se obține CO2, urmată de o estimare prin IR sau de o analiză chimică;

spectrometria de absorbție atomică (SAA) sau echivalentul acesteia, emisie în plasmă cuplată prin inducție (PCI) în cazul polimerilor ce conțin siliciu sau un metal;

absorbția UV sau spectrofluorimetria pentru polimerii arilici;

cromatografia în fază lichidă cuplată cu spectrometria de masă, pentru eșantioane cu mase moleculare mici,

 

fie prin evaporate completă, în vid, a extrasului apos, urmată de o analiză a reziduului prin spectroscopie (IR, UV etc.) sau prin SAA-PCI.

Dacă o astfel de analiză a fazei apoase este imposibilă, extrasul apos se va obține cu ajutorul unui solvent organic nemiscibil în apă (o hidrocarbură clorurată, de exemplu). Apoi solventul este evaporat și reziduul se analizează (prin IR, UV sau SAA-PCI), pentru determinarea conținutului său în polimer specificat. Toți constituenții acestui reziduu, care se dovedesc a fi impurități sau aditivi, trebuie separați, în scopul determinării gradului de dizolvare-extracție al polimerului.

Atunci când astfel de substanțe sunt prezente în cantități relativ importante, poate fi necesară supunerea reziduului unei analize cromatografice în fază lichidă, de înaltă performanță, sau în fază gazoasă, de exemplu, în scopul diferențierii acelor impurități prezente de monomeri și derivați monomerici, astfel încât conținutul real în aceste ultime specii să poată fi determinat.

În anumite cazuri, o simplă evaporare completă a solventului organic, urmată de cântărirea reziduu-lui uscat, poate fi suficientă.

1.5.4.2.   Dozări realizate cu două eșantioane de mărimi diferite

Conținutul în carbon organic total trebuie determinat pentru toate extrasele apoase.

Se realizează o determinare prin gravimetrie asupra părții nedizolvate sau neextrase a eșantionului. Dacă după centrifugarea sau filtrarea conținutului fiecărui recipient reziduul de polimer aderă încă la peretele recipientului, trebuie clătit respectivul recipient cu filtratul, până când nu se mai observă urme de reziduu. După aceea, filtratul este refiltrat sau centrifugat. Reziduurile depuse pe filtru sau în tubul centrifugei sunt uscate la 40 °C, în vid, apoi se cântăresc. Se va continua uscarea, până la obținerea unei mase constante.

2.   REZULTATE

2.1.   Dozări realizate cu eșantioane de dimensiuni unice

Rezultatele obținute pentru fiecare dintre cele trei flacoane, precum și valorile medii trebuie consemnate și exprimate în unități de masă per volum de soluție (în general, în mg/l) sau în unități de masă per masa de eșantion de polimer (de obicei, în mg/g). În plus, pierderea de masă de eșantion (calculată prin raportarea masei soluției la masa inițială de eșantion) va fi de asemenea menționată. Trebuie calculate deviațiile standard relative. Diversele valori vor fi menționate o dată, pentru produsul total (polimer + principalii aditivi etc.) și repetate, pentru polimerul singur (pentru a cunoaște, după separare, mărimea relativă a respectivilor aditivi).

2.2.   Experimente realizate cu eșantioane de dimensiuni diferite

Diferitele concentrații ale carbonului organic total în extrasele apoase, provenite din cele două serii a câte trei experiențe, precum și valorile medii pentru fiecare serie, trebuie consemnate și exprimate în unități de masă per volum de soluție (în general, în mgC/l), precum și în unități de masă per masa de eșantion inițial (de obicei, în mgC/g).

Dacă nu există diferențe între rezultatele corespunzătoare rapoartelor dimensiune de eșantion/volum de apă mare sau mic, aceasta poate semnifica faptul că toți constituenții susceptibili a fi extrași au fost efectiv extrași. În acest caz, o analiză directă nu este de regulă necesară.

Diferitele mase de reziduu trebuie consemnate și exprimate în procente de masă inițială de eșantion. Se vor calcula valori medii pentru fiecare experiență. Diferența dintre 100 și procentajul obținut reprezintă procentul de materii solubile și extractibile din eșantioanele inițiale.

3.   PROCESUL-VERBAL AL TESTĂRII

3.1.   Procesul-verbal al testării

Procesul verbal al testării trebuie să cuprindă următoarele informații:

3.1.1.   Substanța testată:

informații disponibile, legate de substanța testată (natură, aditivi, impurități, proporția speciilor cu masă moleculară mică).

3.1.2.   Condiții experimentale:

descrierea metodelor utilizate și a condițiilor experimentale;

descrierea metodelor de analiză și detecție.

3.1.3.   Rezultate:

rezultate de solubilitate - extractibilitate în mg/l: toate valorile și valorile medii obținute pentru experiențele de extracție în diferite soluții, repartizate în polimeri și impurități, aditivi etc.;

rezultate de solubilitate - extractibilitate în mg/g de polimer;

concentrațiile carbonului organic total în extractele apoase, masa soluției și procentajele calculate, dacă s-a făcut măsurarea;

pH-ul fiecărui eșantion;

informații privind valorile obținute în experiențele-martor (fără solvent);

dacă este necesar, se va menționa instabilitatea chimică a substanței testate, în cursul procedurii experimentale și în cursul analizei;

toate informațiile importante pentru interpretarea rezultatelor.

4.   REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

(1)

DIN 53733 (1976) Zerkleinerung von Kunststofferzeugnissen für Prüfzwecke.


ANEXA III D

C.13 BIOCONCENTRAREA: EXPERIENȚA CU REÎNNOIRE CONTINUĂ ASUPRA PEȘTILOR

1.   METODA

Prezenta metodă de bioconcentrare reproduce directivele OECD TG 305 (1996).

1.1.   Introducere

Prezenta metodă descrie o procedură de caracterizare a potențialului de bioconcentrare în cazul peștilor supuși la o reînnoire continuă a anumitor substanțe. Regimurile experimentale cu reînnoire continuă sunt de departe preferate, dar și cele semistatice sunt acceptate, în măsura în care sunt îndeplinite criteriile de validitate.

Metoda oferă toate informațiile necesare executării experimentului, însă lasă libertatea indispensabilă de adaptare a conceptului experimental la condițiile specifice fiecărui laborator și nu impune în mod strict caracteristicile substanțelor testate. În special, sunt indicate produsele organice stabile, pentru care valorile log Pow sunt cuprinse între 1,5 și 6,0 (1), însă metoda este aplicabilă și substanțelor superlipofile (log Pow > 6,0). Pentru acestea din urmă, estimarea prealabilă a factorului de bioconcentrare (BCF), denumit uneori KB, va fi probabil superioară valorii factorului de bioconcentrare în starea staționară (BCFSS), la care ne putem aștepta în cazul unei experiențe de laborator. Evaluările preliminare ale factorului de bioconcentrare pentru produsele organice ale căror valori log Pow ajung până la aproximativ 9,0 pot fi calculate cu ajutorul ecuației Bintein și al (2). Potențialul de bioconcentrare se caracterizează pentru anumiți parametrii, cum ar fi: constanta de viteză de absorbție (k1), constanta de viteză de eliminare (k2) și BCFSS.

Substanțele experimentale marcate radioactiv pot facilita analiza eșantioanelor de apă și de pești; de asemenea, pot servi la definirea degradării, dacă este necesar să o identificăm și să o cuantificăm. Dacă se măsoară totalul de reziduu radioactiv (de exemplu prin combustia ori solubilizarea țesuturilor), BCF-ul se bazează pe compusul de origine, toți metaboliții reținuți și carbonul asimilat. Factorii BCF care se bazează pe reziduurile radioactive totale nu pot fi, așadar, comparați direct cu un factor BCF derivat dintr-o analiză chimică particulară exclusiv a compusului de origine.

Proceduri de epurare pot fi utilizate, în cadrul studiilor cu markeri radioactivi, pentru determinarea BCF pe baza compusului original, iar principalii metaboliți vor fi determinați dacă se consideră necesar. De asemenea, există posibilitatea combinării unui studiu de metabolism al peștilor, cu un studiu de bioconcentrare, prin analiza și identificarea reziduurilor tisulare.

