Cauza C‑565/16
Procedura inițiată de Alessandro Saponaro și de Kalliopi‑Chloi Xylina
(cerere de decizie preliminară formulată de Eirinodikeio Lerou)
„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Instanța unui stat membru sesizată cu o cerere de încuviințare a renunțării la moștenire în numele unui copil minor – Competență în materie parentală – Prorogare de competență – Articolul 12 alineatul (3) litera (b) – Acceptare a competenței – Condiții”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 aprilie 2018
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești–Regulamentul nr. 2201/2003–Domeniu de aplicare–Noțiunea „materii civile”–Măsuri referitoare la exercitarea răspunderii părintești–Încuviințare a renunțării la moștenire în numele unui copil minor–Includere–Neaplicabilitatea Regulamentului nr. 650/2012
[Regulamentul nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 1 alin. (1) lit. (b), alin. (2) lit. (e) și alin (3) lit. (f)]
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești–Regulamentul nr. 2201/2003–Competență în materia răspunderii părintești–Prorogare de competență–Competență acceptată în mod expres sau în mod neechivoc de către părți–Întindere–Cerere comună a ambilor părinți ai unui copil minor la aceeași instanță–Includere
[Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 12 alin. (3) lit. (b)]
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești–Regulamentul nr. 2201/2003–Competență în materia răspunderii părintești–Prorogare de competență–Competență acceptată în mod expres sau în mod neechivoc de către părți–Noțiunea „părți”–Procurorul care, potrivit dreptului național, este din oficiu parte în procedură–Includere
[Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 12 alin. (3) lit. (b)]
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești–Regulamentul nr. 2201/2003–Competență în materia răspunderii părintești–Prorogare de competență–Competență acceptată în mod expres sau în mod neechivoc de către părți–Acceptare care trebuie să existe la momentul depunerii actului de sesizare a instanței–Fapte ulterioare datei la care a fost sesizată o instanță care pot dovedi lipsa acceptării la această dată–Opoziția procurorului care este din oficiu parte în procedură
[Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 12 alin. (3) lit. (b)]
Cooperare judiciară în materie civilă–Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești–Regulamentul nr. 2201/2003–Competență în materia răspunderii părintești–Prorogare de competență–Competență acceptată în mod expres sau în mod neechivoc de către părți–Întindere–Cerere de încuviințare a renunțării la moștenire în numele unui copil minor depusă împreună de părinții acestuia–Includere–Condiții
[Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 12 alin. (3) lit. (b)]
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 16-19)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 25)
A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 26-29)
În ceea ce privește data la care trebuie dată acceptarea de către părțile la procedură, respectiv data la care instanța este sesizată, rezultă din articolul 16 din Regulamentul nr. 2201/2003 că această dată corespunde, în principiu, celei de depunere la instanță a actului de sesizare sau a altui act echivalent (Hotărârea din 1 octombrie 2014, E.,C‑436/13, EU:C:2014:2246, punctul 38, și Hotărârea din 12 noiembrie 2014, L,C‑656/13, EU:C:2014:2364, punctul 55).
Survenirea anumitor fapte la o dată ulterioară celei la care instanța a fost sesizată poate totuși să dovedească faptul că acceptarea prevăzută la articolul 12 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003 lipsea la această dată. Astfel, în Hotărârea din 12 noiembrie 2014, L (C‑656/13, EU:C:2014:2364, punctele 56 și 57), Curtea a considerat că existența unui acord expres sau cel puțin univoc în sensul acestei dispoziții nu poate fi stabilită în mod vădit în cazul în care instanța în cauză este sesizată la inițiativa numai a uneia dintre părțile din procedură, iar ulterior, cealaltă parte din procedură contestă, încă de la momentul primului act care îi incumbă în cadrul acestei proceduri, competența instanței sesizate.
În mod similar, într‑o situație în care procurorul este considerat, potrivit dreptului național aplicabil, ca fiind din oficiu parte într‑o procedură privind răspunderea părintească, opoziția, exprimată de această parte față de alegerea instanței de către părinții copilului în cauză ulterior datei la care a fost sesizată instanța, împiedică recunoașterea acceptării prorogării de competență de către toate părțile din procedură de la această dată. În schimb, în lipsa unei asemenea opoziții, acordul acestei părți poate fi considerat ca fiind implicit, iar condiția de acceptare a prorogării de competență, în mod neechivoc de către toate părțile din procedură de la data la care instanța menționată a fost sesizată, poate fi considerată ca fiind îndeplinită.
(a se vedea punctele 30-32)
Într‑o situație precum cea din litigiul principal, în care părinții unui copil minor, care locuiesc în mod obișnuit cu acesta din urmă într‑un stat membru, au depus în numele acestui copil o cerere de încuviințare a renunțării la moștenire la instanța unui alt stat membru, articolul 12 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, trebuie interpretat în sensul că:
|
– |
depunerea efectuată împreună de părinții copilului la instanța aleasă constituie o acceptare neechivocă de către aceștia a acestei instanțe; |
|
– |
procurorul, care, potrivit dreptului național, este de plin drept parte în procedura introdusă de părinți, este parte în procedură în sensul articolului 12 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 2201/2003. Opoziția exprimată de această parte față de alegerea instanței făcută de părinții copilului după data la care această instanță a fost sesizată împiedică recunoașterea acceptării prorogării de competență de către toate părțile din procedură la această dată. În lipsa unei astfel de opoziții, acordul acestei părți poate fi considerat ca fiind implicit, iar condiția acceptării prorogării de competență în mod neechivoc de către toate părțile din procedură la data la care instanța menționată este sesizată poate fi considerată ca fiind îndeplinită și |
|
– |
împrejurarea că ultimul domiciliu al defunctului, patrimoniul său, obiect al succesiunii, și pasivul succesiunii se aflau în statul membru de care aparține instanța aleasă permite, în lipsa unor elemente care tind să demonstreze că prorogarea de competență riscă să aibă un impact negativ asupra situației copilului, să se considere că o asemenea prorogare de competență este în interesul superior al copilului. |
(a se vedea punctul 40 și dispozitivul)