–

pentru Fédération des entreprises de la beauté, de A. Bost și M. Ragot, avocats;

–

pentru guvernul francez, de G. Bain și T. Stéhelin, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul elen, de V. Karra, I. Kotsoni și O. Patsopoulou, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de E. Sanfrutos Cano și F. Thiran, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 27 din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO 2009, L 342, p. 59).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Fédération des entreprises de la beauté (denumită în continuare „FEBEA”), pe de o parte, și Agence nationale de sécurité du médicament et des produits de santé [Agenția Națională pentru Siguranța Medicamentelor și a Produselor de Sănătate] (ANSM), pe de altă parte, în legătură cu cererea de anulare a deciziei acesteia din urmă prin care se impune introducerea anumitor mențiuni pe eticheta unei categorii de produse fără clătire care conțin fenoxietanol.

3

Potrivit considerentelor (3), (4), (16), (17) și (58) ale Regulamentului nr. 1223/2009:

[…]

[…]

4

Articolul 1 din acest regulament prevede:

„Prezentul regulament stabilește reguli care trebuie să fie respectate de orice produs cosmetic pus la dispoziție pe piață, pentru a garanta funcționarea pieței interne și a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane.”

5

Articolul 2 alineatul (1) literele (a)-(c) din regulamentul menționat prevede următoarele definiții:

6

Articolul 4 din același regulament, intitulat „Persoana responsabilă”, are următorul cuprins:

„(1)   Sunt introduse pe piață doar produsele cosmetice pentru care o persoană juridică sau fizică este desemnată în Comunitate ca «persoană responsabilă».

(2)   Pentru fiecare produs cosmetic introdus pe piață, persoana responsabilă asigură conformitatea cu obligațiile relevante stabilite în prezentul regulament.

[…]”

7

Articolul 5 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Obligațiile persoanelor responsabile”, prevede:

„(1)   Persoana responsabilă asigură conformitatea cu articolele 3, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17 și 18, cu articolul 19 alineatele (1), (2) și (5), precum și cu articolele 20, 21, 23 și 24.

(2)   Persoanele responsabile care consideră sau au motive să creadă că un produs cosmetic pe care l‑au introdus pe piață nu este conform prezentului regulament iau imediat măsurile corective necesare pentru ca produsul să fie conform acestuia, respectiv de retragere sau rechemare, după caz.

În plus, în cazul în care produsul cosmetic prezintă un risc pentru sănătatea umană, persoanele responsabile informează imediat autoritățile naționale competente din statele membre în care au pus produsul la dispoziție pe piață și din statul membru în care dosarul cu informații despre produs este imediat accesibil, indicând, în special, detalii cu privire la neconformitate și la măsurile corective întreprinse.

(3)   Persoanele responsabile cooperează cu aceste autorități, la cererea celor din urmă, cu privire la orice acțiune de eliminare a riscurilor generate de produsele cosmetice pe care le‑au pus la dispoziție pe piață. În special, persoanele responsabile, în urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesară pentru a demonstra conformitatea unor aspecte specifice ale produsului, într‑o limbă care poate fi ușor înțeleasă de către autoritatea în cauză.”

8

Articolul 6 din acest regulament conține norme care reglementează obligațiile distribuitorilor.

9

Articolul 8 din regulamentul menționat prevede norme în materie de bune practici de fabricație.

10

Potrivit articolului 9 din același regulament, intitulat „Libera circulație”:

„Din motive legate de cerințele prezentului regulament, statele membre nu pot refuza, interzice sau restricționa punerea la dispoziție pe piață a produselor cosmetice care îndeplinesc cerințele prezentului regulament.”

11

Articolul 11 din regulamentul menționat, intitulat „Dosarul cu informații despre produs”, prevede la alineatele (1)-(3):

„(1)   Atunci când un produs cosmetic este introdus pe piață, persoana responsabilă păstrează un dosar cu informații despre produs. Dosarul cu informații despre produs trebuie păstrat pe o perioadă de zece ani de la data la care ultimul lot al produsului cosmetic a fost introdus pe piață.

(2)   Dosarul cu informații despre produs conține următoarele informații și date, care sunt actualizate ori de câte ori este necesar:

(3)   Persoana responsabilă se asigură că autoritatea competentă din statul membru în care este păstrat dosarul cu informații despre produs are acces ușor la acest dosar, în format electronic sau în alt format, la adresa sa indicată pe etichetă.

Informațiile care figurează în dosarul cu informații despre produs sunt accesibile într‑o limbă care poate fi ușor înțeleasă de autoritățile competente din statul membru.”

12

Articolul 13 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Notificarea”, prevede la alineatele (1)-(5) și (7):

„(1)   Înainte de a introduce produsul cosmetic pe piață, persoana responsabilă transmite Comisiei [Europene], prin mijloace electronice, următoarele informații:

Primul paragraf se aplică de asemenea produselor cosmetice notificate în temeiul Directivei 76/768/CEE [a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice (JO 1976, L 262, p. 169, Ediție specială, 13/vol. 3, p. 101)].

