15/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

105


32003L0089


L 308/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2003/89/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 10 noiembrie 2003

de modificare a Directivei 2000/13/CE privind indicarea ingredientelor prezente în produsele alimentare

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății consumatorilor și pentru garantarea dreptului acestora la informare, trebuie să se asigure informarea corespunzătoare a consumatorilor cu privire la produsele alimentare, în special prin indicarea tuturor ingredientelor pe etichete.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (4), anumite substanțe pot să nu figureze în lista de ingrediente.

(3)

Anumite ingrediente sau alte substanțe, atunci când sunt utilizate pentru producerea alimentelor și rămân prezente în acestea cauzează alergii sau intoleranțe la consumatori, iar aceste alergii sau intoleranțe reprezintă un pericol pentru sănătatea celor în cauză.

(4)

Comitetul științific pentru alimentație umană, instituit prin articolul 1 din Decizia 97/579/CE a Comisiei (5) a semnalat faptul că incidența alergiilor alimentare a ajuns să afecteze viețile multor oameni, cauzând boli, dintre care unele sunt benigne, dar altele pot fi fatale.

(5)

Comitetul menționat recunoaște că printre alergenii alimentari comuni se numără: laptele de vacă, fructele, leguminoasele (în special arahidele și soia), ouăle, crustaceele, fructele nucifere, peștii, legumele (țelină și alte produse alimentare din familia umbelifere), grâul și alte cereale.

(6)

Cei mai comuni alergeni alimentari se găsesc într-o gamă largă de alimente prelucrate.

(7)

Comitetul menționat a constatat, de asemenea, că aditivii alimentari pot cauza reacții adverse și că este adesea dificilă evitarea aditivilor alimentari pentru că nu toți sunt menționați întotdeauna pe etichete.

(8)

Este necesar să se dispună ca aditivii, auxiliarii tehnologici și alte substanțe cu efecte alergene care intră sub incidența articolului 6 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2000/13/CE să respecte normele de etichetare astfel încât să se asigure o informare corespunzătoare a consumatorilor care suferă de alergii alimentare.

(9)

Cu toate că etichetarea, care se adresează consumatorilor în general, nu trebuie considerată ca singurul mijloc de informare, înlocuind rolul mediului medical, cu toate acestea, consumatorii care suferă de alergii sau intoleranțe trebuie ajutați cât mai mult, prin furnizarea de informații mai complete cu privire la compoziția produselor alimentare.

(10)

Lista cu substanțe alergene trebuie să includă alimentele, ingredientele și alte substanțe recunoscute ca provocând hipersensibilitate.

(11)

Pentru o mai bună informare a tuturor consumatorilor și pentru protejarea sănătății anumitor consumatori, trebuie să devină obligatorie includerea în lista de ingrediente a tuturor ingredientelor și a celorlalte substanțe prezente în produsul alimentar respectiv. În cazul băuturilor alcoolice, trebuie incluse pe etichetă toate ingredientele cu efect alergen din băutura în cauză.

(12)

Pentru a ține seama de constrângerile tehnice prezente în fabricarea produselor alimentare, trebuie să se autorizeze o mai mare flexibilitate în ceea ce privește indicarea ingredientelor sau a altor substanțe folosite în cantități foarte mici.

(13)

Pentru a se conforma evoluției cunoștințelor științifice și progresului științific în ceea ce privește mijloacele tehnologice de îndepărtare a alergenicității ingredientelor și al altor substanțe și pentru a proteja consumatorii împotriva unor alergeni alimentari noi, precum și pentru a evita menținerea unor obligații de etichetare inutile, este important ca lista de ingrediente să poată fi revizuită rapid, incluzându-se sau eliminându-se, după caz, anumite ingrediente sau substanțe. Revizuirea trebuie să se bazeze pe criterii științifice stabilite de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară instituită prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (6) și trebuie să ia forma unor măsuri de punere în aplicare de natură tehnică, a căror adoptare trebuie încredințată Comisiei pentru simplificarea și accelerarea procedurii. De asemenea, Comisia trebuie să elaboreze, după caz, orientări tehnice pentru interpretarea anexei IIIa.

