[pic] | COMISIA EUROPEANĂ | Bruxelles, 15.9.2010 COM(2010) 484 final 2010/0250 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții {SEC(2010) 1058}{SEC(2010) 1059} EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII Criza financiară a adus instrumentele financiare derivate extrabursiere în atenția entităților preocupate de reglementare. Cvasi-colapsul companiei Bear Sterns în martie 2008, falimentul Lehman Brothers la 15 septembrie 2008 și salvarea AIG la 16 septembrie au scos în evidență problemele de funcționare ale pieței instrumentelor derivate extrabursiere. În cadrul acestei piețe, autoritățile de reglementare au acordat o atenție specială rolului jucat în timpul crizei de swapurile pe riscul de credit ( credit default swaps ). La rândul său, Comisia a reacționat rapid. Într-o amplă comunicare, publicată la 4 martie 2009 și intitulată „Stimularea redresării economice europene”[1], Comisia s-a angajat ca, pe baza unui raport privind instrumentele financiare derivate și alte produse structurate complexe, să lanseze o serie de inițiative cu scopul de a spori transparența și de a răspunde preocupărilor legate de stabilitate. La 3 iulie 2009, Comisia a adoptat o primă comunicare[2], document în care se analiza în mod concret rolul jucat de instrumentele financiare derivate în cadrul crizei financiare și se treceau în revistă avantajele și riscurile presupuse de aceste piețe. Comunicarea analiza modul în care se pot reduce riscurile identificate[3]. În septembrie 2009, în cadrul summitului de la Pittsburg, liderii G-20 au convenit asupra următorului punct: „Până cel târziu la sfârșitul anului 2012, va trebui ca toate contractele extrabursiere standardizate pe instrumente financiare derivate să fie tranzacționate la bursă sau, după caz, pe platforme electronice de tranzacționare și compensate prin contrapartide centrale. Contractele derivate extrabursiere vor trebui înregistrate în registre centrale de tranzacții. Contractele care nu sunt compensate la nivel central vor trebui să facă obiectul unor cerințe de capital mai stricte.” În iunie 2010, liderii G20 și-au reafirmat, la Toronto, angajamentul în această direcție și s-au angajat, de asemenea, să accelereze aplicarea unor măsuri drastice menite „să crească transparența și să îmbunătățească supravegherea și reglementarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere, în mod nediscriminatoriu și în același timp coerent la nivel internațional”. La 20 octombrie 2009, Comisia a adoptat o a doua comunicare[4] care prezenta acțiunile strategice pe care Comisia intenționa să le propună pentru a crește transparența pieței instrumentelor derivate, pentru a reduce riscul de contrapartidă și riscul operațional în procesul de tranzacționare și pentru a garanta un grad mai înalt de integritate și de supraveghere la nivelul pieței. În această comunicare se anunța, de asemenea, intenția Comisiei de a înainta propuneri legislative în 2010, astfel încât să se asigure implementarea angajamentelor luate în cadrul G20 cu privire la compensarea instrumentelor derivate standardizate[5], respectarea de către contrapartidele centrale (CPC) a unor standarde prudențiale de nivel înalt și reglementarea adecvată a registrelor centrale de tranzacții. Prezenta propunere de regulament constituie materializarea angajamentului Comisiei de a acționa rapid și hotărât. Ea beneficiază și de sprijinul Parlamentului European și ține seama de multe dintre măsurile sugerate în cadrul Rezoluției Parlamentului European din 15 iunie 2010 în ceea ce privește „Piețele instrumentelor derivate: acțiuni strategice viitoare” (raportul Langen). Așa cum se arată mai sus, această inițiativă face parte dintr-o serie mai amplă de acțiuni desfășurate la nivel internațional cu scopul de a conferi mai multă stabilitate sistemului financiar în general și pieței extrabursiere a instrumentelor derivate în particular. Având în vedere caracterul global al pieței extrabursiere a instrumentelor derivate, o abordare coordonată la nivel internațional este crucială. Prin urmare, este important ca prezenta propunere să țină seama de eventualele măsuri adoptate sau inițiative viitoare ale altor jurisdicții în materie de reglementare a instrumentelor derivate extrabursiere, astfel încât să se evite riscul arbitrajului de reglementare. Astfel, prezenta propunere este consecventă cu legislația recent adoptată de SUA privind instrumentele derivate extrabursiere, cunoscută sub numele de „Frank-Dodd Act”. Această lege are, în linii generale, exact aceeași sferă de aplicare. Ea include prevederi asemănătoare care impun obligația de a raporta contractele pe instrumente derivate extrabursiere și de a le compensa pe cele care îndeplinesc criteriile necesare. Mai mult, legea stabilește cerințe stricte legate de capital și de garanții în cazul instrumentelor derivate extrabursiere care se compensează în continuare bilateral. În fine, noua legislație stabilește un cadru de reglementare pentru registrele centrale de tranzacții și actualizează cadrul existent cu privire la contrapartidele centrale. Ca și propunerea Comisiei, Frank-Dodd Act prevede elaborarea unor norme tehnice. 2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI Din octombrie 2008, serviciile Comisiei au fost implicate aproape permanent în activități de consultare extinsă cu părțile interesate pentru a identifica soluția de politică adecvată. Această interacțiune s-a materializat prin numeroase reuniuni bilaterale și multilaterale, două consultări publice și o conferință. Inițial, atenția serviciilor Comisiei s-a îndreptat exclusiv asupra pieței swapurilor pe riscul de credit, deoarece această piață a fost adusă în prim plan de cazurile Bear Sterns și Lehman. Pentru a facilita monitorizarea implicării principalilor dealeri, Comisia a creat Grupul de lucru pentru instrumentele financiare derivate, alcătuit din reprezentanți ai instituțiilor financiare care s-au angajat să compenseze tranzacțiile CDS europene până în iulie 2009[6], din reprezentanți ai contrapartidelor centrale, ai registrelor centrale de tranzacții și ai altor părți interesate de pe piață, precum și din reprezentanți ai autorităților competente europene (BCE, CESR, CEBS și CEIOPS)[7] și naționale (AMF, BaFin și FSA)[8]. Pe lângă reuniunile grupului de lucru, Comisia a organizat reuniuni ad-hoc separate, bilaterale și multilaterale, cu numeroase părți interesate din cadrul pieței CDS. Pornind de la angajamentul reprezentanților sectorului în direcțiile menționate anterior și în vederea adoptării unor măsuri legislative specifice, Comisia a înființat un grup de lucru al experților din statele membre pentru instrumente financiare derivate și infrastructuri de piață. În cadrul acestui grup s-au întâlnit experți din partea statelor membre, a BCE, CESR și CEBS, care au discutat posibile soluții în materie de reglementare. Grupul s-a reunit în perioada ianuarie-iulie 2010. Comisia a acumulat informații prețioase și prin participarea în cadrul a numeroase foruri internaționale. Este vorba în special despre Grupul autorităților de reglementare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere ( OTC Derivatives Regulators Group ) și de Grupul de management și modelizare a riscului ( Risk Management and Modelling Group ) din cadrul Comitetului de la Basel. De asemenea, Comisia a dobândit recent statut de observator în cadrul comitetului director al grupului de lucru mixt CPSS-IOSCO[9], care se ocupă în prezent de revizuirea recomandărilor pentru CPC și pregătește recomandări cu privire la registrele centrale de tranzacții. Pe lângă aceasta, Comisia a desfășurat un dialog frecvent cu autoritățile statelor din afara UE, în special cu cele din SUA (CFTC și SEC[10] , Federal Reserve Bank of New York , Federal Reserve Board și Congresul SUA) și co-prezidează un grup de lucru în cadrul Consiliului pentru stabilitate financiară ( Financial Stability Board - FSB), care se ocupă de aspecte legate de îndeplinirea obligațiilor asumate la nivelul G20 cu privire la raportare, compensare și tranzacționare. În paralel cu publicarea primei comunicări, DG MARKT a lansat o consultare publică[11], care s-a desfășurat în perioada 3 iulie - 31 august 2009. Serviciile Comisiei au primit 111 răspunsuri, dintre care 100 au fost publicate pe site-ul dedicat acestei consultări[12]. Rezumatul răspunsurilor și analiza introductivă a consultării se regăsesc pe site-ul DG MARKT[13]. Consultarea a fost urmată de o mare conferință organizată la Bruxelles pe 25 septembrie 2009[14]. Trei comitete alcătuite din reprezentanți ai mediului academic, ai sectorului financiar și ai autorităților de reglementare, din UE și SUA, și-au prezentat opiniile cu privire la necesitatea (sau lipsa) reformelor pe piața instrumentelor derivate OTC, în fața a peste 400 de persoane, care au pus întrebări și au primit răspunsuri. În linii mari, conferința a confirmat opiniile exprimate și informațiile obținute prin intermediul consultării publice. O a doua consultare deschisă a fost organizată în perioada 14 iunie – 10 iulie 2010, cu scopul de a obține feedback din partea factorilor interesați cu privire la liniile generale ale măsurilor legislative. Serviciile Comisiei au primit 210 răspunsuri, care, în cea mai mare parte, au venit în sprijinul reformelor recomandate[15]. 3. EVALUAREA IMPACTULUI Regulamentul este însoțit de o evaluare a impactului[16] care trece în revistă posibile opțiuni de reducere a riscului sistemic prin creșterea siguranței și eficienței pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere. Pe baza acestei analize, evaluarea impactului conduce la concluzia că cele mai importante beneficii nete ar rezulta din adoptarea unor măsuri care: - să impună utilizarea compensării CPC pentru instrumentele derivate extrabursiere care îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate predefinite; - să stabilească ținte precise pentru standardizarea juridică și a tranzacțiilor. - să stabilească ținte precise pentru compensarea bilaterală a tranzacțiilor cu instrumente derivate extrabursiere; - să impună participanților la operațiunile de pe piață să comunice informațiile referitoare la portofoliile de instrumente derivate extrabursiere, care să fie colectate într-un registru central de tranzacții sau, dacă acest lucru nu este posibil, transmise direct entităților de reglementare; și - să impună publicarea de informații agregate cu privire la pozițiile deținute; 4. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII 4.1. Temeiul juridic Propunerea se bazează pe articolul 114 din TFUE, care constituie fundamentul juridic cel mai adecvat pentru un regulament în acest domeniu. Regulamentul este considerat a fi instrumentul juridic cel mai potrivit pentru a introduce, pentru toții factorii implicați, obligația de a compensa instrumentele financiare derivate extrabursiere standardizate prin intermediul unei contrapartide centrale (CPC) și de a garanta că aceste contrapartide centrale fac obiectul unor standarde prudențiale uniforme în întreaga UE, dat fiind faptul că, în noile condiții, ele își vor asuma și, prin urmare, vor concentra riscuri semnificative. Regulamentul este cel mai adecvat instrument juridic și pentru că astfel se conferă Autorității europene pentru valori mobiliare şi pieţe (AEVMP) responsabilitatea înregistrării și supravegherii registrelor centrale de tranzacții pe teritoriul UE. 4.2. Subsidiaritate și proporționalitate Este necesar ca la nivelul UE să existe un proces uniform de determinare a instrumentelor derivate extrabursiere care întrunesc criteriile pentru compensarea obligatorie prin CPC. Acest lucru nu poate fi lăsat la latitudinea statelor membre, deoarece astfel s-ar crea condiții pentru interpretarea diferită a obligațiilor de compensare de la un stat membru la altul. Prin urmare, Comisia Europeană și AEVMP trebuie să dobândească un rol principal în identificarea categoriei de instrumente derivate care îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi compensate central. Pe lângă aceasta, având în vedere faptul că legislația UE va impune obligația utilizării CPC, contrapartidele centrale trebuie să facă obiectul unor cerințe organizaționale, prudențiale și manageriale riguroase. În ceea ce privește autorizarea și supravegherea CPC, Regulamentul are ca obiectiv crearea unui echilibru între necesitatea acordării unui rol central AEVMP, competențele autorităților naționale și interesele altor autorități competente. Regulamentul ia în considerare responsabilitatea bugetară potențială a statelor membre și caracterul transfrontalier al activităților CPC. AEVMP va avea un rol central în cadrul colegiului autorităților competente în domeniul autorizării, retragerii autorizării și modificării autorizării contrapartidelor centrale. Pentru a pune bazele unui proces unic și pentru a evita discrepanțele dintre statele membre, AEVMP va răspunde și de recunoașterea contrapartidelor centrale din țări terțe care doresc să presteze servicii de compensare pentru entități stabilite în Uniunea Europeană, cu condiția să fie îndeplinite anumite criterii. În ceea ce privește cerințele de raportare, este necesar ca acest aspect să fie reglementat la nivelul UE, având în vedere faptul că informațiile care ajung în registrele centrale de tranzacții vor fi informații de interes pentru toate autoritățile competente din Uniunea Europeană și că se va impune ca toate autoritățile competente să aibă acces neîngrădit la aceste informații. Ca atare, AEVMP va avea competența necesară atât în ceea ce privește înregistrarea, cât și în ceea ce privește supravegherea registrelor centrale de tranzacții. Din aceste motive, dispozițiile sunt conforme cu principiul subsidiarității și cu cel al proporționalității, așa cum sunt enunțate la articolul 5 din Tratat, deoarece obiectivele propunerii nu pot fi realizate în mod suficient de către statele membre, ele putând fi, însă, mai bine realizate la nivel comunitar. 4.3. Explicarea detaliată a propunerii 4.3.1. Titlul I (Obiect, domeniu de aplicare și definiții) Domeniul de aplicare al regulamentului este amplu și prevede cerințe uniforme referitoare la contrapartidele financiare, la contrapartidele nefinanciare (peste anumite praguri) și la toate categoriile de contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere. Secțiunile referitoare la supravegherea prudențială se aplică contrapartidelor centrale, ca urmare a obligației de compensare, precum și registrelor centrale de tranzacții, în ceea ce privește cerințele de raportare. Este important de reținut, însă, că cerințele în materie de autorizare și supraveghere se aplică contrapartidelor centrale indiferent de instrumentul financiar pe care îl compensează, fie el extrabursier sau de alt tip. Acest lucru este clarificat la articolul 1 alineatul (3). Se prevăd în mod explicit și excepții în cazul membrilor Sistemului european al băncilor centrale, al organismelor publice responsabile sau implicate în administrarea datoriei publice și al băncilor multilaterale de dezvoltare, astfel încât să se evite limitarea competențelor acestora de a interveni pentru a stabiliza piața, dacă și când se impune acest lucru. 4.3.2. Titlul II (Compensarea, raportarea și diminuarea riscului instrumentelor financiare derivate extrabursiere) Această parte a regulamentului este esențială pentru aplicarea obligației de a compensa toate „instrumentele financiare derivate extrabursiere standardizate”, după cum s-a convenit în cadrul G-20. În vederea transpunerii acestui angajament în obligațiile legislative, contractele „standardizate” se vor defini ca fiind contracte care îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi compensate prin CPC. Pentru ca acest lucru să poată fi aplicat, regulamentul instituie un proces care va ține seama de aspectele legate de risc asociate compensării obligatorii. Acest proces este astfel gândit încât să garanteze că obligațiile de compensare a contractelor cu instrumente derivate extrabursiere vor îndeplini în practică obiectivul final de reducere a riscului în sistemul financiar și nu vor avea efectul contrar de a amplifica acest risc obligând CPC să compenseze contracte pe instrumente extrabursiere pentru care nu pot să gestioneze riscul, fapt care ar putea avea consecințe nefaste asupra stabilității sistemului. Pe de altă parte, însă, pentru a institui un procedeu care să asigure compensarea cât mai multor contracte pe instrumente extrabursiere, regulamentul introduce două abordări prin care se vor putea determina contractele care trebuie compensate: 1. o abordare „ de jos în sus ” în cadrul căreia o contrapartidă centrală decide să compenseze anumite contracte și este autorizată în acest sens de către autoritatea competentă de care aparține, care este ulterior obligată să informeze AEVMP în legătură cu faptul că a autorizat CPC să compenseze contractele respective. AEVMP este cea care are ulterior competența de a decide dacă o anumită obligație de compensare trebuie sau nu să se aplice tuturor contractelor respective pe teritoriul UE. AEVMP va avea obligația de a-și fundamenta decizia pe criterii obiective; 2. o abordare „ de sus în jos ” în cadrul căreia AEVMP și Comitetul european pentru riscuri sistemice vor determina ce contracte trebuie să facă eventual obiectul obligației de compensare. Acest proces este important pentru a se identifica și reține acele contracte de pe piață care nu sunt încă compensate prin CPC. Ambele abordări sunt necesare deoarece, pe de o parte, îndeplinirea angajamentului asumat în cadrul G20 nu poate fi lăsată în totalitate la discreția reprezentanților sectorului financiar și, pe de altă parte, este necesar să se verifice la nivel european dacă anumite măsuri sunt sau nu adecvate în ceea ce privește reglementarea, iar acest lucru trebuie să se întâmple înainte de intrarea în vigoare a obligației de compensare. Este important de reținut faptul că nu este posibil ca acele contrapartide care fac obiectul obligației de compensare să evite respectarea acestei cerințe prin simpla decizie de a nu participa în cadrul unei contrapartide centrale. Dacă nu îndeplinesc cerințele de participare sau nu sunt interesate să devină membri compensatori, aceste contrapartide trebuie să intre în acordurile necesare cu membrii compensatori pentru a avea acces la CPC în calitate de clienți. De asemenea, pentru a evita crearea de bariere și pentru a păstra caracterul global al instrumentelor derivate extrabursiere, contrapartidelor centrale trebuie să li se interzică să accepte numai tranzacțiile încheiate în cadrul unor locuri de tranzacționare cu care au o relație privilegiată sau care fac parte din același grup. Din aceste motive, contrapartidele centrale care au fost autorizate să compenseze contractele pe instrumente derivate eligibile au obligația de a accepta să compenseze astfel de contracte în mod nediscriminatoriu, indiferent de locul de tranzacționare. În ceea ce privește contrapartidele nefinanciare (corporatiste), ele nu vor intra, în principiu, sub incidența prevederilor prezentului regulament, cu excepția cazului în care pozițiile lor pe instrumente derivate extrabursiere ating un prag considerat de importanță sistemică. Deoarece se presupune că, în general, operațiunile lor cu instrumente derivate au legătură directă mai mult cu activitățile comerciale decât cu cele speculative, pozițiile respective nu vor face obiectul prezentului regulament. Mai concret, aceasta înseamnă că obligația de compensare se va aplica numai contractelor extrabursiere ale contrapartidelor nefinanciare care sunt deosebit de active pe piața extrabursieră a instrumentelor financiare derivate și în cazul în care această activitate nu decurge direct din activitatea lor comercială. De exemplu, în această situație se pot afla furnizorii de energie care vând producția viitoare, societățile din agricultură care stabilesc prețurile la care își vor comercializa recoltele, companiile aeriene care stabilesc prețurile la care vor achiziționa carburanți sau orice altă societate comercială care trebuie să își acopere, în mod legitim, riscul rezultat din specificul activității pe care o desfășoară. Pe de altă parte, însă, există și motive pentru care contrapartidele nefinanciare nu pot fi scutite integral de respectarea prevederilor prezentului regulament. În primul rând, contrapartidele nefinanciare sunt participanți activi pe piața instrumentelor derivate extrabursiere și încheie deseori tranzacții cu contrapartidele financiare. Excluderea lor în totalitate ar diminua eficacitatea obligației de compensare. În al doilea rând, anumite contrapartide nefinanciare pot deține poziții de importanță sistemică pe piața instrumentelor derivate extrabursiere. Excluderea din sfera de reglementare a contrapartidelor nefinanciare cu relevanță sistemică a căror incapacitate de a-și îndeplini obligațiile contractuale ar avea un efect negativ considerabil asupra pieței nu reprezintă o abordare acceptabilă. În al treilea rând, excluderea totală a contrapartidelor nefinanciare ar putea facilita arbitrajul de reglementare. Contrapartidele financiare ar putea eluda ușor obligațiile prevăzute în regulament prin simpla înființare a unei entități nefinanciare prin care să-și desfășoare operațiunile cu instrumente financiare derivate extrabursiere. În fine, includerea lor în sfera de aplicare a regulamentului se impune și pentru a se asigura convergența cu țările terțe la nivel internațional. Legislația SUA nu prevede scutirea completă a contrapartidelor nefinanciare de la obligațiile de raportare și compensare. Având în vedere argumentele de mai sus, prezentul regulament stabilește un procedeu de identificare a instituțiilor nefinanciare care dețin poziții de importanță sistemică pe instrumente derivate extrabursiere și le impune anumite obligații, care sunt explicate în dispozițiile