1.

Dezvoltarea unei politici în domeniul PI, ca parte a strategiei pe termen lung și a misiunii organizației de cercetare, și diseminarea sa la nivel intern și extern, cu stabilirea unui punct de contact unic.

2.

Politica respectivă trebuie să prevadă norme clare pentru studenți și personal cu privire, în special, la divulgarea ideilor noi care prezintă interes comercial potențial, la proprietatea asupra rezultatelor cercetării, menținerea la zi a registrelor, gestionarea conflictelor de interese cu părți terțe și a angajamentelor față de acestea.

3.

Promovarea identificării, a exploatării și, după caz, a protejării proprietății intelectuale, în conformitate cu strategia și misiunea organizației publice de cercetare și în scopul maximizării beneficiilor socioeconomice. În acest scop, pot fi adoptate diferite strategii, diferențiate, eventual, în funcție de domenii științifice/tehnice specifice, cum ar fi, de exemplu, abordarea de tip „domeniu public” sau abordarea de tip „inovație deschisă”.

4.

Oferirea unor stimulente corespunzătoare, astfel încât să se asigure că personalul relevant are un rol activ în implementarea politicii în domeniul PI. Asemenea stimulente nu trebuie să fie numai de natură financiară, ci și să ofere posibilitatea avansării în carieră, prin luarea în considerare, în procedurile de evaluare, a aspectelor legate de proprietatea intelectuală și de transferul de cunoștințe, alături de criteriile academice.

5.

Luarea în considerare a posibilității de creare de către organizațiile publice de cercetare a unor portofolii coerente în domeniul PI, de exemplu în domenii tehnologice specifice, și, după caz, stabilirea de comunități de brevete/PI care să includă proprietate intelectuală aparținând altor organizații de cercetare. Exploatarea PI ar fi astfel ușurată, având în vedere atingerea masei critice în aceste condiții și costurile de tranzacționare reduse pentru terți.

6.

Sensibilizarea studenților și a personalului de cercetare cu privire la proprietatea intelectuală și transferul de cunoștințe (TC), precum și dezvoltarea competențelor de bază în aceste domenii prin acțiuni de formare, și asigurarea competenței și a formării corespunzătoare a personalului care gestionează PI/TC.

7.

Dezvoltarea și diseminarea unei politici de publicare/diseminare care să promoveze difuzarea largă a rezultatelor cercetării și dezvoltării (de exemplu, prin publicații cu acces liber), cu acceptarea, în același timp, a unei anumite întârzieri în cazurile în care se are în vedere protejarea proprietății intelectuale, deși această întârziere ar trebui menținută la nivelul minim.

8.

În vederea promovării utilizării rezultatelor cercetării finanțate de la bugetul public și a maximizării impactului lor socioeconomic, luarea în considerare a tuturor tipurilor de mecanisme de exploatare posibile (cum ar fi acordarea de licențe sau crearea de spin-off-uri) și a tuturor partenerilor posibili pentru această exploatare (cum ar fi spin-off-uri sau companii existente, alte organizații publice de cercetare, investitori sau servicii ori agenții de sprijin pentru inovare) și selectarea celor mai adecvați.

9.

O politică proactivă de PI/TC poate genera venituri suplimentare pentru organizațiile publice de cercetare, însă acest lucru nu trebuie considerat drept prim obiectiv.

10.

Garantarea faptului că organizațiile publice de cercetare dispun, pe lângă personalul cu pregătire tehnică, de servicii profesionale de transfer de cunoștințe sau au acces la astfel de servicii, cum ar fi servicii de consultanță juridică, financiară, comercială, precum și în ceea ce privește protecția și asigurarea respectării normelor privind aplicarea proprietății intelectuale.

11.

Dezvoltarea și diseminarea unei politici de acordare de licențe, în vederea armonizării practicilor în cadrul organizațiilor publice de cercetare și asigurarea imparțialității tranzacțiilor. Trebuie atent evaluate, în special, transferul drepturilor de proprietate intelectuală deținute de organizația publică de cercetare și acordarea de licențe exclusive (1), îndeosebi în ceea ce privește părțile terțe noneuropene. Licențele în scopuri de exploatare trebuie să implice compensații corespunzătoare, financiare sau de altă natură.