(2)   Atunci când produsul cosmetic este introdus pe piață, persoana responsabilă notifică Comisiei etichetarea originală și, în cazul unei lizibilități rezonabile, prezintă o fotografie a ambalajului corespunzător.

(3)   Începând cu 11 iulie 2013, un distribuitor care pune la dispoziție pe piață într‑un stat membru un produs cosmetic deja introdus pe piață în alt stat membru și traduce, din proprie inițiativă, orice element al etichetei produsului respectiv pentru a respecta legislația națională transmite Comisiei, prin mijloace electronice, următoarele informații:

(4)   În cazul în care un produs cosmetic a fost introdus pe piață înainte de 11 iulie 2013, dar nu mai este introdus pe piață de la data respectivă și un distribuitor introduce produsul într‑un stat membru după data respectivă, respectivul distribuitor transmite persoanei responsabile următoarele informații:

Pe baza acestor informații, persoana responsabilă transmite Comisiei, prin mijloace electronice, informațiile prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol, în cazul în care nu au fost efectuate notificări în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) și articolul 7a alineatul (4) din Directiva 76/768/CEE în statul membru în care a fost pus la dispoziție pe piață produsul cosmetic.

(5)   Comisia pune la dispoziția tuturor autorităților competente, fără întârziere și pe cale electronică, informațiile menționate la alineatul (1) literele (a)-(g) și la alineatele (2) și (3).

Aceste informații pot fi folosite de către autoritățile competente doar în scopuri de supraveghere în cadrul pieței, de analiză a pieței, evaluare și informare a consumatorilor în contextul articolelor 25, 26 și 27.

[…]

(7)   În cazul în care informațiile menționate la alineatele (1), (3) și (4) se modifică, persoana responsabilă sau distribuitorul furnizează fără întârziere o actualizare.”

13

Articolul 14 din acest regulament, intitulat „Restricții pentru substanțele enumerate în anexe”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere articolului 3, produsele cosmetice nu trebuie să conțină niciunul dintre următoarele:

14

Articolul 22 din regulamentul menționat, intitulat „Controlul pe piață”, prevede la primul paragraf:

„Statele membre supraveghează respectarea dispozițiilor prezentului regulament prin intermediul controalelor efectuate pe piață asupra produselor cosmetice care sunt puse pe piață. Statele membre efectuează controale adecvate ale produselor cosmetice și verificări ale operatorilor economici la o scară adecvată, prin dosarul cu informații despre produs și, acolo unde este cazul, verificări fizice și de laborator pe baza unor probe corespunzătoare.”

15

Articolul 24 din același regulament, intitulat „Informații privind substanțele”, are următorul cuprins:

„În cazul unor îndoieli serioase privind siguranța oricărei substanțe conținute în produsele cosmetice, autoritatea competentă a unui stat membru unde un produs care conține o astfel de substanță este pus pe piață poate, printr‑o cerere motivată, să îi solicite persoanei responsabile să prezinte o listă a tuturor produselor cosmetice de care aceasta este responsabilă și care conțin substanța respectivă. Lista indică concentrația acestei substanțe în produsele cosmetice.

Autoritățile competente pot utiliza informațiile menționate la prezentul articol în scopul supravegherii pieței, analizei pieței, pentru evaluare și pentru informarea consumatorului în contextul articolelor 25, 26 și 27.”

16

Potrivit articolului 25 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Nerespectarea conformității de către persoana responsabilă”:

„(1)   Fără a aduce atingere alineatului (4), autoritățile competente solicită persoanei responsabile să întreprindă toate măsurile adecvate, inclusiv acțiuni corective pentru asigurarea conformității produsului, retragerea produsului de pe piață sau rechemarea acestuia într‑un termen menționat explicit, proporțional cu natura riscului, în cazul în care se constată o neconformitate cu oricare dintre următoarele elemente:

[…]

(3)   Persoana responsabilă se asigură că măsurile menționate la alineatul (1) se întreprind pentru toate produsele în cauză puse pe piață la nivelul Comunității.

[…]”

17

Articolul 26 din acest regulament, intitulat „Nerespectarea conformității de către distribuitori”, prevede:

„În cazul în care constată o neconformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 6, autoritățile competente solicită distribuitorilor să întreprindă toate măsurile adecvate, inclusiv acțiuni corective pentru asigurarea conformității produsului cosmetic, retragerea produsului de pe piață sau rechemarea acestuia într‑un termen rezonabil, proporțional cu natura riscului.”