acestuia. Acest procedeu se bazează pe definirea a două praguri: a) un prag de informare ; b) un prag de compensare . Aceste praguri vor fi stabilite de Comisia Europeană pe baza unui proiect de standarde de reglementare propus de AEVMP în urma consultărilor cu Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) și cu alte autorități competente. De exemplu, în cazul piețelor energetice, AEVMP se va consulta cu Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei, înființată prin Regulamentul (CE) nr. 713/2009, pentru a garanta că se ține perfect seama de particularitățile sectorului energetic. Pragul de informare le va permite autorităților financiare să identifice contrapartidele nefinanciare care au acumulat poziții importante pe instrumente derivate extrabursiere. Acest lucru este necesar deoarece aceste contrapartide nu sunt, de obicei, supravegheate de autoritățile financiare. În practică, atunci când, conform prevederilor regulamentului, pozițiile unei contrapartide nefinanciare depășesc pragul de informare, contrapartida respectivă are obligația de a comunica acest lucru autorității competente definite în regulament. În plus, respectiva contrapartidă va fi în mod automat supusă obligației de raportare și i se vor solicita justificări pentru pozițiile deținute. Pe de altă parte, pragul de compensare se va utiliza pentru a stabili dacă este sau nu cazul ca o contrapartidă nefinanciară să facă obiectul obligației de compensare. În practică, dacă pozițiile contrapartidei depășesc acest prag, aceasta va fi supusă obligației de compensare pentru toate contractele sale. Dacă anumite contracte nu vor fi eligibile pentru compensare prin CPC, contrapartida nefinanciară respectivă va face obiectul cerințelor referitoare la capital sau la garanții prevăzute de regulament (a se vedea mai jos). Ambele praguri vor fi definite luându-se în considerare relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete pentru fiecare contrapartidă și pentru fiecare categorie de instrumente financiare derivate. Cu toate acestea, este foarte important de menționat că, după cum s-a precizat și confirmat în cele expuse mai sus, atunci când se face calculul pozițiilor pentru pragul de compensare contractele pe instrumente derivate nu trebuie luate în considerare dacă au fost încheiate pentru a se acoperi riscurile care decurg dintr-o activitate comercială obiectiv măsurabilă. Deoarece nu toate instrumentele derivate extrabursiere vor fi considerate eligibile pentru compensare centrală, va fi în continuare necesar să se adopte măsuri mai eficiente și să se garanteze un nivel sporit de siguranță pentru contractele care vor continua să fie administrate bilateral. Regulamentul impune așadar utilizarea mijloacelor electronice, aplicarea procedurilor de administrare a riscului, însoțită de un schimb de garanții rapid, corect și segregat corespunzător, precum și rezerve de capital adecvate și proporționale. În fine, contrapartidele financiare și contrapartidele nefinanciare care depășesc pragul de compensare trebuie să transmită unui registru central de tranzacții înregistrat datele oricărui contract pe instrumente derivate în care s-au implicat și orice modificare adusă acestuia (inclusiv reînnoirea și rezilierea). O mai mare transparență a pieței extrabursiere este crucială pentru entitățile de reglementare, pentru inițiatorii politicilor și pentru participanții la operațiunile de pe piață. În situația excepțională în care un registru central de tranzacții nu poate înregistra datele unui anumit contract pe instrumente derivate extrabursiere, regulamentul prevede ca aceste informații să fie transmise direct autorității competente în măsură să se ocupe de această problemă. Comisia va trebui să fie abilitată să stabilească detaliile, tipul, formatul și frecvența rapoartelor pentru fiecare categorie de instrument derivat, pe baza proiectului de standarde tehnice care va fi elaborat de AEVMP. 4.3.3. Titlul III (Autorizarea și supravegherea CPC) Pentru a garanta siguranța contrapartidelor centrale cu sediul în Uniunea Europeană, autorizarea acestora va depinde de accesul lor la un nivel suficient de lichiditate. Această lichiditate poate proveni din accesul la lichiditatea unei bănci centrale sau a unei bănci comerciale solvabile și fiabile sau la ambele. Autoritățile competente naționale ar trebui să își rezerve responsabilitatea de a autoriza (inclusiv de a retrage autorizațiile acordate) și de a supraveghea contrapartidele centrale, deoarece ele sunt cel mai bine plasate pentru a analiza modul zilnic de funcționare a CPC, pentru a efectua revizuiri periodice și pentru a lua măsurile corespunzătoare ori de câte ori este necesar. Având în vedere importanța sistemică a CPC și caracterul transfrontalier al activităților lor, este important ca AEVMP să joace un rol central în procesul de autorizare a acestora. Acest lucru se va realiza în următoarele moduri: - adoptarea prezentului act legislativ sub forma unui regulament va conferi AEVMP un rol central și responsabilitatea de a asigura aplicarea sa comună și obiectivă, după cum se prevede în regulamentul AEVMP; - AEVMP va avea obligația de a elabora proiecte de standarde tehnice în domenii critice, astfel încât prezentul regulament să se poată aplica în mod corect; - AEVMP va facilita adoptarea unui aviz de către colegiu. Deoarece contrapartidele centrale sunt considerate instituții cu relevanță sistemică, autoritățile competente implicate care fac parte din colegiul autorităților competente trebuie să elaboreze planuri de urgență pentru a face față situațiilor urgente. De asemenea, în viitoarea sa inițiativă cu privire la administrarea și soluționarea crizelor, Comisia va trebui să definească măsuri specifice de gestionare a crizelor în instituții cu relevanță sistemică. În ceea ce privește contrapartidele centrale din țări terțe, AEVMP va avea, în plus, responsabilitatea directă de a recunoaște aceste CPC, sub rezerva respectării anumitor condiții. Mai exact, recunoașterea va presupune confirmarea din partea Comisiei că țara terță respectivă are un cadru juridic și de supraveghere echivalent cu cel din UE, că CPC este autorizată și face obiectul supravegherii efective în țara terță în cauză și că AEVMP a stabilit acorduri de cooperare cu autoritățile competente din acea țară terță. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, contrapartidei centrale din țara terță respectivă i se va interzice să desfășoare activități și să presteze servicii în Uniune. 4.3.4. Titlul IV (Cerințe aplicabile CPC) Cerințe organizatorice Deoarece regulamentul va introduce obligația de compensare în cazul instrumentelor financiare derivate extrabursiere, este necesar să se acorde o mare atenție robusteții contrapartidelor centrale și reglementării acestora. În primul rând, o CPC trebuie să aplice măsuri stricte în materie de guvernanță. Rolul acestora este să ofere soluții pentru orice potențial conflict de interese între proprietari, conducere, membri compensatori și participanți indirecți. Rolul membrilor independenți ai consiliului este deosebit de important. Rolul și responsabilitățile comitetului de risc sunt, de asemenea, clar definite în regulament: funcția sa de administrare a riscului presupune raportarea direct către consiliu, fără influențe din partea altor linii de activitate. De asemenea, regulamentul prevede ca măsurile în materie de guvernanță să fie făcute publice. În plus, contrapartidele centrale trebuie să aibă sisteme și proceduri operaționale și administrative interne corespunzătoare și să facă obiectul unor controale independente de audit. Pentru soluționarea potențialelor conflicte de interese care pot diminua capacitatea de compensare a CPC, aceste măsuri sunt considerate mai eficace decât orice altă formă de reglementare, care ar putea avea consecințe nedorite la nivelul structurilor de piață (de exemplu, limitarea participațiilor, care s-ar extinde și la nivelul așa-numitelor structuri verticale în cadrul cărora contrapartida centrală este deținută de o bursă). Cerințe prudențiale În calitate de contrapartidă pentru fiecare poziție, contrapartida centrală este supusă riscului ca una dintre contrapartidele sale să nu-și poată îndeplini obligațiile contractuale. În virtutea aceluiași principiu, contrapartidele CPC sunt supuse riscului generat de posibilitatea ca CPC să nu se achite de obligațiile sale. În aceste condiții, regulamentul prevede obligația CPC de a-și diminua expunerea la riscul de contrapartidă, cu ajutorul unor mecanisme de consolidare. Printre acestea se numără cerințe stricte, dar nediscriminatorii privind participațiile, resurse financiare și alte garanții. În virtutea rolului său central, o CPC reprezintă un element crucial pe piața unde operează. În consecință, incapacitatea unei CPC de a-și îndeplini obligațiile contractuale ar deveni, practic în orice situație, un eveniment cu potențiale consecințe sistemice pentru sistemul financiar. Având în vedere importanța lor sistemică, precum și propunerea cu privire la introducerea în legislație a cerinței ca toate instrumentele derivate extrabursiere standardizate să fie compensate prin intermediul CPC, este cât se poate de evident că acestea din urmă trebuie să facă obiectul unei reglementări prudențiale stricte la nivelul UE. Întrucât normele actuale de reglementare a contrapartidelor centrale diferă de la un stat membru la altul, lipsa unui cadru comun face ca prestarea transfrontalieră a serviciilor care implică CPC să fie mai costisitoare și mai puțin sigură decât ar fi de dorit, reprezentând totodată un obstacol în calea integrării pieței financiare din UE. O contrapartidă centrală va putea să-și externalizeze o parte din funcții numai dacă acest lucru nu afectează buna sa funcționare sau capacitatea sa de a administra riscurile, inclusiv pe cele care decurg din externalizarea funcțiilor respective. Astfel, contrapartidele centrale trebuie să monitorizeze în permanență funcțiile externalizate, să aibă un control deplin asupra lor și să poată gestiona permanent riscurile aferente acestora. În practică, nu se va permite externalizarea funcțiilor de administrare a riscurilor. Pentru a fi autorizată să-și exercite activitatea, o CPC va trebui să dispună de un cuantum minim de capital. Capitalul propriu al CPC este, de fapt, ultimul instrument de protecție în eventualitatea în care unul sau mai mulți membri nu-și pot achita obligațiile contractuale, instrument care poate fi utilizat după utilizarea marjelor colectate de la membrul sau membrii respectivi, a fondului de default și a altor resurse financiare. Dacă o contrapartidă centrală decide să utilizeze o parte a capitalului său ca resursă financiară suplimentară în scopuri de administrare a riscului, atunci această parte a capitalului trebuie să reprezinte o suplimentare a capitalului necesar pentru desfășurarea activităților și serviciilor obișnuite ale CPC. Regulamentul va impune CPC obligația de a avea un fond de default mutualizat la care membrii CPC vor avea, la rândul lor, obligația să contribuie. Fondul de default permite mutualizarea pierderilor și reprezintă astfel un instrument de protecție în plus pe care CPC îl poate utiliza în cazul în care unul sau mai mulți membri intră în insolvență. Regulamentul mai introduce reguli importante cu privire la segregarea și portabilitatea pozițiilor și la garanțiile aferente. Aceste reguli au o importanță majoră pentru reducerea efectivă a riscului de contrapartidă prin utilizarea CPC, pentru crearea unui cadru comun de funcționare pentru contrapartidele centrale europene și pentru protejarea intereselor legitime ale clienților membrilor compensatori. În fine, ele constituie răspunsul la dorința membrilor compensatori și a clienților acestora de a beneficia de o mai bună armonizare și protecție în acest domeniu și oferă soluții la problemele scoase la iveală de falimentul Lehman Brothers. 4.3.5. Titlul V (Interoperabilitate) Interoperabilitatea este un instrument esențial pentru integrarea efectivă a pieței post-tranzacționare din Europa. Pe de altă parte, însă, interoperabilitatea poate expune contrapartidele centrale unor riscuri suplimentare. Din acest motiv, înainte de a participa la un acord de interoperabilitate, se impune autorizarea de către autoritățile competente. Contrapartidele centrale trebuie să analizeze și să gestioneze cu atenție riscurile suplimentare generate de interoperabilitate și să convingă autoritățile competente în ceea ce privește siguranța sistemelor și procedurilor adoptate. Având în vedere complexitatea pieței instrumentelor derivate și faptul că, pentru instrumentele derivate extrabursiere, compensarea prin CPC se află într-o etapă incipientă, în momentul de față nu se justifică extinderea dispozițiilor legate de interoperabilitate la alte instrumente decât acțiunile. Pe de altă parte, însă, această excludere nu trebuie să limiteze posibilitatea ca CPC să participe la astfel de acorduri în condiții de siguranță, respectând dispozițiile regulamentului. 4.3.6. Titlul VI (Înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții) După cum s-a menționat anterior, regulamentul prevede obligația de a raporta tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere pentru o mai mare transparență a acestei piețe. Informațiile trebuie să se transmită către registrele centrale de tranzacții. Acestea din urmă vor înmagazina, așadar, informații pertinente pentru numeroase entități de reglementare. Dat fiind rolul esențial al registrelor centrale de tranzacții în colectarea informațiilor utile în procesul de reglementare, regulamentul abilitează AEVMP să înregistreze aceste registre centrale, să anuleze înregistrarea acestora și să se ocupe de supravegherea lor. Dacă s-ar conferi competențe de supraveghere autorităților din statele membre unde se află registrele centrale de tranzacții s-ar crea un dezechilibru între autoritățile competente din diverse state membre. În plus, întrucât supravegherea registrelor centrale de tranzacții nu presupune responsabilități bugetare, nu este necesară o abordare care să vizeze supravegherea la nivel național. Rolul AEVMP va asigura în egală măsură accesul neîngrădit al tuturor autorităților europene interesate și va constitui o contrapartidă unică la nivel european care va interacționa cu autoritățile competente ale registrelor centrale de tranzacții din țări terțe. 4.3.7. Titlul VII (Cerințe aplicabile registrelor centrale de tranzacții) Regulamentul mai cuprinde dispoziții care vizează respectarea anumitor standarde de către registrele centrale de tranzacții. Aceste standarde au fost gândite pentru a garanta că informațiile înmagazinate de registrele centrale în scopuri de reglementare sunt fiabile, securizate și protejate. Mai exact, registrele centrale de tranzacții vor face obiectul unor cerințe organizatorice și de funcționare pentru a asigura în mod adecvat protecția si transparența datelor. Pentru a fi înregistrate, registrele centrale de tranzacții trebuie să fie situate în UE. Cu toate acestea, și registrele din țări terțe pot fi recunoscute de AEVMP cu condiția să îndeplinească o serie de cerințe al căror scop este să certifice că registrele respective fac obiectul unor reguli echivalente și sunt supravegheate corespunzător în țările terțe unde se află. Pentru a garanta că nu există obstacole de natură juridică care să împiedice schimbul reciproc de informații și accesul neîngrădit la datele din registrele centrale de tranzacții aflate în țări terțe, regulamentul prevede necesitatea încheierii unui acord internațional în acest sens. Regulamentul stipulează că, în absența unui astfel de acord, registrele centrale de tranzacții situate în țările terțe respective nu vor fi recunoscute de AEVMP. 5. DISPOZIȚII FINALE Comisia ar trebui să fie abilitată să adopte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acte delegate cu privire la informațiile care să fie incluse în notificarea pentru AEVMP și în registru și cu privire la criteriile de decizie ale AEVMP în legătură cu: eligibilitatea pentru obligația de compensare, pragul de informare și de compensare, intervalul maxim de confirmare a contractului, lichiditate, conținutul minimal al regulilor de guvernanță, informațiile legate de păstrarea evidențelor, conținutul minimal al planului de continuitate a activității și serviciile garantate, procentajele și intervalele de timp pentru care cerințele de marjă acoperă posibilele pierderi, condițiile extreme de piață, garanțiile foarte lichide și marjele, instrumentele financiare foarte lichide și limitele de concentrare, informațiile referitoare la desfășurarea testelor, informațiile legate de cererile de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții la AEVMP, sancțiunile financiare și detaliile referitoare la informațiile pe care registrele centrale trebuie să le pună la dispoziția autorităților, conform prezentului regulament. AEVMP ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru aceste acte delegate și să efectueze evaluările impactului care se impun. Comisia ar trebui să fie abilitată să stabilească formatul rapoartelor, al evidențelor și al cererii de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții. În conformitate cu articolul 291 din TFUE, regulile și principiile generale referitoare la mecanismele de control ale statelor membre asupra exercitării de către Comisie a competențelor sale de executare sunt stabilite în prealabil printr-un regulament adoptat conform procedurii legislative ordinare. În așteptarea adoptării regulamentului, Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei continuă să se aplice, cu excepția procedurii de reglementare cu control, care nu este aplicabilă. 6. IMPLICAȚIILE BUGETARE Propunerea nu are nicio implicație pentru bugetul Uniunii. 2010/0250 (COD) Propunerii de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții (Text cu relevanță pentru SEE) PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[17], având în vedere avizul Băncii Centrale Europene, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, întrucât: (1) Raportul publicat la solicitarea Comisiei, la 25 februarie 2009, de un grup de experți la nivel înalt condus de J. de Larosière, a ajuns la concluzia că este necesară consolidarea cadrului de supraveghere pentru a se reduce pe viitor riscul apariției crizelor financiare și gravitatea acestora și a recomandat reformarea în profunzime a structurii de supraveghere a sectorului financiar în Europa, inclusiv crearea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari, care să cuprindă trei autorități europene de supraveghere, una pentru sectorul valorilor mobiliare, una pentru sectorul asigurărilor și pensiilor ocupaționale și una pentru sectorul bancar, precum și a unui Consiliu european pentru riscuri sistemice. (2) Comunicarea Comisiei din 4 martie 2009 intitulată „Stimularea redresării economice europene”[18] a propus consolidarea cadrului de reglementare al Uniunii Europene în sectorul serviciilor financiare. În comunicarea din 3 iulie 2009[19], Comisia a evaluat rolul instrumentelor derivate în criza financiară, iar în comunicarea din 20 octombrie 2009[20] a prezentat acțiunile pe care intenționa să le întreprindă pentru a reduce riscurile asociate acestor instrumente. (3) La 23 septembrie 2009, Comisia a adoptat trei propuneri de regulamente prin care se înființau Sistemul european al supraveghetorilor financiari și trei autorități europene de supraveghere. Scopul acestui demers era de a contribui la aplicarea coerentă a legislației Uniunii și la stabilirea unor standarde și practici de reglementare și supraveghere comune și eficiente. Cele trei autorități sunt Autoritatea bancară europeană (ABE) înființată prin Regulamentul …/…UE, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) înființată prin Regulamentul …/…UE și Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) înființată prin Regulamentul …/…UE. (4) Instrumentele financiare derivate extrabursiere nu prezintă transparență, deoarece sunt contracte negociate privat, iar informațiile referitoare la acestea nu sunt de obicei disponibile decât pentru părțile contractante. Aceste instrumente creează o rețea complexă de interdependențe, care face dificilă identificarea naturii și amplorii riscurilor implicate. Criza financiară a demonstrat că aceste caracteristici sporesc nesiguranța în perioade dificile pentru piață și, în consecință, pun în pericol stabilitatea financiară. Prezentul regulament prevede condiții care să conducă la diminuarea riscurilor și la creșterea transparenței contractelor derivate. (5) La summitul de la Pittsburg din 26 septembrie 2009, liderii G20 au convenit ca toate contractele standardizate derivate extrabursiere să fie compensate prin contrapartide centrale (CPC) până cel târziu la sfârșitul anului 2012 și ca aceste contracte să fie raportate către registre centrale de tranzacții. În iunie 2010, liderii G20 și-au reafirmat, la Toronto, angajamentul în această direcție și s-au angajat, de asemenea, să accelereze aplicarea unor măsuri drastice menite să crească transparența și să îmbunătățească supravegherea și reglementarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere, în mod nediscriminatoriu și în același timp coerent la nivel internațional. Comisia se va strădui să garanteze că aceste angajamente vor fi implementate în mod similar și de partenerii noștri internaționali. (6) În concluziile din 2 decembrie 2009, Consiliul European a fost de acord cu necesitatea de a îmbunătăți considerabil reducerea riscului de contrapartidă, precum și cu importanța creșterii transparenței, eficienței și integrității tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate. Rezoluția Parlamentului European din 15 iunie 2010 privind „Instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare” a subliniat necesitatea