C_2022275RO.01001101.xml

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impactul COVID-19 asupra drepturilor fundamentale și a statului de drept în întreaga UE și viitorul democrației”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 275/02)

Raportor:	José Antonio MORENO DÍAZ
Raportor:	Cristian PÎRVULESCU

Decizia Adunării Plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	10.2.2022
Data adoptării în sesiunea plenară	23.2.2022
Sesiunea plenară nr.	567
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	205/7/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE își exprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește modul în care pandemia de COVID-19 afectează viața, siguranța, bunăstarea și demnitatea tuturor persoanelor care locuiesc în UE. De asemenea, este foarte îngrijorat de impactul COVID-19 asupra persoanelor și comunităților din întreaga lume, în special în țările care nu dispun de o infrastructură sanitară, socială și educațională adecvată pentru a face față pandemiei.

1.2.

Răspunsul UE și al statelor membre trebuie să abordeze vulnerabilitățile sistemice ale infrastructurii sanitare a Europei în condițiile unei mobilități sporite și ale unei probabilități mai mari de apariție a unor boli zoonotice periculoase. În plus, eforturile de a combate pandemia ar trebui să meargă mână în mână cu instituirea unui sistem adecvat de sprijin social și economic, pentru a atenua efectele perturbatoare ale acesteia.

1.3.

Așa cum a afirmat anterior CESE, Uniunea Europeană se bazează pe valori europene comune, în niciun caz negociabile: respectarea demnității umane și a drepturilor omului, libertate, democrație, egalitate și statul de drept (1). Aceste valori nu pot fi uitate atunci când UE și statele sale membre se confruntă cu o situație de urgență și cu efectele acesteia în ceea ce privește provocările economice, sociale și educaționale. Chiar dacă răspunsul la criza actuală trebuie să fie prompt și justifică anumite măsuri temporare excepționale, acestea nu pot contraveni statului de drept și nu pot pune în pericol democrația, separarea puterilor în stat și drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni (2).

1.4.

UE ar trebui să își alinieze politicile, strategiile și programele pentru a urmări o redresare echitabilă și cuprinzătoare în urma crizei, în vederea asigurării unei convergențe ascendente a standardelor medicale, sociale, economice și democratice. În contextul eforturilor depuse prin intermediul instrumentului NextGenerationEU de a repara daunele economice și sociale imediate cauzate de pandemia de coronavirus, CESE își reafirmă sprijinul pentru propunerea Comisiei privind un regulament de instituire a unui nou instrument care ar permite adoptarea de măsuri economice corective față de statele membre care comit încălcări grave și repetate ale valorilor enumerate la articolul 2 (3). În plus, avem nevoie de o noțiune mai amplă a statului de drept, care să cuprindă protejarea drepturilor fundamentale și să garanteze democrația pluralistă. Statul de drept se află într-o relație tripartită interdependentă și inseparabilă cu drepturile fundamentale și democrația.

1.5.

Instituțiile UE și guvernele statelor membre ar trebui să folosească instituțiile de dialog social și civic existente pentru a implica pe deplin organizațiile societății civile și partenerii sociali în crearea unui spațiu democratic pluralist, în care să fie bine-venite viziuni diferite și critici, cu mecanisme de protecție pentru a limita proliferarea știrilor false și a discursurilor extremiste și conspiraționiste, nejustificate și nejustificabile, care contravin drepturilor omului.

1.6.

Guvernele ar trebui să identifice în mod clar temeiul juridic pentru măsurile adoptate. Orice reformă a legislației existente privind urgențele sanitare și a normelor conexe sau introducerea unor norme noi, inclusiv în vederea pregătirii pentru viitoare pandemii, ar trebui să stabilească limite și condiții explicite și să prevadă în mod explicit controlul parlamentar și jurisdicțional al proporționalității măsurilor și al conformității lor cu standardele interne și internaționale privind drepturile omului.

1.7.

