3.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 179/25

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Oberster Gerichtshof (Austria) la 3 mai 2010 — Doris Povse/Mauro Alpago

(Cauza C-211/10)

(2010/C 179/41)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberster Gerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Doris Povse

Intimat: Mauro Alpago

Întrebările preliminare

1.

O „măsură provizorie […] prin care se acordă autoritatea părintească”, în special dreptul de a stabili locuința copilului, părintelui care a răpit copilul până la pronunțarea hotărârii definitive cu privire la încredințarea minorului trebuie considerată în egală măsură o „hotărâre de încredințare care nu implică înapoierea copilului” în sensul articolului 10 litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (denumit în continuare Regulamentul Bruxelles IIa)?

2.

O ordonanță prin care se dispune înapoierea copilului intră în sfera de aplicare a articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul Bruxelles IIa numai atunci când instanța dispune înapoierea în temeiul unei hotărâri de încredințare pronunțate de aceeași instanță?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 sau la întrebarea 2:

3.1.

Se poate invoca, în statul de executare, necompetența instanței de origine (întrebarea 1) sau inaplicabilitatea articolului 11 alineatul (8) din Regulamentul Bruxelles IIa (întrebarea 2) împotriva executării unei hotărâri care a fost certificată de instanța judecătorească de origine în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa?

3.2.

Sau într-un astfel de caz pârâtul trebuie să solicite în statul de origine retragerea certificatului, executarea în celălalt stat putând fi suspendată până la pronunțarea hotărârii în statul de origine?

4.

În cazul unui răspuns negativ la întrebările 1 și 2 sau la întrebarea 3.1:

O hotărâre pronunțată de o instanță din statul de executare, care trebuie considerată executorie în temeiul dreptului național și prin care se dispune încredințarea temporară a copilului către părintele care este autorul deplasării și reținerii ilicite, se opune, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa, executării unei ordonanțe de înapoiere pronunțate anterior de primul stat în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa chiar și atunci când executarea unei ordonanțe de înapoiere pronunțate în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga”) nu împiedică executarea ordonanței de înapoiere pronunțate de celălalt stat?

5.

În cazul unui răspuns negativ și la întrebarea 4:

5.1.

Executarea unei hotărâri certificate de instanța de origine conform articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul Bruxelles IIa poate fi refuzată în statul de executare dacă de la pronunțarea ei situația de fapt s-a modificat într-atât încât executarea ar pune în pericol grav interesul superior al copilului?

5.2.

Sau pârâtul trebuie să solicite recunoașterea acestei schimbări a situației de fapt în statul de origine, executarea în celălalt stat putând fi suspendată până la pronunțarea hotărârii în statul de origine?