compensării și raportării obligatorii a instrumentelor financiare derivate extrabursiere. (7) Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP) acționează în baza normelor prezentului regulament protejând stabilitatea piețelor financiare în situații de urgență, asigurând aplicarea coerentă a reglementărilor Uniunii de către autoritățile naționale de supraveghere și soluționând divergențele dintre acestea. Ea are, de asemenea, rolul de a elabora standarde tehnice de reglementare obligatorii din punct de vedere juridic, precum și de a autoriza și monitoriza contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții. (8) Sunt necesare reguli uniforme pentru contractele derivate extrabursiere enumerate la punctele 4-10 în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului[21]. (9) Stimulentele menite să promoveze utilizarea contrapartidelor centrale s-au dovedit a fi insuficiente pentru a garanta compensarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere standardizate. Prin urmare, sunt necesare cerințe obligatorii privind compensarea prin CPC a acelor instrumente financiare derivate extrabursiere care pot fi compensate. (10) Este posibil ca statele membre să adopte măsuri naționale diferite, fapt care ar putea crea obstacole pentru buna funcționare a pieței interne și ar fi în detrimentul participanților la operațiunile de pe piață și al stabilității financiare. Aplicarea uniformă în Uniune a obligației de compensare este necesară și pentru a se asigura un nivel înalt de protecție a investitorilor și pentru a se crea condiții egale de concurență pentru participanții la operațiunile de pe piață. (11) Pentru a putea garanta că obligația de compensare reduce riscul sistemic, este necesar un proces de identificare a categoriilor eligibile de instrumente derivate care ar trebui să intre sub incidența acestei obligații. Acest proces trebuie să țină cont de faptul că nu toate instrumentele financiare derivate extrabursiere compensate prin CPC pot fi considerate eligibile pentru compensare obligatorie prin CPC. (12) Prezentul regulament stabilește criteriile de determinare a eligibilității pentru obligația de compensare. Având în vedere rolul său crucial, AEVMP ar trebui să decidă dacă o anumită categorie de instrumente financiare derivate îndeplinește sau nu criteriile respective și de când intră în vigoare obligația de compensare. (13) Pentru ca un contract pe instrumente derivate extrabursiere să fie compensat, ambele părți la contract trebuie să fie de acord cu acest lucru. Prin urmare, scutirile de la obligația de compensare trebuie să fie cât mai restrictive cu putință, deoarece ele pot reduce eficiența acestei obligații, precum și avantajele compensării prin CPC, și pot favoriza arbitrajul de reglementare între diferite grupuri de participanți la operațiunile de pe piață. (14) Instrumentele financiare derivate extrabursiere care nu sunt considerate eligibile pentru a fi compensate prin CPC implică în continuare un risc de contrapartidă și, prin urmare, trebuie instituite reguli de administrare a acestui risc. Aceste reguli trebuie să se aplice numai acelor participanți la operațiunile de pe piață care fac obiectul obligației de compensare. (15) Regulile referitoare la obligațiile de compensare și raportare și regulile referitoare la tehnicile de reducere a riscului pentru contractele derivate extrabursiere necompensate prin CPC trebuie să se aplice contrapartidelor financiare, și anume întreprinderilor de investiții enumerate în Directiva 2004/39/CE, instituțiilor de credit definite în Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare)[22], întreprinderilor de asigurări definite în Directiva 73/239/CE [NB: care va fi abrogată prin intrarea în vigoare a directivei Solvabilitate II în 2012], întreprinderilor de asigurare definite în Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață[23], întreprinderilor de reasigurare definite în Directiva 2005/68/CE, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) definite în Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)[24], instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale definite în Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale[25] și administratorilor de fonduri de investiții alternative definiți în Directiva 2010/…/UE. (16) Acolo unde este cazul, regulile aplicabile contrapartidelor financiare trebuie să se aplice și contrapartidelor nefinanciare. Este cunoscut faptul că contrapartidele nefinanciare utilizează contractele pe instrumente derivate extrabursiere pentru a se acoperi împotriva riscurilor legate direct de activitățile lor comerciale. În consecință, pentru a stabili dacă o contrapartidă nefinanciară trebuie sau nu să facă obiectul obligației de compensare, trebuie analizat scopul în care contrapartida nefinanciară respectivă utilizează instrumentele derivate extrabursiere, precum și amploarea expunerilor pe care aceasta le are în cadrul instrumentelor respective. Atunci când stabilește pragul pentru obligația de compensare, AEVMP trebuie să se consulte cu toate autoritățile competente, ca, de exemplu, autoritățile de reglementare care răspund de piețele materiilor prime, pentru a garanta că sunt pe deplin luate în considerare caracteristicile sectoarelor respective. Mai mult, până la 31 decembrie 2013, Comisia va evalua importanța sistemică a tranzacțiilor societăților nefinanciare pe instrumente derivate extrabursiere în diferite sectoare, inclusiv cel energetic. (17) Contractele la care participă fonduri, fie ele gestionate sau nu de administratori de fonduri, trebuie să fie considerate ca intrând sub incidența prezentului regulament. (18) Băncile centrale și alte organisme naționale care îndeplinesc funcții similare, alte organisme publice responsabile cu sau care intervin în administrarea datoriei publice, precum și băncile multilaterale de dezvoltare enumerate în secțiunea 4.2 din partea 1 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit[26] trebuie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a se evita limitarea competențelor lor de intervenție pentru stabilizarea pieței dacă și când se impune acest lucru. (19) Deoarece nu toți participanții la operațiunile de pe piață care fac obiectul obligației de compensare pot deveni membri compensatori ai CPC, ei trebuie să aibă posibilitatea de a accesa CPC în calitate de clienți. (20) Introducerea obligației de compensare, alături de procesul de stabilire a contrapartidelor centrale care pot fi utilizate pentru îndeplinirea acestei obligații, poate conduce la denaturări neintenționate ale concurenței pe piața instrumentelor derivate extrabursiere. De exemplu, o contrapartidă centrală poate refuza să compenseze tranzacții executate în anumite locuri de tranzacționare deoarece contrapartida centrală este deținută de un loc de concurent. Pentru a se evita astfel de practici discriminatorii, contrapartidele centrale trebuie să accepte să compenseze tranzacții executate în diferite locuri de tranzacționare, în măsura în care acestea din urmă respectă cerințele operaționale și tehnice stabilite de CPC. În general, Comisia trebuie să continue să monitorizeze atent evoluția pieței instrumentelor derivate extrabursiere și, acolo unde este necesar, să intervină pentru a împiedica apariția denaturărilor concurenței pe piața internă. (21) Sunt necesare date fiabile pentru a putea fi identificate categoriile de instrumente derivate extrabursiere care trebuie să facă obiectul obligației de compensare, pragurile și contrapartidele nefinanciare cu relevanță sistemică. Prin urmare, în scopuri de reglementare, este important să se stabilească la nivelul Uniunii o cerință uniformă de raportare a datelor referitoare la instrumentele derivate extrabursiere. (22) Este important ca participanții la operațiunile de pe piață să raporteze către registrele centrale de tranzacții toate datele pe care le dețin referitoare la contractele derivate la care participă. Astfel, informațiile referitoare la riscurile inerente piețelor instrumentelor derivate extrabursiere vor fi centralizate și vor putea fi consultate de AEVMP, de autoritățile competente și de băncile centrale din cadrul SEBC. (23) Pentru a oferi o imagine de ansamblu clară a pieței, se impune ca atât contractele compensate, cât și cele necompensate să fie raportate către registrele centrale de tranzacții. (24) Obligația de a raporta orice modificare sau reziliere a contractelor trebuie să se aplice atât contrapartidelor inițiale la contractele respective, cât și altor entități care raportează în numele contrapartidelor inițiale. O contrapartidă sau salariații săi care raportează integral datele referitoare la un contract către un registru central de tranzacții în numele unei alte contrapartide, conform prezentului regulament, nu trebuie să încalce nicio restricție cu privire la divulgarea informațiilor. (25) Este necesar să existe sancțiuni efective, proporționale și disuasive pentru nerespectarea obligațiilor de compensare și raportare. Statele membre trebuie să aplice aceste sancțiuni într-un mod care să nu le diminueze efectele. (26) Autorizarea unei CPC trebuie să fie condiționată de existența unui nivel minim de capital inițial. Capitalul, împreună cu rezultatul reportat și rezervele unei contrapartidei centrale, trebuie să fie proporțional cu mărimea și volumul de activitate ale CPC din orice moment, astfel încât să se asigure capitalizarea adecvată a acesteia împotriva riscului operațional sau rezidual, precum și capacitatea de lichidare sau restructurare ordonată a operațiunilor sale, dacă este necesar. (27) Deoarece prezentul regulament introduce, în scopuri de reglementare, obligația juridică de compensare prin contrapartide centrale specifice, este esențial să se garanteze că respectivele contrapartide centrale prezintă siguranță, sunt robuste și respectă în orice moment cerințele organizaționale, manageriale și prudențiale stricte impuse de prezentul regulament. Pentru a se asigura aplicarea lor uniformă, aceste cerințe trebuie să se aplice în cazul compensării tuturor instrumentelor financiare administrate de contrapartidele centrale. (28) Este, prin urmare, necesar ca, în scopuri de reglementare și armonizare, să se garanteze că contrapartidele financiare utilizează numai CPC care respectă cerințele prevăzute de prezentul regulament. (29) Definirea unor reguli direct aplicabile cu privire la autorizarea și supravegherea CPC reprezintă un corolar esențial la obligația de compensare a instrumentelor derivate extrabursiere. Se impune ca autoritățile competente naționale să fie responsabile de toate aspectele autorizării și supravegherii CPC, inclusiv de verificarea respectării de către contrapartidele centrale solicitante a prezentului regulament și a Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare[27], având în vedere faptul că autoritățile competente naționale sunt cel mai bine plasate pentru a analiza modul de funcționare zilnic al CPC, pentru a efectua revizuiri periodice și pentru a întreprinde acțiuni adecvate, acolo unde este cazul. (30) În cazul în care o CPC riscă să intre în insolvență, responsabilitatea bugetară aferentă poate reveni în cea mai mare parte statului membru în care se situează aceasta. Ca atare, autorizarea și supravegherea respectivei CPC trebuie să fie exercitate de autoritatea competentă responsabilă din statul membru în discuție. Pe de altă parte, însă, având în vedere faptul că membrii compensatori ai unei CPC pot fi situați în diferite state membre și că ei sunt primii asupra cărora se vor răsfrânge efectele situației de default a CPC, este imperativ ca toate autoritățile competente interesate să se implice în procesul de autorizare și supraveghere și se impune să se introducă mecanisme de cooperare adecvate, inclusiv sub formă de colegii. Astfel se va evita existența unor măsuri sau practici naționale divergente și nu se vor crea obstacole pentru piața internă. Este necesar ca AEVMP să participe în cadrul fiecărui colegiu pentru a asigura aplicarea corectă și coerentă a prezentului regulament. (31) Este necesară consolidarea dispozițiilor privind schimbul de informații între autoritățile competente, precum și a obligațiilor reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare. În contextul unei activități transfrontaliere crescânde, autoritățile competente ar trebui să își furnizeze reciproc informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, astfel încât să garanteze aplicarea efectivă a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o infracțiune sau o infracțiune suspectată poate fi de resortul autorităților competente ale mai multor state membre. În cadrul schimbului de informații este necesar să se respecte secretul profesional Având în vedere impactul extins al contractelor derivate extrabursiere, este esențial ca și alte autorități din domeniu, cum ar fi autoritățile fiscale și autoritățile de reglementare în domeniul energetic, să aibă acces la informațiile care le sunt necesare pentru a-și exercita atribuțiile. (32) Având în vedere caracterul global al piețelor financiare, AEVMP trebuie să răspundă direct de recunoașterea contrapartidelor centrale situate în țări terțe, permițându-le astfel să presteze servicii de compensare în Uniune, sub rezerva recunoașterii de către Comisie a cadrului juridic și de supraveghere din țările terțe respective ca fiind echivalent cu cadrul din Uniune și sub rezerva respectării anumitor condiții suplimentare. În acest context, acordurile cu principalii parteneri internaționali ai Uniunii vor fi deosebit de importante pentru crearea unor condiții echitabile de concurență la nivel global și pentru garantarea stabilității financiare. (33) Contrapartidele centrale trebuie să beneficieze de sisteme de guvernanță solide, de o conducere care să se bucure de o bună reputație și de membri independenți în consiliile de administrație, indiferent de structura acționariatului. Sistemele de guvernanță și structurile de acționariat diferite ale contrapartidelor centrale pot influența disponibilitatea sau capacitatea acestora de a compensa anumite produse. Prin urmare, se impune ca eventualele conflicte de interese din cadrul unei CPC să fie soluționate de membrii independenți ai consiliului și de comitetul de risc înființat de CPC. Membrii compensatori și clienții trebuie să fie reprezentați corespunzător, având în vedere implicațiile pe care le pot avea asupra lor deciziile luate de CPC. (34) O contrapartidă centrală poate să externalizeze anumite funcții, altele decât cele legate de administrarea riscului, însă numai în cazul în care funcțiile externalizate nu au implicații asupra funcționării corespunzătoare a CPC și asupra capacității acesteia de a administra riscurile. (35) Prin urmare, cerințele de participare pentru CPC trebuie să fie transparente, proporționale și nediscriminatorii și trebuie să permită accesul de la distanță, în măsura în care acest lucru nu expune CPC la riscuri suplimentare. (36) Clienții membrilor compensatori care își compensează instrumentele derivate extrabursiere prin contrapartide centrale trebuie să beneficieze de un nivel înalt de protecție. În realitate, nivelul de protecție depinde de nivelul de segregare pe care îl aleg clienții respectivi. Intermediarii trebuie să-și segrege activele de cele ale clienților. Din acest motiv, contrapartidele centrale trebuie să păstreze informații actualizate și ușor de identificat. (37) O contrapartidă centrală trebuie să aibă un cadru solid de administrare a riscului pentru a putea administra riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operațional și alte riscuri, inclusiv pe cele pe care le implică sau le transmite altor entități ca urmare a interdependențelor din sistem. O CPC trebuie să aibă în funcțiune proceduri și mecanisme adecvate pentru a putea face față situației de default a membrilor compensatori. Pentru a reduce la minimum riscul de contagiune într-o astfel de situație, CPC trebuie să aplice cerințe de participare stricte, că colecteze marje inițiale adecvate, să dețină un fond de default și alte resurse financiare în vederea acoperirii eventualelor pierderi. (38) Apelurile în marjă și marjele aplicate garanțiilor pot avea efecte prociclice. Contrapartidele centrale și autoritățile competente trebuie, așadar, să adopte măsuri prin care să prevină și să controleze eventualele efecte prociclice ale practicilor de administrare a riscurilor adoptate de CPC, în măsura în care robustețea și securitatea financiară a CPC nu este afectată negativ. (39) Administrarea expunerilor reprezintă o parte esențială a procesului de compensare. Este necesar să se asigure accesul la surse adecvate de stabilire a prețurilor și posibilitatea utilizării acestora, pentru a se permite prestarea de servicii de compensare în general. Aceste surse de stabilire a prețurilor ar trebui să includă, dar nu exclusiv, surse legate de indicii utilizați ca referință pentru instrumente derivate sau alte instrumente financiare. (40) Marjele reprezintă pentru CPC primul instrument de protecție. Este bine ca contrapartidele centrale să investească marjele primite în mod sigur și prudent, însă, în același timp, ele trebuie să se străduiască să asigure protecția adecvată a marjelor pentru a garanta restituirea lor rapidă către membrii compensatori care nu se află în situație de default sau către o CPC cu care au încheiat un acord de interoperabilitate în cazul în care contrapartida centrală care a colectat aceste marje intră in situație de default. (41) Codul european de conduită privind serviciile post-tranzacționare din 7 noiembrie 2006[28] a introdus un cadru voluntar pentru stabilirea legăturilor dintre contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții. Cu toate acestea, sectorul post-tranzacționare este în continuare fragmentat în virtutea diferențelor dintre sistemele naționale, ceea ce face ca tranzacțiile transfrontaliere să fie mai costisitoare, împiedicând în același timp armonizarea. Prin urmare, este necesar să se prevadă condițiile de stabilire a acordurilor de interoperabilitate dintre contrapartidele centrale, în măsura în care acestea nu expun contrapartidele centrale respective la riscuri care nu sunt administrate corespunzător. (42) Acordurile de interoperabilitate sunt instrumente importante pentru o mai bună integrare a pieței post-tranzacționare din Uniune și, ca atare, trebuie să existe o reglementare în domeniu. Pe de altă parte, însă, acordurile de interoperabilitate pot expune contrapartidele centrale unor riscuri suplimentare. Având în vedere complexitatea acordurilor de interoperabilitate dintre contrapartidele centrale care compensează contracte derivate extrabursiere, se impune ca, în această etapă, sfera de aplicare a acordurilor de interoperabilitate să se rezume la valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare. AEVMP trebuie să transmită Comisiei, până la 30 septembrie 2014, un raport cu privire la posibilitatea extinderii acestei sfere de aplicare și la alte instrumente financiare. (43) Registrele centrale de tranzacții înmagazinează, în scopuri de reglementare, informații pertinente pentru autoritățile din statele membre. Având în vedere faptul că supravegherea registrelor centrale de tranzacții nu are implicații bugetare și că numeroase autorități din statele membre vor avea nevoie de acces la informațiile înmagazinate de acestea, AEVMP trebuie să-și asume responsabilitatea înregistrării, retragerii înregistrării și supravegherii registrelor centrale de tranzacții. (44) Având în vedere faptul că autoritățile de reglementare și alți participanți la operațiunile de pe piață se bazează pe informațiile înmagazinate de registrele centrale de tranzacții, este necesar să se garanteze că registrele centrale de tranzacții fac obiectul unor cerințe stricte referitoare la conservarea informațiilor și la administrarea datelor. (45) Se impune ca prețurile și tarifele asociate serviciilor furnizate de contrapartidele centrale și de registrele centrale de tranzacții să fie transparente, pentru ca participanții la operațiunile de pe piață să aibă posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză. (46) AEVMP trebuie să aibă capacitatea de a propune Comisiei să impună plata unor penalități cu titlu cominatoriu. Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să aibă ca scop eliminarea încălcărilor dispozițiilor legale constatate de AEVMP, furnizarea de informații corecte și complete la solicitarea AEVMP și efectuarea unor investigații care să aibă ca obiect agențiile de rating și alte persoane vizate. În plus, în scop disuasiv și pentru a constrânge registrele centrale de tranzacții să se conformeze dispozițiilor regulamentului, Comisia trebuie să poată impune amenzi, la solicitarea AEVMP, în cazul în care sunt încălcate, intenționat sau din neglijență, unele dintre dispozițiile regulamentului. Amenzile trebuie să fie disuasive și proporționale cu natura și gravitatea încălcării, cu durata încălcării și cu capacitatea economică a registrelor centrale de tranzacții. (47) Pentru o supraveghere eficientă a registrelor centrale de tranzacții, AEVMP trebuie să aibă dreptul de a efectua investigații și inspecții la fața locului. (48) Este esențial ca, în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal, statele membre și AEVMP să protejeze dreptul la viața privată al persoanelor fizice, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date[29]. (49) Este important să se asigure convergența la nivel internațional a cerințelor impuse contrapartidelor centrale li registrelor centrale de tranzacții. Prezentul regulament urmează recomandările formulate de CPSS-IOSCO[30] și de SEBC-CESR[31] și creează un cadru la nivelul Uniunii în care CPC pot funcționa în condiții de siguranță. AEVMP trebuie să ia în considerare aceste evoluții atunci când elaborează standardele tehnice de reglementare, instrucțiunile și recomandările prevăzute în prezentul regulament. (50) Comisia trebuie să fie abilitată să adopte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul, acte delegate cu privire la informațiile care să fie incluse în notificarea pentru AEVMP și în registru și cu privire la criteriile de decizie ale AEVMP în legătură cu: eligibilitatea pentru obligația de compensare, pragul de informare și de compensare, intervalul maxim de confirmare a contractului, lichiditate, conținutul minimal al regulilor de guvernanță, informațiile legate de păstrarea evidențelor, conținutul minimal al planului de continuitate a activității și serviciile garantate, procentajele și intervalele de timp pentru care cerințele de marjă acoperă posibilele pierderi, condițiile extreme de piață, garanțiile foarte lichide și marjele, instrumentele financiare foarte lichide și limitele de concentrare, informațiile referitoare la desfășurarea testelor, informațiile legate de cererile de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții la AEVMP, sancțiunile financiare și detaliile referitoare la informațiile pe care registrele centrale trebuie să le pună la dispoziția autorităților, conform prezentului regulament. În elaborarea actelor delegate, Comisia ar trebui să utilizeze expertiza autorităților europene de supraveghere din domeniu (AEVMP, ABE și AEAPO). Având în vedere expertiza sa cu privire la aspecte legate de valorile mobiliare și piețele de valori mobiliare, AEVMP trebuie să joace un rol central în materie de consiliere și să sprijine Comisia în pregătirea actelor delegate. În același timp, ori de câte ori este necesar, AEVMP ar trebui să se consulte îndeaproape și cu celelalte două autorități europene de supraveghere. (51) În conformitate cu articolul 291 din TFUE, regulile și principiile generale referitoare la mecanismele de control ale statelor membre asupra exercitării de către Comisie a competențelor sale de executare sunt stabilite în prealabil printr-un regulament adoptat conform procedurii legislative ordinare. În așteptarea adoptării regulamentului, Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei continuă să se aplice, cu excepția procedurii de reglementare cu control, care nu este aplicabilă. (52) În condițiile în care obiectivele prezentului regulament, și anume stabilirea unor cerințe uniforme referitoare la instrumentele financiare derivate extrabursiere și a unor cerințe uniforme privind desfășurarea activităților contrapartidelor centrale și ale registrelor centrale de tranzacții, nu pot fi atinse într-o măsură suficientă de către statele membre, ci pot fi realizate mai eficient la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea acțiunilor vizate, Uniunea poate adopta anumite măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este menționat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. (53) Având în vedere normele privind interoperabilitatea sistemelor, s-a considerat necesară modificarea Directivei 98/26/CE pentru a se asigura protecția drepturilor operatorilor de sisteme care furnizează garanții altor operatori de sisteme în cazul în care aceștia din urmă fac obiectul unor proceduri de insolvență. ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Titlul I Obiectul, domeniul de aplicare și definiții Articolul 1 Obiectul și domeniul de aplicare 1. Prezentul regulament prevede cerințe uniforme cu privire la contractele cu instrumente financiare derivate enumerate în secțiunea C, de la numărul 4 la numărul 10, din anexa I la Directiva 2004/39/CE care sunt tranzacționate extrabursier. De asemenea, prevede cerințe uniforme pentru desfășurarea activităților contrapartidelor centrale și ale registrelor centrale de tranzacții. 2. Prezentul regulament se aplică în cazul contrapartidelor centrale, al contrapartidelor financiare și al registrelor centrale de tranzacții. Se aplică și contrapartidelor nefinanciare în cazul în care se prevede acest lucru. 3. Titlul V se aplică numai valorilor mobiliare transferabile și instrumentelor pieței monetare, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 literele (a) și (b) și punctul 19 din Directiva 2004/39/CE. 4. Prezentul regulament nu se aplică: (a) membrilor Sistemului European al Băncilor Centrale, organismelor naționale cu funcții similare și altor organisme publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia; (b) băncilor multilaterale de dezvoltare enumerate în secțiunea 4.2 partea 1 din anexa VI la Directiva 2006/48/CE. Articolul 2 Definiții În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: (1) „contrapartidă centrală (CPC)" reprezintă o entitate care se interpune, în conformitate cu dispozițiile legale, între contrapartidele la contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător și vânzător pentru fiecare cumpărător, și care răspunde de funcționarea unui sistem de compensare;. (2) „registru central de tranzacții” reprezintă entitatea care reunește și păstrează la nivel central înregistrările referitoare la instrumentele financiare derivate extrabursiere; (3) „compensare” reprezintă procesul de stabilire a pozițiilor de decontare, inclusiv calculul pozițiilor nete, și procesul prin care se verifică dacă există instrumente financiare, numerar sau ambele pentru a se acoperi expunerile rezultate în urma unei tranzacții; (4) „categorie de instrumente financiare derivate” reprezintă un anumit număr de contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere care au în comun anumite caracteristici esențiale; (5) „instrumente financiare derivate extrabursiere” reprezintă contracte derivate a căror executare nu are loc pe o piață reglementată conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE; (6) „contrapartidă financiară” reprezintă firme de investiții conform descrierii din Directiva 2004/39/CE, instituții de credit conform definiției din Directiva 2006/48/CE, întreprinderi de asigurare generală și de viață conform definițiilor din Directiva 73/239/CEE și din Directiva 2002/83/CE, întreprinderi de reasigurare conform definiției din Directiva 2005/68/CE, organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) conform definiției din Directiva 2009/65/CE, instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale conform definiției din Directiva 2003/41/CE și administratori de fonduri de investiții alternative conform definiției din Directiva 2010/…/UE; (7) „contrapartidă nefinanciară” reprezintă o întreprindere cu sediul în Uniune, diferită de entitățile menționate la punctul 6; (8) „riscul de contrapartidă" reprezintă riscul ca o contrapartidă la o tranzacție să nu își respecte obligațiile contractuale înainte de decontarea finală a fluxurilor de numerar aferente tranzacției respective; (9) „acord de interoperabilitate” reprezintă un acord între două sau mai multe contrapartide centrale care presupune executarea intersistemică a tranzacțiilor; (10) „autoritate competentă” reprezintă autoritatea desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 18; (11) „membru compensator” reprezintă o întreprindere care participă în cadrul unei contrapartide centrale și care răspunde de executarea obligațiilor financiare care decurg din această participare; (12) „client” reprezintă o întreprindere a cărei relație contractuală cu un membru compensator îi permite să își compenseze tranzacțiile prin contrapartida centrală respectivă; (13) „participație calificată” reprezintă deținerea, directă sau indirectă, într-o contrapartidă centrală sau într-un registru central de tranzacții, a unei participații care reprezintă cel puțin 10% din capital sau din drepturile de vot, conform articolelor 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată[32], având în vedere condițiile de cumulare stabilite la articolul 12 alineatele (4) și (5) din directiva menționată sau care permite exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării contrapartidei centrale sau a registrului central de tranzacții în care este deținută participația respectivă; (14) „societate-mamă” reprezintă o societate-mamă în sensul articolelor 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului[33]; (15) „filială” reprezintă o întreprindere filială în sensul articolelor 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE, inclusiv orice filială a unei întreprinderi filiale a întreprinderii mamă care le conduce; (16) „control” reprezintă controlul definit la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE; (17) „legături strânse” reprezintă o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin: (a) o „participație”, și anume faptul de a deține, direct sau prin intermediul controlului, cel puțin 20 % din capitalul sau drepturile de vot ale unei întreprinderi; (b) un „control”, și anume relația dintre o întreprindere mamă și o filială, în toate cazurile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (2) din Directiva 83/349/CEE sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere, orice filială a unei întreprinderi filiale fiind considerată, de asemenea, ca filială a întreprinderii mamă care le conduce.O situație în care cel puțin două persoane fizice sau juridice sunt legate în permanență de una și aceeași persoană printr-o relație de control este considerată, de asemenea, ca fiind o legătură strânsă între persoanele respective. (18) „capital” reprezintă capital în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare[34], în măsura în care a fost vărsat, împreună cu primele de emisiune aferente, în măsura în care absoarbe integral pierderile în condiții normale de activitate și în măsura în care, în caz de faliment sau lichidare, are un rang inferior tuturor celorlalte creanțe; (19) „rezerve” reprezintă rezerve în sensul articolului 9 din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale[35], precum și profit și pierderi reportate ca urmare a repartizării profitului sau pierderilor finale; (20) „consiliul” reprezintă consiliul de administrație sau de supraveghere sau ambele, în conformitate cu dreptul comercial național; (21) „membru independent al consiliului” reprezintă un membru al consiliului care nu are relații de afaceri, de rudenie sau de altă natură care să creeze un conflict de interese cu o CPC, cu acționarul sau acționarii majoritari sau cu conducerea acestora sau cu membrii compensatori sau conducerea acestora; (22) „personalul de conducere” reprezintă persoana sau persoanele care conduc efectiv afacerile unei CPC, precum și membrul sau membrii consiliului care dețin funcții executive. Titlul IICompensarea, raportarea și diminuarea riscului instrumentelor financiare derivate extraburisere Articolul 3 Obligația de compensare 1. Contrapartidele financiare compensează toate contractele pe instrumente derivate extrabursiere care sunt considerate eligibile în temeiul articolului 4 și care sunt încheiate cu alte contrapartide financiare prin intermediul contrapartidelor centrale competente înscrise în registru conform articolului 4 alineatul (4). Această obligație de compensare se aplică și contrapartidelor financiare și contrapartidelor nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2) care participă la contracte derivate extrabursiere eligibile cu entități din țări terțe. 2. Pentru a se conforma obligației de compensare prevăzute la alineatul (1), contrapartidele financiare și contrapartidele nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2) devin fie membru compensator, fie client. Articolul 4 Eligibilitatea pentru obligația de compensare 1. Atunci când o autoritate competentă a autorizat o CPC să compenseze o anumită categorie de instrumente derivate conform articolului 10 sau articolului 11, aceasta trebuie să informeze imediat AEVMP în legătură cu acest lucru și să solicite o decizie cu privire la eligibilitatea pentru obligația de compensare menționată la articolul 3. 2. După primirea notificării și a solicitării menționate la alineatul (1), AEVMP transmite autorității competente solicitante, în termen de maximum șase luni, o decizie în care precizează următoarele: (a) dacă categoria de instrumente derivate în discuție este sau nu eligibilă pentru obligația de compensare în temeiul articolului 3; (b) data de la care intră în vigoare obligația de compensare. 3. Decizia AEVMP se bazează pe următoarele criterii: (a) reducerea riscului sistemic în sistemul financiar; (b) lichiditatea contractelor; (c) existența informațiilor referitoare la stabilirea prețurilor; (d) capacitatea CPC de a administra corespunzător volumul contractelor; (e) nivelul de protecție a clienților asigurat de CPC. Înainte de a lua o decizie, AEVMP organizează o consultare publică și, dacă este cazul, se consultă cu autoritățile competente ale țărilor terțe. 4. AEVMP publică rapid într-un registru orice decizie luată în temeiul alineatului (2). Registrul trebuie să cuprindă categoriile eligibile de instrumente derivate și contrapartidele centrale autorizate să le compenseze. AEVMP actualizează lista în mod regulat. AEVMP își analizează periodic deciziile și le modifică dacă este necesar. 5. AEVMP procedează, din proprie inițiativă și în urma consultării cu Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS), la identificarea și notificarea către Comisie a categoriilor de contracte derivate care ar trebui incluse în registrul său public, dar pentru care nicio contrapartidă centrală nu a primit încă autorizație. 6. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele: (a) informațiile care trebuie incluse în notificarea menționată la alineatul (1); (b) criteriile menționate la alineatul (3); (c) informațiile care trebuie incluse în registrul menționat la alineatul (4). Informațiile menționate la alineatul (4) trebuie, cel puțin, să identifice corect și fără echivoc categoria de instrumente derivate care face obiectul obligației de compensare. Proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde de reglementare până la data de 30 iunie 2012. Articolul 5 Accesul la CPC Contrapartidele centrale care au fost autorizate să compenseze contracte derivate extrabursiere eligibile acceptă să compenseze astfel de contracte în mod nediscriminatoriu, indiferent de locul lor de tranzacționare. Articolul 6 Obligația de raportare 1. Contrapartidele financiare transmit către un registru central de tranzacții înregistrat în conformitate cu articolul 51 informațiile referitoare la orice contract derivat extrabursier la care participă, precum și orice modificare sau reziliere a acestuia. Aceste informații se transmit cel târziu în ziua următoare executării, compensării sau modificării contractului. Există posibilitatea ca informațiile legate de modificarea sau rezilierea contractelor menționate la alineatul (1) să fie raportate de alte entități în numele contrapartidelor inițiale, în măsura în care toate detaliile contractului se raportează fără suprapuneri. 2. Dacă un registru central de tranzacții nu este în măsură să înregistreze detaliile referitoare la un contract derivat extrabursier, contrapartidele financiare raportează informațiile referitoare la pozițiile lor în contractele respective către autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2004/39/CE. Informațiile transmise autorității competente trebuie să fie cel puțin cele care s-ar transmite registrului central de tranzacții. 3. O contrapartidă care face obiectul obligației de raportare poate delega celeilalte contrapartide raportarea informațiilor privind contractul derivat extrabursier. Nu se consideră că o contrapartidă care raportează integral informațiile referitoare la un contract către un registru central de tranzacții în numele unei alte contrapartide încalcă restricții cu privire la divulgarea informațiilor impuse prin contractul respectiv sau prin orice alt act cu putere de lege sau act administrativ. Nici entitatea care raportează, nici conducerea sau salariații săi nu pot fi trași la răspundere în urma divulgării informațiilor menționate. 4. Comisiei i se delegă competențe pentru a stabili detaliile și tipul rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2) pentru diferitele categorii de instrumente derivate. Aceste rapoarte conțin cel puțin următoarele informații: (a) părțile la contract și beneficiarul drepturilor și obligațiilor care decurg din contract, dacă acesta este diferit; (b) principalele caracteristici ale contractului, precizându-se inclusiv tipul, activul suport, scadența și valoarea noțională. Proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP elaborează proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare pe care le transmite Comisiei până la data de 30 iunie 2012. 5. Pentru a se asigura condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor alineatelor (1) și (2), Comisia este abilitată să determine formatul și frecvența rapoartelor menționate la alineatele (1) și (2) pentru diferite categorii de instrumente derivate. Proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu [articolul 7e] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP elaborează proiecte ale acestor standarde tehnice de punere în aplicare pe care le transmite Comisiei până la data de 30 iunie 2012. Articolul 7 Contrapartide nefinanciare 1. În cazul în care o contrapartidă nefinanciară deține în cadrul unor contracte derivate extrabursiere poziții care depășesc pragul de informare care trebuie determinat în conformitate cu alineatul (3) litera (a), aceasta trebuie să informeze autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2004/39/CE în legătură cu acest lucru și să furnizeze justificări pentru pozițiile respective. Contrapartida nefinanciară respectivă face obiectul obligației de raportare prevăzute la articolul 6 alineatul (1). 2. În cazul în care o contrapartidă nefinanciară deține în cadrul unor contracte derivate extrabursiere poziții care depășesc pragul de compensare care trebuie determinat în conformitate cu alineatul (3) litera (b), aceasta trebuie să facă obiectul obligației de compensare prevăzute la articolul 3 pentru toate contractele sale pe instrumente derivate extrabursiere eligibile. Autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 48 din Directiva 2004/39/CE trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta respectarea obligației prevăzute la primul paragraf. 3. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care precizează: (a) pragul de informare; (b) pragul de compensare. Aceste praguri se determină luându-se în considerare relevanța sistemică a sumei pozițiilor și expunerilor nete pentru fiecare contrapartidă și pentru fiecare categorie de instrumente financiare derivate. Standardele de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. După consultarea cu Comitetul european pentru riscuri sistemice (CERS) și cu alte autorități din domeniu, AEVMP transmite Comisiei proiecte pentru aceste standarde de reglementare până cel târziu la 30 iunie 2012. 4. În calculul pozițiilor menționate la alineatul (2) nu se iau în considerare contractele derivate încheiate de o contrapartidă nefinanciară a căror legătură directă cu activitatea comercială a contrapartidei respective este obiectiv măsurabilă. 5. Pe baza consultărilor cu AEVMP, CERS și cu alte autorități din domeniu, Comisia analizează periodic pragurile stabilite la alineatul (3) și le modifică dacă este necesar. Articolul 8 Tehnici de diminuare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere necompensate prin CPC 1. Contrapartidele financiare sau contrapartidele nefinanciare menționate la articolul 7 alineatul (2) care participă la contracte derivate extrabursiere necompensate prin contrapartidă centrală iau măsurile necesare pentru a asigura existența unor proceduri și acorduri corespunzătoare necesare măsurării, monitorizării și reducerii riscului operațional și riscului de credit, care să includă cel puțin următoarele: (a) unde este posibil, mijloace electronice care să facă posibilă confirmarea rapidă a termenilor contractelor pe instrumente derivate extrabursiere; (b) proceduri bine puse la punct, reziliente și controlabile care să permită reconcilierea portofoliilor, administrarea riscurilor asociate, identificarea și soluționarea diferendelor dintre părți și monitorizarea valorii contractelor în derulare. În sensul dispozițiilor de la litera (b), valoarea contractelor în derulare se stabilește zilnic la prețul pieței, iar procedurile de administrare a riscului impun schimbul de garanții într-un mod rapid, corect și segregat corespunzător sau deținerea de capital adecvat și proporțional. 2. Comisiei i se delegă competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să specifice intervalul maxim de timp dintre încheierea unui contract derivat extrabursier și confirmarea menționată la alineatul (1) litera (a). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei un proiect pentru aceste standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. 3. Comisiei i se delegă competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să specifice măsurile și nivelurile garanțiilor și capitalului necesar în vederea respectării dispozițiilor de la alineatul (1) litera (b) și de la alineatul (1) al doilea paragraf. În funcție de natura juridică a contrapartidei, standardele tehnice de reglementare menționate în primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7 - 7d] din Regulamentul UE…/…[ ABE], articolele [7 - 7d] din Regulamentul UE…/…[AEVMP] sau cu articolele [7 - 7d] din Regulamentul UE…/…[ AEAPO]. ABE, AEVMP și AEAPO înaintează împreună Comisiei un proiect comun referitor la aceste standarde tehnice de reglementare, până cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 9 Sancțiuni 1. Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului titlu și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Aceste sancțiuni presupun cel puțin amenzi administrative. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. 2. Statele membre se asigură că autoritățile competente responsabile cu supravegherea contrapartidelor financiare și, unde este cazul, a contrapartidelor nefinanciare fac publică orice sancțiune impusă pentru încălcări ale articolelor 3-8, cu excepția cazului în care divulgarea informațiilor ar pune în pericol piețele financiare sau ar cauza daune disproporționate pentru părțile implicate. Până cel târziu la 30 iunie 2012, Comisiei îi sunt notificate de către statele membre dispozițiile menționate la alineatul (1). Statele membre informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora. 3. Comisia verifică, cu sprijinul AEVMP, dacă sancțiunile administrative menționate la alineatul (1) și pragurile menționate la articolul 7 alineatele (1) și (2) sunt aplicate efectiv și coerent. Titlul III Autorizarea și supravegherea contrapartidelor centrale Capitolul 1Condiții și proceduri de autorizare a contrapartidelor centrale Articolul 10 Autorizarea contrapartidelor centrale 1. Atunci când o contrapartidă centrală, persoană juridică stabilită în Uniunea Europeană, care are acces la o lichiditate adecvată intenționează să presteze servicii și să desfășoare activități, aceasta trebuie să înainteze o cerere de autorizare autorității competente a statului membru în care este stabilită. Această lichiditate poate proveni din accesul la lichiditatea unei bănci centrale sau a unei bănci comerciale solvabile și fiabile sau la ambele. Accesul la lichiditate poate decurge dintr-o autorizație acordată în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2006/48/CE sau din alte dispoziții adecvate. 2. Autorizația este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii. 3. Autorizația precizează serviciile sau activitățile pe care contrapartida centrală este autorizată să le presteze sau desfășoare, inclusiv categoriile de instrumente financiare acoperite de autorizație. 4. Contrapartida centrală trebuie să respecte în orice moment condițiile impuse pentru autorizarea inițială. Contrapartida centrală trebuie să aducă imediat la cunoștința autorității competente toate modificările importante care afectează condițiile autorizării inițiale. 5. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze criteriile lichidității adecvate menționate la alineatul (1). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu AEVMP, ABE înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 11 Extinderea activităților și a serviciilor 1. O contrapartidă centrală care dorește să își extindă obiectul de activitate la servicii sau activități suplimentare care nu sunt acoperite de autorizația inițială trebuie să depună o cerere de extindere. Oferirea de servicii de compensare într-o altă monedă sau pentru instrumente financiare ale căror caracteristici de risc diferă considerabil de cele ale instrumentelor pentru care contrapartida centrală a fost autorizată este considerată a fi o extindere a autorizației. Extinderea autorizației se efectuează conform procedurii de la articolul 13. 2. Atunci când o contrapartidă centrală dorește să își extindă activitățile într-un alt stat membru decât cel în care este stabilită, autoritatea competentă a statului membru de stabilire notifică imediat autoritatea competentă a celuilalt stat membru. Articolul 12 Cerințe de capital 1. Pentru a fi autorizate conform articolului 10, contrapartidele centrale trebuie să dispună de un capital inițial permanent, disponibil și separat de cel puțin 5 milioane EUR. 2. Capitalul, împreună cu rezultatul reportat și rezervele unei contrapartidei centrale, trebuie să fie în orice moment suficient pentru a asigura lichidarea sau restructurarea ordonată a activităților într-un interval de timp adecvat și pentru a oferi contrapartidei centrale o protecție corespunzătoare împotriva riscului operațional și a riscului rezidual. 3. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze capitalul, rezultatul reportat și rezervele contrapartidelor centrale vizate la alineatul (2). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu ABE, AEVMP înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 13 Procedura de acordare și de refuzare a autorizației 1. Autoritatea competentă acordă autorizația numai dacă are certitudinea că contrapartida centrală solicitantă îndeplinește toate cerințele prevăzute în prezentul regulament și cerințele adoptate în temeiul Directivei 98/26/CE, și după avizul pozitiv comun al colegiului menționat la articolul 15 și avizul AEVMP. 2. Contrapartida centrală solicitantă furnizează toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității competente să constate că aceasta a prevăzut, la momentul autorizării inițiale, toate dispozițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament. 3. În termen de șase luni de la depunerea unei cereri complete, autoritatea competentă informează în scris contrapartida centrală solicitantă dacă îi este acordată autorizația. Articolul 14 Colegii 1. Autoritatea competentă a statului membru de stabilire al unei contrapartide centrale instituie și prezidează un colegiu pentru facilitarea exercitării sarcinilor vizate la articolele 10, 11, 46 și 48. Colegiul este alcătuit din: (a) AEVMP; (b) autoritatea competentă a statului membru de stabilire al contrapartidei centrale; (c) autoritățile competente responsabile de supravegherea membrilor compensatori ai contrapartidei centrale stabilite în cele trei state membre cu cele mai mari contribuții agregate la fondul de default al contrapartidei centrale menționat la articolul 40; (d) autoritățile competente responsabile de supravegherea piețelor reglementate sau a sistemelor multilaterale de tranzacționare deservite de contrapartida centrală sau ambele; (e) autoritățile competente responsabile de supravegherea contrapartidelor centrale cu care au fost încheiate acorduri de interoperabilitate; (f) autoritatea responsabilă de supravegherea contrapartidei centrale și băncile centrale care emit cele mai utilizate monede ale instrumentelor financiare compensate. 2. Fără a aduce atingere responsabilităților care revin autorităților competente în temeiul prezentului regulament, colegiul asigură: (a) elaborarea avizului comun menționat la articolul 15; (b) schimbul de informații, inclusiv în cazul cererilor de informații în temeiul articolul 21; (c) acordul asupra delegării voluntare de sarcini către membrii săi; (d) elaborarea programelor de examinare prudențială pe baza evaluării riscurilor contrapartidei centrale; (e) îmbunătățirea eficienței supravegherii, eliminând cerințele de supraveghere suprapuse inutile; (f) coerența aplicării practicilor de supraveghere; (g) stabilirea procedurilor și a planurilor de urgență pentru situațiile de urgență vizate la articolul 22. 3. Înființarea și funcționarea colegiului se bazează pe un acord scris între toți membrii acestuia. Acordul definește modalitățile practice de funcționare a colegiului și poate defini sarcinile care urmează să fie încredințate autorității competente a statului membru al contrapartidei centrale sau unui alt membru al colegiului. Articolul 15 Avizul comun 1. Autoritatea competentă a statului membru în care este stabilită contrapartida centrală efectuează o evaluare a riscului contrapartidei centrale și prezintă un raport colegiului. Colegiul adoptă un aviz comun asupra acestui raport în termen de două luni de la primirea lui. 2. AEVMP facilitează adoptarea unui aviz comun în conformitate cu competențele sale de soluționare a dezacordurilor prevăzute la articolul 11 din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP] și cu funcția de coordonare generală prevăzută la articolul 16 din același regulament. AEVMP nu are drepturi de vot asupra avizelor comune ale colegiului. Articolul 16 Retragerea autorizației 1. Autoritatea competentă retrage autorizația în oricare dintre situațiile următoare: (a) când o contrapartidă centrală nu folosește autorizația timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizație sau nu a prestat niciun serviciu și nu a desfășurat nicio activitate în ultimele șase luni; (b) când o contrapartidă centrală a obținut autorizația prin declarații false sau alte mijloace neregulamentare; (c) când o contrapartidă centrală nu mai îndeplinește condițiile în care a fost acordată autorizația; (d) când o contrapartidă centrală încalcă grav și repetat cerințele prevăzute în prezentul regulament. 2. AEVMP și orice alt membru al colegiului poate cere în orice moment autorității competente a statului membru în care este stabilită contrapartida centrală să examineze dacă aceasta îndeplinește în continuare condițiile în care a fost acordată autorizația. 3. Autoritatea competentă poate limita retragerea la un anumit serviciu, o anumită activitate sau un anumit instrument financiar. Articolul 17 Examinare și evaluare Autoritățile competente examinează, cel puțin o dată pe an, acordurile, strategiile, procesele și mecanismele implementate de o contrapartidă centrală pentru a respecta prezentul regulament și evaluează riscul de piață, operațional și de lichiditate la care contrapartida centrală este sau ar putea fi expusă. Examinarea și evaluarea vor avea ca obiect dimensiunea, importanța sistemică, natura, amploarea și complexitatea activităților contrapartidei centrale. Capitolul 2Supravegherea și controlul contrapartidelor centrale Articolul 18 Autorități competente 1. Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă responsabilă de îndeplinirea îndatoririlor care decurg din prezentul regulament pentru autorizarea, supravegherea și controlul contrapartidelor centrale înființate pe teritoriul lui și transmite această informație Comisiei și AEVMP. Atunci când un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta trebuie să definească cu claritate rolurile fiecărei autorități și să desemneze o singură autoritate responsabilă de coordonarea cooperării și a schimbului de informații cu Comisia, AEVMP și autoritățile competente ale celorlalte state membre, conform articolelor 19-22. 2. Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. 3. Statele membre se asigură că pot fi luate sau impuse măsurile administrative necesare, conform legislației naționale, împotriva persoanelor fizice sau juridice responsabile, atunci când se încalcă prevederile prezentului regulament. Măsurile respective trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive. 4. AEVMP publică pe site-ul său web lista autorităților competente desemnate în conformitate cu alineatul (1). Capitolul 3Cooperare Articolul 19 Cooperarea între autorități 1. Autoritățile competente cooperează strâns între ele și cu AEVMP. 2. În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente iau în calcul în mod corespunzător efectul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din toatele celelalte state membre implicate, în special în situațiile de urgență menționate la articolul 22, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv. Articolul 20 Secretul profesional 1. Obligația respectării secretului profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 18 sau pentru AEVMP, precum și auditorilor și experților mandatați de autoritățile competente sau de AEVMP. Nicio informație confidențială pe care aceste persoane au primit-o în exercitarea funcțiilor lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumată sau agregată care împiedică identificarea contrapartidei centrale, a registrelor centrale de tranzacții și a oricărei alte persoane, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau celorlalte dispoziții ale prezentului regulament. 2. În cazul în care o contrapartidă centrală a fost declarată în stare de faliment sau este lichidată forțat, informațiile confidențiale care nu privesc terțe părți pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale, cu condiția să fie necesare pentru derularea procedurii. 3. Fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal, autoritățile competente, AEVMP, organismele sau persoanele fizice sau juridice, altele decât autoritățile competente, care primesc informații confidențiale în temeiul prezentului regulament le pot utiliza, în cazul autorităților competente, doar în executarea sarcinilor și pentru exercitarea funcțiilor prevăzute în prezentul regulament sau, în cazul celorlalte autorități, organisme sau persoane fizice sau juridice, în scopurile pentru care aceste informații le-au fost comunicate sau în cadrul procedurilor administrative sau judiciare legate în mod expres de exercitarea funcțiilor lor, sau în ambele situații. Dacă AEVMP, autoritatea competentă sau orice altă autoritate, organism sau persoană care comunică informația își exprimă consimțământul în acest sens, autoritatea care a primit informația o poate utiliza în alte scopuri. 4. Informațiile confidențiale primite, schimbate sau transmise în temeiul prezentului regulament sunt supuse cerințelor secretului profesional prevăzute la alineatele (1), (2) și (3). Aceste condiții nu vor împiedica însă AEVMP, autoritățile competente și băncile centrale implicate să transmită sau să facă schimb de informații confidențiale în conformitate cu prezentul regulament și cu celelalte dispoziții legislative aplicabile întreprinderilor de investiții, instituțiilor de credit, fondurilor de pensii, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), administratorilor fondurilor de investiții alternative, intermediarilor de asigurări și reasigurări, întreprinderilor de asigurări, piețelor reglementate sau operatorilor de pe piață, sau cu acordul autorității competente sau al unei alte autorități, organism sau persoană fizică sau juridică care a comunicat informațiile. 5. Alineatele (1), (2) și (3) nu împiedică autoritățile competente să transmită sau să facă schimb, în conformitate cu legislația națională, de informații confidențiale pe care nu le-au primit de la o autoritate competentă a altui stat membru. Articolul 21 Schimbul de informații 1. Autoritățile competente comunică AEVMP și celorlalte autorități competente informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament. 2. Autoritățile competente și alte organisme sau persoane fizice sau juridice care primesc informații confidențiale în exercitarea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament le utilizează exclusiv pentru îndeplinirea atribuțiilor. 3. AEVMP transmite autorităților competente responsabile de supravegherea contrapartidelor centrale informațiile confidențiale relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora. Autoritățile competente și celelalte autorități implicate comunică AEVMP și celorlalte autorități competente informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament. 4. Autoritățile competente comunică băncilor centrale din cadrul SEBC informațiile relevante pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora. Articolul 22 Situații de urgență Autoritățile competente sau orice altă autoritate informează fără întârziere AEVMP, colegiul și celelalte autorități implicate în legătură cu orice situație de urgență în raport cu o contrapartidă centrală, inclusiv evenimente de pe piețele financiare, care poate avea un efect negativ asupra lichidității pieței și stabilității sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care este stabilită contrapartida centrală sau un membru compensator al acesteia. Capitolul 4Relații cu țările terțe Articolul 23 Țări terțe 1. O contrapartidă centrală stabilită într-o țară terță poate oferi servicii de compensare entităților stabilite pe teritoriul Uniunii numai dacă acea contrapartidă centrală este recunoscută de către AEVMP. 2. AEVMP recunoaște o contrapartidă centrală dintr-o țară terță dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) Comisia a adoptat o decizie conform alineatului (3); (b) contrapartida centrală este autorizată în țara terță respectivă și este supusă unei supravegheri efective în acea țară; (c) au fost încheiate acorduri de cooperare conform alineatului (4). 3. Comisia poate adopta o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 69 alineatul (2), în care să precizeze faptul că dispozițiile legale și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe garantează că contrapartidele centrale autorizate în acea țară respectă cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele care decurg din prezentul regulament și fac obiectul unei supravegheri și al unui control al aplicării normelor eficiente și continue în țara terță respectivă. 4. AEVMP încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (3). Acordurile în cauză specifică cel puțin: (a) mecanismul pentru schimbul de informații dintre AEVMP și autoritățile competente ale țărilor terțe respective; (b) procedurile de coordonare a activităților de supraveghere. Titlul IV Cerințe aplicabile contrapartidelor centrale Capitolul 1Cerințe organizatorice Articolul 24 Dispoziții generale 1. Contrapartidele centrale trebuie să dispună de un sistem robust de guvernanță, care să includă o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente, procese eficiente de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse, precum și mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile viabile. 2. Contrapartidele centrale adoptă politici și proceduri suficient de eficace pentru a asigura respectarea prezentului regulament, inclusiv respectarea tuturor prevederilor acestuia de către propriii manageri și angajați. 3. Contrapartidele centrale mențin și utilizează o structură organizatorică adecvată pentru a le asigura continuitatea și funcționarea corespunzătoare în cursul prestării serviciilor și al desfășurării activităților. Ele utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționate. 4. Contrapartidele centrale mențin o separare clară între organizarea ierarhică pentru administrarea riscului și cea pentru celelalte operațiuni pe care le desfășoară. 5. Contrapartidele centrale adoptă, aplică și mențin o politică de remunerare care promovează o administrare a riscurilor eficientă și sănătoasă și care nu creează stimulente pentru relaxarea standardelor în materie de riscuri. 6. Contrapartidele centrale mențin sisteme informatice adecvate pentru a face față complexității, diversității și tipului de servicii prestate și activități desfășurate, astfel încât să asigure standarde ridicate de siguranță și integritatea și confidențialitatea informațiilor păstrate. 7. Contrapartidele centrale pun la dispoziția publicului sistemul de guvernanță și regulile care le sunt aplicabile. 8. Contrapartidele centrale sunt supuse unor controale de audit frecvente și independente. Rezultatele acestor controale se transmit consiliului de administrație și se pun la dispoziția autorității competente. 9. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze conținutul minim al regulilor și al sistemului de guvernanță menționate la alineatele (1)-(8). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. Articolul 25 Conducerea și consiliul de administrație 1. Personalul de conducere trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale. 2. Consiliul de administrație al contrapartidei centrale are în componența sa membri independenți în proporție de cel puțin o treime și în număr minim de doi. Remunerarea membrilor independenți și a celorlalți membri fără funcție executivă ai consiliului de administrație nu este legată de rezultatele contrapartidei centrale. Membrii consiliului, inclusiv cei independenți, trebuie să aibă o bună reputație și o expertiză suficientă în domeniul serviciilor financiare, al administrării riscului și al serviciilor de compensare. 3. Contrapartidele centrale stabilesc cu claritate rolurile și responsabilitățile consiliului de administrație și pun procesul-verbal al ședințelor consiliului la dispoziția autorității competente. Articolul 26 Comitetul de risc 1. Contrapartidele centrale instituie un comitet de risc compus din reprezentanți ai membrilor lor compensatori și din membri independenți ai consiliului de administrație. Comitetul de risc poate invita la ședințele sale angajați ai contrapartidei centrale, fără ca aceștia să aibă drept de vot. Recomandările comitetului de risc trebuie să fie libere de orice influență directă din partea conducerii contrapartidei centrale. 2. Contrapartida centrală stabilește cu claritate mandatul comitetului de risc, sistemul de guvernanță adoptat pentru a garanta independența acestuia, procedurile operaționale, criteriile de admitere și mecanismul de alegere a membrilor comitetului. Sistemul de guvernanță se pune la dispoziția publicului și prevede cel puțin faptul că acest comitet este prezidat de un membru independent al consiliului de administrație, raportează direct consiliului de administrație și se reunește în ședințe regulate. 3. Comitetul de risc oferă recomandări consiliului de administrație cu privire la măsurile care pot afecta administrarea riscurilor contrapartidei centrale, cum sunt, fără a se limita la acestea, o modificare semnificativă a modelului de risc, a procedurilor în caz de default , a criteriilor de acceptare a membrilor compensatori sau compensarea unor noi categorii de instrumente financiare. Nu sunt necesare recomandări ale comitetului de risc pentru operațiunile zilnice ale contrapartidei centrale și nici în situații de urgență. 4. Fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a fi corect informate, membrii comitetului de risc sunt supuși obligației de confidențialitate. Atunci când președintele comitetului de risc constată că un membru se află într-o situație de conflict de interese efectiv sau potențial în raport cu o anumită chestiune, membrul respectiv nu are dreptul de a vota asupra acelei chestiuni. 