1.2.   Definiții și unități

Bioconcentrare/Bioacumulare: creșterea concentrației substanței testate la/sau într-un organism (țesuturile specifice ale acestuia) în raport cu concentrația acestei substanțe în mediul ambiant.

Factor de bioconcentrare (BCF sau KB): în orice moment din faza de absorbție a experienței de acumulare, concentrația substanței testate la/în pești sau pe țesuturi determinate ale acestora [Cf în µg/g (ppm)], raportată la concentrația substanței chimice din mediul ambiant [CW în µg/ml (ppm)].

Factor de bioconcentrare în stare staționară (BCFSS sau KB): nu se modifică prea mult într-o perioadă mare de timp, concentrația substanței experimentale din mediul ambiant fiind constantă pentru aceeași perioadă de timp.

Platoul sau starea staționară: în reprezentarea grafică a substanței experimentale la pești (Cf), funcție de timp, este de așteptat pentru curbă să devieze paralel față de axa timpului, iar pentru trei analize succesive ale Cf – realizate asupra unor eșantioane prelevate la intervale de cel puțin două zile – să rămână într-o plajă de 20 % una față de alta; nu există diferențe semnificative între cele trei perioade de eșantionare. Când se analizează eșantioane reunite, se efectuează minimum patru analize succesive. Dacă substanțele experimentale au caracteristici de absorbție lente, este preferabil să se opteze pentru intervale săptămânale.

Factori de bioconcentrare: se calculează direct, plecând de la constantele cinetice (k1/k2), se numesc factori de concentrare cinetică, BCFk.

Coeficient de partiție octanol-apă (POW): raportul de solubilitate a unui produs chimic în n-octanol și în apă, la echilibru (Metoda A.8), de asemenea desemnat prin KOW. Logaritmul lui POW indică potențialul de bioconcentrare al unui produs chimic în organismele acvatice.

Faza de expunere sau de absorbție: timpul în care peștii sunt expuși la produsul chimic testat.

Constanta de viteză de absorbție (k1): valoare numerică ce definește viteza de creștere a concentrației substanței testate la/în pești (sau în țesuturile specifice ale acestora), atunci când sunt expuși la acea substanță chimică (k1 este exprimată în zile-1).

Faza de post-expunere sau de eliminare (pierdere): ca urmare a transferării peștilor dintr-un mediu care conține substanța testată într-un mediu care nu conține acea substanță, timp în care eliminarea (sau pierderea netă) de substanță de către pești (sau de către țesuturile specifice) este studiată.

Constanta de viteză de eliminare (pierdere) (k2): valoare numerică ce definește viteza de scădere a concentrației substanței testate la/în pești (sau în țesuturile specifice ale acestora), ca urmare a transferării lor dintr-un mediu care conține substanța testată într-un mediu care nu conține acea substanță (k2 este exprimată în zile-1).

1.3.   Principiul metodei experimentale

Experimentul se împarte în două faze: faza de expunere (absorbție) și de post-expunere (eliminare). În cursul fazei de absorbție, grupele separate de pești dintr-o specie sunt supuse la cel puțin două concentrații ale substanței totale. Apoi aceștia sunt transferați într-un mediu care nu conține respectiva substanță, pentru faza de eliminare. Aceasta din urmă este întotdeauna necesară, în afară de cazul în care absorbția substanței în timpul fazei de absorbție a fost nesemnificativă (de exemplu, dacă BCF este mai mic de 10). Concentrația substanței testate la/în pești (sau în țesuturile specificate ale acestora) este urmărită de-a lungul celor două faze ale experimentului. În afară de cele două concentrații experimentale, un grup martor de pești este menținut în condiții identice, cu excepția substanței testate, care este absentă. Acest lucru este necesar pentru stabilirea eventualelor relații între efectele nefaste observate la testul de bioconcentrare și acest grup martor, precum și pentru deducerea concentrației de bază a substanței testate.

Faza de absorbție durează 28 de zile, în cazul în care nu se demonstrează mai devreme că a fost atins echilibrul. Se poate estima durata fazei de absorbție și timpul necesar pentru obținerea stării staționare cu ajutorul ecuațiilor din anexa 3. Perioada de epurare începe așadar cu transferarea peștilor în alt recipient curat, conținând același mediu, cu excepția substanței testate. Atunci când devine posibil, se calculează factorul de bioconcentrare, de preferință sub formă de raport (BCFSS) de concentrație de pești (Cf) și în apă (CW), în starea de echilibru aparent și în calitate de factor de bioconcentrare cinetică, și BCFk ca și raport al constantelor de viteză de absorbție (k1) și de epurare (k2), considerând o cinetică de ordinul întâi. Dacă se constată că nu a urmat o cinetică de ordinul întâi, trebuie utilizate modele mai complexe (anexa 5).

Dacă nu se obține o stare staționară în 28 de zile, faza de absorbție se va prelungi până la obținerea acesteia sau timp de 60 de zile, preferându-se alternativa cea mai scurtă; apoi începe faza de eliminare.

Constanta de viteză de absorbție, constanta de viteză de epurare (pierdere) (sau constantele, atunci când este vorba de modele complexe), factorul de bioconcentrare și, dacă este posibil, limitele de încredere pentru fiecare dintre acești parametri, sunt calculate pornind de la modelul care descrie cel mai fidel măsurătorile de concentrație a substanței testate, în pești și în apă.

Factorul BCF se exprimă în funcție de greutatea totală umedă de pește. Totuși, pentru anumite studii, pot fi utilizate țesuturi sau organe specifice (de exemplu mușchi, ficat), dacă peștii sunt suficient de mari sau dacă pot fi separați în părți comestibile (fileuri) și necomestibile (viscere). Existând o relație clară care leagă potențialul de bioconcentrare și lipofilia pentru numeroase substanțe organice, va exista și o relație corespunzătoare între conținutul lipidic la peștii pentru experiență și bioconcentrațiile observate pentru aceste substanțe. Așadar, pentru a elimina această variabilă din rezultatele experiențelor cu substanțe foarte lipofile (adică având log POW > 3), bioconcentrarea trebuie exprimată în funcție de masa corporală totală și de conținutul lipidic.

Dacă este posibil, conținutul lipidic se va stabili folosind același material biologic care a servit la determinarea concentrației substanței testate.

1.4.   Informații despre substanța testată

Înainte de a executa experiența de bioconcentrare, următoarele informații trebuie cunoscute despre substanța testată:

(a)

solubilitatea în apă;

(b)

coeficientul de partiție octanol-apă POW (de asemenea, KOW, determinat printr-o metodă HPLC în A.8);

(c)

hidroliza;

(d)

fototransformarea în apă, la radiația solară sau solară artificială simulată și în condițiile de radiații ale experienței de bioconcentrare (3);

(e)

tensiunea superficială (adică pentru substanțele la care log POW nu a putut fi măsurat);

(f)

presiunea de vapori;

(g)

biodegradabilitatea numită „facilă” (dacă este cazul).

De asemenea, trebuie cunoscută toxicitatea relativă pentru specia de pești utilizată pentru experiență, de preferință LC50 asimptotică (adică independentă de timp). Este indispensabil să se utilizeze o metodă analitică potrivită cu exactitatea, precizia și sensibilitatea cunoscute, pentru a cuantifica substanța testată în soluția experimentală și în materialul biologic, precum și informații precise legate de prepararea și păstrarea eșantioanelor. De asemenea, trebuie să fie cunoscută limita de detecție analitică a substanței testate, atât în apă, cât și în țesuturile peștilor. Dacă se utilizează o substanță pentru testat marcată cu 14C, trebuie cunoscut procentajul de radioactivitate asociat impurităților.