Normele și politicile aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 ar trebui să fie clare, coerente și consecvente, pe cât posibil, și să îndeplinească următoarele condiții: furnizarea de informații cu privire la acestea în timp util; implicarea și consultarea societății civile, inclusiv a partenerilor sociali, în vederea elaborării normelor și politicilor; includerea unor temeiuri bazate pe dovezi. De asemenea, principiul clarității ar trebui să orienteze instituirea unor mecanisme previzibile – care să cuprindă toate măsurile de protecție democratică de fond și de procedură necesare – pentru o pregătire suficientă în vederea unui răspuns coordonat la potențialele viitoare pandemii, crize de sănătate sau dezastre naturale. Normele, politicile și orice informații relevante legate de acestea ar trebui să fie accesibile tuturor segmentelor societății, inclusiv minorităților lingvistice. Atunci când trebuie efectuate modificări la nivel de politică, acestea ar trebui anunțate cu suficient timp înainte, printr-o varietate de canale oficiale și publice, pentru a oferi populației timp să se pregătească și să își adapteze în consecință comportamentul.

1.8.

Miniștrii guvernamentali însărcinați cu introducerea de măsuri de combatere a pandemiei ar trebui să prezinte în mod regulat rapoarte parlamentelor. Parlamentele statelor membre ar trebui să înființeze comitete, comisii sau grupuri care să examineze măsurile legate de COVID-19 și să prezinte rapoarte periodice parlamentelor și adunărilor reprezentative locale și regionale. De asemenea, dezbaterile parlamentare asupra acestor rapoarte și răspunsuri ale guvernelor ar trebui să fie obligatorii, pentru a se asigura supravegherea acțiunii guvernamentale. Statele ar trebui să asigure accesul la justiție garantând un sistem judiciar independent, permițând activitatea online și la distanță a instanțelor și oferind totodată asistență justițiabililor și martorilor vulnerabili sau persoanelor care fac obiectul unor proceduri penale sau civile.

1.9.

Drepturile fundamentale, statul de drept și respectarea democrației sunt prevăzute în Tratatul UE, în Carta europeană a drepturilor fundamentale și în angajamentele juridice internaționale asumate de toate statele membre ale UE în condiții de suveranitate. În temeiul dreptului internațional, fiecare stat are obligația de a respecta, proteja și susține drepturile omului. Aceste valori sunt fundamentale, interdependente și se consolidează reciproc. Ele țin de obligații internaționale, nu de ideologie. Prin urmare, deși dezbaterile pe marginea procedurilor pentru cea mai bună punere în aplicare a drepturilor omului constituie un exercițiu rațional, principiul respectării acestora nu ar trebui să facă obiectul unor dezbateri politice. În mod similar, autoritățile au obligația de a răspunde la crizele de sănătate publică. Autoritățile trebuie să se asigure că răspunsurile pe care le oferă fac obiectul unor dezbateri democratice corespunzătoare, al unor consultări publice și al supravegherii parlamentare, ceea ce include și necesitatea de a aborda chestiunea știrilor false, inclusiv atunci când acestea vizează discreditarea unui oponent politic, ceea ce poate contribui la subminarea unui răspuns eficace la o urgență pandemică.

1.10.

CESE subliniază că, în ciuda celor mai bune intenții care stau la baza instrumentului NextGenerationEU și a planurilor naționale de redresare și reziliență, precum și a deschiderii Comisiei Europene de a implica organizațiile societății civile, partenerii sociali și părțile interesate, nivelul de participare efectivă continuă să fie în mare parte insuficient, iar procesele nu au permis ca punctele de vedere ale OSC să aibă un impact suficient (4). Există riscul ca, chiar dacă va fi pus în aplicare cu succes, planul să promoveze tranziția verde și digitală, stimulând creșterea pe termen mediu și lung, dar fără să amelioreze situația dificilă în care se află oamenii în prezent, confruntându-se cu șomajul, cu pierderea veniturilor și cu deteriorarea stării de sănătate, condițiilor de viață și de muncă, precum și cu adâncirea inegalităților. Planurile de reziliență ar trebui să facă imediat obiectul unor evaluări ale impactului distributiv, iar rezultatele ar trebui discutate cu organizațiile societății civile, cu partenerii sociali și cu părțile interesate de la nivel național și european.

1.11.