(14)

În consecință, Directiva 2000/13/CE trebuie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2000/13/CE se modifică după cum urmează:

1.

articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Ingredientele se enumeră în conformitate cu prezentul articol și cu anexele I, II, III și IIIa.”;

(b)

se inserează următorul alineat:

„(3a)   Fără a aduce atingere regulilor de etichetare care urmează să fie stabilite în conformitate cu alineatul (3), orice ingredient definit la alineatul (4) litera (a) și menționat în anexa IIIa trebuie menționat pe etichetă, în cazul în care este prezent în băuturile prevăzute la alineatul (3). Mențiunea trebuie să cuprindă termenul «conține» urmat de numele ingredientului (ingredientelor) în cauză. Cu toate acestea, mențiunea nu este necesară, în cazul în care ingredientul este inclus deja sub un nume specific în lista de ingrediente sau în denumirea sub care este comercializată băutura.

După caz, se pot adopta modalități de prezentare a mențiunii prevăzute la primul paragraf în conformitate cu următoarele proceduri:

(a)

în cazul produselor menționate în articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/99 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (7), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 75 din regulamentul menționat;

(b)

în cazul produselor menționate la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, desemnarea și prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin și a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole (8), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din regulamentul menționat;

(c)

în cazul produselor menționate în articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, desemnarea și prezentarea băuturilor spirtoase (9), în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 din regulamentul menționat;

(d)

în ceea ce privește alte produse, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2) din prezenta directivă.

(c)

la alineatul (4) litera (c) se inserează următorul punct:

„(iv)

substanțele care nu sunt aditivi, dar care sunt folosite în același mod și în același scop ca și auxiliarii tehnologici și care rămân prezente în produsul finit, chiar dacă sub formă modificată.”;

(d)

alineatul (5) al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

(i)

a patra liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

în cazul tipurilor diferite de fructe, legume sau ciuperci, dintre care nici unul nu predomină în mod semnificativ, ca greutate și care sunt folosite în proporții care pot varia, sunt folosite amestecuri de ingrediente într-un produs alimentar, aceste ingrediente pot fi grupate împreună în lista de ingrediente sub denumirea de «fructe», «legume» sau «ciuperci» urmată de mențiunea «în proporție variabilă», urmată imediat de o listă cu fructele, legumele sau ciupercile prezente; în astfel de cazuri, amestecul este cuprins în lista cu ingrediente în conformitate cu primul paragraf, în funcție de greutatea totală a fructelor, legumelor sau ciupercilor prezente,”;

(ii)

se inserează următoarele liniuțe:

„—

ingredientele care reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit pot fi enumerate într-o ordine diferită după restul ingredientelor,

atunci când ingrediente similare sau reciproc substituibile pot fi utilizate la fabricarea sau prepararea produselor alimentare fără a schimba compoziția, natura sau valoarea percepută a acestora, și în măsura în care reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit, aceste ingrediente pot fi denumite în lista de ingrediente cu ajutorul mențiunii «conține… și/sau…», în cazul în care cel puțin unul din maximum două ingrediente este prezent în produsul finit. Această dispoziție nu se aplică în cazul aditivilor sau a ingredientelor menționate în anexa IIIa.”;

(e)

alineatul (8) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Enumerarea menționată în primul paragraf nu este obligatorie în următoarele cazuri:

(a)

în cazul în care compoziția ingredientului compus este definită în legislația comunitară în vigoare și în măsura în care ingredientul compus reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit; cu toate acestea, această dispoziție nu se aplică aditivilor, sub rezerva alineatului (4) litera (c);

(b)

în cazul ingredientelor compuse formate din amestecuri de condimente și/sau plante aromatice, care reprezintă mai puțin de 2 % din produsul finit, cu excepția aditivilor, sub rezerva alineatului (4) litera (c);

(c)

în cazul în care ingredientul compus este un produs alimentar pentru care legislația comunitară nu prevede indicarea listei de ingrediente.”;

(f)

se adaugă următoarele alineate:

„(10)   Fără a aduce atingere alineatului (2), alineatului (6) al doilea paragraf și alineatului (8) al doilea paragraf, orice ingredient folosit la fabricarea produselor alimentare și prezent încă în produsul finit, chiar dacă sub o formă modificată, și care este menționat în anexa IIIa sau care provine dintr-un ingredient menționat în anexa IIIa trebuie menționat pe etichetă, cu o trimitere clară la denumirea ingredientului.

Mențiunea prevăzută de primul paragraf nu este obligatorie în cazul în care denumirea de comercializare a produsului menționează cu claritate ingredientul în cauză.

Fără a aduce atingere alineatului (4) litera (c) punctele (ii), (iii) și (iv), orice substanță folosită la fabricarea unui produs alimentar și prezentă încă în produsul finit, chiar dacă sub o formă modificată, și care provine dintr-un ingredient menționat în anexa IIIa este considerat ingredient și trebuie menționat pe etichetă, cu o trimitere clară la denumirea ingredientului din care provine.

