1)

În cazul în care o instanţă dintr-un stat membru este sesizată, printr-o cerere unică, cu trei petite, respectiv desfacerea căsătoriei părinţilor unui copil minor, răspunderea părintească asupra acestui copil şi obligaţia de întreţinere faţă de acelaşi copil, dispoziţiile articolului 3 litera (a), ale articolului 3 litera (d) şi ale articolului 5 din Regulamentul nr. 4/2009 (1) pot fi interpretate în sensul că instanţa de divorţ care este, în acelaşi timp, instanţă de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului şi instanţă în faţa căreia s-a înfăţişat pârâtul poate soluţiona cererea privind pensia de întreţinere în favoarea copilului, deşi s-a declarat necompetentă în materia răspunderii părinteşti privind acest copil sau cererea privind pensia de întreţinere poate fi soluţionată numai de instanţa competentă să judece acţiunea în răspundere părintească faţă de copil?

2)

În aceeaşi situaţie privind sesizarea instanţei naţionale, cererea privind pensia de întreţinere în favoarea copilului îşi mai păstrează caracterul accesoriu faţă de acţiunea privind răspunderea părintească, în sensul articolului 3 litera (d) din acest regulament?

3)

În ipoteza unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, este în interesul superior al minorului ca o instanţă dintr-un stat membru competentă, în temeiul articolului 3 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, să soluţioneze cererea în materie de obligaţie de întreţinere a părintelui faţă de copilul minor rezultat din căsătoria ce se solicită a fi desfăcută, în condiţiile în care, aceeaşi instanţă, în privinţa exercitării autorităţii părinteşti, s-a declarat necompetentă, reţinând cu autoritate de lucru judecat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (2)?