CESE subliniază legătura dintre protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale și dezvoltarea și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Așa cum s-a afirmat anterior, bunăstarea și drepturile fundamentale ale cetățenilor ar trebui construite în jurul unui model social comun și coerent, suficient de flexibil pentru a ține seama de diferitele tradiții și experiențe naționale, în conformitate cu valorile, principiile și obiectivele tratatului, ale pilonului și ale consensului său reînnoit și orientat spre viitor (5). Monitorizarea punerii în aplicare a Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să țină seama de efectele perturbatoare pe scară largă ale pandemiei.

1.12.

Pandemia este o criză mondială care va avea cu siguranță consecințe de durată, dar inegale, asupra diferitelor segmente ale populației. Sprijinirea populațiilor vulnerabile ar trebui să fie o prioritate, în conformitate cu principiul „a nu lăsa pe nimeni în urmă” și ar trebui să se acorde o atenție deosebită lucrătorilor vulnerabili și respectării principiului 14 din Pilonul european al drepturilor sociale privind venitul minim. Sprijinul pentru întreprinderile afectate de pandemie ar trebui, de asemenea, intensificat, în special pentru întreprinderile care au fost afectate în mod disproporționat și pentru cele care întâmpină dificultăți în a-și continua activitatea, de exemplu IMM-urile. Efectele asupra întreprinderilor din economia socială, grav afectate de criză, ar trebui, de asemenea, abordate (6).

1.13.

CESE consideră că Planul de acțiune pentru democrația europeană ar trebui să includă o inițiativă la scară largă de promovare a educației în domeniul democrației și al drepturilor fundamentale, aceasta fiind o dimensiune importantă pentru protejarea valorilor democratice și a cetățeniei active. Inițiativa ar trebui să aibă caracter incluziv și să se adreseze tuturor cetățenilor, în special tinerilor.

2. Statul de drept

2.1.

Există criterii clare pentru evaluarea conformității oricărei acțiuni a statului cu principiile statului de drept și este esențial ca aceste principii să fie respectate în perioade obișnuite, și cu atât mai mult în situații de urgență. Aceste criterii sunt legalitatea, securitatea juridică, interzicerea utilizării arbitrare a atribuțiilor executive și responsabilitatea guvernelor față de lege, care sunt garantate prin control judiciar și parlamentar (7). Utilizarea atribuțiilor de urgență trebuie să fie necesară, proporțională și temporară și trebuie să se încadreze întotdeauna nu numai în limitele dreptului constituțional al țării în cauză, ci și în standardele stabilite prin dreptul european și internațional.

2.2.

Pandemia de COVID-19 ridică provocări complexe pentru sistemele juridice, politice, sociale, de sănătate și de învățământ din toate statele membre. Într-un mediu atât de dificil, menținerea unui nivel ridicat de conformitate cu statul de drept poate părea un deziderat nerealizabil. Totuși, noile dovezi din Europa și din afara acesteia arată că statele care au menținut un proces de politică și legislativ care respectă statul de drept au reușit o gestionare mai bună a situației de urgență sanitară, cu rate inferioare de mortalitate și de infectare, dar și cu niveluri mai ridicate de încredere în guvern, ceea ce este esențial pentru un răspuns cât mai eficace la criză (8). Principiile statului de drept ar trebui să ghideze orice guvern democratic să reacționeze în mod legitim și eficace la criza sanitară actuală și, eventual, la o criză similară în viitor.

2.3.

În ceea ce privește răspunsurile la pandemie ale statelor membre, s-au înregistrat preocupări în ceea ce privește trei principii esențiale aflate la baza statului de drept: (1) principiul legalității; (2) principiul securității juridice; și (3) principiul responsabilității față de lege (9).

2.4.

Din punctul de vedere al legalității, au fost identificate o serie de probleme legate de răspunsurile guvernelor, la nivel național și subnațional; acestea includ: acțiuni întreprinse fără temei juridic sau autorizație legislativă; declararea și/sau prelungirea „stării de urgență” cu încălcarea evidentă a cadrelor constituționale naționale; utilizarea temeiurilor juridice de către puterea executivă în moduri care nu respectă intenția legiuitorului; și restricții privind drepturile fundamentale adoptate cu încălcarea evidentă a dispozițiilor constituționale sau internaționale privind drepturile omului.