1.5.   Condițiile de validitate ale testării

Pentru ca un test să fie valabil, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

variația de temperatură să fie mai mică de ± 2 °C;

concentrația oxigenului dizolvat să nu coboare sub 60 % din nivelul de saturație;

concentrația substanței testate în vase să fie menținută la ± 20 % din media valorilor măsurate în timpul fazei de absorbție;

mortalitatea și alte efecte sau maladii indezirabile înregistrate la peștii-martor sau la cei supuși experimentului să fie mai mici de 10 % la sfârșitul experimentului; atunci când experimentul se prelungește pe mai multe săptămâni sau luni, mortalitatea sau alte efecte indezirabile apărute la cele două grupe de pești trebuie să fie mai mici de 5 % pe lună și să nu depășească 30 % în total.

1.6.   Compuși de referință

Utilizarea compușilor de referință având un potențial de bioconcentrare cunoscut, ar putea sprijini controlul asupra procedurii experimentale, dacă este necesar. Totuși, nu se pot încă recomanda substanțe specifice.

1.7.   Descrierea metodei experimentale

1.7.1.   Aparatura

Se vor evita materialele care pot prezenta un efect indezirabil de absorbție, de dizolvare sau de lesivaj asupra peștilor, și aceasta pentru toate echipamentele folosite. Se vor utiliza bazine standard rectangulare sau cilindrice, din materiale inerte chimic, de capacitate adaptată regimului de umplere. Se va reduce la mimimum folosirea de țevi din plastic flexibil. Este preferabilă tubulatura din teflon (R), oțel inoxidabil și/sau sticlă. Experiențele au dovedit că, pentru substanțele cu coeficienți mari de absorbție, cum ar fi piretrinele de sinteză, poate fi necesară sticla silanizată. În acest caz, echipamentul se va arunca după utilizare.

1.7.2.   Apa

În general se utilizează apă naturală, provenită dintr-o sursă nepoluată și de calitate uniformă. Calitatea apei utilizate pentru diluție trebuie să permită supraviețuirea speciei de pești aleasă, în perioada de aclimatare și în cursul experimentului, fără apariția vreunui comportament anormal. În cazul ideal, ar trebui demonstrat că speciile supuse experimentului pot supraviețui, crește și reproduce în apa de diluție (de exemplu prin creștere în laborator sau printr-un studiu de toxicitate asupra unui ciclu biologic). Apa va fi caracterizată cel puțin prin pH, duritate, materii solide totale, carbon organic total și, de preferință, prin conținutul de substanțe amoniacale, nitrați și alcalinitate; pentru speciile marine, apa va fi caracterizată și prin salinitate. Se cunosc perfect principalii parametrii optimi pentru pești, iar anexa 1 indică concentrațiile maxime recomandate unui anumit număr de parametri privind apa folosită la experiment, dulce și marină.

Pe toată perioada testării, apa trebuie să fie de calitate constantă. pH-ul se aduce la valori cuprinse între 6,0 și 8,5, însă pentru un experiment dat, pH-ul trebuie să rămână în interiorul unei plaje de ± 0,5 unități de pH. Pentru a avea siguranța că apa de diluție nu influențează rezultatele studiului (de exemplu prin complexarea substanței testate) sau că nu afectează negativ performanțele stocului de pești, se vor preleva în mod regulat eșantioane pentru analiză. De exemplu, este convenabil de făcut aceasta o dată la trei luni, interval în care o apă de diluție își păstrează calitățile relativ constante; se determină metalele grele (de exemplu Cu, Pb, Zn, Hg, Cd, Ni), anionii și cationii principali (de exemplu Ca, Mg, Na, K, Cl, SO4), pesticidele (de exemplu cele organofosforice totale și cele organoclorurate totale), carbonul organic total și solidele aflate în suspensie. Dacă se demonstrează constanța calităților apei, pe parcursul a cel puțin un an, aceste analize se pot rări, iar intervalele dintre ele pot fi distanțate (de exemplu la șase luni).

Conținutul în particule naturale, precum și în carbon organic total (TOC) din apa de diluție vor fi cât mai mici posibil, pentru a evita absorbția substanței testate în materiile organice, ceea ce i-ar putea reduce biodisponibilitatea (4). Valoarea maximă admisă este de 5 mg/l, pentru particulele de materie (materia uscată nu trece printr-un filtru de 0,45 µm) și de 2 mg/l, pentru carbonul organic total (vezi anexa 1). Dacă este necesar, apa se va filtra înainte de utilizare. De asemenea, contribuțiile peștilor testați (excreții), ale reziduurilor alimentare, ca și conținutul apei în carbon organic total trebuie să fie cât mai mici posibil. De-a lungul întregului experiment, concentrația în carbon organic din recipient nu trebuie să depășească cu mai mult de 10 mg/l (± 20 %), concentrația de carbon organic provenit din substanța testată și, eventua, pe cea a agentului de dizolvare.

1.7.3.   Soluții de testat

Se prepară o soluție stoc de substanță de testat, la concentrația dorită. De preferință, soluția stoc va fi preparată prin simplă amestecare ori agitare a substanței testate, în apa de diluție. Nu este recomandată utilizarea solvenților sau a dispersanților (agenți de dizolvare); se poate totuși recurge la aceștia, în anumite situații, pentru producerea soluției stoc, la concentrația necesară. Solvenții susceptibili a fi utilizați sunt: etanol, metanol, eterul monometilic de etilen glicol, eterul dimetilic de etilen glicol, dimetilformamida și trietilen glicolul. Dispersanții utilizabili sunt: Cremophor RH40, Tween 80, metilceluloză 0,01 % și HCO-40. Se vor lua măsuri de precauție în cazul utilizării agenților ușor biodegradabili, aceștia putând provoca probleme de creștere bacteriană în testele cu reînnoire continuă. Substanța testată poate fi marcată radioactiv și trebuie să aibă cea mai mare puritate posibilă (de exemplu, de preferință, > 98 %).

Pentru experimentele cu reînnoire continuă, se va utiliza aparatură care să aducă și să dilueze în permanență soluția stoc de substanță testată (cum ar fi pompe dozatoare, diluator proporțional, sistem saturator), pentru a aduce concentrațiile experimentale până la recipiente. Trebuie prevăzute minimum cinci volume de înlocuitor pe zi, pentru fiecare incintă experimentală. Se optează pentru metoda cu reînnoire continuă, însă dacă aplicarea acesteia devine imposibilă (de exemplu, organismele din cadrul experimentului suferă efecte nefaste), se poate recurge la o tehnică semistatică, în cazul în care criteriile de validare rămân satisfăcătoare. Debitul soluțiilor stoc și al apei de diluție va fi controlat cu 48 de ore înainte de experiment, iar în cursul derulării acestuia, cel puțin zilnic. Controlul comportă determinarea debitului în fiecare incintă experimentală, având grijă ca acesta să nu difere cu mai mult de 20 % pentru fiecare dintre ele.

1.7.4.   Selecția speciilor

Printre criteriile importante de selecție a speciilor figurează cel al facilității de procurare, dimensiunea și posibilitatea întreținerii ușoare în laborator. De asemenea, speciile de pești se aleg în funcție de importanța lor în materie de distracții, comerț sau ecologie. Speciile de pești trebuie să fie de sensibilitate comparabilă, să fi produs rezultate bune anterior etc.

În anexa 2 se află o listă de specii recomandate pentru experiențe. Pot fi utilizate și alte specii, însă atunci procedura experimentală ar putea avea nevoie de adaptări, pentru a se determina condiții experimentale adecvate. Într-un asemenea caz, se expun motivațiile alegerii speciilor și a metodei experimentale folosite.

1.7.5.   Păstrarea peștilor

Populația de pești trebuie aclimatizată timp de cel puțin două săptămâni, în apă aflată la temperatura experimentală, oferindu-li-se hrană suficientă și de același tip cu cea folosită în cursul experimentului.

După o perioadă de instalare de 48 de ore, se înregistrează rata mortalității, aplicându-se următoarele criterii:

mortalitate mai mare de 10 % din populație, în șapte zile: se renunță la întregul lot;

mortalitate cuprinsă între 5 și 10 % din populație, în șapte zile: se prelungește perioada de aclimatare cu șapte zile;

mortalitate mai mică de 5 % din populație, în șapte zile: se acceptă lotul – dacă mortalitatea depășește 5 % în următoarele șapte zile, se renunță la întregul lot.