12.

Dezvoltarea și diseminarea unei politici privind crearea de spin-off-uri, care să permită personalului organizațiilor publice de cercetare să se angajeze, după caz, în crearea de astfel de întreprinderi – și să îl încurajeze în acest scop – și să stabilească relații clare pe termen lung între spin-off-uri și organizația publică.

13.

Stabilirea de principii clare cu privire la repartizarea rezultatelor financiare ale transferului de cunoștințe între organizația publică de cercetare, departament și inventatori.

14.

Monitorizarea protecției proprietății intelectuale și a activităților de transfer de cunoștințe și de rezultate conexe și diseminarea periodică a acestora. Rezultatele cercetării desfășurate de organizația publică de cercetare, orice expertiză și drepturi de proprietate intelectuală conexe trebuie să beneficieze de o mai mare vizibilitate pentru sectorul privat, în vederea promovării exploatării lor.

15.

Normele care guvernează activitățile de cercetare colaborativă și pe bază de contract trebuie să fie compatibile cu misiunea fiecăreia dintre părți. Aceste norme trebuie să ia în considerare nivelul de finanțare privată și să fie în concordanță cu obiectivele activităților de cercetare, în special cele privind maximizarea impactului comercial și socioeconomic al cercetării, sprijinirea obiectivului organizației publice de cercetare de atragere de finanțări pentru cercetare din fonduri private, menținerea unei poziții în materie de proprietate intelectuală care să îi permită să continue cercetarea academică și colaborativă și evitarea obstacolelor în calea diseminării rezultatelor activităților de C&D.

16.

Aspectele legate de PI trebuie clarificate la nivel managerial și cât mai devreme posibil în cursul proiectului de cercetare, în mod ideal înainte de începerea acestuia. Aspectele legate de PI includ alocarea drepturilor de proprietate intelectuală generate în cadrul proiectului (denumite în continuare „informații generate” – foreground), identificarea proprietății intelectuale aflate în posesia părților înainte de începerea proiectului (denumite în continuare „informații prealabile” – background) și care sunt necesare pentru executarea proiectului sau în scopul exploatării, drepturile de acces (3) la informațiile prealabile și la informațiile generate și modul de repartizare a veniturilor.

17.

Într-un proiect de cercetare colaborativă, proprietatea asupra informațiilor generate trebuie să revină părții care le-a produs, dar poate fi alocată diferitelor părți pe baza unui acord contractual încheiat în prealabil, care să reflecte în mod adecvat interesele, sarcinile și contribuțiile financiare sau de altă natură la proiect ale părților respective. În cazul cercetării pe bază de contract, informațiile generate de organizațiile publice de cercetare aparțin părții care reprezintă sectorul privat. Proprietatea asupra informațiilor prealabile nu trebuie să fie afectată de proiect.

18.

Drepturile de acces (3) trebuie clarificate între părți cât mai devreme posibil în cursul proiectului de cercetare, în mod ideal înainte de începerea acestuia. În cazurile în care este necesar în scopul desfășurării proiectului de cercetare sau pentru exploatarea informațiilor generate ale unei părți, ar trebui să se acorde drepturi de acces la informațiile generate și la informațiile prealabile de care dispun celelalte părți, în condiții care să reflecte în mod adecvat interesele, sarcinile, contribuțiile financiare și de altă natură la proiect.

1.

Transferul de cunoștințe între universități și industrie devine o prioritate permanentă, politică și operațională pentru toate organismele de cercetare finanțate de la bugetul public dintr-un stat membru, atât la nivel național, cât și la nivel regional.

2.

Acest subiect este, în mod evident, responsabilitatea ministerului care are în responsabilitate coordonarea cu alte ministere a inițiativelor de promovare a transferului de cunoștințe.

3.

Fiecare minister și fiecare organism regional care desfășoară activități de transfer de cunoștințe desemnează un funcționar responsabil pentru monitorizarea impactului acestora. Acești funcționari se reunesc periodic pentru a schimba informații și pentru a discuta modalitățile de îmbunătățire a transferului de cunoștințe.

4.