2.5.

În ceea ce privește securitatea juridică, măsurile naționale problematice în acest sens includ introducerea de măsuri restrictive cu o interpretare neclară, contradicțiile dintre politica guvernamentală și măsurile juridice care stau la baza acesteia și modificări atât de frecvente ale legislației, încât cetățeanului obișnuit îi este extrem de greu să înțeleagă ce are voie și ce nu are voie să facă. Într-o situație de urgență, riscul și insecuritatea sunt accentuate, iar publicul așteaptă să primească de la guvern – și de la autoritățile publice în general – orientări clare privind ceea ce este permis sau nu de lege.

2.6.

În ceea ce privește răspunderea în fața legii, se constată probleme la nivelul supravegherii parlamentare și judiciare a acțiunilor guvernamentale privind pandemia de COVID-19, concretizate în marginalizarea parlamentelor. Înainte de februarie 2021, mai puțin de jumătate dintre statele membre ale UE instituiseră comitete parlamentare specializate, publicaseră rapoarte sau programaseră dezbateri regulate privind măsurile legate de pandemia de COVID-19, iar măsurile guvernamentale fuseseră supravegheate (de exemplu, printr-o dezbatere sau un vot în parlament) sau modificate de parlamente în mai puțin de o treime din cazuri (10). Controlul judiciar este procesul prin care instanțele se asigură că guvernele acționează conform legii și este deosebit de important în perioade de criză, când este posibil ca drepturile fundamentale să fie restrânse în mod semnificativ. La nivelul UE s-au exprimat o serie de preocupări în ceea ce privește eficacitatea controlului judiciar și a accesului la justiție în contextul măsurilor legate de pandemia de COVID-19 (11). Închiderea instanțelor sau limitarea accesului în instanță la anumite tipuri de proceduri a afectat în mod negativ capacitatea cetățenilor de a-și soluționa litigiile și a subminat accesul la justiție, mai ales în cazurile în care cei mai vulnerabili membri ai societății au fost afectați în mod disproporționat de măsurile introduse ca răspuns la pandemie. Sistemele judiciare din majoritatea statelor membre au fost slab pregătite pentru criză din cauza nivelului scăzut de digitalizare și deoarece unele părți ale societății, în special grupurile vulnerabile, nu dispuneau de informații suficiente cu privire la modul în care funcționează sistemul judiciar, în consecință neavând acces la acesta.

2.7.

Se poate concluziona că statul de drept poate sta la baza celor mai eficace acțiuni adoptate ca răspuns la situațiile de urgență publică (12) și că acesta este o valoare esențială nu numai în perioade obișnuite, ci și, în special, în situații de criză. În contextul eforturilor depuse prin intermediul instrumentului NextGenerationEU de a repara daunele economice și sociale imediate cauzate de pandemia de coronavirus, CESE își reafirmă sprijinul pentru propunerea Comisiei privind un regulament de instituire a unui nou instrument care ar permite adoptarea de măsuri economice corective față de statele membre care comit încălcări grave și repetate ale valorilor enumerate la articolul 2 (13).

3. Drepturile fundamentale

3.1.

Pandemia de COVID-19 a exercitat o presiune uriașă asupra tuturor instituțiilor și infrastructurilor care sprijină și protejează drepturile fundamentale în UE. Deteriorarea rapidă a serviciilor medicale și criza socioeconomică la scară largă au pus în pericol viața, sănătatea și bunăstarea majorității persoanelor de pe continent și au sporit riscul de sărăcie. Acestea au avut un impact în special asupra anumitor grupuri afectate de perturbarea concretă și constantă a serviciilor sociale ca urmare a subfinanțării lor pe termen lung și a lipsei de pregătire a sistemului pentru a face față crizelor. În acest sens, CESE își reiterează solicitarea privind un cadru european obligatoriu pentru un venit minim decent în Europa (14).

3.2.