Peștii utilizați pentru experimente nu trebuie să prezinte maladii și nici anomalii observabile. Se elimină toți peștii bolnavi. Peștii nu vor fi tratați contra nici unei maladii două săptămâni înaintea experimentului și nici în cursul acestuia.

1.8.   Executarea testului

1.8.1.   Testul preliminar

Se poate dovedi utilă o experimentare preliminară pentru optimizarea condițiilor de execuție ale experimentului real, în ceea ce privește, de exemplu, selecția concentrațiilor substanței testate, duratele fazelor de absorbție și de eliminare.

1.8.2.   Condiții de expunere

1.8.2.1.   Durata fazei de absorbție

Se poate estima durata fazei de absorbție, cu ajutorul unei experiențe preliminare (de exemplu plecând de la un studiu anterior sau de la un produs chimic cu proprietăți de acumulare) sau pornind de la anumite relații empirice, bazate pe ceea ce se cunoaște despre solubilitatea în apă ori folosind coeficientul de partiție octanol/apă al substanței testate (a se vedea anexa 3).

Faza de absorbție va dura 28 de zile, exceptând cazul în care se poate demonstra că a fost atins un echilibru mai devreme. Dacă nu se ajunge la o stare staționară în decurs de 28 de zile, faza de echilibru se va prelungi și se vor face alte măsurători până la obținerea stării staționare sau timp de 60 de zile (are întâietate alternativa cea mai scurtă).

1.8.2.2.   Durata fazei de eliminare

În general, jumătate din durata fazei de absorbție este suficientă pentru a se produce o reducere convenabilă (de exemplu 95 %) a conținutului corporal în substanță testată (a se vedea explicațiile privind estimarea din anexa 3). Dacă timpul necesar pentru realizarea unei pierderi de 95 % este prea lung, depășind, de exemplu, de două ori durata fazei de absorbție (adică mai mare de 56 de zile), se poate opta pentru o perioadă mai scurtă (respectiv, până ce concentrația substanței testate devine mai mică cu 10 % din concentrația stării staționare). Totuși, pentru substanțele având scheme de absorbție și eliminare mai complexe decât modelul peștilor în compartiment unic, după o cinetică de ordinul întâi, se utilizează faze de epurare mai lungi, pentru determinarea constantelor de viteză de eliminare. Această perioadă de timp poate fi totuși controlată prin intermediul perioadei în care concentrația substanței testate din pești se situează deasupra limitei de detecție analitice.

1.8.2.3.   Numărul de pești pentru experiment

Alegerea numărului de pești pentru concentrația experimentală se face astfel încât să fie disponibili cel puțin patru pești per eșantion, la fiecare eșantionare. Dacă se dorește o statistică mai performantă, numărul peștilor per eșantion va fi mărit.

Dacă se folosesc pești adulți, se va indica dacă sunt masculi sau femele, ori dacă ambele sexe servesc experimentului. În această ultimă situație, înainte de a începe expunerea, trebuie verificat ca diferențele de conținut lipidic să nu fie semnificative; s-ar putea dovedi necesară utilizarea de loturi distincte de masculi și femele.

Toate experiențele se fac utilizând pești de greutate asemănătoare, în sensul că cei mai mici nu vor avea o greutate mai mică decât 2/3 din cea a peștilor cei mai mari. Toți vor aparține aceleiași clase de vârstă și vor proveni din aceeași sursă. Greutatea și vârsta unui pește, având aparent efecte notabile asupra valorilor BCF (1), aceste informații vor fi înregistrate cu precizie. Este indicat ca un subeșantion din populația de pești să fie cântărit înainte de experiment, pentru estimarea greutății medii.

1.8.2.4.   Încărcarea

Raporturile apă/pești se măresc în scopul de a minimiza scăderea CW datorită adăugării peștilor la începutul experimentului, dar și pentru a evita diminuarea concentrației în oxigen dizolvat. Este important ca regimul de încărcare să fie adaptat speciei utilizate pentru experiment. Un regim de încărcare de 0,1-1,0 g de pește (produs viu) la litru de apă și pe zi este cel recomandat pentru toate cazurile experimentale. Se pot realiza încărcări mai rapide dacă se demonstrează că se poate ajusta concentrația necesară de substanță testată în limitele de ± 20 % și că, de asemenea, concentrația oxigenului dizolvat nu coboară sub 60 % din nivelul de saturare.

La alegerea regimului de încărcare se va ține cont de habitatul normal al speciei. De exemplu, peștii bentonici pot necesita un acvariu cu suprafața fundului mai mare, spre deosebire de speciile pelagice, la același volum de apă.

1.8.2.5.   Alimentația

Pe parcursul perioadelor de alimentare și experimentale, peștii vor fi hrăniți după un regim adecvat, cu un conținut cunoscut în lipide și proteine totale, în cantitate suficientă menținerii peștilor în stare bună de sănătate, astfel încât greutatea lor corporală să se conserve. Peștii vor fi alimentați zilnic, în perioadele de aclimatare și în cele experimentale, cu rații de aproximativ 1 până la 2 % din greutatea lor corporală. Astfel, pentru cea mai mare parte dintre specii, se menține concentrația lipidică la un nivel relativ constant, de-a lungul experimentului. Cantitatea de hrană trebuie recalculată o dată pe săptămână, de exemplu, pentru menținerea greutății corporale și a conținutului lipidic la un nivel consistent. Pentru acest calcul, greutatea peștilor din fiecare incintă experimentală se va estima pornind de la greutatea peștilor eșantionați cel mai recent, din respectiva incintă. Nu se cântăresc peștii rămași în incintă.

Hrana neconsumată și excrementele vor fi evacuate zilnic, prin sifonarea incintelor experimentale, la puțin timp după alimentare (30 minute-1 oră). Incintele vor fi menținute cât mai curate posibil în cursul întregului experiment, astfel încât concentrația de materie organică să fie cât mai mică, deoarece prezența carbonului organic poate limita biodisponibilitatea substanței testate (1).

Numeroase alimente sunt derivate din făină de pește; acestea vor fi analizate pentru determinarea conținutului în substanță testată. De asemenea, trebuie analizat conținutul hranei în pesticide și metale grele.

1.8.2.6.   Iluminare și temperatură

În general, fotoperioada este de 12-16 ore la temperatura (± 2 °C) corespunzătoare speciei utilizate (vezi anexa 2). Tipul și caracteristicile iluminării vor fi clar definite. Se va ține seama de eventualele fototransformări ale substanței testate în condițiile de iradiere ale studiului. Iluminarea nu trebuie să expună peștii la fotoproduse nenaturale. În anumite cazuri poate fi esențială utilizarea de filtre pentru blocarea radiației UV mai mici de 290 nm.

1.8.2.7.   Concentrații experimentale

Peștii sunt expuși la o reînnoire continuă de cel puțin două concentrații apoase ale substanței testate. În mod normal, concentrația mare (sau cea mai mare) a substanței testate este stabilită la aproximativ 1 % din LC50 acută asimptotică și de cel puțin 10 ori mai mare decât limita sa de detecție în apă, prin metoda de analiză aleasă.

Cea mai mare concentrație testată poate fi stabilită și împărțind LC50 la 96 ore, printr-un raport procentual adecvat acut/cronic (rapoartele procentuale adecvate ale anumitor produși chimici pot varia de la 3 la 100). Dacă este posibil, se alege altă concentrație (alte concentrații), astfel încât diferența față de cea căreia îi este superioară să atingă un factor zece. Dacă este imposibil, din cauza criteriului de 1 % al LC50 și a limitei analitice, poate fi utilizat un factor inferior celui de zece sau se poate accepta intervenția unei substanțe marcate radioactiv cu 14C. Nici una dintre concentrațiile utilizate nu va depăși solubilitatea substanței testate.