18

Articolul 27 din regulamentul menționat, intitulat „Clauză de salvgardare”, prevede:

„(1)   În cazul produselor care îndeplinesc cerințele enumerate la articolul 25 alineatul (1), atunci când o autoritate competentă constată sau are motive întemeiate de suspiciune că un produs sau mai multe produse cosmetice puse pe piață prezintă sau ar putea să prezinte un risc grav pentru sănătatea umană, aceasta impune toate măsurile provizorii adecvate pentru a se asigura că produsul sau produsele în cauză sunt retrase, rechemate sau că disponibilitatea acestora este restricționată într‑un alt mod.

(2)   Autoritatea competentă comunică imediat Comisiei și autorităților competente din celelalte state membre măsurile impuse și orice date justificative. În sensul primului paragraf, se utilizează sistemul de schimb de informații prevăzut la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2001/95/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO 2002, L 11, p. 4, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 52)].

Se aplică articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2001/95/CE.

(3)   Comisia determină, cât mai curând posibil, dacă măsurile provizorii menționate la alineatul (1) sunt justificate sau nu. În acest scop, aceasta consultă, în măsura în care acest lucru este posibil, părțile interesate, statele membre și [Comitetul științific pentru siguranța consumatorilor (CSSC)].

(4)   În cazul în care măsurile provizorii sunt justificate, se aplică articolul 31 alineatul (1).

(5)   În cazul în care măsurile provizorii nu sunt justificate, Comisia informează statele membre cu privire la aceasta și autoritatea competentă în cauză abrogă măsurile provizorii respective.”

19

Articolul 28 din Regulamentul nr. 1223/2009, intitulat „Bune practici administrative”, prevede:

„(1)   Orice decizie luată în temeiul articolelor 25 și 27 indică motivele exacte pe care se bazează. Aceasta este notificată de îndată de către autoritatea competentă persoanei responsabile, care este informată, în același timp, cu privire la căile de atac disponibile în temeiul legislației statului membru în cauză și cu privire la termenele aplicabile acestor căi de atac.

(2)   Cu excepția cazului în care este necesară o acțiune imediată din cauza unui risc grav pentru sănătatea umană, persoana responsabilă are posibilitatea de a‑și prezenta punctul de vedere înainte de luarea unei decizii.

(3)   Acolo unde este cazul, dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2) se aplică în ceea ce privește distribuitorul pentru orice decizie adoptată în conformitate cu articolele 26 și 27.”

20

Articolele 29 și 30 din acest regulament formează capitolul IX din acesta, referitor la cooperarea administrativă, și instituie o cooperare între autoritățile competente ale statelor membre, precum și cu Comisia și, respectiv, o cooperare în materie de verificare a dosarului cu informații despre produs.

21

Articolul 31 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat, intitulat „Modificarea anexelor”, prevede:

„(1)   În cazul în care există un risc potențial pentru sănătatea umană, care rezultă din utilizarea anumitor substanțe în produsele cosmetice și care necesită o acțiune la nivel comunitar, Comisia poate, după consultarea CSSC, să modifice în acest sens anexele II‑VI.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 32 alineatul (3).

Din motive imperative de urgență, Comisia poate să utilizeze procedura de urgență menționată la articolul 32 alineatul (4).

(2)   Comisia poate, după consultarea CSSC, să modifice anexele III‑VI și VIII în sensul adaptării acestora la progresul tehnic și științific.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 32 alineatul (3).”

22

Fenoxietanolul este clasificat la poziția 29 din anexa V la Regulamentul nr. 1223/2009, care prevede o listă a conservanților permiși în produsele cosmetice și care impune ca concentrația acestei substanțe în produsele cosmetice gata de utilizare să fie limitată la 1 % din compoziție.

23

Printr‑o decizie din 13 martie 2019, directorul general al ANSM, care intenționa să pună în aplicare clauza de salvgardare prevăzută la articolul 27 din Regulamentul nr. 1223/2009, a stabilit condiții speciale de utilizare a produselor cosmetice fără clătire care conțin fenoxietanol, bazându‑se printre altele pe o evaluare a riscurilor efectuată anterior de această autoritate (denumită în continuare „decizia din 13 martie 2019”). Această decizie impunea, ca măsură conservatorie, menționarea pe eticheta acestor produse puse la dispoziție pe piața franceză, cu excepția deodoranților, a produselor de coafat și a produselor de machiaj, indiferent de concentrația acestora de fenoxietanol, în termen de cel mult nouă luni de la publicarea acestei decizii pe site‑ul internet al acestei agenții, a faptului că astfel de produse nu pot fi utilizate pe zonele corpului acoperite de scutec la copiii cu vârsta de 3 ani sau mai mică.