UE și statele sale membre ar trebui să se implice într-o reflecție societală profundă privind originile crizei și privind motivele pentru care majoritatea sistemelor europene de sănătate au fost pe cale să se prăbușească din cauza pandemiei. Anii de politici de austeritate au condus la o tendință generală de renunțare la investițiile în sectorul sănătății și în alte sectoare sociale esențiale (asistența pentru persoanele dependente și vulnerabile, aziluri etc.), creând o bombă cu ceas care a explodat la apariția unei provocări sanitare majore. În contextul Conferinței privind viitorul Europei, toți cei implicați ar trebui să fie încurajați să tragă învățăminte din această criză, pentru a pune bazele reconstrucției statului bunăstării. Reziliența este un cuvânt gol dacă nu sunt depuse toate eforturile pentru construirea unui model societal european regenerat, care să pună accentul pe persoane. UE trebuie să fie pregătită pentru viitoarele crize din punctul de vedere al procesului decizional, al transparenței procedurilor, politicilor și resurselor financiare.

3.3.

Protejarea drepturilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a fost îngreunată de criză și de implementarea răspunsurilor politice la aceasta, în special a celor legate de furnizarea de asistență medicală, nediscriminare, egalitatea de gen, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă și drepturile persoanelor cu dizabilități, precum și condiții echitabile de muncă și securitate și asistență socială. Din păcate, în domeniul egalității de gen, femeile au fost subreprezentate în structurile decizionale ad-hoc instituite pentru a combate COVID-19, iar multe evaluări ale impactului nu au cuprins perspectiva de gen. De asemenea, este necesar să se recunoască în mod explicit impactul disproporționat al pandemiei și al măsurilor aferente din punctul de vedere al genului.

3.4.

Drepturile copiilor, în special în ceea ce privește accesul la educație și la sprijin social, reprezintă o preocupare majoră pentru Comitet. Astfel cum CESE a propus deja, ar trebui să se acorde o atenție deosebită impactului pandemiei de COVID-19 asupra drepturilor, bunăstării și dezvoltării intelectuale și emoționale a copiilor (15).

3.5.

CESE reiterează recomandarea pe care a făcut-o în avizul său privind noua „Strategie pentru consolidarea aplicării Cartei drepturilor fundamentale în UE”, potrivit căreia Comisia ar trebui să se concentreze în raportul pe 2022 pe efectele pandemiei de COVID-19 asupra drepturilor fundamentale, în special asupra celor legate de bunăstarea socioeconomică (16).

3.6.

UE are responsabilitatea majoră de a promova și a proteja drepturile omului în întreaga lume. În contextul pandemiei de COVID-19, CESE consideră, de asemenea, că UE ar putea face mai multe pentru a ajuta lumea să gestioneze pandemia de COVID-19. CESE salută și sprijină eforturile depuse de UE pentru a asigura răspunsul de urgență la nevoile umanitare, consolidând sistemele de sănătate, de alimentare cu apă și de salubritate și combătând consecințele sociale și economice ale pandemiei.

3.7.

Pe termen scurt, ar trebui alocate mai multe resurse pentru a asigura un acces echitabil și pe scară largă la vaccinuri. Cele 100 de milioane de doze de vaccin promise de UE nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor stringente ale majorității populației de pe glob (17). Fiind principalul exportator de vaccinuri din lume, UE trebuie să fie pregătită să își schimbe abordarea. Vaccinurile trebuie produse pe scară mai largă și în cantități mai mari, pentru ca țările din afara UE să poată atinge niveluri sigure de vaccinare. În sensul nevoii menționate anterior de a construi un nou model economic și social european, toți actorii europeni ar trebui să se implice într-o reflecție profundă asupra obiectivelor finale ale pieței unice și ale politicilor aferente. Acest proces de reflecție ar trebui să se axeze pe oameni și să ia în considerare noțiunile de bunuri publice, sănătate colectivă și modalități alternative de măsurare a bogăției, inclusiv pe baza propunerilor făcute de partenerii sociali (18).

3.8.

Ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru a promova și a proteja drepturile sociale fundamentale, ca o modalitate directă și eficace de abordare a efectelor negative ale pandemiei asupra sănătății, societății, economiei și educației. Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui considerat o evoluție firească a politicii de protecție a drepturilor sociale fundamentale.

3.9.