Se încurajează gestionarea corespunzătoare a proprietății intelectuale rezultate din finanțări publice și se impune ca această gestionare să respecte principiile stabilite care iau în considerare interesele legitime ale industriei (de exemplu, constrângerile temporare legate de păstrarea confidențialității).

5.

Politica de cercetare promovează recursul la sectorul privat pentru identificarea nevoilor tehnologice și pentru stimularea investițiilor private în cercetare și încurajarea exploatării rezultatelor cercetării finanțate de la bugetul public.

6.

Organizațiile publice de cercetare și personalul lor au la dispoziție suficiente resurse și stimulente pentru a se angaja în activități de transfer de cunoștințe.

7.

Se iau măsuri pentru a se asigura disponibilitatea și facilitatea recrutării de personal calificat (cum ar fi responsabili pentru activitățile de transfer tehnologic) de către organizațiile publice de cercetare.

8.

Este disponibil un set de contracte-tip, precum și un instrument de facilitare a deciziei cu privire la alegerea tipului de contract cel mai adecvat, în funcție de o serie de parametri.

9.

Înainte de a se stabili noi mecanisme de promovare a transferului de cunoștințe (cum ar fi scheme de mobilități sau de finanțare), sunt consultate grupurile corespunzătoare de părți interesate, cum ar fi IMM-urile, industria în sens larg, precum și organizațiile publice de cercetare.

10.

Se promovează punerea în comun a resurselor de către organizațiile publice de cercetare la nivel local sau regional acolo unde acestea nu dispun de masa critică sub raportul bugetului de cercetare pentru a se justifica existența unui birou propriu de transfer de cunoștințe sau a unui responsabil în materie de proprietate intelectuală.

11.

Se lansează programe de sprijin pentru spin-off-uri de cercetare, care includ activități de formare în materie de spirit antreprenorial și prevăd o interacțiune puternică între organizațiile publice de cercetare și incubatoarele locale de afaceri, investitori, agenții de sprijin pentru întreprinderi etc.

12.

Se pune la dispoziție finanțare guvernamentală pentru sprijinirea transferului de cunoștințe și participarea întreprinderilor la activitățile organizațiilor publice de cercetare, inclusiv prin angajarea de experți.

13.

În vederea promovării transferului transnațional de cunoștințe și a facilitării cooperării cu părți din alte țări, deținătorul proprietății intelectuale rezultate din activități de cercetare finanțate de la bugetul public este definit prin reguli clare și se facilitează accesul la informațiile respective, împreună cu orice condiții de finanțare care ar putea afecta transferul de cunoștințe. Regimul instituțional de proprietate – prin opoziție cu regimul „privilegiul profesorului” – este considerat drept regimul juridic aplicabil din principiu drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul organizațiilor publice de cercetare din majoritatea statelor membre UE.

14.

La semnarea acordurilor de cooperare internațională în domeniul cercetării, termenii și condițiile referitoare la proiecte finanțate prin sisteme de finanțare din ambele țări acordă tuturor participanților aceleași drepturi, în special în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală și restricțiile de utilizare conexe.

15.

Organizațiile publice implementează accesul liber în materie de evaluare colegială a publicațiilor științifice rezultate din cercetarea finanțară de la bugetul public.

16.

Se promovează accesul liber la datele cercetării, în conformitate cu documentul intitulat OECD Principles and Guidelines for Access to Research Data from Public Funding [Principiile și liniile directoare ale OECD cu privire la accesul la datele cercetării finanțate de la bugetul public], luând în considerare restricțiile legate de exploatarea în scopuri comerciale.

17.

În legătură cu politicile legate de accesul liber, se dezvoltă, cu finanțare de la bugetul public, facilități de arhivare pentru rezultatele cercetării (cum ar fi baze de date accesibile pe internet).

18.

Se pun în practică mecanismele necesare de monitorizare și evaluare a progreselor înregistrate de organizațiile publice de cercetare naționale în activitățile de transfer de cunoștințe, de exemplu rapoartele anuale individuale ale organizațiilor publice de cercetare. Aceste informații, împreună cu cele mai bune practici, sunt, de asemenea, puse la dispoziția celorlalte state membre.