1)

În lipsa preciziei în ceea ce privește efectele juridice care trebuie aplicate în cazul prejudiciilor morale, dispoziția privind despăgubirile prevăzută în Regulamentul general privind protecția datelor (1) (articolul 82 din RGPD) este nevalidă?

2)

Pentru a exista un drept la despăgubire, este necesar ca, pe lângă divulgarea neautorizată a datelor care trebuie protejate către un terț neautorizat, să se constate un prejudiciu moral care trebuie demonstrat de către solicitant?

3)

Pentru a exista o încălcare a Regulamentului general privind protecția datelor, este suficient ca datele personale ale persoanei vizate (nume, adresă, profesie, venituri, angajator) să fie transmise din greșeală unui terț, pe un document imprimat pe hârtie, ca urmare a unei erori a lucrătorilor întreprinderii care efectuează prelucrarea?

4)

Există o prelucrare ulterioară nelegală prin transmitere (divulgare) involuntară către un terț în cazul în care întreprinderea, prin intermediul lucrătorilor săi, a transmis dintr-o eroare unui terț neautorizat date sub formă imprimată care, pe de altă parte, sunt introduse în sistemul informatic [articolul 2 alineatul (1), articolul 5 alineatul (1) litera (f), articolul 6 alineatul (1) și articolul 24 din Regulamentului general privind protecția datelor]?

5)

Există un prejudiciu moral în sensul articolului 82 din Regulamentul general privind protecția datelor chiar și atunci când terțul care a primit documentul care conține datele cu caracter personal nu a luat cunoștință de aceste date înainte de a restitui documentul care conține informațiile sau, pentru a exista un prejudiciu moral în sensul articolului 82 din Regulamentul general privind protecția datelor, este suficient disconfortul persoanei ale cărei date cu caracter personal au fost transmise în mod nelegal, deoarece orice divulgare neautorizată de date cu caracter personal implică posibilitatea, care nu poate fi exclusă, ca datele să fie totuși difuzate ulterior unui număr necunoscut de persoane sau chiar să facă obiectul unui abuz?

6)

Cât de gravă trebuie considerată încălcarea existentă în cazul în care transmiterea involuntară către terți poate fi împiedicată prin intermediul unui control mai bun al lucrătorilor auxiliari activi în cadrul întreprinderii și/sau printr-o organizare mai bună a securității datelor precum, de exemplu, prin organizarea în mod separat a livrării mărfurilor de cea a documentației referitoare la contracte și, mai ales, la finanțare, prin intermediul unui bon de livrare distinct sau prin transferul în interiorul întreprinderii către personalul responsabil cu livrarea mărfurilor – fără intervenția clientului căruia i-au fost predate documentele imprimate, inclusiv documentul atestând dreptul de colectare [articolul 32 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2), precum și articolul 4 punctul 7 din Regulamentul general privind protecția datelor]?

7)

Repararea prejudiciului moral trebuie înțeleasă ca o recunoaștere a unei sancțiuni, cum este cazul penalităților contractuale?