Mandatul Agenției pentru Drepturi Fundamentale și domeniul de aplicare al rapoartelor CE privind statul de drept ar trebui extinse pentru a acoperi pe deplin și a permite monitorizarea adecvată a respectării acestor drepturi sociale fundamentale.

3.10.

CESE subliniază legătura dintre protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale și dezvoltarea și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Așa cum s-a afirmat anterior, bunăstarea și drepturile fundamentale ale cetățenilor ar trebui construite în jurul unui model social comun și coerent, precum și suficient de flexibil pentru a ține seama de diferitele tradiții și experiențe naționale, în conformitate cu valorile, principiile și obiectivele tratatului, ale pilonului și ale consensului său reînnoit și orientat spre viitor (19). Monitorizarea punerii în aplicare a Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să țină seama de efectele perturbatoare pe scară largă ale pandemiei.

4. Viitorul democrației

4.1.

Pandemia este un fenomen global, la fel ca și consecințele sale politice și democratice. Potrivit unui studiu recent, impactul asupra stării democrației este foarte grav și include: un număr de țări care se deplasează într-o dimensiune autoritară, care îl depășește pe cel al țărilor care se îndreaptă într-o direcție democratică; regresul democratic care are loc în unele dintre cele mai mari țări; integritatea electorală pusă sub semnul întrebării în mai multe țări; regresul democratic care se bucură adesea de sprijin popular; consolidarea autoritarismului în regimurile nedemocratice; și criza sanitară prelungită, care tinde să normalizeze restricțiile care afectează libertățile fundamentale (20). UE ar trebui să ia în considerare aceste tendințe globale care au un impact asupra propriilor politici globale și regionale și să-și asume un rol de model democratic la nivel mondial.

4.2.

Viitorul democrației și viitorul UE sunt interconectate. UE a fost construită ca un instrument de pace și de cooperare și, foarte important, ca un instrument al democrației, în toate fazele sale. Trebuie să ne asigurăm că numeroasele provocări și tensiuni generate de pandemie nu afectează calitatea și performanța sistemelor noastre democratice și, la fel de important, angajamentul nostru de a construi o Uniune integrată, democratică, socială și prosperă. Aceasta implică, printre altele, faptul că legislația europeană ar trebui să aibă prioritate față de legislația națională, în conformitate cu tratatele.

4.3.

De la începutul anului 2020, când pandemia de COVID-19 s-a răspândit în Europa cu consecințe devastatoare, s-a folosit o gamă vastă de instrumente de politică pentru combaterea acesteia. În cea mai mare parte a cazurilor, s-au implementat măsuri medicale, de urgență și administrative, în diferite regimuri de urgență, cu diferite conținuturi și durate.

4.4.

În mai multe state membre ale UE s-au exprimat preocupări semnificative privind motivele și efectele acestor regimuri de urgență. Ele au implicat marginalizarea adunărilor parlamentare și locale/regionale, lipsa de supraveghere a acțiunilor executive, limitarea informațiilor publice, lipsa de transparență, de participare și de dialog social, cheltuieli necontrolate și sprijin inadecvat pentru persoanele cele mai afectate, inclusiv pentru personalul medical. În țările cu vulnerabilități democratice deja semnificative, regimurile de urgență au avut un efect de accelerare a tendințelor anterioare (21). În țările cu sisteme democratice stabile, ele au pus sub semnul întrebării adaptabilitatea acestora la noile condiții și eficacitatea măsurilor aplicate.

4.5.

De asemenea, răspunsurile de politică au generat un nivel fără precedent de dezinformare și de opoziție față de măsurile de sănătate publică, de la limitarea mișcării persoanelor la tratamente și vaccinuri. Deși, în general, UE a reușit să sprijine cercetarea, achiziționarea și distribuirea de vaccinuri, eșecul său de a comunica acest lucru în mod clar întregii populații europene a contribuit la răspândirea știrilor false, în special de către grupurile anti-vaccin. Scenariile răspândite pe platformele de comunicare socială au devenit atât de pregnante, încât au afectat încrederea populației în sistemul de sănătate și în specialiștii din cadrul acestuia și au alimentat nemulțumirile față de cercetători, politicieni, membrii comunității academice și liderii societății civile care au susținut strategia de răspuns aprobată de OMS. Practic, a apărut o combinație între convingerile bazate pe teoria conspirației și o neîncredere accentuată în știința și tehnologia medicală, în special în vaccinuri. În general, OCDE a constatat că criza provocată de pandemia de COVID-19 a accelerat o tendință generală de scădere a încrederii publice în instituții, ceea ce a încurajat dezinformarea, polarizarea și reticența în ceea ce privește respectarea politicilor publice.