24

Ca urmare a comunicării către Comisie a deciziei menționate, șeful unității „Tehnologii pentru consumatori, mediu și sănătate” din cadrul Direcției Generale Piață internă, industrie, antreprenoriat și IMM‑uri, printr‑o scrisoare din 27 noiembrie 2019 (denumită în continuare „scrisoarea din 27 noiembrie 2019”), i‑a precizat directorului general al ANSM că măsura cuprinsă în decizia din 13 martie 2019 era o măsură cu aplicabilitate generală care se aplica unei categorii de produse cosmetice ce conțin o anumită substanță și că, în consecință, aceasta nu putea fi considerată aplicarea clauzei de salvgardare prevăzute la articolul 27 din Regulamentul nr. 1223/2009. Printr‑o scrisoare din 6 decembrie 2019, directorul general al ANSM a răspuns că intenționa să își mențină, ca măsură conservatorie, decizia din 13 martie 2019, în așteptarea deciziei pe care Comisia urma să o adopte în conformitate cu alineatul (3) al acestui articol 27.

25

FEBEA, reclamantă în litigiul principal, a sesizat instanța de trimitere cu o cerere având ca obiect anularea deciziei din 13 martie 2019. Ea susține printre altele că această decizie încalcă Regulamentul nr. 1223/2009, întrucât impune, fără a fi îndeplinite condițiile de aplicare a clauzei de salvgardare prevăzute la articolul 27 din acest regulament, o obligație de etichetare pe care regulamentul menționat nu o prevede și care este astfel contrară principiului liberei circulații a produselor cosmetice prevăzut la articolul 9 din același regulament.

26

Instanța de trimitere subliniază că etichetarea impusă prin decizia din 13 martie 2019 constituie o restricție privind punerea la dispoziție pe piață a produselor cosmetice fără clătire care conțin fenoxietanol, produse care îndeplinesc cerințele Regulamentului nr. 1223/2009. În măsura în care o astfel de restricție este contrară articolului 9 din regulamentul menționat, această instanță apreciază că ea nu își poate avea temeiul decât în articolul 27 din acest regulament.

27

Pe de altă parte, instanța de trimitere urmărește să se stabilească dacă scrisoarea din 27 noiembrie 2019 constituie sau nu un act pregătitor al deciziei prin care Comisia trebuie să stabilească dacă o măsură provizorie este sau nu justificată, în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1223/2009. Dacă s‑ar confirma această situație, instanța de trimitere urmărește să afle dacă, în așteptarea deciziei Comisiei, instanța națională se poate pronunța cu privire la legalitatea unei măsuri provizorii și, în această ipoteză, dacă articolul 27 alineatul (1) din acest regulament permite adoptarea unor măsuri provizorii care să se aplice unei categorii de produse care conțin aceeași substanță. În cazul în care scrisoarea din 27 noiembrie 2019 ar fi calificată drept „decizie definitivă” a Comisiei, instanța de trimitere ridică problema dacă și eventual în ce condiții s‑ar putea contesta validitatea unei astfel de decizii în fața instanței naționale.

28

În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

29

Prin intermediul celei de a treia întrebări, care trebuie analizată în primul rând, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că permite autorității competente a unui stat membru să adopte măsuri provizorii generale care se aplică unei categorii de produse care conțin aceeași substanță.

30

Cu titlu introductiv, trebuie să se observe că noțiunea de „produs cosmetic” este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1223/2009 ca fiind „orice substanță sau amestec destinat punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman (epidermă, zonele cu păr, unghii, buze și organe genitale externe) sau cu dinții și mucoasele cavității orale, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța, de a le parfuma, de a schimba aspectul acestora, de a le proteja, de a le menține în condiții bune sau de a corecta mirosurile corpului”.

31

În plus, preambulul anexelor II‑VI la acest regulament, pe de o parte, face o distincție între produsele care trebuie clătite și produsele fără clătire și, pe de altă parte, identifică și definește opt utilizări pentru produsele cosmetice, și anume produsele pentru păr și pilozitatea facială, produsele pentru piele, produsele pentru buze, produsele pentru față, produsele pentru unghii, produsele pentru cavitatea orală, produsele destinate aplicării pe mucoase și produsele pentru ochi.

32

Astfel, trebuie să se constate că un produs cosmetic nu se rezumă la substanțele care îl compun, ci este caracterizat, în afară de aceste substanțe, de categoria de produse cosmetice din care face parte și de utilizarea căreia îi este destinat.

33

Trebuie subliniat de asemenea că dintr‑o interpretare de ansamblu a dispozițiilor Regulamentului nr. 1223/2009, în special a articolului 1, citite în lumina considerentelor (3) și (4) ale acestuia, rezultă că regulamentul respectiv urmărește să armonizeze exhaustiv regulile în vigoare în Uniunea Europeană pentru a institui o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a sănătății umane [Hotărârea din 17 decembrie 2020, A. M. (Etichetarea produselor cosmetice), C‑667/19, EU:C:2020:1039, punctul 27].

