Hotărârea Curții (Camera a treia) din 19 februarie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione – Italia) – Athesia Druck Srl/Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate

(Cauza C-1/08) (1)

(A șasea directivă TVA - Articolul 9 alineatul (2) litera (e) - Articolul 9 alineatul (3) litera (b) - A treisprezecea directivă TVA - Articolul 2 - Locul prestării de servicii - Servicii de publicitate - Restituirea TVA - Reprezentant fiscal)

2009/C 90/08

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Corte suprema di cassazione

Părțile din acțiunea principală

Recurentă: Athesia Druck Srl

Intimați: Ministero delle Finanze, Agenzia delle Entrate

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – Corte suprema di cassazione (Italia) – Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) – Servicii de publicitate – Stabilirea locului serviciului – Serviciu prestat de către o întreprindere cu sediul pe teritoriul Comunității, în favoarea unei întreprinderi stabilite într-un stat terț, dar care are un reprezentant fiscal pe teritoriul unui stat membru

Dispozitivul

În ceea ce privește serviciile de publicitate, atunci când clientul prestării este stabilit în afara teritoriului Comunității Europene, locul prestării este, în principiu, potrivit articolului 9 alineatul (2) litera (e) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin A zecea directivă 84/386/CEE a Consiliului din 31 iulie 1984, stabilit la sediul clientului. Cu toate acestea, statele membre pot recurge la posibilitatea prevăzută la articolul 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, stabilind locul prestării de servicii în cauză, prin derogare de la principiul menționat, pe teritoriul statului membru respectiv.

Dacă se recurge la posibilitatea prevăzută la articolul 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, o prestare de servicii de publicitate efectuată de un prestator stabilit în Comunitatea Europeană în favoarea unui client stabilit într-un stat terț, indiferent dacă acest client este clientul final sau clientul intermediar, este considerată a fi efectuată în Comunitatea Europeană, cu condiția ca utilizarea și exploatarea efective, în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, să aibă loc pe teritoriul statului membru respectiv. Aceasta este situația, în ceea ce privește prestarea de servicii de publicitate, atunci când mesajele publicitare care fac obiectul prestării de servicii sunt difuzate din statul membru respectiv.

Articolul 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, nu poate conduce la impozitarea prestării serviciilor de publicitate asigurate de un prestator de servicii stabilit în afara Comunității Europene pentru propriii săi clienți, chiar dacă acest prestator de servicii ar fi avut calitatea de client intermediar în temeiul unei prestări de servicii anterioare, din moment ce o astfel de prestare nu intră în domeniul de aplicare al articolului 9 alineatul (2) litera (e) din această directivă și, mai general, al articolului 9 din directiva menționată în ansamblul său, dispoziții la care face trimitere în mod expres articolul 9 alineatul (3) litera (b) din aceeași directivă.

Caracterul impozabil al prestării în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din A șasea directivă 77/388, astfel cum a fost modificată, nu se opune dreptului persoanei impozabile la restituirea TVA-ului atunci când aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 din A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității.

Numirea unui reprezentant fiscal rămâne, în sine, fără incidență asupra caracterului impozabil sau neimpozabil al serviciilor primite sau prestate de către persoana reprezentată.

(1)  JO C 64, 8.3.2008.