4.6.

În mai multe țări, aceste atitudini au ajutat partidele și organizațiile radicale de dreapta și pe cele eurosceptice să își mărească numărul de susținători. Pe măsură ce crizele medicale și socioeconomice continuă, mobilizarea și influența acestora vor continua să se consolideze (22).

4.7.

În toate țările, tensiunile generate de criza sanitară și economică au un potențial semnificativ de a provoca diviziuni între diferite grupuri și categorii sociale. Conform unui studiu recent, criza și consecințele sale i-au afectat în moduri diferite pe tineri și pe bătrâni, pe cei care spun că au de suferit pe plan economic și pe cei care cred că COVID-19 este în principal o criză de sănătate publică, precum și pe cei care consideră statul ca protector și cei care îl văd ca pe un factor de oprimare (23).

4.8.

UE și statele membre ar trebui să devină conștiente de riscurile pe care le va genera o criză prelungită. Principala provocare cu care se confruntă instituțiile UE și guvernele statelor membre constă în a putea consolida democrația, statul de drept și drepturile fundamentale în timpul pandemiei, în condițiile neîncrederii și ale criticilor. Scopul unei strategii democratice nu ar fi legitimarea elitelor politice și guvernamentale, ci menținerea eficacității răspunsurilor și promovarea pluralismului democratic, a sistemului adecvat de control și echilibru și a unor critici raționale, constructive și civice.

4.9.

În acest sens, instituțiile UE și guvernele statelor membre ar trebui să utilizeze instituțiile existente de dialog social și civic pentru a implica pe deplin și în mod transparent organizațiile societății civile, partenerii sociali și părțile interesate în crearea unui spațiu democratic pluralist, în care să fie binevenite viziuni și puncte de vedere critice diferite. CESE subliniază că, în ciuda celor mai bune intenții care stau la baza instrumentului NextGenerationEU și a planurilor naționale de redresare și reziliență, precum și a voinței Comisiei Europene de a implica organizațiile societății civile, partenerii sociali și părțile interesate, nivelul de participare efectivă continuă să fie în mare parte insuficient, iar procesele existente nu au permis ca punctele de vedere ale acestora să aibă un impact suficient.

4.10.

După cum a recomandat în avizul său privind Planul de acțiune european în domeniul democrației, pe lângă dimensiunile deja prezente în acesta, promovarea democrației europene ar trebui să cuprindă, printre altele, și încurajarea participării democratice la nivelul UE și la nivel național, regional și local; aceasta ar trebui să implice societatea civilă și să promoveze democrația cu toate componentele și domeniile ei, inclusiv democrația în materie de ocupare a forței de muncă. CESE consideră, de asemenea, că trebuie să se pună un accent mai puternic pe dialogul civil, care – în orice democrație – reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru a garanta o calitate optimă a deciziilor și pentru asumarea acestora, în conformitate cu articolul 11 din TUE (24).

4.11.

Bruxelles, 23 februarie 2022.

Președinta Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG

(1) Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană; Declarația dlui Luca Jahier, președinte al Comitetului Economic și Social European, și a dlui José Antonio Moreno Díaz, președintele Grupului privind drepturile fundamentale și statul de drept (FRRL), 15 aprilie 2020.

(2) Declarația Comitetului Economic și Social European, „Răspunsul UE la epidemia de COVID-19. Statele membre trebuie să fie mai solidare ca oricând”, 6 aprilie 2020.

(3) JO C 62, 15.2.2019, p. 173.

(4) Rezoluția CESE pe tema „Participarea societății civile organizate la planurile naționale de redresare și reziliență – Ce funcționează și ce nu funcționează?”, 25.2.2021 (JO C 155, 30.4.2021, p. 1).