5. Contrapartida centrală informează de îndată autoritatea competentă în legătură cu orice decizie a consiliului de administrație de a nu urma recomandările făcute de comitetul de risc. 6. Contrapartidele centrale permit clienților membrilor compensatori să devină membri ai comitetului de risc sau instituie mecanisme adecvate de consultare care să garanteze că interesele clienților membrilor compensatori sunt reprezentate corespunzător. Articolul 27 Evidența datelor 1. Contrapartidele centrale păstrează pentru o perioadă de cel puțin zece ani toate datele referitoare la serviciile prestate și la activitățile desfășurate, pentru a permite autorității competente să monitorizeze respectarea cerințelor prezentului regulament. 2. Contrapartidele centrale păstrează, pentru o perioadă de cel puțin zece ani de la încetarea contractelor, toate informațiile referitoare la contractele pe care le-au procesat. Informațiile trebuie să permită cel puțin identificarea clauzelor inițiale ale unei tranzacții, înainte de compensarea acesteia de către contrapartida centrală în cauză. 3. Contrapartidele centrale pun la dispoziția autorității competente și a AEVMP, la cerere, evidențele și informațiile menționate la alineatele (1) și (2) și toate informațiile referitoare la pozițiile contractelor care au fost compensate, indiferent de locul de executare a tranzacțiilor. 4. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile înregistrărilor și ale informațiilor care trebuie păstrate, menționate la alineatele (1) și (2). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. 5. Pentru a asigura condiții uniforme de aplicare a alineatelor (1) și (2), Comisiei îi este delegată competența de a stabili formatul înregistrărilor și al informațiilor care trebuie păstrate. Standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu [articolul 7e] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de punere în aplicare până la data de 30 iunie 2012. Articolul 28 Acționari și asociați care dețin o participație calificată 1. Autoritatea competentă nu acordă autorizația unei contrapartide centrale înainte de a i se comunica identitatea acționarilor sau a asociaților, direcți sau indirecți, persoane fizice sau juridice, care dețin o participație calificată și valoarea acestei participații. 2. Autoritatea competentă refuză acordarea autorizației unei contrapartide centrale dacă, ținând cont de necesitatea unei administrări sănătoase și prudente a contrapartidei centrale, nu are certitudinea că acționarii sau asociații cu participații calificate au calitățile adecvate. 3. În cazul în care există legături strânse între contrapartida centrală și alte persoane fizice sau juridice, autoritatea competentă nu eliberează autorizația decât dacă aceste legături nu o împiedică să își exercite în mod eficient funcția de supraveghere. 4. Dacă persoanele menționate la alineatul (1) exercită o influență care poate prejudicia administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a pune capăt acestei situații. 5. Autoritatea competentă refuză autorizarea în cazul în care actele cu putere de lege sau actele administrative ale unei țări terțe aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care contrapartida centrală are legături strânse, sau anumite dificultăți legate de aplicarea actelor respective, o împiedică să își exercite în mod eficient funcția de supraveghere. Articolul 29 Informarea autorităților competente 1. Contrapartidele centrale notifică autorității competente orice modificare la nivelul conducerii și îi furnizează acesteia toate informațiile necesare pentru a evalua dacă membrii consiliului de administrație au o reputație bună și o experiență suficientă. În cazul în care comportamentul unui membru al consiliului de administrație este susceptibil de a prejudicia administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale, autoritatea competentă ia măsurile care se impun, inclusiv înlăturarea membrului respectiv din consiliul de administrație. 2. Orice persoană fizică sau juridică, acționând individual sau concertat (denumită în continuare „achizitorul potențial”), care a decis fie să achiziționeze, direct sau indirect, o participație calificată într-o contrapartidă centrală, fie să majoreze, direct sau indirect, o participație calificată într-o contrapartidă centrală, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să fie egală sau mai mare de 10%, 20%, 30% sau 50% sau astfel încât contrapartida centrală să devină filiala sa (denumită în continuare „achiziția propusă”), trebuie să notifice în prealabil în scris autoritățile competente ale contrapartidei centrale în cadrul căreia intenționează să achiziționeze sau să majoreze o participație calificată, indicând valoarea participației vizate și informațiile pertinente menționate la articolul 30 alineatul (4). Orice persoană fizică sau juridică care a decis să vândă, direct sau indirect, o participație calificată într-o contrapartidă centrală, trebuie să notifice în prealabil în scris autoritatea competentă, indicând mărimea participației vizate. Persoana respectivă trebuie, de asemenea, să notifice autoritatea competentă atunci când decide să își reducă participația calificată, astfel încât proporția drepturilor de vot sau a capitalului deținut să scadă sub 10%, 20 %, 30 % sau 50 % sau astfel încât contrapartida centrală să înceteze să mai fie filiala sa. Autoritatea competentă transmite achizitorului sau vânzătorului potențial, imediat și în orice caz termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării menționate la alineatul (2) sau de la primirea informațiilor menționate la alineatul (3), o confirmare scrisă de primire. Autoritatea competentă are la dispoziție o perioadă de cel mult șaizeci de zile lucrătoare de la data confirmării scrise de primire a notificării și a tuturor documentelor care trebuie anexate notificării pe baza listei menționate la articolul 30 alineatul (4) (denumită în continuare „perioada de evaluare”), pentru a efectua evaluarea menționată la articolul 30 alineatul (1) (denumită în continuare „evaluarea”). În momentul transmiterii confirmării de primire, autoritatea competentă comunică achizitorului sau vânzătorului potențial data de expirare a perioadei de evaluare. 3. În cursul perioadei de evaluare, dar nu mai târziu de cea de-a cincizecea zi lucrătoare a perioadei respective, autoritatea competentă poate, dacă este necesar, să solicite informațiile suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării. Această solicitare se face în scris, precizându-se informațiile suplimentare necesare. Perioada de evaluare se întrerupe între data solicitării de informații de către autoritatea competentă și data primirii răspunsului achizitorului potențial la această solicitare. Întreruperea nu poate depăși douăzeci de zile lucrătoare. Eventualele solicitări suplimentare formulate de autoritatea competentă în vederea completării sau clarificării informațiilor sunt la discreția autorității competente, dar nu pot conduce la întreruperea perioadei de evaluare. 4. Autoritatea competentă poate prelungi perioada de întrerupere menționată la alineatul (3) paragraful al doilea cu până la treizeci de zile lucrătoare în cazul în care achizitorul sau vânzătorul potențial este: (a) stabilit sau supus unor reglementări din afara Uniunii; (b) o persoană fizică sau juridică care nu face obiectul supravegherii în temeiul prezentului regulament sau al Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 92/49/CEE, 2002/83/CE, 2003/41/CE, 2004/39/CE, 2005/68/CE, 2006/48/CE, 2009/65/CE sau 2010/.../UE (administratorii fondurilor de investiții alternative). 5. În cazul în care, la finalizarea evaluării, autoritatea competentă decide să se opună achiziției propuse, aceasta informează în scris achizitorul potențial în termen de două zile lucrătoare și fără a depăși perioada de evaluare, indicând motivele care au stat la baza acestei decizii. În conformitate cu legislația națională, la cererea achizitorului potențial, se poate pune la dispoziția publicului o motivare corespunzătoare a deciziei. Statele membre pot permite însă autorităților competente să facă publică motivarea respectivă și în absența unei cereri din partea achizitorului potențial. 6. Dacă autoritatea competentă nu se opune achiziției propuse în perioada de evaluare, achiziția se consideră aprobată. 7. Autoritatea competentă poate stabili un termen maxim pentru finalizarea achiziției propuse, pe care îl poate prelungi, dacă este necesar. 8. Statele membre nu pot impune, pentru notificarea autorității competente și pentru aprobarea de către aceasta a achizițiilor directe sau indirecte de capital sau de drepturi de vot, cerințe mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament. Articolul 30 Evaluarea 1. La examinarea notificării prevăzute la articolul 29 alineatul (2) și a informațiilor menționate la articolul 29 alineatul (3), pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a contrapartidei centrale vizate de achiziția propusă și ținând seama de influența probabilă a achizitorului potențial asupra contrapartidei centrale, autoritatea competentă evaluează caracterul adecvat al achizitorului potențial, precum și soliditatea financiară a achiziției propuse, pe baza tuturor criteriilor următoare: (a) reputația și soliditatea financiară a achizitorului potențial; (b) reputația și experiența oricărei persoane care va conduce activitatea contrapartidei centrale în urma achiziției propuse; (c) capacitatea sau incapacitatea contrapartidei centrale de a respecta dispozițiile prezentului regulament în mod continuu; (d) existența unor motive rezonabile de a suspecta că este în curs sau a avut loc o operațiune sau o tentativă de spălare de bani sau de finanțare a actelor de terorism în înțelesul articolului (1) din Directiva 2005/60/CE[36] în legătură cu achiziția propusă sau că achiziția propusă ar putea crește riscul unor asemenea acte. La evaluarea solidității financiare a achizitorului potențial, autoritatea competentă acordă o atenție specială tipului de activități desfășurate și preconizate în cadrul contrapartidei centrale vizate de achiziția propusă. La evaluarea capacității de conformare cu prevederile prezentului regulament, autoritatea competentă verifică în special dacă grupul din care contrapartida centrală va face parte are o structură care permite exercitarea unei supravegheri eficace, schimbul eficient de informații între autoritățile competente și stabilirea repartizării responsabilităților între autoritățile competente. 2. Autoritățile competente se pot opune achiziției propuse numai dacă există motive rezonabile în acest sens pe baza criteriilor prevăzute la alineatul (1), sau dacă informațiile furnizate de achizitorul potențial sunt incomplete. 3. Statele membre nu impun condiții prealabile în ceea ce privește nivelul participației care trebuie să fie achiziționată și nici nu permit autorităților lor competente să examineze achiziția propusă din punctul de vedere al nevoilor economice ale pieței. 4. Statele membre publică o listă cu informațiile necesare pentru a realiza evaluarea și care trebuie furnizate autorităților competente în momentul notificării prevăzute la articolul 29 alineatul (2). Informațiile solicitate trebuie să fie proporționate și adaptate la natura achizitorului potențial și a achiziției propuse. Statele membre nu solicită informații care nu prezintă relevanță pentru o evaluare prudențială. 5. Prin derogare de la articolul 29 alineatele (2), (3) și (4), în cazul în care două sau mai multe achiziții sau majorări propuse de participații calificate pentru aceeași contrapartidă centrală au fost notificate autorității competente, aceasta tratează achizitorii potențiali în mod nediscriminatoriu. 6. Autoritățile competente implicate se consultă reciproc pentru efectuarea evaluării, atunci când achizitorul potențial este: (a) o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții, un operator de piață, un operator al unui sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, o societate de administrare a OPCVM-urilor sau un administrator al unui fond de investiții alternative autorizat într-un alt stat membru; (b) societatea-mamă a unei instituții de credit, a unei întreprinderi de asigurare, a unei întreprinderi de reasigurare, a unei societăți de investiții, a unui operator de piață, a unui operator al unui sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, a unei societăți de administrare a OPCVM-urilor sau a unui administrator al unui fond de investiții alternative autorizat într-un alt stat membru; (c) o persoană fizică sau juridică care controlează o instituție de credit, o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare, o societate de investiții, un operator de piață, un operator al unui sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, o societate de administrare a OPCVM-urilor sau un administrator al unui fond de investiții alternative autorizat într-un alt stat membru. 7. Autoritățile competente își furnizează reciproc informații esențiale sau relevante pentru evaluare, fără întârzieri nejustificate. Acestea își comunică, la cerere, orice informație relevantă și, din proprie inițiativă, orice informație esențială. Orice decizie a autorității competente care a autorizat contrapartida centrală vizată de achiziția propusă indică eventualele opinii sau rezerve formulate de autoritatea competentă responsabilă de achizitorul potențial. Articolul 31 Conflictul de interese 1. Contrapartidele centrale mențin și aplică reguli organizaționale și administrative scrise eficiente pentru identificarea și administrarea conflictelor de interese care pot apărea între ele, inclusiv managerii și personalul lor sau orice persoană legată de ele direct sau indirect printr-un raport de control sau de legături strânse, și membrii lor compensatori sau clienții acestora, sau între aceștia. Contrapartidele centrale mențin și aplică proceduri de soluționare adecvate în cazul apariției unui potențial conflict de interese. 2. Atunci când regulile organizaționale sau administrative ale unei contrapartide centrale pentru administrarea conflictelor de interese nu sunt suficiente pentru a garanta, cu un grad rezonabil de certitudine, prevenirea riscurilor de prejudiciere a intereselor unui membru compensator sau ale unui client, contrapartida centrală în cauză îi descrie cu claritate membrului compensator natura generală sau sursele conflictelor de interese, înainte de a accepta noi tranzacții din partea acestuia. În cazul în care clientul nu este cunoscut de contrapartida centrală, aceasta informează membrul compensator al cărui client este implicat. 3. Atunci când contrapartida centrală este o societate-mamă sau o filială, regulile scrise trebuie să ia totodată în considerare toate circumstanțele de care contrapartida centrală are sau ar trebui să aibă cunoștință și care pot duce la un conflict de interese ce decurge din structura și activitățile altor întreprinderi cu care contrapartida centrală are o relație de societate-mamă sau de filială. 4. Regulile scrise stabilite conform alineatului (1) trebuie să cuprindă următoarele: (a) circumstanțele care constituie sau pot da naștere unui conflict de interese care riscă să prejudicieze interesele unuia sau ale mai multor membri compensatori sau clienți; (b) procedurile care trebuie urmate și măsurile care trebuie adoptate pentru gestionarea conflictelor respective. 5. Contrapartidele centrale iau toate măsurile rezonabile pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor păstrate în sistemele lor și împiedică utilizarea acestor informații pentru alte activități economice. Informațiile sensibile înregistrate de o contrapartidă centrală nu pot fi utilizate în scop comercial de nicio altă persoană fizică sau juridică cu care contrapartida centrală respectivă are o relație de societate-mamă sau de filială. Articolul 32 Continuitatea activității 1. Contrapartidele centrale prevăd, aplică și mențin o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de recuperare în caz de dezastru cu scopul de a asigura conservarea funcțiilor lor, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor. Acest plan trebuie să permită cel puțin reluarea tuturor tranzacțiilor aflate în curs în momentul întreruperii, pentru a permite contrapartidei centrale să continue să funcționeze în condiții de certitudine și să efectueze compensarea la data stabilită. 2. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să specifice conținutul minim al planului de continuitate a activității și nivelul minim al serviciilor pe care trebuie să îl garanteze planul de recuperare în caz de dezastru. Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. Articolul 33 Externalizarea 1. Atunci când o contrapartidă centrală externalizează funcții operaționale, servicii sau activități, aceasta rămâne pe deplin răspunzătoare de îndeplinirea tuturor obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament și respectă în orice moment condițiile următoare: (a) externalizarea nu atrage după sine delegarea responsabilității contrapartidei centrale; (b) relația și obligațiile contrapartidei centrale față de membrii săi compensatori sau, dacă este cazul, clienții lor, rămân neschimbate; (c) condițiile de autorizare a contrapartidei centrale rămân neschimbate; (d) externalizarea nu împiedică exercitarea funcțiilor de supraveghere și control; (e) externalizarea nu are ca efect privarea contrapartidei centrale de sistemele și mijloacele de control necesare pentru gestionarea riscurilor cu care se confruntă; (f) contrapartida centrală păstrează expertiza necesară pentru a evalua calitatea serviciilor prestate, adecvarea capitalului și a structurii organizatorice a prestatorului de servicii și pentru a superviza cu eficacitate funcțiile externalizate și a gestiona riscurile aferente externalizării; contrapartida centrală trebuie să supervizeze aceste funcții și să gestioneze riscurile respective în permanență; (g) contrapartida centrală are acces direct la informațiile pertinente ale funcțiilor externalizate; (h) furnizorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă în privința funcțiilor externalizate; (i) furnizorul de servicii protejează informațiile sensibile și confidențiale legate de contrapartida centrală și de membrii săi compensatori și clienți. 2. Autoritatea competentă impune contrapartidei centrale obligația de a defini și repartiza cu claritate drepturile și obligațiile sale și cele ale prestatorului de servicii în cadrul unui acord scris. 3. Contrapartidele centrale pun la dispoziția autorității competente, la cerere, toate informațiile necesare pentru ca aceasta să poată evalua conformitatea desfășurării activităților externalizate cu cerințele prezentului regulament. Capitolul 2Reguli de conduită Articolul 34 Dispoziții generale 1. Atunci când prestează servicii membrilor săi compensatori și, dacă este cazul, clienților acestora, contrapartida centrală trebuie să acționeze corect și cu profesionalism, pentru a servi interesele membrilor compensatori și ale clienților, și să practice o administrare sănătoasă a riscurilor. 2. Contrapartidele centrale trebuie să aibă reguli transparente pentru gestionarea reclamațiilor. Articolul 35 Condiții de participare 1. Contrapartidele centrale stabilesc categoriile de membri compensatori admisibili și criteriile de admitere. Aceste criterii sunt nediscriminatorii, transparente și obiective, pentru a asigura accesul deschis și echitabil la contrapartida centrală și pentru ca membrii compensatori să aibă resurse și capacitate operațională suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din participarea la o contrapartidă centrală. Criteriile care restricționează accesul sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla riscul la care este expusă contrapartida centrală. 2. Contrapartidele centrale se asigură de aplicarea în permanență a criteriilor menționate la alineatul (1) și au acces rapid la informațiile pertinente pentru evaluarea acestei aplicări. Contrapartidele centrale efectuează, cel puțin o dată pe an, o examinare completă a respectării prevederilor prezentului articol de către membrii lor compensatori. 3. Membrii compensatori care compensează tranzacții în numele clienților lor trebuie să dispună de resurse financiare și capacitate operațională suplimentare suficiente pentru realizarea acestei activități. Membrii compensatori informează contrapartida centrală, la cerere, în legătură cu criteriile și dispozițiile adoptate pentru a le permite clienților lor să aibă acces la serviciile contrapartidei centrale. 4. Contrapartidele centrale trebuie să dispună de proceduri obiective și transparente pentru suspendarea și pentru retragerea în mod ordonat a membrilor compensatori care nu mai îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1). 5. Contrapartidele centrale pot refuza accesul membrilor compensatori care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1) numai dacă motivează această decizie în scris și pe baza unei analize exhaustive a riscurilor. 6. Contrapartidele centrale le pot impune membrilor compensatori obligații suplimentare specifice, cum este, de exemplu, participarea la licitații pentru pozițiile unui membru compensator aflat în situație de default . Aceste obligații suplimentare trebuie să fie proporționale cu riscul creat de membrul compensator și nu limitează participarea la anumite categorii de membri compensatori. Articolul 36 Transparență 1. Contrapartidele centrale fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor prestate. Ele fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor și funcțiilor individuale furnizate separat, inclusiv reducerile și rabaturile și condițiile pentru a beneficia de acestea. Contrapartidele centrale permit membrilor lor compensatori și, dacă este cazul, clienților acestora, accesul separat la fiecare serviciu. 2. Contrapartidele centrale informează membrii compensatori și clienții în legătură cu riscurile aferente serviciilor furnizate. 