3.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 128/9

Cerere înaintată la data de 15 decembrie 2011 de Hæstiréttur Íslands pentru obținerea unui aviz consultativ al Curții de Justiție a AELS în cauza Aresbank SA/Landsbankinn hf., Fjármálaeftirlitið (Autoritatea de supraveghere financiară) și Islanda

(Cauza E-17/11)

2012/C 128/05

Pin scrisoarea înregistrată la grefa Curții la data de 16 decembrie 2011, Hæstiréttur Íslands (Curtea Supremă din Islanda) a înaintat Curții de Justiție a AELS o cerere de emitere a unui aviz consultativ în cauza Aresbank SA/Landsbankinn hf., Fjármálaeftirlitið (Autoritatea de supraveghere financiară) și Islanda, cu privire la următoarele întrebări:

1.

Fondurile pe care banca A le acordă băncii B și pe care banca B trebuie să le ramburseze băncii A la o dată prestabilită, odată cu dobânzile special negociate, pot fi considerate depozit în sensul articolului 1 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, chiar dacă fondurile, atunci când ajung la banca B, nu sunt plasate într-un cont special pe numele băncii A, iar banca B nu a eliberat băncii A documente speciale de înregistrare a primirii fondurilor, nu a plătit pentru aceste fonduri prime către Fondul de garantare a depunătorilor și investitorilor și fondurile nu au fost înregistrate ca depozit în contabilitatea băncii B? În această întrebare se presupune că băncile A și B dețin autorizații de funcționare ca bănci comerciale în diferite state din Spațiul Economic European.

2.

După ce s-a răspuns la prima întrebare, are vreo importanță dacă statul de reședință al băncii B a făcut uz de autorizarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor (cf. punctul 1 din anexa I) pentru a exclude depozitele instituțiilor financiare de la aplicarea garanției pentru depozite?

3.

După ce s-a răspuns la prima întrebare, are vreo importanță dacă banca A, care deține o autorizație de funcționare ca bancă comercială în conformitate cu dispozițiile legale ale părții contractante pe al cărei teritoriu își desfășoară activitatea, nu face uz de posibilitatea pe care o are, în temeiul autorizației de funcționare, de a accepta depozite de la publicul larg, ci își finanțează operațiunile prin intermediul contribuțiilor din partea proprietarului său și prin emiterea de instrumente financiare, reîmprumutând ulterior sumele respective pe așa-numita piață interbancară?