34

În acest scop, legiuitorul Uniunii a instituit în Regulamentul nr. 1223/2009 cerințe referitoare în special la siguranța produselor cosmetice pentru sănătatea umană cărora aceste produse trebuie să li se conformeze, așa încât, în conformitate cu articolul 9 din acesta, statele membre nu pot refuza, interzice sau restricționa punerea la dispoziție pe piață a produselor cosmetice care îndeplinesc cerințele acestui regulament.

35

Astfel, prin intermediul cerințelor prevăzute în Regulamentul nr. 1223/2009, legiuitorul Uniunii a conciliat, fără a institui un sistem de autorizare prealabilă a produselor cosmetice, obiectivul liberei circulații a produselor cosmetice cu cel al protecției sănătății umane.

36

În special, trebuie subliniat că, pentru a asigura acest nivel înalt de protecție, orice produs cosmetic pus la dispoziție pe piața Uniunii trebuie să fie sigur pentru sănătatea umană, siguranța sa trebuie evaluată pe baza informațiilor relevante și un raport privind această siguranță trebuie să fie elaborat și inclus în dosarul cu informații despre produsul cosmetic (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Fédération des entreprises de la beauté, C‑13/17, EU:C:2018:246, punctul 24 și jurisprudența citată).

37

Rezultă din aceasta că orice introducere pe piața Uniunii a unui produs cosmetic, precum și libera circulație a acestuia pe piața respectivă presupune că siguranța acestui produs pentru sănătatea umană a fost evaluată potrivit modalităților specifice definite de Regulamentul nr. 1223/2009 (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Fédération des entreprises de la beauté, C‑13/17, EU:C:2018:246, punctul 25).

38

Printre aceste cerințe figurează în special respectarea bunelor practici de fabricație, prevăzute la articolul 8 din acest regulament, precum și respectarea restricțiilor și a interdicțiilor privind compoziția produselor cosmetice, prevăzute la articolul 14 din regulamentul menționat.

39

Astfel, din același articol 14 reiese că, pe de o parte, produsele cosmetice nu pot conține substanțele interzise enumerate în anexa II la regulamentul menționat, coloranții, conservanții și filtrele ultraviolete, altele decât cele enumerate în anexele IV, V și, respectiv, VI la același regulament, și că, pe de altă parte, aceste produse nu pot conține substanțele, coloranții, conservanții care fac obiectul unor restricții care nu sunt utilizați în conformitate cu restricțiile prevăzute în anexa III, IV, V și, respectiv VI la Regulamentul nr. 1223/2009.

40

Pentru întocmirea listelor cuprinse în aceste anexe și pentru adaptarea lor la progresul tehnic și științific în cadrul intrării în vigoare, apoi al aplicării Directivei 76/768 și, ulterior, a Regulamentului nr. 1223/2009, substanțele fac obiectul unei evaluări.

41

În plus, pentru a garanta respectarea cerințelor prevăzute de Regulamentul nr. 1223/2009 în scopul, printre altele, al respectării protecției sănătății umane, legiuitorul Uniunii a instituit, pe de o parte, mecanisme de evaluare a siguranței produselor cosmetice puse la dispoziție pe piață și, pe de altă parte, a prevăzut două mecanisme care permit statelor membre să adopte măsuri în cazul unui risc prezentat de produsele cosmetice.

42

Astfel, în temeiul articolelor 4 și 5 din acest regulament, în special pentru a asigura respectarea cerințelor în materie de evaluare a siguranței produselor cosmetice, pentru fiecare produs cosmetic pus la dispoziție pe piață trebuie desemnată o persoană responsabilă, care are sarcina de a asigura conformitatea cu obligațiile aplicabile prevăzute în același regulament.

43

De altfel, articolele 25 și 26 din regulamentul menționat autorizează statele membre să solicite persoanei responsabile și, respectiv, distribuitorilor să întreprindă toate măsurile adecvate, inclusiv acțiuni corective de punere în conformitate a unui produs cosmetic, retragerea de pe piață sau rechemarea acestuia, într‑un termen rezonabil, proporționale cu natura riscului, în cazul în care se constată o neconformitate în raport cu cerințele aceluiași regulament care privesc persoana responsabilă și obligațiile care revin distribuitorilor.

44

Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009, a cărui interpretare este solicitată de instanța de trimitere, prevede că statele membre adoptă, în cazul produselor care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din acest regulament, și atunci când constată sau au motive întemeiate de suspiciune că unu sau mai multe produse cosmetice puse la dispoziție pe piață prezintă sau ar putea prezenta un risc grav pentru sănătatea umană, toate măsurile provizorii adecvate pentru a garanta că produsul sau produsele în cauză sunt retrase, rechemate sau că disponibilitatea acestora este restricționată într‑un alt mod.