(11)   Lista din anexa IIIa este reexaminată sistematic și actualizată, după caz, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice. Prima reexaminare are loc până la 25 noiembrie 2005.

Actualizarea poate consta și în eliminarea din anexa IIIa a ingredientelor în cazul cărora s-a demonstrat științific că nu pot cauza reacții adverse. În acest sens, Comisia poate fi notificată până la 25 august 2004 cu privire la studiile în desfășurare efectuate pentru a stabili dacă ingredientele sau substanțele derivate din ingredientele menționate în anexa IIIa pot, în anumite circumstanțe, să cauzeze reacții adverse. Până la 25 noiembrie 2004, după consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, Comisia adoptă o listă cu aceste ingrediente și substanțe, care urmează astfel să fie eliminate din anexa IIIa în așteptarea rezultatelor finale ale studiilor notificate, sau până la 25 noiembrie 2007.

Fără a aduce atingere celui de-al doilea paragraf, anexa IIIa poate fi modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2), după ce Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor a emis un aviz în temeiul articolului 29 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentelor (10).

După caz, se pot elabora orientări tehnice pentru interpretarea listei din anexa IIIa, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 20 alineatul (2).

2.

la articolul 19 al doilea paragraf, „Comitetul permanent pentru produse alimentare instituit prin Decizia 69/414/CEE a Consiliului1” se înlocuiește cu „Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002”;

3.

nota de subsol „JO L 291, 29.11.1969, p. 9” se elimină;

4.

la articolul 20 alineatul (1), „Comitetul permanent pentru produse alimentare” se înlocuiește cu „Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală”;

5.

în anexa I, denumirile „fructe zaharisite” și „legume” și definițiile corespondente se elimină;

6.

se inserează anexa IIIa, al cărei text este prevăzut de anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1)   Statele membre pun în aplicare, până la 25 noiembrie 2004, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru

a permite, de la 25 noiembrie 2004, vânzarea produselor conforme cu prezenta directivă;

a interzice, de la 25 noiembrie 2005, vânzarea produselor care nu sunt conforme cu prezenta directivă; cu toate acestea, produsele care nu sunt conforme cu prezenta directivă, dar care au fost introduse pe piață sau etichetate înainte de această dată pot fi vândute până la epuizarea stocurilor.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 10 noiembrie 2003.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

A. MARZANO


(1)  JO C 332 E, 27.11.2001, p. 257 și JO C 331 E, 31.12.2002, p. 188.

(2)  JO C 80, 3.4.2002, p. 35.

(3)  Avizul Parlamentului European din 11 iunie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 20 februarie 2003 (JO C 102 E, 29.4.2003, p. 16) și Poziția Parlamentului European din 2 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 22 septembrie 2003.

(4)  JO L 109, 6.5.2000, p. 29, directivă astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/101/CE a Comisiei (JO L 310, 28.11.2001, p. 19).

(5)  JO L 237, 28.8.1997, p. 18, decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 2000/443/CE (JO L 179, 18.7.2000, p. 13).

(6)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO 245, 29.9.2003, p. 4).

(7)  JO L 179, 14.7.1999, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1795/2003 al Comisiei (JO L 262, 14.10.2003, p. 13).

(8)  JO L 149, 14.6.1991, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2061/96 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 277, 30.10.1996, p. 1).

(9)  JO L 160, 12.6.1989, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 3378/94 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 366, 31.12.1994, p. 1).”;

(10)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).”;


ANEXĂ

„ANEXA IIIa

Ingrediente prevăzute la articolul 6 alineatele (3a), (10) și (11)

Cereale care conțin gluten (de exemplu, grâu, secară, orz, ovăz, grâu spelt, grâu mare sau sușe hibrid ale acestora) și produse derivate

Crustacee și produse derivate

Ouă și produse derivate

Pește și produse derivate

Arahide și produse derivate

Soia și produse derivate

Lapte și produse derivate (inclusiv lactoză)

Fructe nucifere, precum migdale (Amygdalus communis L.), alune de pădure (Corylus avellana), nuci (Juglans regia), anacard (Anacardium occidentale), nuci pecan [Carya illinoiesis (Wangenh.) K. Koch], nuci de Brazilia (Bertholletia excelsa), fistic (Pistacia vera), nuci de Macadamia și nuci de Queensland (Macadamia ternifolia) și produse derivate

Țelină și produse derivate

Muștar și produse derivate

Semințe de susan și produse derivate

Dioxid de sulf și sulfiți de concentrații de peste 10 mg/kg sau 10 mg/litru exprimate ca SO2.”