12.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 7/14

1)

În cazul în care planul de amenajare a teritoriului unei aglomerări urbane metropolitane, care stabilește obiectivele generale, orientările și programele generale de amenajare a teritoriului și de planificare urbană a unei suprafețe mai extinse a aglomerării, identificând, în special, printre obiectivele sale specifice, protecția masivelor muntoase din jurul acesteia, precum și blocarea expansiunii urbane, constituie sau nu constituie un plan adecvat pentru a permite autorității administrative competente să nu supună procedurii de evaluare ecologică strategică prevăzute la articolul 3 din Directiva 2001/42/CE a Consiliului (1) (JO L 197, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135), astfel cum a fost interpretat în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 22 martie 2012, C-567/10, Inter-Environnement Bruxelles și alții, punctul 42, un plan adoptat ulterior, prin decret, pe baza unei autorizații prevăzute de lege, care a completat planul de amenajare a teritoriului menționat și a instituit zone de protecție pentru unul dintre masivele muntoase amintite anterior și utilizările și activitățile permise aici cu scopul de a detalia și de a realiza obiectivele de protecție a masivelor muntoase și blocarea expansiunii urbane?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, dacă la momentul adoptării unui plan de detaliere în cadrul unei serii ierarhice de acte de amenajare a teritoriului nu a fost efectuată evaluarea ecologică strategică prevăzută de Directiva 2001/42/CE, astfel cum este menționată la întrebarea 1, este sau nu este necesar să se efectueze această apreciere cu ocazia adoptării, care intră în domeniul de aplicare temporal al directivei, a unui act de detaliere a planului menționat?

3)

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2, un decret – care conține dispoziții privind măsurile de protecție, activitățile și utilizările permise într-o zonă inclusă în componenta națională a rețelei NATURA ca SIC (sit de importanță comunitară), ca ASC (arie specială de conservare) și ca APS (arie de protecție specială), și chiar dacă prin intermediul unor astfel de dispoziții se introduce un regim de protecție absolută a naturii care permite doar instalarea de sisteme de protecţie împotriva incendiilor, gestionarea pădurilor și traseele montane, nu rezultă totuși din actele pregătitoare pentru adoptarea unor astfel de dispoziții că au fost luate în considerare obiectivele de conservare a zonelor respective, și anume caracteristicile ecologice specifice pe baza cărora au fost alese să facă parte din rețeaua NATURA; în cazul în care, pe baza acelorași dispoziții, continuă să existe, în zona în cauză, utilizări care nu mai sunt permise pentru simplul fapt că erau compatibile cu regimul de protecție anterior – poate sau nu poate fi considerat un plan de gestionare în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE (2) (JO L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109) înainte de adoptarea căruia nu exista obligația de a efectua evaluarea ecologică strategică, în conformitate cu prevederile articolului menționat coroborate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/42/CE menționată anterior?

4)

În sfârșit, în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 3, dacă s-a adoptat un act de amenajare a teritoriului privind o arie geografică unică mai extinsă care impune, în principiu, în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/42/CE coroborat cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE, efectuarea unei evaluări ecologice strategice care nu a avut loc și se constată ulterior că o evaluare ecologică prealabilă se impunea numai pentru anumite zone din această arie – din cauza reglementărilor intervenite recent cu privire la utilizările și la activitățile permise și care nu constituie doar planuri de gestionare – dar nu pentru majoritatea acestora, întrucât, în măsura în care privește aceste din urmă zone, actul adoptat constituie un plan de gestionare pentru care, potrivit articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/42/CE coroborat cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE, nu se impune evaluarea, este sau nu este posibilă, în conformitate cu Directiva 2001/42/CE, constatarea nevalidității parțiale a tuturor dispozițiilor în cauză și abrogarea, prin urmare, a actului numai cu privire la acele părți care privesc zone pentru care se impune evaluarea ecologică prealabilă – potrivit noilor norme în materie – cu consecința ulterioară, în urma abrogării parțiale a acestora, că evaluarea ecologică strategică ar trebui să se aplice numai pentru zonele respective, iar nu pentru întreaga arie?