45

FEBEA și Comisia susțin că această dispoziție permite numai adoptarea unor măsuri provizorii individuale cu privire la un produs concret pus la dispoziție pe piață. În schimb, guvernele francez și elen consideră, întemeindu‑se în special pe legătura dintre produsele cosmetice și substanțe stabilită de Regulamentul nr. 1223/2009, precum și pe obiectivul de protecție a sănătății umane urmărit de acest regulament, că dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că permite adoptarea unor măsuri provizorii generale care se aplică unei categorii de produse care conțin aceeași substanță.

46

Or, articolul 27 alineatul (1) din regulamentul menționat nu poate fi interpretat în sensul că autorizează statele membre să adopte măsuri provizorii generale care nu se aplică unuia sau mai multor produse cosmetice identificate în mod individual, ci unei categorii de produse care conțin aceeași substanță.

47

În această privință trebuie amintit că, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii ai cărei termeni nu se referă în mod expres la dreptul național, este necesar, conform jurisprudenței constante a Curții, să se țină seama nu numai de modul de redactare a acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2020, A. M. (Etichetarea produselor cosmetice), C‑667/19, EU:C:2020:1039, punctul 22 și jurisprudența citată].

48

În primul rând, în ceea ce privește modul de redactare a articolului 27 alineatul (1) din același regulament, trebuie să se constate că acesta vizează numai produsele cosmetice, substanțele care le compun fiind excluse.

49

Este adevărat, astfel cum arată guvernul francez, că articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1223/2009, atunci când definește noțiunea de „produs cosmetic” ca fiind „orice substanță sau amestec destinat punerii în contact cu părțile externe ale corpului uman”, stabilește o legătură între noțiunea de „produs cosmetic” și cea de „substanță”.

50

Cu toate acestea, după cum s‑a constatat deja la punctele 30-32 din prezenta hotărâre, ținând seama de sistemul instituit prin acest regulament, un produs cosmetic este identificat prin denumirea sa și caracterizat nu numai de substanțele care îl compun, ci și de categoria de produse cosmetice din care face parte și de utilizarea căreia îi este destinat.

51

În al doilea rând, contextul în care se înscrie articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 confirmă interpretarea acestei dispoziții potrivit căreia ea nu autorizează autoritățile competente ale statelor membre să adopte măsuri provizorii generale care să se aplice unei categorii de produse care conțin aceeași substanță.

52

Primo, amploarea posibilității autorităților competente ale statelor membre de a adopta măsuri de salvgardare provizorii prevăzută de dispoziția menționată trebuie stabilită prin prisma sistemului de reglementare a utilizării substanțelor în produsele cosmetice instituit la articolele 14 și 31 din acest regulament.

53

Or, prin interzicerea utilizării anumitor substanțe și prin limitarea precisă a utilizării substanțelor autorizate în anexele la Regulamentul nr. 1223/2009, prin indicarea tipului de produse sau a părților corpului cărora le este destinată substanța și a concentrației maxime a substanței în preparatele gata de utilizare, legiuitorul Uniunii a armonizat în mod exhaustiv la nivelul Uniunii utilizarea substanțelor în produsele cosmetice. Prevăzând anexele la acest regulament, legiuitorul Uniunii a limitat de asemenea domeniul de aplicare al articolului 27 alineatul (1) din același regulament. Astfel, un „risc grav pentru sănătatea umană”, în sensul acestei dispoziții, nu privește, ca urmare a interdicțiilor și a restricțiilor prevăzute în anexele II‑VI la regulamentul menționat, decât anumite produse cosmetice care conțin o substanță într‑o anumită concentrație, destinate unei utilizări sau unei părți a corpului determinate și, dacă este cazul, unui grup de consumatori definiți și identificați.

54

Această interpretare nu este repusă în discuție de împrejurarea că, potrivit articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1223/2009, în cazul în care măsurile provizorii sunt justificate, se aplică articolul 31 alineatul (1) din acest regulament, așa încât Comisia poate, după consultarea CSSC, să modifice în consecință anexele II‑VI la regulamentul menționat.

55

Astfel, acest mecanism reflectă distincția operată de Regulamentul nr. 1223/2009 între reglementarea pieței produselor cosmetice și supravegherea acestei piețe.

56

Or, din capitolul VII din acest regulament rezultă că supravegherea pieței produselor cosmetice este de competența statelor membre. Acestea sunt obligate, în temeiul articolului 22 din regulamentul menționat, să efectueze controale ale produselor cosmetice puse pe piață și, în conformitate cu articolele 23 și 24 din același regulament, să colecteze informații cu privire la asemenea produse.

57

Aceste controale și aceste informații pot fi utilizate, după cum reiese din articolul 23 alineatul (5) și din articolul 24 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1223/2009, în special în scopul supravegherii pieței în cadrul articolelor 25-27 din acest regulament.