Atunci când se utilizează un agent de dizolvare, concentrația acestuia nu va depăși 0,1 ml/l și trebuie să fie aceeași, în toate recipientele pentru experiment. Contribuția sa, adăugată celei a substanței testate, la conținutul global de carbon organic din apa pentru experiment trebuie să fie cunoscute. Totuși, se va face tot posibilul, să nu se recurgă la astfel de materiale.

1.8.2.8.   Martori

Apa de diluție martor sau, dacă este necesar, un martor conținând agentul de dizolvare, va fi disponibil pentru seria de teste, în măsura în care a fost stabilit că agentul nu are nici un efect asupra peștilor. În caz contrar, se vor folosi doi martori.

1.8.3.   Frecvența de măsurare a calității apei

În cursul experimentului, oxigenul dizolvat, TOC, pH-ul și temperatura vor fi măsurate în toate recipientele. Duritatea totală și, eventual, salinitatea vor fi măsurate pe martori și la un recipient cu conținutul având concentrația mare (cea mai mare). Oxigenul dizolvat și, eventual, salinitatea vor fi măsurate de cel puțin trei ori – la începutul, mijlocul și sfârșitul perioadei de absorbție – și cel puțin o dată pe săptămână, în perioada de eliminare. TOC se va măsura la începutul experimentului (24 și 48 ore înainte de demararea fazei de absorbție), înainte de adăugarea peștilor și cel puțin o dată pe săptămână, în perioadele de absorbție și de eliminare. Temperatura se va măsura zilnic, pH-ul – la începutul și la sfârșitul fiecărei perioade – iar duritatea, o dată pentru fiecare experiment. De preferință, temperatura va fi supravegheată continuu, cel puțin într-unul dintre recipiente.

1.8.4.   Eșantionarea și analiza peștilor și a apei

1.8.4.1.   Programarea eșantionării peștilor și a apei

Se va preleva apă din incintele experimentale, pentru determinarea concentrației substanței testate, înainte de adăugarea peștilor și în cursul fazelor de absorbție și de epurare. Ca un minimum, apa va fi prelevată în același timp cu prelevarea peștilor și înainte de hrănirea lor. În timpul fazei de absorbție, concentrațiile de substanță testată se determină pentru a verifica dacă ele satisfac criteriile de validitate.

În cursul fazei de absorbție, peștii sunt eșantionați de cel puțin cinci ori, iar în timpul fazei de epurare, de cel puțin patru ori. Uneori este dificil de calculat o valoare estimativă rezonabil de precisă pentru BCF, pe baza acestui număr de eșantioane, în special atunci când nu urmează o cinetică simplă de epurare, de ordinul întâi. În acest caz, se pot realiza eșantionările mai frecvent pentru cele două perioade (a se vedea anexa 4). Eșantioanele suplimentare sunt stocate și analizate numai dacă rezultatele primei serii de analize se dovedesc insuficiente pentru calculul BCF cu precizia dorită.

În anexa 4 se găsește un exemplu de calendar acceptabil de eșantionare. Altele pot fi determinate cu ușurință, pe baza valorilor presupuse ale POW, pentru a calcula timpul de expunere, corespunzător unei absorbții de 95 %.

Se continuă eșantionarea în cursul fazei de absorbție, până la obținerea unei stări staționare sau timp de 28 de zile, optându-se pentru varianta cea mai scurtă. Dacă nu se obține o stare staționară după 28 de zile, eșantionarea continuă până la obținerea unei astfel de stări sau timp de 60 de zile, optându-se pentru alternativa cea mai scurtă. Înainte de începerea fazei de eliminare, peștii se transferă în rezervoare curate.

1.8.4.2.   Eșantionajul și prepararea eșantioanelor

Se prelevează eșantioane de apă pentru analize, de exemplu prin sifonare cu ajutorul unui tub inert, într-un punct central al incintei experimentale. Întrucât se pare că fracțiile non biodisponibile de substanță testată nu pot fi separate de cele biodisponibile – nici prin filtrare și nici prin centrifugare – (în particular pentru cazul produselor chimice super-lipofile, adică cele care au log POW > 5) (1) (5), se poate renunța la supunerea eșantioanelor la astfel de tratamente.

În schimb, trebuie avut grijă ca rezervoarele să fie cât mai curate posibil, iar conținutul în carbon organic va fi supravegheat pe întreaga durată a fazelor de absorbție și de eliminare.

Un număr convenabil de pești (în mod normal, cel puțin patru), se prelevează din fiecare incintă experimentală pentru fiecare eșantionare. Peștii prelevați vor fi clătiți rapid cu apă, uscați cu ajutorul hârtiei absorbante și sacrificați în mod instantaneu, într-o manieră cât mai umană posibil, după care se cântăresc.

Este preferabil să se analizeze peștii și apa imediat după eșantionare pentru a se evita orice degradare sau alte pierderi și pentru a calcula în mod aproximativ regimurile de absorbție și de purificare, în vreme ce experimentul continuă să se desfășoare. De asemenea, analiza imediată evită întârzierea constatării atingerii unui platou.

În lipsa unei analize imediate, eșantioanele se vor conserva după o metodă convenabilă. Înainte de începerea studiului se vor aduna toate datele cu privire la metodele de stocare adecvate substanței testate; de exemplu congelare, menținere la 4 °C, durata stocării, extracția etc.

1.8.4.3.   Calitatea metodei analitice

Integralitatea procedurii fiind determinată, în principal, de exactitatea, precizia și sensibilitatea metodei analitice utilizate pentru substanța testată, trebuie controlat în mod experimental ca precizia și reproductivitatea analizei chimice, precum și recuperarea substanței testate – atât din apă, cât și din pești – să fie pe deplin satisfăcătoare, în cazul particular al respectivei metode. De asemenea, se are în vedere ca substanța testată să nu fie detectabilă în apa de diluție folosită.

Dacă este necesar, valorile pentru CW și Cf derivate din experiment vor fi corectate după compararea cu valorile furnizate de martori și cu concentrația naturală a substanței testate. Pe tot parcursul testării, eșantioanele de pești și de apă sunt astfel manipulate, încât să se minimizeze contaminările și pierderile (rezultate, de exemplu, de absorbția prin materialul de eșantionare).

1.8.4.4.   Analiza eșantioanelor de pești

Dacă se utilizează materiale marcate radioactiv, se poate analiza marcajul radioactiv total (respectiv, compușii de origine și metaboliții) sau purifica eșantioanele, astfel încât compusul de origine să poată fi analizat separat. În plus, principalii metaboliți pot fi caracterizați fie la starea staționară, fie la sfârșitul fazei de absorbție, optându-se pentru varianta cea mai scurtă. Dacă BCF, în funcție de reziduurile marcate radioactiv totale, este ≥ 1 000 %, ar fi indicat (și, pentru anumite categorii de produse chimice, cum ar fi pesticidele, chiar recomandat cu tărie) să se identifice și cuantifice produsele de degradare reprezentând ≥ 10 % reziduuri totale în țesuturile peștilor, în starea staționară. Dacă aceste produse reprezintă ≥ 10 % reziduuri totale marcate radioactiv în țesuturile peștilor ele vor fi identificate și cuantificate; apoi, este recomandat ca acestea să fie identificate și cuantificate, de asemenea, în apa pentru experiment.

În general, concentrația substanței testate trebuie să fie determinată pentru fiecare pește cântărit. Dacă nu este posibil, se pot pune în comun eșantioanele la fiecare testare, însă această metodă restrânge veridicitatea procedurilor statistice a rezultatelor. Dacă o anumită procedură și o finețe statistică specifică sunt urmărite, va fi convenabil să se folosească în experiment un număr adecvat de pești, pentru satisfacerea procedurii de regrupare și precizia statistică dorită (6) (7).