3. Contrapartidele centrale fac publice informațiile legate de prețuri utilizate la calcularea expunerilor la sfârșitul zilei față de membrii compensatori și volumele tranzacțiilor compensate pentru fiecare categorie de instrumente. Articolul 37 Segregare și portabilitate 1. Contrapartidele centrale țin o evidență și o contabilitate care să le permită, în orice moment și fără întârziere, să identifice și să segrege activele și pozițiile unui membru compensator de activele și pozițiile oricărui alt membru compensator și de activele proprii. 2. Contrapartidele centrale cer fiecărui membru compensator să distingă și să segrege în conturile deținute la o contrapartidă centrală activele și pozițiile membrului respectiv de cele ale clienților săi. Contrapartidele centrale le permit clienților să aibă o segregare mai detaliată a activelor și pozițiilor lor. Contrapartidele centrale fac publice riscurile și costurile aferente diferitelor niveluri de segregare. 3. În funcție de nivelul de segregare ales de client, contrapartida centrală se asigură că, la apariția unui eveniment declanșator predefinit, fără consimțământul membrului compensator și într-un interval de timp predefinit, poate transfera, la cerere, activele și pozițiile clientului respectiv către un alt membru compensator. Celălalt membru compensator are obligații numai dacă a stabilit în prealabil o relație contractuală în acest scop. 4. Cu condiția ca clientul să nu fie expus situației de default a membrului compensator prin intermediul căruia are acces la o contrapartidă centrală sau a oricărui alt client, se aplică anexa III partea 2 punctul 6 din Directiva 2006/48/CE. 5. Cerințele prevăzute la alineatele (1)-(4) prevalează asupra oricăror dispoziții contrare din actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre care împiedică părțile să le respecte. Capitolul 3Cerințe prudențiale Articolul 38 Administrarea expunerilor Contrapartida centrală măsoară și evaluează lichiditatea și expunerile de credit față de fiecare membru compensator și, dacă este cazul, față de o altă contrapartidă centrală cu care a încheiat un acord de interoperabilitate, în timp cvasi-real. Contrapartida centrală are un acces rapid și pe bază nediscriminatorie la sursele adecvate de stabilire a prețurilor pentru a-și măsura expunerile în mod eficient. Articolul 39 Cerințe de marjă 1. Contrapartida centrală impune, cere și colectează marje de la membrii săi compensatori și, dacă este cazul, de la contrapartidele centrale cu care a încheiat acorduri de interoperabilitate, pentru a-și limita expunerile de credit. Aceste marje trebuie să fie suficiente pentru a acoperi expunerile posibile despre care contrapartida centrală estimează că vor apărea până la lichidarea pozițiilor corespondente. Marjele trebuie să fie suficiente pentru a acoperi pierderile rezultate cel puțin din 99% dintre variațiile expunerilor într-un interval de timp adecvat și să garanteze că contrapartida centrală își acoperă integral cu garanții expunerile față de toți membrii săi compensatori, iar dacă este cazul, și față de contrapartidele centrale cu care a încheiat acorduri de interoperabilitate, cel puțin zilnic. 2. Pentru fixarea marjelor, contrapartida centrală adoptă modele și parametri care să surprindă caracteristicile de risc ale produselor compensate și să ia în calcul intervalul dintre colectările marjelor, lichiditatea pieței și posibilitatea apariției unor modificări pe durata tranzacției. Modelele și parametrii trebuie validați de către autoritatea competentă și trebuie să facă obiectul unui aviz comun al colegiului menționat la articolul 15. 3. Contrapartida centrală cere și colectează marjele pe durata unei zile ( intraday ), cel puțin atunci când pragurile predefinite sunt depășite. 4. Contrapartida centrală segregă marjele depuse de către fiecare membru compensator și, dacă este cazul, de către contrapartidele centrale cu care a încheiat acorduri de interoperabilitate, și protejează marjele depuse împotriva situațiilor de default ale altor membri compensatori, ale instituției la care acestea sunt depuse, sau ale contrapartidei centrale însăși, și împotriva oricăror alte pierderi pe care contrapartida centrală le poate suferi. 5. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze procentul și intervalul de timp adecvate menționate la alineatul (1) care trebuie luate în considerare pentru diversele categorii de instrumente financiare. Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu ABE, AEVMP înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 40 Fondul de default 1. Contrapartida centrală menține un fond de default pentru acoperirea pierderilor care decurg din situația de default a unuia sau mai multor membri compensatori, inclusiv deschiderea unei proceduri de insolvență. 2. Contrapartida centrală stabilește contribuțiile minime la fondul de default și criteriile de calculare a contribuției fiecărui membru compensator. Contribuțiile la fondul de default trebuie să fie proporționale cu expunerile fiecărui membru compensator, pentru a garanta că ele permit contrapartidei centrale cel puțin să reziste la situația de default a membrului compensator față de care are cea mai mare expunere sau la situația de default a celui de-al doilea și a celui de-al treilea membru compensator, ca volum al expunerii, dacă suma expunerilor față de aceștia este mai mare. 3. Contrapartida centrală poate institui mai multe fonduri de default pentru diferite categorii de instrumente pe care le compensează. Articolul 41 Alte mecanisme de control al riscului 1. Pe lângă capitalul prevăzut la articolul 12, contrapartida centrală trebuie să dispună de suficiente resurse financiare disponibile pentru a acoperi pierderile potențiale care depășesc pierderile care urmează să fie acoperite de marje și de fondul de default . Aceste resurse pot include orice alt fond de compensare prevăzut de membrii compensatori sau de alte părți, acorduri de împărțire a riscurilor, asigurări, fondurile proprii ale contrapartidei centrale, garanții furnizate de societatea-mamă sau altele similare. Aceste resurse sunt puse gratuit la dispoziția contrapartidei centrale și nu se utilizează la acoperirea pierderilor din exploatare. 2. Contrapartida centrală trebuie să elaboreze scenarii cu condiții de piață extreme dar plauzibile, care să includă perioadele cele mai volatile cunoscute de piețele pentru care contrapartida centrală oferă servicii. Fondul de default menționat la articolul 40 și celelalte resurse financiare menționate la alineatul (1) trebuie să permită în orice moment contrapartidei centrale să reziste situației de default a celor doi membri compensatori față de care aceasta are cele mai mari expuneri și să reziste vânzărilor bruște ale resurselor financiare și reducerilor rapide ale lichidității pieței. 3. Contrapartida centrală trebuie să obțină liniile de credit necesare sau alte mijloace similare pentru a-și acoperi nevoile de lichidități în cazul în care resursele financiare aflate la dispoziția sa nu pot fi accesate imediat. Fiecare membru compensator, societate-mamă sau filială a acestuia furnizează cel mult 25% din liniile de credit de care are nevoie contrapartida centrală. 4. Contrapartida centrală poate cere membrilor compensatori care nu se află în situație de default să furnizeze fonduri suplimentare în cazul apariției unei situații de default a unui alt membru compensator. Membrii compensatori ai unei contrapartide centrale trebuie să aibă o expunere limitată față de aceasta. 5. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile extreme menționate la alineatul (2) cărora contrapartidele centrale trebuie să le reziste. Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu ABE, AEVMP înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 42 Ordinea utilizării fondurilor în situații de default 1. Contrapartidele centrale utilizează marjele depuse de membrul compensator aflat în situație de default cu prioritate față de celelalte resurse financiare pentru acoperirea pierderilor. 2. Atunci când marjele depuse de membrul compensator aflat în situație de default nu sunt suficiente pentru acoperirea pierderilor suportate de contrapartida centrală, aceasta utilizează contribuția la fondul de default a membrului respectiv pentru acoperirea pierderilor. 3. Contrapartidele centrale utilizează contribuțiile la fondul de default și alte contribuții ale membrilor compensatori care nu se află în situație de default numai după epuizarea contribuțiilor membrului aflat în situație de default și, dacă este cazul, a fondurilor proprii menționate la articolul 41 alineatul (1). 4. Contrapartidele centrale nu au dreptul de a utiliza marjele depuse de membrii compensatori care nu se află în situație de default pentru a acoperi pierderile care rezultă din situația de default a unui alt membru compensator. Articolul 43 Cerințe în materie de garanții 1. Contrapartidele centrale acceptă numai garanții foarte lichide cu un risc de credit și de piață minim pentru acoperirea expunerilor față de membrii compensatori. Contrapartidele centrale aplică marje adecvate la valoarea activelor, care reflectă posibilitatea ca valoarea acestora să scadă în intervalul dintre ultima lor reevaluare și momentul probabil al lichidării lor. La stabilirea garanțiilor acceptabile și a marjelor corespondente, contrapartidele centrale iau în calcul riscul de lichiditate care rezultă în urma situației de default a unui participant la piață și riscul de concentrare pe anumite active care poate apărea într-un asemenea caz. 2. Dacă este adecvat și suficient de prudent, contrapartidele centrale pot accepta ca garanție pentru acoperirea cerințelor de marjă activul suport al contractului derivat sau al instrumentului financiar care generează expunerea contrapartidei centrale. 3. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipul de garanții care pot fi considerate foarte lichide și marjele menționate la alineatul (1). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu SEBC și ABE, AEVMP înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 44 Politica de investiții 1. Contrapartidele centrale își investesc resursele financiare numai în instrumente financiare foarte lichide, cu un risc de piață și de credit minim. Investițiile trebuie să poată fi lichidate rapid, cu un efect negativ minim asupra prețurilor. 2. Instrumentele financiare depuse ca marje se depun la operatori ai sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare care garantează un acces nediscriminatoriu al contrapartidelor centrale și protecția deplină a instrumentelor respective. Contrapartidele centrale trebuie să aibă un acces rapid la instrumentele financiare, în caz de necesitate. 3. Contrapartidele centrale nu își investesc capitalul sau sumele care rezultă din cerințele menționate la articolele 39, 40 și 41 în propriile lor titluri de valoare sau în cele ale societății-mamă sau ale filialei lor. 4. Contrapartidele centrale țin cont de expunerile lor globale la riscul de credit față de debitorii individuali atunci când iau deciziile de investiții și se asigură că expunerea globală față de oricare debitor individual se încadrează în limitele acceptabile de concentrare. 5. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze instrumentele financiare foarte lichide menționate la alineatul (1) și limitele de concentrare menționate la alineatul (4). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu ABE, AEVMP înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 45 Proceduri în situațiile de default 1. Contrapartidele centrale instituie procedurile care trebuie urmate atunci când un membru compensator nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 35 în termenul și conform procedurilor pe care le-au stabilit. Contrapartida centrală definește procedurile care trebuie urmate în cazul în care insolvența unui membru compensator nu este stabilită de ea însăși. 2. Contrapartidele centrale intervin rapid pentru a limita pierderile și presiunile asupra lichidității care apar în situațiile de default și se asigură că închiderea pozițiilor unui membru compensator nu le perturbă operațiunile și nu îi expun pe membrii compensatori care nu se află în situație de default la pierderi pe care nu le pot anticipa sau controla. 3. Contrapartidele centrale informează de îndată autoritatea competentă. Autoritatea competentă informează imediat autoritatea responsabilă de supravegherea membrului compensator aflat în situație de default dacă contrapartida centrală consideră că membrul compensator nu va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile viitoare și intenționează să îl declare pe acesta ca fiind în situație de default . 4. Contrapartidele centrale stabilesc caracterul executoriu al procedurilor pentru situațiile de default . Contrapartidele centrale iau toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că dispun de competența juridică necesară pentru a lichida pozițiile proprii ale membrului compensator aflat în situație de default și a transfera sau lichida pozițiile clienților membrului respectiv. Articolul 46 Examinarea modelelor, simulări de criză și testări ex-post ( back testing ) 1. Contrapartidele centrale examinează periodic modelele și parametrii adoptați pentru calcularea cerințelor de marjă, a contribuțiilor la fondul de default , a cerințelor în materie de garanții și a altor mecanisme de control al riscului. Contrapartidele centrale supun modelele unor simulări de criză periodice și riguroase pentru a le evalua reziliența în condiții de piață extreme dar plauzibile și efectuează testări ex-post pentru a evalua fiabilitatea metodei adoptate. Contrapartidele centrale informează autoritatea competentă în legătură cu rezultatele testelor efectuate și trebuie să obțină validarea din partea acesteia înainte de a adopta modificări ale modelelor sau ale parametrilor. 2. Contrapartidele centrale testează periodic aspectele esențiale ale procedurilor pentru situațiile de default și iau toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că toți membrii compensatori le înțeleg; ele trebuie să dispună de mecanismele adecvate pentru a reacționa în eventualitatea apariției unei situații de default . 3. Contrapartidele centrale fac publice informațiile esențiale referitoare la modelul de administrare a riscurilor și la ipotezele adoptate pentru efectuarea simulărilor de criză menționate la alineatul (1). 4. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze următoarele: (a) tipul de teste care trebuie efectuate pentru diferitele categorii de instrumente financiare și portofolii; (b) participarea membrilor compensatori sau a altor persoane la teste; (c) frecvența testelor; (d) orizonturile de timp pentru teste; (e) informațiile esențiale prevăzute la alineatul (3). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. În urma unei consultări cu ABE, AEVMP înaintează Comisiei un proiect referitor la aceste standarde tehnice de reglementare cel târziu la 30 iunie 2012. Articolul 47 Decontarea 1. Pentru decontarea tranzacțiilor, contrapartidele centrale utilizează, pe cât posibil, banii băncii centrale. Dacă nu sunt disponibili banii băncii centrale, se iau măsuri pentru limitarea strictă a riscului de credit și a riscului de lichiditate. 2. Contrapartidele centrale precizează cu claritate obligațiile proprii cu privire la livrările instrumentelor financiare, menționând inclusiv dacă au obligația de a efectua sau de a primi livrarea unui instrument financiar sau dacă despăgubesc participanții pentru pierderile suferite în cursul procesului de livrare. 3. Atunci când o contrapartidă centrală are obligația de a efectua sau primi livrări de instrumente financiare, aceasta elimină riscul principal prin utilizarea mecanismelor „livrare contra plată”, în măsura posibilului. Titlul VAcorduri de interoperabilitate Articolul 48 Acorduri de interoperabilitate 1. O contrapartidă centrală poate încheia un acord de interoperabilitate cu o altă contrapartidă centrală dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolele 49 și 50. 2. Atunci când încheie un acord de interoperabilitate cu o altă contrapartidă centrală pentru a furniza servicii într-un anumit loc de tranzacționare, contrapartida centrală are acces nediscriminatoriu la datele de care are nevoie pentru îndeplinirea funcțiilor sale de la locul de tranzacționare respectiv și la sistemul de decontare corespunzător. 3. Încheierea unui acord de interoperabilitate sau accesarea unui flux de date sau a unui sistem de decontare în sensul alineatelor (1) și (2) nu poate fi restricționată direct sau indirect decât pentru a controla riscurile care decurg din acel acord sau acces. . Articolul 49 Administrarea riscurilor 1. Contrapartidele centrale care încheie un acord de interoperabilitate: (a) prevăd politici, proceduri și sisteme adecvate pentru a identifica, monitoriza și administra în mod eficient riscurile suplimentare care decurg din acord, astfel încât să își poată îndeplini obligațiile în timp util; (b) convin asupra drepturilor și obligațiilor care le revin, inclusiv asupra legii aplicabile relațiilor lor; (c) identifică, monitorizează și administrează în mod eficient riscul de credit și de lichiditate, astfel încât situația de default a unui membru compensator al unei contrapartide centrale să nu afecteze o contrapartidă centrală interoperabilă; (d) identifică, monitorizează și gestionează interdependențele și corelările care pot decurge dintr-un acord de interoperabilitate și care pot afecta riscul de credit și de lichiditate aferente concentrărilor membrilor compensatori și resursele financiare grupate. În aplicarea literei (b), contrapartidele centrale utilizează aceleași reguli privind momentul introducerii ordinelor de transfer în sistemele lor și momentul irevocabilității ca cele prevăzute în Directiva 98/26/CE, dacă este cazul. În aplicarea literei (c), clauzele acordului trebuie să definească procesul de gestionare a consecințelor unei situații de default a uneia dintre contrapartidele centrale cu care a fost încheiat un acord de interoperabilitate. În aplicarea literei (d), contrapartidele centrale trebuie să exercite un control riguros asupra reipotecării garanțiilor membrilor compensatori în cadrul acordului, dacă acest lucru este permis de autoritățile lor competente. Acordul descrie modul în care au fost luate în considerare aceste riscuri ținând cont de necesitatea de a asigura o acoperire suficientă și de a limita contagiunea. 2. Atunci când modelele de administrare a riscului utilizate de contrapartidele centrale pentru acoperirea expunerilor proprii față de membrii compensatori, precum și a expunerilor reciproce, sunt diferite, contrapartidele centrale trebuie să identifice diferențele respective, să evalueze riscurile care pot decurge din acestea și să ia măsuri, inclusiv să asigure resurse financiare suplimentare, pentru a limita impactul acestor diferențe asupra acordului de interoperabilitate și posibilele lor consecințe în termeni de riscuri de contagiune și să se asigure că aceste diferențe nu afectează capacitatea fiecărei contrapartide centrale de a gestiona consecințele situației de default a unui membru compensator. Articolul 50 Aprobarea acordurilor de interoperabilitate 1. Acordurile de interoperabilitate sunt supuse aprobării prealabile a autorităților competente ale contrapartidelor centrale implicate. Se aplică procedura prevăzută la articolul 13. 2. Autoritățile competente aprobă acordul de interoperabilitate numai dacă sunt îndeplinite cerințele de la articolul 49 și dacă condițiile tehnice pentru decontarea tranzacțiilor conform prevederilor acordului permit funcționarea fără dificultăți a piețelor financiare, iar acordul nu compromite eficacitatea supravegherii. 3. Dacă o autoritate competentă consideră că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul (2), aceasta explică în scris celorlalte autorități competente și contrapartidelor centrale implicate considerațiile sale legate de riscuri. Autoritatea respectivă notifică totodată și AEVMP, care emite un aviz asupra validității considerațiilor legate de riscuri ca motive pentru a nu aproba acordul de interoperabilitate. Avizul AEVMP se pune la dispoziția tuturor contrapartidelor centrale implicate. Dacă evaluarea AEVMP diferă de cea a autorității competente, autoritatea își reconsideră poziția ținând cont de avizul AEVMP. 4. Până la data de 30 iunie 2012, AEVMP publică linii directoare sau recomandări pentru asigurarea unor evaluări coerente, eficiente și eficace ale acordurilor de interoperabilitate, conform procedurii prevăzute la articolul 8 din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. Titlul VIÎnregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții Capitolul 1Condiții și proceduri de înregistrare a registrelor centrale de tranzacții Articolul 51 Înregistrarea unui registru central de tranzacții 1. Registrele centrale de tranzacții se înregistrează la AEVMP, în aplicarea articolului 6. 2. Pentru a fi înregistrate, registrele centrale de tranzacții trebuie să fie persoane juridice stabilite în Uniunea Europeană și să îndeplinească cerințele de la titlul VII. 3. Înregistrarea unui registru central de tranzacții este valabilă pentru întregul teritoriu al Uniunii. 4. Registrele centrale înregistrate trebuie să respecte condițiile înregistrării inițiale în orice moment. Registrele centrale de tranzacții informează de îndată AEVMP în legătură cu orice modificare importantă a condițiilor de înregistrare. Articolul 52 Cererea de înregistrare 1. Registrele centrale de tranzacții depun o cerere de înregistrare la AEVMP. 2. În termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii, AEVMP trebuie să evalueze dacă aceasta este completă. Dacă cererea nu este completă, AEVMP stabilește un termen limită în care registrul central de tranzacții trebuie să îi furnizeze informații suplimentare. După ce constată că cererea este completă, AEVMP informează registrul central de tranzacții în consecință. 3. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile cererii de înregistrare la AEVMP vizate la alineatul (1). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. 4. Pentru a asigura aplicarea uniformă a alineatului (1), Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde de punere în aplicare care să stabilească formatul cererii de înregistrare la AEVMP. Standardele de punere în aplicare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolul 7e din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde până la data de 30 iunie 2012. Articolul 53 Examinarea cererii 1. În termen de patruzeci de zile lucrătoare de la notificarea menționată la articolul 52 alineatul (2) al treilea paragraf, AEVMP examinează cererea de înregistrare din punctul de vedere al îndeplinirii de către registrul central de tranzacții a cerințelor prevăzute la articolele 64-67 și adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de respingere a înregistrării. 2. Decizia adoptată de AEVMP în conformitate cu alineatul (1) intră în vigoare în a cincea zi lucrătoare de la adoptarea sa. Articolul 54 Notificarea deciziei 1. Atunci când adoptă o decizie de înregistrare, de refuzare sau de retragere a înregistrării, AEVMP notifică registrul central de tranzacții în termen de cinci zile lucrătoare, oferind o explicație motivată a deciziei sale. 2. AEVMP comunică Comisiei toate deciziile menționate la alineatul (1). 3. AEVMP publică pe site-ul său web o listă a registrelor centrale de tranzacții înregistrate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Lista se actualizează în termen de cinci zile lucrătoare de la adoptarea deciziei menționate la alineatul (1). Articolul 55 Amenzi 1. La cererea AEVMP, Comisia poate impune o amendă, prin intermediul unei decizii, unui registru central de tranzacții, dacă acesta încalcă, cu intenție sau din neglijență, articolul 63 alineatul (1), articolele 64, 65, 66 și articolul 67 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament. 2. Amenzile menționate la alineatul (1) trebuie să fie disuasive și proporționale cu natura și gravitatea încălcării, cu durata încălcării și cu capacitatea economică a registrului central de tranzacții. Suma amenzii nu poate depăși 20% din venitul anual sau din cifra de afaceri anuală a registrului central de tranzacții din exercițiul financiar precedent. 3. Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), în cazul în care registrul central de tranzacții a obținut, direct sau indirect, un beneficiu financiar cuantificabil în urma încălcării, suma amenzii trebuie să fie cel puțin egală cu respectivul beneficiu. 4. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare privind: (a) criteriile detaliate de stabilire a sumei amenzii; (b) procedurile referitoare la investigații, măsurile asociate și raportare, precum și normele de procedură pentru luarea deciziilor, inclusiv dispozițiile privind dreptul la apărare, accesul la dosare, reprezentarea juridică, confidențialitatea și dispozițiile temporale, cuantificarea și încasarea amenzilor. Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. Articolul 56 Penalități cu titlu cominatoriu 1. La cererea AEVMP, Comisia poate impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu oricărei persoane angajate de un registru central de tranzacții, care lucrează pentru un registru central de tranzacții sau are legături cu acesta pentru a o obliga: (a) să pună capăt unei încălcări; (b) să furnizeze în mod corect și complet informațiile pe care AEVMP le-a solicitat în temeiul articolului 61 alineatul (2); (c) să se supună unei investigații și, în mod concret, să prezinte evidențe complete, date și proceduri sau orice alte materiale solicitate, și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate de AEVMP în temeiul articolului 61 alineatul (2); (d) să se supună unei inspecții la fața locului dispuse de AEVMP în temeiul articolului 61 alineatul (2). 2. Penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute trebuie să fie eficace și proporționate. Suma penalităților cu titlu cominatoriu se aplică pentru fiecare zi de întârziere. Această sumă nu depășește 5% din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent și se calculează începând cu data stipulată în decizie. Articolul 57 Audierea persoanelor interesate 1. Înainte de adoptarea deciziilor de aplicare a unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu prevăzute la articolele 55 și 56, Comisia acordă persoanelor interesate posibilitatea de a fi audiate pe tema aspectelor cu privire la care Comisia a ridicat obiecții. Comisia își fundamentează deciziile doar pe obiecțiile asupra cărora persoanele interesate au putut prezenta observații. 2. Drepturile la apărare ale persoanelor interesate trebuie să fie pe deplin garantate în cadrul procedurilor. Aceste persoane au drept de acces la dosarul Comisiei, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la un dosar nu se extinde și la informații confidențiale și documente interne ale Comisiei. Articolul 58 Dispoziții comune amenzilor și penalităților cu titlu cominatoriu 1. Comisia face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în conformitate cu articolele 55 și 56. 2. Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 55 și 56 sunt de natură administrativă. Articolul 59 Controlul Curții de Justiție Curtea de Justiție are competență nelimitată în ceea ce privește acțiunile introduse împotriva deciziilor prin care Comisia stabilește o amendă sau plata unor penalități cu titlu cominatoriu. Curtea de Justiție poate anula, reduce sau majora amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate. Articolul 60 Retragerea înregistrării 1. AEVMP retrage înregistrarea unui registru central de tranzacții în următoarele cazuri: (a) registrul renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni; (b) registrul a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte mijloace neregulamentare; (c) registrul nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a fost înregistrat; (d) registrul a încălcat grav sau în mod repetat prevederile prezentului regulament. 2. Autoritatea competentă a unui stat membru în care registrul central de tranzacții prestează servicii și desfășoară activități poate cere AEVMP, în cazul în care consideră că nu mai este îndeplinită una dintre condițiile de la alineatul (1), să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru retragerea înregistrării. Dacă decide să nu retragă înregistrarea registrului, AEVMP trebuie să furnizeze motivele deciziei sale. Articolul 61 Supravegherea registrelor centrale de tranzacții 1. AEVMP monitorizează aplicarea articolelor 64-67. 2. Pentru a-și îndeplini îndatoririle prevăzute la articolele 51-60, 62 și 63, AEVMP are următoarele prerogative: (a) de a consulta orice document, indiferent de forma acestuia, și de a primi sau a face copii ale acestuia; (b) de a solicita informații de la orice persoană și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia orice persoană pentru a obține informații; (c) de a efectua inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil; (d) de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date. Capitolul 2Relații cu țările terțe Articolul 62 Acorduri internaționale Comisia prezintă Consiliului, atunci când este cazul, propuneri pentru negocierea acordurilor internaționale cu una sau mai multe țări terțe referitoare la accesul reciproc la contractele derivate extrabursiere păstrate de registre centrale de tranzacții stabilite în țări terțe și la schimbul de informații cu privire la aceste contracte, atunci când informațiile respective sunt necesare pentru exercitarea funcțiilor autorităților competente în temeiul prezentului regulament. Articolul 63 Echivalență și recunoaștere 1. Un registru central de tranzacții stabilit într-o țară terță poate presta servicii și desfășura activități pentru entități stabilite în Uniune în aplicarea articolului 6 numai dacă registrul respectiv este recunoscut de AEVMP. 2. AEVMP recunoaște un registru central de tranzacții dintr-o țară terță dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) registrul este autorizat și face obiectul unei supravegheri efective în țara terță în cauză; (b) Comisia a adoptat o decizie conform alineatului (3); (c) Uniunea a încheiat un acord internațional cu țara terță respectivă, în sensul articolului 62; (d) au fost încheiate acorduri de cooperare în sensul alineatului (4) pentru a garanta că autoritățile competente ale Uniunii au un acces imediat și continuu la toate informațiile necesare. 3. Comisia poate adopta o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 69 alineatul (2), în care să precizeze faptul că dispozițiile juridice și mecanismele de supraveghere ale unei țări terțe garantează că registrele centrale de tranzacții autorizate în acea țară respectă cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și fac obiectul unei supravegheri și unui control al aplicării normelor eficiente și continue în țara terță respectivă. 4. AEVMP încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost considerate a fi echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (3). Aceste acorduri garantează că autoritățile din Uniune au un acces imediat și continuu la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor care le revin. Acordurile în cauză specifică cel puțin: (a) mecanismul de schimb de informații între AEVMP, orice altă autoritate din Uniune căreia îi revin responsabilități în temeiul prezentului regulament și autoritățile competente ale țărilor terțe interesate; (b) procedurile de coordonare a activităților de supraveghere. Titlul VIICerințe aplicabile registrelor centrale de tranzacții Articolul 64 Cerințe generale 1. Registrele centrale de tranzacții trebuie să dispună de un sistem robust de guvernanță, care să includă o structură organizatorică clară, cu responsabilități bine definite, transparente și coerente și mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile sănătoase, care să împiedice divulgarea informațiilor confidențiale. 2. Registrele centrale de tranzacții instituie politici și proceduri adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament de către registre în sine, managerii și angajații lor. 3. Registrele centrale de tranzacții mențin și utilizează o structură organizatorică adecvată pentru a le asigura continuitatea și funcționarea corespunzătoare în cursul prestării serviciilor și al desfășurării activităților. Ele utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționate. 4. Personalul de conducere și membrii consiliului de administrație al unui registru central de tranzacții trebuie să aibă o bună reputație și o experiență suficientă pentru a asigura administrarea sănătoasă și prudentă a registrului. 5. Registrele centrale de tranzacții trebuie să dispună de cerințe de acces și de participare obiective și nediscriminatorii și să le facă publice. Criteriile care restricționează accesul sunt permise numai în măsura în care au obiectivul de a controla riscul la care sunt expuse datele păstrate de registrele centrale de tranzacții. 6. Registrele centrale de tranzacții fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor prestate. Ele fac publice prețurile și comisioanele aferente serviciilor și funcțiilor individuale furnizate separat, inclusiv reducerile și rabaturile și condițiile pentru a beneficia de acestea. Ele permit entităților care fac raportări să aibă acces separat la fiecare serviciu. Prețurile și comisioanele percepute de registrele centrale de tranzacții trebuie să fie în raport cu costurile. Articolul 65 Fiabilitatea operațională 1. Registrele centrale de tranzacții identifică sursele de risc operațional și le reduc la minimum prin dezvoltarea unor sisteme, mijloace de control și proceduri adecvate. Aceste sisteme trebuie să fie fiabile și sigure și să aibă o capacitate adecvată pentru a trata informațiile primite. 2. Registrele centrale de tranzacții prevăd, aplică și mențin o politică adecvată de continuitate a activității și un plan de recuperare în caz de dezastru cu scopul de a asigura conservarea funcțiilor lor, reluarea rapidă a operațiunilor și îndeplinirea obligațiilor. Acest plan trebuie să prevadă cel puțin crearea unor capacități de rezervă. Articolul 66 Salvgardare și înregistrare 1. Registrele centrale de tranzacții trebuie să asigure confidențialitatea, integritatea și protecția informațiilor primite în aplicarea articolului 6. 2. Registrele centrale de tranzacții înregistrează rapid informațiile primite în temeiul articolului 6 și le păstrează timp de cel puțin zece ani de la încetarea contractelor respective. Ele utilizează proceduri de înregistrare rapide și eficiente pentru a documenta modificările aduse informațiilor înregistrate. 3. Registrele centrale de tranzacții calculează pozițiile pe categorie de instrumente derivate și pe entitate declarantă pe baza detaliilor contractelor derivate raportate conform articolului 6. 4. Registrele centrale de tranzacții permit părților la un contract să acceseze și să corecteze în orice moment informațiile referitoare la contractul respectiv. 5. Registrele centrale de tranzacții iau toate măsurile rezonabile pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor păstrate în sistemele lor și împiedică utilizarea acestor informații pentru alte activități economice. Informațiile confidențiale înregistrate de un registru central de tranzacții nu pot fi utilizate în scop comercial de nicio altă persoană fizică sau juridică cu care registrul respectiv are o relație de societate-mamă sau de filială. Articolul 67 Transparență și disponibilitatea datelor 1. Registrele centrale de tranzacții publică pozițiile agregate pe categorii de instrumente derivate pentru contractele care le sunt raportate. 2. Registrele centrale de tranzacții pun informațiile necesare la dispoziția următoarelor entități: (a) AEVMP; (b) autoritățile competente care supraveghează întreprinderile supuse obligației de raportare în conformitate cu articolul 6; (c) autoritatea competentă de supraveghere a contrapartidelor centrale care accesează registrul central de tranzacții; (d) băncile centrale interesate din SEBC. 3. AEVMP comunică celorlalte autorități interesate informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. 4. Comisiei îi este delegată competența de a adopta standarde tehnice de reglementare care să precizeze informațiile menționate la alineatul (1). Standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf se adoptă în conformitate cu articolele [7-7d] din Regulamentul …/… [Regulamentul AEVMP]. AEVMP înaintează Comisiei proiecte ale acestor standarde tehnice de reglementare până la data de 30 iunie 2012. Titlul VIIIDispoziții tranzitorii și finale Articolul 68 Rapoarte și examinări 1. Până la data de 31 decembrie 2013, Comisia examinează cadrul instituțional și de supraveghere prevăzute în titlul III, în special rolul și responsabilitățile AEVMP, și întocmește un raport pe această temă. Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului, însoțit de propuneri adecvate. Până la aceeași dată, Comisia, în cooperare cu ESMA și cu autoritățile sectoriale competente, evaluează importanța sistemică a tranzacțiilor efectuate de întreprinderile nefinanciare cu instrumente derivate extrabursiere. 2. AEVMP înaintează Comisiei rapoarte asupra aplicării obligației de compensare prevăzute în titlul II și asupra extinderii sferei de aplicabilitate a acordurilor de interoperabilitate prevăzute în titlul V la tranzacții cu alte categorii de instrumente financiare decât valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare. Aceste rapoarte se comunică Comisiei cel mai târziu la data de 30 septembrie 2014. 3. În cooperare cu statele membre și cu AEVMP, și după solicitarea avizului SEBC, Comisia întocmește un raport anual în care evaluează eventualele riscuri sistemice și implicații la nivelul costurilor ale acordurilor de interoperabilitate. Raportul se concentrează cel puțin asupra numărului și complexității acestor acorduri, precum și a caracterului adecvat al sistemelor și modelelor de administrare a riscului. Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului, însoțit de propuneri adecvate. SEBC înaintează Comisiei evaluarea sa cu privire la eventualele riscuri sistemice și implicații la nivelul costurilor ale acordurilor de interoperabilitate. Articolul 69 Procedura comitetului 1. Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei[37]. 2. Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie. 3. Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este stabilită la trei luni. Articolul 70 Modificarea Directivei 98/26/CE La articolul 9 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf: „Atunci când un operator de sistem a oferit o garanție unui alt operator de sistem în legătură cu un sistem interoperabil, drepturile operatorului de sistem care a oferit garanția asupra acelei garanții nu sunt afectate de procedura de insolvență deschisă împotriva operatorului de sistem beneficiar al garanției.” Articolul 71 Dispoziții tranzitorii 1. O contrapartidă centrală care a fost autorizată în statul membru de stabilire să presteze servicii înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament trebuie să obțină autorizarea prevăzută de prezentul regulament în termen de cel mult [doi ani de la intrarea în vigoare ]. 2. Contractele derivate încheiate înainte de data înregistrării unui registru central de tranzacții pentru acel tip de contracte se notifică registrului respectiv în termen de 120 de zile de la data înregistrării acestuia la AEVMP. Articolul 72 Intrarea în vigoare Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene . Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la […] Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu Președintele Președintele [1] COM(2009)114.http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0114:FIN:RO:PDF. [2] „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate”, COM(2009)332. Documentul poate fi consultat la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0332:FIN:RO:PDF. [3] Comunicarea este însoțită de un Document de lucru al serviciilor Comisiei, care cuprinde o analiză (i) a piețelor instrumentelor financiare derivate, (ii) a segmentelor pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere, precum și o evaluare a eficienței măsurilor actuale de reducere a riscurilor, mai ales cu privire la CDS. Documentul poate fi consultat la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/docs/derivatives/report_en.pdf. [4] „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare” - COM(2009) 563. Document disponibil la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0563:FIN:RO:PDF. [5] http://www.g20.org/Documents/pittsburgh_summit_leaders_statement_250909.pdf [6] Scrisoarea de angajament și lista semnatarilor scrisorii pot fi consultate pe site-ul web al DG MARKT, la adresa: http://ec.europa.eu/internal_market/financial-markets/derivatives/index_en.htm#cds. [7] Este vorba despre Banca Centrală Europeană, Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, Comitetul european al inspectorilor bancari și de Comitetul european al inspectorilor de asigurări și pensii ocupaționale. [8] Este vorba despre Autorité des marchés financiers , Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht și Financial Services Authority . [9] Este vorba despre Comitetul pentru sisteme de plăți și decontări și de Organizaţia Internaţională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare. [10] Este vorba despre Commodity Futures Trading Commission și de Securities and Exchange Commission . [11] http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/2009/derivatives_en.htm. [12] http://circa.europa.eu/Public/irc/markt/markt_consultations/library?l=/financial_services/derivatives_ derivatives&vm=detailed&sb=Title. [13] http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/docs/2009/derivatives/summaryderivcons_en.pdf. [14] Înregistrările și documentele conferinței pot fi consultate pe site-ul DG MARKT, la adresa http://ec.europa.eu/internal_market/financial-markets/derivatives/index_en.htm#conference. [15] Răspunsurile cu caracter neconfidențial pot fi consultate la adresa:http://circa.europa.eu/Public/irc/markt/markt_consultations/library?l=/financial_services/infrastructures&vm=detailed&sb=Title. [16] Raportul de analiză a impactului poate fi consultat la adresa http://ec.europa.eu/internal_market/financial-markets/index_en.htm. [17] JO C , , p. . [18] „Stimularea redresării economice europene” - COM(2009) 114. [19] „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate” - COM(2009) 332. [20] „Asigurarea unor piețe eficiente, sigure și solide pentru instrumentele financiare derivate: acțiuni strategice viitoare” - COM(2009) 563. [21] JO L 145, 30.4.2004, p. 1. [22] JO L 177, 30.6.2006, p. 1. [23] JO L 345, 19.12.2002, p. 1. [24] JO L 302, 17.11.2009, p. 32. [25] JO L 235, 23.9.2003, p. 10. [26] JO L 177, 30.6.2006, p. 1. [27] JO L 166, 11.6.1998, p. 45. [28] http://ec.europa.eu/internal_market/financial-markets/docs/code/code_en.pdf [29] JO L 281, 23.1.1995, p. 31. [30] Comitetul pentru sisteme de plăți și decontări (CPSS) al băncilor centrale din Grupul celor Zece și comitetul tehnic al Organizaţiei Internaţionale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare. [31] Sistemul european al băncilor centrale și Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare. [32] JO L 390, 31.12.2004, p. 38. [33] JO L 193, 18.7.1983, p. 1. [34] JO L 372, 31.12.1986, p. 1. [35] JO L 222, 14.8.1978, p. 11. [36] JO L 309, 25.11.2005, p. 15. [37] JO L 191, 13.7.2001, p. 45.