58

În consecință, posibilitatea autorităților competente ale statelor membre de a adopta măsuri de salvgardare provizorii, prevăzută la articolul 27 alineatul (1) din regulamentul menționat, este un instrument de supraveghere a pieței produselor cosmetice.

59

În schimb, armonizarea reglementării privind utilizarea substanțelor în produsele cosmetice prevăzută în anexele II‑VI la Regulamentul nr. 1223/2009 intră sub incidența reglementării pieței, care este de competența Comisiei.

60

Astfel, legătura stabilită la articolul 27 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1223/2009 între produsele cosmetice și substanțe reflectă împrejurarea că, în general, pericolul potențial prezentat de o substanță este detectat de statele membre datorită supravegherii produselor cosmetice și că acesta este remediat la nivelul Uniunii prin modificarea anexei relevante la acest regulament.

61

Rezultă că, deși autoritățile competente ale statelor membre pot, în cadrul misiunii lor de supraveghere a pieței, să adopte, în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009, măsuri provizorii individuale privind unu sau mai multe produse concrete puse la dispoziție pe piață, ele nu sunt abilitate să repună în discuție în mod unilateral armonizarea exhaustivă prevăzută de acest regulament, nerecomandând, precum în speță, anumite utilizări determinate ale unei substanțe sau interzicând, chiar și temporar, utilizarea unei substanțe autorizate de regulamentul menționat.

62

Secundo, interpretarea articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 nu trebuie să aducă atingere coerenței sistemului prevăzut de acest regulament.

63

În această privință trebuie amintit că, potrivit articolului 28 alineatul (1) din acest regulament, orice decizie luată în temeiul articolelor 25 și 27 din același regulament este notificată de îndată de către autoritatea competentă persoanei responsabile. În plus, conform articolului 4 din Regulamentul nr. 1223/2009, o persoană responsabilă este garantă pentru un produs cosmetic, iar nu pentru o substanță.

64

Or, ar fi incoerent ca autoritățile competente ale statelor membre să fie autorizate, din motive de celeritate, să adopte măsuri provizorii generale și aplicabile unei categorii de produse cosmetice care conțin aceeași substanță, obligându‑le în același timp să le notifice persoanei responsabile pentru produsul cosmetic.

65

În al treilea rând, interpretarea articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 în sensul că autoritățile competente ale statelor membre sunt abilitate să adopte măsuri provizorii generale care să se aplice unei categorii de produse care conțin aceeași substanță ar aduce atingere obiectivului privind funcționarea pieței interne urmărit de acest regulament.

66

În această privință trebuie amintit că regulamentul menționat urmărește să armonizeze în mod exhaustiv normele în vigoare în Uniune pentru a realiza o piață internă a produselor cosmetice, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a sănătății umane.

67

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 30-44 din prezenta hotărâre, respectarea și concilierea acestor două obiective sunt asigurate de cerințele, în special în ceea ce privește siguranța și compoziția, pe care trebuie să le respecte produsele cosmetice.

68

Astfel, prin întocmirea unor liste ale substanțelor a căror utilizare în produsele cosmetice este interzisă și prin reglementarea utilizării anumitor substanțe în asemenea produse, Regulamentul nr. 1223/2009 urmărește să garanteze, la nivelul Uniunii, faptul că produsele cosmetice conforme cu Regulamentul nr. 1223/2009 și puse la dispoziție pe piață nu sunt compuse din substanțe a căror periculozitate este dovedită și asigură, prin urmare, un nivel înalt de protecție a sănătății umane.

69

În plus, din moment ce utilizarea în produsele cosmetice a substanțelor autorizate este reglementată în mod strict în anexele la Regulamentul nr. 1223/2009, prin indicarea tipului de produse sau a părților corpului cărora li se adresează substanța și a concentrației maxime a substanței respective în preparatele gata de utilizare, produsele cosmetice care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din acest regulament nu pot prezenta un „risc grav pentru sănătatea umană”, în sensul articolului 27 alineatul (1) din regulamentul menționat, decât în împrejurări delimitate.

70

În acest context, pentru a concilia cele două obiective urmărite de Regulamentul nr. 1223/2009 și ținând seama de salvgardările instituite prin listele întocmite în anexele II‑VI la acest regulament, domeniul de aplicare al articolului 27 alineatul (1) din același regulament este în mod necesar limitat, astfel încât acesta nu permite atingerile disproporționate, chiar și temporare, aduse liberei circulații a produselor cosmetice și nu poate, din acest motiv, decât să privească produse cosmetice determinate și avute în vedere în mod individual.

71

Dificultățile practice invocate de guvernul francez nu repun în discuție această interpretare a articolului 27 alineatul (1).