BCF-ul va fi exprimat, atât în funcție de greutatea totală de produs viu, cât și pentru substanțele puternic lipofile, în funcție de conținutul lipidic. Conținutul lipidic al peștilor se determină, dacă este posibil, la fiecare eșantionare. Pentru stabilirea conținutului lipidic, se vor utiliza metode bine adaptate (ref. 8 și 2 ale anexei 3). Se recomandă tehnici de extracție prin cloroform/metanol ca metode standard (9). Metodele nu oferă rezultate identice (10), motiv pentru care este important să se precizeze care metodă s-a utilizat. Analiza lipidelor se va face, pe cât posibil, pe aceleași extracte consacrate și pentru analiza substanței testate, întrucât, adesea, lipidele trebuie scoase din extras înainte de a-l putea analiza prin cromatografie. Conținutul lipidic al peștilor (în mg/kg de produs proaspăt), la sfârșitul experienței, nu trebuie să difere față de cel inițial cu mai mult de ± 25 %. De asemenea, se va indica procentajul de solide din țesuturi, pentru a permite conversia concentrației lipidice a bazei umede la cea a bazei uscate.

2.   DATE

2.1.   Prelucrarea rezultatelor

Curba de absorbție a substanței testate va rezulta din traseul concentrației sale în funcție de timp, la/în pești (sau în țesuturile specifice), în perioada fazei de absorbție, folosind o scară aritmetică. Dacă curba atinge un platou, adică adoptă aproximativ un traseu asimptotic la axa timpului, starea staționară BCFSS se va calcula, după cum urmează:

Formula

Atunci când nu se obține nici o stare staționară, rămâne posibilitatea calculării unui BCFSS de o precizie suficientă pentru evaluarea riscurilor, pornind de la o „stare staționară” la 80 % (1,6/k2) sau 95 % (3,0/k2) de echilibru.

În plus, factorul de concentrare (BCFk) va fi definit ca raport k1/k2 de două constante cinetice de ordinul întâi. Constanta de viteză de eliminare (k2) se determină, în general, plecând de la curba de eliminare (adică de la un traseu al descreșterii concentrației substanței testate din pești, în funcție de timp). Apoi, constanta de viteză de absorbție (k1) va fi calculată în funcție de k2 și de o valoare a Cf derivată din curba de absorbție (a se vedea și anexa 5). Metoda cea mai bună pentru obținerea BCFk și a constantelor de viteză k1 și k2 este aceea care recurge la metode informatice neliniare de estimare a parametrilor (11). Alternativ, se pot utiliza metode grafice pentru calculul k1 și k2. Dacă curba de purificare se dovedește a nu fi de ordinul întâi, trebuie utilizate modele mai complexe (a se vedea referințele din anexa 3) și să se ceară opinia unui biostatistician.

2.2.   Interpretarea rezultatelor

Rezultatele se vor interpreta cu precauție, atunci când concentrațiile măsurate de soluție experimentală se află la valori apropiate de limita de detecție a metodei de analiză.

Claritatea cu care sunt definite curbele de absorbție și de eliminare dovedește buna calitate a datelor de bioconcentrare. Variația constantelor de absorbție/eliminare între cele două concentrații experimentale trebuie să fie mai mică de 20 %. Diferențele considerabile observate la ratele de absorbție/eliminare între cele două experimente de concentrare, vor fi înregistrate și explicate, dacă este posibil. În general, limita de încredere pentru BCF se apropie ± 20 %, în studiile bine concepute.

3.   RAPORT

Procesul-verbal al testării va cuprinde informațiile următoare:

3.1.   Substanța testată:

natura fizică și, eventual, proprietățile fizico-chimice;

date de identificare chimică (inclusiv conținutul în carbon organic, dacă este necesar);

în cazul marcării radioactive, poziția precisă a atomului(ilor) marcat(ți) și procentajul de radioactivitate asociată impurităților.

3.2.   Speciile utilizate:

denumire științifică, sușă, sursă, orice tratament prealabil eventual, aclimatare, vârstă, gama de dimensiuni etc.

3.3.   Condițiile experimentale:

procedura utilizată (de exemplu, reînnoirea continuă sau semistatică);

tipul și caracteristicile iluminării utilizate și fotoperioada(ele);

conceptul experimental (de exemplu numărul și dimensiunea incintelor experimentale, regimul de înlocuire al volumelor de apă, numărul de subeșantioane și de pești per subeșantion, număr de concentrații testate, durata fazelor de absorbție și de epurare, frecvența eșantionării pentru pești și pentru apă);

metoda de preparare a soluțiilor-mamă și frecvența de reînnoire (agentul de dizolvare, concentrația sa și contribuția sa la conținutul în carbon organic al apei pentru experiență – vor fi menționate, dacă este cazul);

concentrațiile experimentale nominale, mediile valorilor măsurate și deviația standard a acestora în recipientele experimentale, precum și metoda de obținere;

sursa de apă de diluție, descrierea tuturor tratamentelor prealabile, rezultatele tuturor demonstrațiilor de aptitudine a peștilor de supraviețuire în această apă și caracteristicile apei: pH, duritate, temperatură, concentrația în oxigen dizolvat, nivelul clorului rezidual (dacă este măsurat), carbonul organic total, solide în suspensie, salinitatea mediului experimental (dacă este cazul) și orice alte măsurători făcute;

calitatea apei în recipientele experimentale, pH, duritate, temperatura și concentrația în oxigen dizolvat;

informații precise legate de alimentație (de exemplu tipul de hrană, sursă, compoziție – cel puțin conținutul în lipide și proteine dacă este posibil, cantitatea dată și frecvența);

informații legate de tratamentul peștilor și al apei eșantionate, inclusiv detalii de preparare, stocare, extracție, proceduri (și precizia) de analiză a substanței testate și conținutul în lipide (dacă s-a măsurat).

3.4.   Rezultate:

rezultatele studiilor preliminare efectuate;

mortalitatea peștilor martor și a peștilor din fiecare incintă experimentală, precum și orice comportament anormal observat;

conținutul lipidic al peștilor (dacă a fost determinat cu ocazia experimentului);

curbele (din toate măsurătorile efectuate) exprimând absorbția și eliminarea produselor chimice experimentale la pești, timpul de acces la starea staționară;

Cf și CW (cu deviația standard și, eventual, intervalul) la momentul fiecărui eșantionări [Cf se exprimă în µg/g de produs viu (ppm), din întreg peștele sau din anumite țesuturi; de exemplu, lipidele și CW se exprimă în µg/ml (ppm)]. Valorile CW pentru seria martor (de asemenea, se indică concentrația de bază);

factorul de bioconcentrare în starea staționară (BCFSS) și/sau factorul de concentrare cinetică (BCFk) și, dacă este cazul, limitele de încredere la 95 % ale constantelor de viteză de absorbție și de eliminare (pierdere), toate exprimate în raport cu întregul corp și cu conținutul total de lipide, dacă acesta este măsurat, ale peștelui (ori ale anumitor țesuturi), limitele de încredere și deviația standard (dacă este disponibilă), metode de calcul/analiză ale rezultatelor pentru fiecare concentrație a substanței test utilizate;

atunci când se folosesc substanțe marcate radioactiv, poate fi semnalată acumularea tuturor metaboliților, dacă este necesar;

toate situațiile neobișnuite legate de experiment, toate devierile de la aceste proceduri și orice alte informații pertinente.

Se minimizează rezultatele de tipul „nedetectabil la limita de detecție”, prin folosirea unei metode experimentale preliminare și elaborarea unui concept experimental, deoarece astfel de rezultate sunt inutile pentru calculul constantelor de viteză.

4.   REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

(1)

Connell D.W. (1988). Bioaccumulation behaviour of persistent chemicals with aquatic organisms. Rev. Environ. Contam. Toxicol. 102, pp. 117-156.

(2)

Bintein S., Devillers J. and Karcher W. (1993). Non-linear dependence of fish bioconcentration on n-octanol/water partition coefficient. SAR and QSAR in Environmental Research, 1, pp. 29-390.

(3)

OECD, Paris (1996). Direct phototransformation of chemicals in water. Environmental Health and Safety Guidance Document Series on Testing and Assessment of Chemicals. No 3.

(4)

Kristensen P. (1991). Bioconcentration in fish: Comparison of bioconcentration factors derived from OECD and ASTM testing methods; influence of particulate organic matter to the bioavailability of chemicals. Water Quality Institute, Denmark.

