31.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 77/69

1.1

Comitetul este consultat cu privire la modificările pe care Comisia propune să le aducă Directivei din 2005 privind lupta împotriva poluării cauzate de nave, pentru a asigura respectarea jurisprudenței Curții de Justiție din domeniul infracțiunilor contra mediului în ceea ce privește competențele fiecărei instituții comunitare, eficacitatea legislației comunitare și preeminența TCE asupra TUE în ceea ce privește politicile și obiectivele comunitare definite în tratate.

2.1

Comitetul observă încă o dată că, în materie de drept penal, Comunitatea nu dispune, în principiu, de nici o competență conferită prin tratate.

2.2

Cu toate acestea, Comisia trebuie să urmărească îndeaproape eficacitatea dreptului comunitar pentru care dispune de putere de inițiativă, pentru a putea duce la îndeplinire politicile prevăzute de TCE care țin de competența sa; în acest scop, Comisia poate propune în inițiativele sale legislative ca guvernele să prevadă în legislația lor națională sancțiuni proporționale, efective și cu efect de descurajare, inclusiv de natură penală, la adresa persoanelor fizice și juridice, în cazul în care aceste persoane săvârșesc infracțiuni contra mediului, fie cu intenție, fie în urma unor neglijențe grave, individual sau în calitate de complici sau în cazul în care instigă la săvârșirea unor astfel de infracțiuni pasibile de aplicarea sancțiunilor penale menționate.

2.3

În avizul său precedent (1), Comitetul criticase pozițiile radicale ale Comisiei în legătură cu limitele domeniului de competență a Comunității în materie penală și susținuse o interpretare mai moderată, care s-a dovedit în cele din urmă în deplină conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (2); din 2000 și până în prezent s-a pierdut mult timp în acest conflict interinstituțional care este de acum înainte soluționat în mod clar — ceea ce va permite, pe viitor, o mai bună respectare a standardelor privind protecția mediului.

2.4

S-a manifestat uneori temerea că viitoarea modificare a tratatelor va duce la noi modificări ale competențelor și, în consecință, a legislației, care va suferi astfel instabilitate și de insecuritate — însă o astfel de temere nu este justificată, nici din perspectiva situației instituționale actuale și nici în cazul în care s-ar pune în aplicare Tratatul de la Lisabona. În orice caz, statele membre nu par să fie dispuse să-și abandoneze competențele în materie penală, considerate drept competențe legate de suveranitate, aparținând „nucleului dur” al competențelor unui stat. Chiar și eventualitatea unei evoluții — care, așa cum se poate ușor imagina, nu ar fi radicală — în ceea ce privește competențele respective ale instituțiilor legislative, nu ar putea justifica neapărat, în sine, o modificare fundamentală a legislației.

2.5

Pe de altă parte, în cauza C-308/06 înaintată Curții, referitoare la legalitatea directivei 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 din perspectiva dreptului internațional public, Curtea și-a declinat competența, punând astfel capăt contestației prezentate; într-adevăr, chiar și în eventualitatea sesizării altor instanțe internaționale, nu s-ar putea da curs acestui litigiu — din motive juridice și politice care depășesc cadrul acestui aviz — dar, chiar și în situația în care o jurisdicție ar accepta să se pronunțe, cu titlu consultativ, asupra unui proiect de legislație comunitară, nu ar fi suficient pentru a sfida legiuitorul comunitar — care beneficiază în ordinea internă de supremația dreptului comunitar în raport cu dreptul național și cu cel internațional, iar în plus, nu este supus acestuia din urmă.

2.6

Propunerea privind poluarea cauzată de nave impune prin urmare statelor membre, în total acord cu jurisprudența comunitară, într-un număr redus de situații grave pe care le definește și în care solicită statelor membre să sancționeze penal, să prevadă și să introducă în dreptul lor penal sancțiuni penale efective, proporționale și cu efect de descurajare referitoare la aceste infracțiuni, pentru a combate aceste încălcări bine definite ale legislației comunitare.

2.7

Fără să se poată vorbi de un demers de armonizare a dreptului penal, întrucât statelor membre le este adresată o simplă invitație să califice și să sancționeze penal infracțiuni pe care legiuitorul comunitar se mulțumește să le identifice, jurisprudența Curții permite totuși introducerea unor obligații în materie penală pentru statele membre, ceea ce constituie un mijloc mai eficient de consolidare a legislației europene și a respectării acesteia atunci când se referă la aspecte de o mare importanță.

2.8

În consecință, Comitetul salută și sprijină propunerea de modificare a directivei din 2005 și estimează că noile mijloace de identificare și de urmărire a navelor, care vor fi puse treptat în aplicare, vor permite respectarea în totalitate a prevederilor acestei directive, precum și sancționarea eficace și sistematică a practicilor ilegale.