72

Primo, trebuie să se constate că preocupările acestui guvern cu privire la numărul de produse care pot fi vizate de o măsură provizorie adoptată în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 nu sunt întemeiate. Astfel, după cum rezultă din cuprinsul punctului 69 din prezenta hotărâre, riscul grav pentru sănătatea umană care poate conduce la adoptarea de către autoritatea competentă dintr‑un stat membru a unei măsuri de salvgardare provizorie în temeiul articolului 27 alineatul (1) din acest regulament nu privește, din principiu, decât un număr foarte limitat de produse cosmetice care fac parte dintr‑o anumită categorie de produse cosmetice, destinate unei anumite utilizări și anumitor părți ale corpului și care conțin o substanță într‑o anumită concentrație. Prin urmare, interpretarea acestei dispoziții în sensul că permite numai adoptarea unor măsuri provizorii individuale privind unu sau mai multe produse concrete introduse pe piață nu are drept consecință obligarea autorităților naționale să adopte un număr disproporționat de măsuri provizorii și nu generează o supraîncărcare administrativă pentru aceste autorități sau pentru Comisie.

73

Secundo, chiar dacă Regulamentul nr. 1223/2009 nu prevede un mecanism de autorizare prealabilă a introducerii pe piață a produselor cosmetice, mecanismele prevăzute de acest regulament permit autorităților competente ale statelor membre să identifice rapid produsele destinate aceleiași utilizări și care conțin o anumită substanță și să adopte, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009, măsurile provizorii adecvate pentru a se asigura că produsul sau produsele în cauză sunt retrase, rechemate sau că disponibilitatea lor este restricționată într‑un alt mod.

74

Astfel, pe de o parte, Regulamentul nr. 1223/2009 instituie mecanisme de centralizare și de schimb de informații cu privire la produsele cosmetice, care asigură, datorită cooperării administrative dintre autoritățile competente ale statelor membre, precum și cu Comisia, ca aceste informații să fie accesibile cu rapiditate și cu ușurință pentru autoritățile naționale competente.

75

Așadar, autoritățile menționate sunt obligate, conform articolului 30 din acest regulament, să coopereze pentru a asigura verificarea dosarului cu informații furnizat, în temeiul articolului 11 din regulamentul menționat, pentru fiecare produs cosmetic pus la dispoziție pe piață de către persoana responsabilă. În plus, informațiile prevăzute la articolul 13 din Regulamentul nr. 1223/2009, care sunt transmise Comisiei și centralizate de aceasta, trebuie, în cadrul cooperării instituite la articolul 29 din acest regulament, să facă obiectul unui schimb pentru a fi utilizate, dacă este necesar, în scopul supravegherii pieței în cadrul articolelor 25-27 din același regulament.

76

Pe de altă parte, autoritățile competente ale statelor membre în care un produs care conține o substanță este pus la dispoziție pe piață pot, în temeiul articolului 24 din Regulamentul nr. 1223/2009, să solicite persoanei responsabile să comunice o listă cu toate produsele cosmetice pentru care este responsabilă și care conțin aceeași substanță.

77

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 trebuie interpretat în sensul că nu permite autorității competente a unui stat membru să adopte măsuri provizorii generale care să se aplice unei categorii de produse care conțin aceeași substanță.

78

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită Curții în esență să se pronunțe cu privire la calificarea care trebuie dată scrisorii din 27 noiembrie 2019 și, în ipoteza în care această scrisoare ar fi calificată drept „act pregătitor” al deciziei prin care Comisia stabilește dacă o măsură provizorie a unui stat membru este sau nu justificată în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1223/2009 și în care, în consecință, Comisia nu ar fi adoptat o decizie definitivă, cu privire la modalitățile de control de către instanța națională a unei astfel de măsuri provizorii.

79

Prin intermediul întrebărilor a patra-a șasea, în ipoteza în care scrisoarea din 27 noiembrie 2019 ar fi calificată drept „decizie a Comisiei”, în temeiul articolului 27 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1223/2009, instanța de trimitere ridică problema condițiilor de contestare a legalității acestei decizii și pe cea a consecințelor care decurg din acestea pentru validitatea măsurii naționale provizorii.

80

Aceste întrebări se întemeiază pe premisa potrivit căreia articolul 27 din Regulamentul nr. 1223/2009 este aplicabil în cadrul litigiului principal. Or, din răspunsul dat la cea de a treia întrebare preliminară rezultă că articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1223/2009 nu permite autorității competente a unui stat membru să adopte măsuri provizorii generale care să se aplice unei categorii de produse care conțin aceeași substanță, așa încât decizia din 13 martie 2019 nu intră sub incidența acestei dispoziții.

81

Rezultă că, ținând seama de răspunsul dat la a treia întrebare, nu este necesar să se răspundă la prima, la a doua și la a patra-a șasea întrebare.

82

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice trebuie interpretat în sensul că nu permite autorității competente a unui stat membru să adopte măsuri provizorii generale care să se aplice unei categorii de produse care conțin aceeași substanță.