(5)

US EPA 822-R-94-002 (1994) Great Lake Water Quality Initiative Technical Support Document for the Procedure to Determine Bioaccumulation Factors. July 1994.

(6)

US FDA (Food and Drug Administration) Revision. Pesticide analytical manual, 1, 5600 Fisher's Lane, Rockville, MD 20852, July 1975.

(7)

US EPA (1974). Section 5, A(1). Analysis of Human or Animal Adipose Tissue, in Analysis of Pesticide Residues in Human and Environmental Samples, Thompson J.F. (ed.) Research Triangle Park, N.C. 27711.

(8)

Compaan H. (1980) in „The determination of the possible effects of chemicals and wastes on the aquatic environment: degradation, toxicity, bioaccumulation”, Ch. 2.3, Part II. Government Publishing Office, The Hague, Netherlands.

(9)

Gardner et al., (1995) Limn. & Oceanogr. 30, pp. 1099-1105

(10)

Randall R.C., Lee H., Ozretich R.J., Lake J.L. and Pruell R.J. (1991). Evaluation of selected lipid methods for normalising pollutant bioaccumulation. Envir. Toxicol. Chem. 10, pp. 1431-1436.

(11)

CEC, Bioconcentration of chemical substances in fish: the flow-through method – Ring Test Programme, 1984 to 1985. Final report March 1987. Authors: P. Kristensen and N. Nyholm.

(12)

ASTM E-1022-84 (Reapproved 1988). Standard Practice for conducting Bioconcentration Tests with Fishes and Saltwater Bivalve Molluscs.

Anexa 1

Caracteristici chimice acceptabile ale apei de diluție

 

Substanța

Concentrația- limită

1

Particule insolubile

5 mg/l

2

Carbon organic total

2 mg/l

3

Amoniac neionizat

1 μg/l

4

Clor rezidual

10 μg/l

5

Pesticide organofosforice totale

50 ng/l

6

Pesticide organofluorurate totale + policlorobifenili

50 ng/l

7

Clor organic total

25 ng/l

8

Aluminiu

1 μg/l

9

Arsen

1 μg/l

10

Crom

1 μg/l

11

Cobalt

1 μg/l

12

Cupru

1 μg/l

13

Fier

1 μg/l

14

Plumb

1 μg/l

15

Nichel

1 μg/l

16

Zinc

1 μg/l

17

Cadmiu

100 ng/l

18

Mercur

100 ng/l

19

Argint

100 ng/l

Anexa 2

Specii de pești recomandate pentru experimente

 

Specii recomandate

Plaja de temperatură recomandată pentru experimente

(°C)

Lungimea totală recomandată pentru animalele utilizate

(cm)

1

Danio rerio (1) (Teleostei, Cyprinidae) (Hamilton - Buchanan) Zebra

20-25

3,0 ± 0,5

2

Pimephales promelas (Teleostei, Cyprinidae) (Rafinesque)

20-25

5,0 ± 2,0

3

Cyprinus carpio (Teleostei, Cyprinidae) (Linnaeus) Crap

20-25

5,0 ± 3,0

4

Oryzias lapites (Teleostei, Poeciliidae) (Temmink and Schlegel) Medaka

20-25

4,0 ± 1,0

5

Poccilia reticulata (Teleostei, Poeciliidae) (Peters) Guppy

20-25

3,0 ± 1,0

6

Lepomis macrochirus (Teleostei, Centrarchidae) (Rafinesque) Biban-soare

20-25

5,0 ± 2,0

7

Oncorhynchus mykiss (Teleostei, Salmonidae) (Walbaum) Păstrăv curcubeu

13-17

8,0 ± 4,0

8

Gasterosteus aculeatus (Teleostei, Gasterosteidae) (Linnaeus) Ghidrin țepos

18-20

3,0 ± 1,0

În anumite țări, au fost utilizate diverse specii marine și de estuar, de exemplu:

Leiostomus xanthurus

Leiostomus xanthurus

Cyprinodon variegatus

Cyprinodon variegatus

Menidia beryllina

Menidia beryllina

Cymatogaster aggregata

Cymatogaster aggregata

Parophrys vertulus

Parophrys vertulus

Leptocottus armatus

Leptocottus armatus

Ghidrin țepos

Gasterosteus aculeatus

Biban comun

Dicentracus labrax

Obleț

Alburnus alburnus

Recoltare

Peștii de apă dulce menționați în tabelul de mai sus sunt ușor de crescut și/sau foarte disponibili, tot timpul anului, față de speciile marine sau de estuar, a căror disponibilitate este, în anumite țări, limitată. Ei se reproduc și trăiesc atât în fermele piscicole, cât și în laboratoare, în condițiile în care maladiile și paraziții se află sub control; așadar, animalele utilizate vor fi în stare bună de sănătate, cu ascendență genetică cunoscută. Pot fi găsiți aproape în întreaga lume.


(1)  Meyer A., Orti G. (1993) Proc. Royal Society of London, Series B, Vol. 252, p. 231.

Anexa 3

Estimarea duratei fazelor de absorbție și de eliminare

1.   Prognoza pentru durata fazei de absorbție

Înainte de executarea testării, se poate estima k2 și, deci, un procentaj de timp necesar pentru a ajunge la starea staționară, pornind de la relațiile empirice între k2 și coeficientul de separare n-octanol/apă (POW) sau între k2 și solubilitatea în apă (s).

Se estimează k2 (zile-1) pornind, de exemplu, de la relația empirică următoare (1):

log10k2 = -0,414 log10(Pow) + 1,47 (r2 = 0,95)

(ecuația 1)

Pentru alte relații, vezi referințele bibliografice (2).

Dacă coeficientul de partiție (Pow) nu este cunoscut, se va proceda la o estimare (3) plecând de la solubilitatea în apă (s) a substanței, după cum urmează:

log10(Pow) = 0,862 log10(s) + 0,710 (r2 = 0,994)

(ecuația 2)

unde s = solubilitatea (mol/l): (n = 36)

Aceste relații se aplică numai produselor chimice ale căror valori, log Pow, se situează între 2 și 6,5 (4).

Timpul necesar pentru atingerea unui anumit procentaj din starea staționară va rezulta din ecuația cinetică generală, indicându-se absorbția și eliminarea (cinetica de ordinul I), prin aplicarea estimării k2:

Image

unde, dacă Cw este constant:

Image

Atunci când ne apropiem de starea staționară (t → → ∞), ecuația 3 se reduce (5) (6) la:

Image

Raportul k1/k2 · CW se apropie astfel de concentrația substanței din pești în „starea staționară” (Cf,s).

Așadar, ecuația 3 poate fi transcrisă:

Formula

sau

Formula

(ecuația 4)

Timpul necesar pentru atingerea unui anumit procentaj din starea staționară poate fi prevăzut grație ecuației 4, atunci când k2 a fost în prealabil estimat cu ajutorul ecuațiilor 1 sau 2.

Cu titlu informativ, durata optimă statistică a fazei de absorbție, care permite obținerea de rezultate statistice acceptabile (BCFk), este perioada necesară pentru ca curba logaritmului concentrației de substanță testată din pești, trasată în funcție de timp în scară lineară, să ajungă la punctul median, adică la 1,6/k2 sau la 80 % din starea staționară, fără a depăși 3,0/k2 sau 95 % din starea staționară (7).

Timpul până la atingerea a 80 % din starea staționară este (ecuația 4):

Formula

SAU

Formula

(ecuația 5)

Similar, pentru 95 % din starea staționară:

Formula

(ecuația 6)

De exemplu, durata fazei de absorbție (abs.) a unei substanțe testate, având un log Pow = 4, va fi (folosind ecuațiile 1, 5 și 6):

 

log10k2 = -0,414. (4) + 1,47

k2 = 0,652 days-1

 

abs (80 %) = 1,6/0,652, adică 2,45 zile (59 ore)

sau

abs (95 %) = 3,0/0,652, adică 4,60 zile (110 ore)

În același mod, pentru o substanță testată cu s = 10-5 mol/l [log (s) = 5,0], durata de absorbție va fi (folosind ecuațiile 1, 2, 5 și 6):

 

log10 (Pow)

= -0,862 (- 5,0) + 0,710 = 5,02

 

log10k2

= -0,414 (5,02) + 1,47

 

k2

= 0,246 days-1

 

abs (80 %)

= 1,6/0,246, adică, 6,5 zile (156 ore)

sau

abs (95 %)

= 3,0/0,246, adică 12,2 zile (293 ore)

De asemenea, se poate utiliza expresia alternativă:

teq = 6,54 × 10-3 Pow + 55,31 (ore)

pentru calculul timpului de atingere a stării staționare (4).