(5) JO C 374, 16.9.2021, p. 38.

(6) Social Economy Europe, The Impact of COVID-19 on Social Economy Enterprises (Impactul pandemiei de COVID-19 asupra întreprinderilor din economia socială), iunie 2020.

(7) Consiliul Europei, Comisia pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), Respect for Democracy, Human Rights and the Rule of Law during States of Emergency: Reflections (Respectarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept în timpul stărilor de urgență – o serie de reflecții), Strasbourg, 19 iunie 2020, CDL-AD(2020)014.

(8) A se vedea, de exemplu, studiile globale și bazele de date comparative: CompCoRe cu concluzii în: Jasanoff, Sheila, Hilgartner, Stephen, A Stress Test for Politics: Insights from the Comparative Covid Response Project (CompCoRe) 2020, Verfassungsblog, 11 mai 2021, și Power and the COVID-19 Pandemic, Verfassungsblog Symposium, concluzii în: J. Grogan, Power, Law and the COVID-19 Pandemic: Part I și Part II în încheierea Power and the COVID-19 Pandemic Verfassungsblog Symposium (2021).

(9) J. Grogan, Extraordinary or extralegal responses? The rule of law and the COVID-19 crisis (Răspunsuri extraordinare și extrajudiciare? Statul de drept și criza provocată de pandemia de COVID-19) (Democracy Reporting International, mai 2021).

(10) J. Grogan, Extraordinary or extralegal responses? The rule of law and the COVID-19 crisis (Răspunsuri extraordinare și extrajudiciare? Statul de drept și criza provocată de pandemia de COVID-19) (Democracy Reporting International, mai 2021).

(11) J. Grogan, Extraordinary or extralegal responses? The rule of law and the COVID-19 crisis (Răspunsuri extraordinare și extrajudiciare? Statul de drept și criza provocată de pandemia de COVID-19) (Democracy Reporting International, mai 2021).

(12) J. Grogan și N. Weinberg, Principles to Uphold the Rule of Law and Good Governance in Public Health Emergencies (Principii de conservare a statului de drept și a bunei guvernanțe în situații de urgență sanitară) (RECONNECT Policy Brief, august 2020): https://reconnect-europe.eu/wp-content/uploads/2020/08/RECONNECTPB_082020B.pdf

(13) JO C 62, 15.2 2019, p. 173.

(14) JO C 190, 5.6.2019, p. 1. Acest aviz al CESE a primit un contra-aviz, care a fost respins, dar a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate.

(15) JO C 341, 24.8.2021, p. 50.

(16) JO C 341, 24.8.2021, p. 50.

(17) Concluziile Consiliului European privind COVID-19, 25 mai 2021.

(18) Supplementing GDP as a welfare measure: proposed joint list by the European social partners (Suplimentarea PIB-ului ca măsură de bunăstare: o listă comună de propuneri a partenerilor sociali), 3 martie 2021.

(19) JO C 374, 16.9.2021, p. 38.

(20) Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală (International IDEA), Raportul pe 2021 privind starea democrației la nivel global.

(21) A se vedea Petra Guasti, The Impact of the COVID-19 Pandemic in Central and Eastern Europe. The Rise of Autocracy and Democratic Resilience (Impactul pandemiei de COVID-19 în Europa Centrală și de Est. Accentuarea autocrației și reziliența democratică), Democratic Theory, vol. 7, nr. 2, iarna 2020: p. 47.

(22) A se vedea, de exemplu, José Javier Olivas Osuna și José Rama, COVID-19: A Political Virus? VOX’s Populist Discourse in Times of Crisis (COVID-19: un virus politic? Discursul populist al partidului VOX în vremuri de criză), Frontiers in Political Science, 18 iunie 2021.

(23) Ivan Krastev și Mark Leonard, Europe’s Invisible Divides: How COVID-19 is Polarizing European Politics (Frontierele nevăzute ale Europei. Cum polarizează COVID-19 politica europeană), ECFR Policy Brief, septembrie 2021.

(24) JO C 341, 24.8.2021, p. 56.