2.   Estimarea duratei fazei de eliminare

Se poate estima, de asemenea, timpul necesar pentru ca substanța testată ajunsă în corpul peștilor, să se reducă la un anumit procentaj din concentrația inițială, grație ecuației generale, ilustrând absorbția și eliminarea (cinetica de ordinul I) (1) (8).

Pentru faza de eliminare, CW este considerată nulă. Ecuația poate fi redusă la:

Image

unde Cf,o este concentrația la începutul perioadei de eliminare. Se va obține apoi o eliminare de 50 %, la momentul (t50):

Image

În același mod, 95 % din faza de eliminare va fi atinsă la:

Image

Dacă ne plasăm la 80 % din faza de absorbție pentru prima perioadă (1,6/k2) și la 95 % din pierderi pentru faza de eliminare (3,0/k2), atunci faza de eliminare este aproximativ dublul duratei fazei de absorbție.

Totuși, este important de menționat că aceste estimări se bazează pe ipoteza că schemele de absorbție și eliminare urmează o cinetică de ordinul întâi. Dacă nu este cazul, se vor folosi modele mai complexe [de exemplu, referința bibliografică (1)].

Bibliografie (pentru anexa 3)

(1)

Spacie A. and Hamelink J.L. (1982) Alternative models for describing the bioconcentration of organics in fish. Environ. Toxicol. and Chem. 1, pp. 309-320.

(2)

Kristensen P. (1991). Bioconcentration in fish: comparison of BCF's derived from OECD and ASTM testing methods; influence of particulate matter to the bioavailability of chemicals. Danish Water Quality Institute.

(3)

Chiou C.T. and Schmedding D.W. (1982). Partitioning of organic compounds in octanol-water systems. Environ. Sci. Technol. 16 (1), pp. 4-10.

(4)

Hawker D.W. and Connell D.W. (1988). Influence of partition coefficient of lipophilic compounds on bioconcentration kinetics with fish. Wat. Res. 22 (6), pp. 701-707.

(5)

Branson D.R., Blau G.E., Alexander H.C. and Neely W.B. (1975). Transactions of the American Fisheries Society, 104 (4), pp. 785-792.

(6)

Ernst W. (1985). Accumulation in Aquatic organisms. In: Appraisal of tests to predict the environmental behaviour of chemicals. Ed. by Sheehmann P., Korte F., Klein W. and Bourdeau P.H. Part 4.4, pp. 243-255. SCOPE, 1985, John Wiley & Sons Ltd. N.Y.

(7)

Reilly P.M., Bajramovic R., Blau G.E., Branson D.R. and Sauerhoff M.W. (1977). Guidelines for the optimal design of experiments to estimate parameters in first order kinetic models, Can. J. Chem. Eng. 55, pp. 614-622.

(8)

Könemann H. and Van Leeuwen K. (1980). Toxicokinetics in fish: Accumulation and Elimination of six Chlorobenzenes by Guppies. Chemosphere, 9, pp. 3-19.

Anexa 4

Exemple teoretice de grafice de eșantionare pentru testele de bioconcentrare ale substanțelor cu log POW = 4

Prelevări de pești

Calendar de eșantionare

Număr eșantioane de apă

Număr de pești per eșantion

Frecvența minimă cerută

(zile)

Eșantionare suplimentară

Faza de absorbție

-1

0

 

2 (1)

2

Se adaugă 45-80 de pești

I

0,3

0,4

2

(2)

4

(4)

II

0,6

0,9

2

(2)

4

(4)

III

1,2

1,7

2

(2)

4

(4)

IV

2,4

3,3

2

(2)

4

(4)

V

4,7

 

2

6

Faza de epurare

 

 

 

Peștii se transferă într-o apă care nu conține produsul testat

VI

5,0

5,3

 

4

(4)

VII

5,9

7,0

 

4

(4)

VIII

9,3

11,2

 

4

(4)

IX

14,0

17,5

 

6

(4)

Valorile dintre paranteze sunt numere de eșantioane (apă, pești) care trebuie prelevate, dacă se procedează la o eșantionare suplimentară.

Notă: Estimarea înaintea experimentului a lui k2, pentru un log POW = 4,0, este de 0,652 zile-1. Durata totală a experimentului este fixată la: 3 × abs. = 3 × 4,6 zile, adică 14 zile. Pentru estimarea „abs.” se utilizează anexa 3.


(1)  Se prelevează apa după adăugarea a cel puțin 3 volume ale incintei experimentale.

Valorile dintre paranteze sunt numere de eșantioane (apă, pești) care trebuie prelevate, dacă se procedează la o eșantionare suplimentară.

Notă: Estimarea înaintea experimentului a lui k2, pentru un log POW = 4,0, este de 0,652 zile-1. Durata totală a experimentului este fixată la: 3 × abs. = 3 × 4,6 zile, adică 14 zile. Pentru estimarea „abs.” se utilizează anexa 3.

Anexa 5

Deosebirile dintre modele

S-a presupus că majoritatea rezultatelor de bioconcentrare sunt „rezonabil” de bine descrise, printr-un model simplu cu două compartimente/doi parametri, respectiv printr-o curbă rectilinie ce reprezintă aproximativ punctele de măsură ale concentrațiilor de substanță testată din pești, în cursul fazei de eliminare, pe hârtie semilogaritmică. (Atunci când aceste puncte nu se pot reduce la o dreaptă, este indicat să se recurgă la modele mai complexe, a se vedea, de exemplu, Spacie and Hamelink, ref. 1 din bibliografia anexei 3).

Metoda grafică pentru determinarea constantei de viteză de eliminare (pierdere) k2

Se reprezintă, pe hârtie semilogaritmică, concentrația substanței testate, determinată la fiecare eșantion de pești, conform graficului de eșantionare. Panta acestei drepte este k2.Formula Image

Atenție: abaterile față de această linie dreaptă pot indica o schemă de eliminare mai complexă decât cinetica de ordinul întâi. O metodă grafică poate rezolva acest tip de eliminare care se abate de la cinetica de ordinul întâi.

Metoda grafică pentru determinarea constantei de viteză de absorbție k1

K2 fiind determinat, se calculează k1, după cum urmează:Image

Se citește valoarea Cf în punctul median al curbei de absorbție netezite, aproximată cu o dreaptă, atunci când concentrația logaritmică este trasată în funcție de timp (pe o scară aritmetică).

Metoda de calcul informatic a constantelor de viteză de absorbție și de eliminare (pierdere)

Pentru obținerea factorului de bioconcentrare și a constantelor de viteză k1 și k2, se vor utiliza de preferință metode informatice neliniare de estimare parametrică. Aceste programe determină valorile pentru k1 și k2, utilizând un ansamblu de rezultate secvențiale ale concentrației în timp, funcție de model:

Formula

0 < t < tc

(ecuația 2)

Formula

t < tc

(ecuația 3)

unde tc = timpul la sfârșitul fazei de absorbție.

Această metodă furnizează estimarea deviațiilor standard a k1 și k2.

întrucât în majoritatea cazurilor se poate estima k2 pornind de la curba de eliminare, și aceasta cu o precizie destul de mare, și întrucât există o strânsă corelare între cei doi parametri k1 și k2, este de dorit să se calculeze mai întâi k2, pornind numai de la datele de eliminare, și după aceea să se calculeze k1, de la datele de absorbție, cu ajutorul unei regresii neliniare.