Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020

COM(2011) 398 final – 2011/0177 (APP)

și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor – Un buget pentru Europa 2020

COM(2011) 500 final

2012/C 229/06

Raportor: dl Stefano PALMIERI

Coraportor: dl Jacek KRAWCZYK

La 29 iunie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Sociale European și Comitetul Regiunilor – Un buget pentru Europa 2020

COM(2011) 500 final.

La 19 octombrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020

COM(2011) 398 final – 2011/0177 (APP).

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 7 mai 2012.

În cea de-a 481-a sesiune plenară, care a avut loc la 23 și 24 mai 2012 (ședința din 24 mai 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 165 de voturi pentru, 9 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE înțelege încercarea Comisiei Europene de a ajunge la un echilibru cu privire la noul cadru financiar multianual (denumit în continuare „CFM”), care împacă două cerințe opuse, într-un context social, economic și politic complex. Prima cerință este voința anumitor state membre de a limita angajarea resurselor publice ca urmare a crizei, ceea ce va influența inevitabil evoluția dezbaterii și conținutul acordului final. Cea de-a doua este necesitatea de a face față, în mod corespunzător și eficient, provocărilor ambițioase pe care UE și le-a fixat, atât prin Tratatul de la Lisabona, cât și prin Strategia Europa 2020.

1.2   Într-adevăr, Europa se află în dificultate atât din cauza crizei financiare acute, cât și din cauza lipsei unui răspuns comun al diferitelor state membre. Există astfel riscul ca însăși funcționarea Uniunii Europene (UE) și chiar viitorul ei să fie puse sub semnul întrebării.

1.3   CESE s-a exprimat deja în avizele sale anterioare și reiterează prin acest aviz – în concordanță cu Parlamentul European și Comitetul Regiunilor – că aceste provocări ambițioase ale UE fac necesară, și nu doar de dorit, creșterea dimensiunii bugetului comunitar în vederea relansării creșterii economice și a creării de noi locuri de muncă. CESE împărtășește mesajul conform căruia Uniunea are nevoie de mai multă Europă (una mai bună), nu de mai puțină. În schimb, înghețarea CFM în termeni reali, la nivelul curent, ar implica renunțarea la o mare parte din mizele cărora UE va trebui să le facă față în următorii ani.

1.4   Propunerea Comisiei pare așadar a fi orientată excesiv către o abordare de menținere a statu-quo-ului, atât în termeni de resurse alocate, cât și de structură a bugetului, ceea ce duce la o nepotrivire între dimensiunea și importanța noilor mize ale UE și resursele disponibile sau, altfel spus, între ambițiile Europei și mijloacele necesare realizării lor.

1.5   În plus, CESE consideră că dezbaterea privind revizuirea bugetului european trebuie să se concentreze pe funcționalitatea acestuia pentru proiectul politic al UE, pe care astăzi criza îl pune serios la îndoială. Evaluarea CFM va trebui să se axeze pe adecvarea bugetului UE la mijloacele necesare îndeplinirii priorităților sale strategice, fără a crește sarcina fiscală pe care o suportă cetățenii și întreprinderile, adică pe capacitatea de a crea „valoare adăugată” (1) la nivel european, cu aceleași costuri pentru toți cetățenii europeni.

1.6   Privitor la detaliile propunerii, CESE este de acord cu îmbunătățirea și simplificarea structurii bugetului UE, astfel încât să se dezamorseze semnificativ polemica privind profitul echitabil și echitatea pe orizontală pentru statele membre, în favoarea concentrării, în schimb, pe îndeplinirea eficace a obiectivelor strategice europene.

1.7   În privința veniturilor, un element de noutate considerabil îl reprezintă în opinia CESE propunerea de introducere a unui nou sistem de resurse proprii, provenite atât din modificarea resursei TVA, cât și din taxa pe tranzacții financiare (TTF). CESE s-a declarat deja de acord cu revenirea la spiritul inițial al Tratatului de la Roma (2), prin care Uniunea Europeană poate beneficia de o autonomie financiară reală.

1.7.1   CESE susține modificarea resursei proprii reprezentate de TVA, deoarece aceasta ar contribui la dezvoltarea pieței interne a UE, evitând distorsiunile economice în statele membre. Comitetul subliniază totuși că din propunerea Comisiei lipsesc date precise privind schimbările operate în structura TVA și diferențele dintre volumele financiare care vor caracteriza fiecare stat membru în urma acestei modificări. Reafirmând necesitatea aplicării unei TTF la nivel global, CESE consideră că introducerea ei la nivel european ar permite sectorului financiar (prin fixarea unei cote minime pentru toate statele membre) să contribuie mai mult la bugetul UE și al statelor membre, precum și reducerea volatilității economice cauzate de tranzacțiile pur speculative.

1.8   Îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 va necesita mai multe resurse decât cele prevăzute de CFM. Prin urmare, CESE recomandă analizarea mai în amănunt a posibilității de a crea instrumente financiare inovatoare, care să acopere aceste investiții (project bonds – obligațiuni pentru finanțarea de proiecte), cu condiția unei evaluări prealabile detaliate a consecințelor unui eventual transfer al riscului către sectorul public.

1.9   În privința cheltuielilor, prioritățile identificate de Comisia Europeană necesită răspunsuri care se pot concretiza exclusiv la nivel comunitar și care reprezintă tocmai „valoare adăugată” europeană, un euro cheltuit la nivel comunitar fiind mai eficient decât unul cheltuit la nivel național. Este vorba de bunuri publice europene a căror furnizare la nivel național este nesatisfăcătoare (ca urmare a deficiențelor piețelor sau a economiilor de scară, irealizabile la nivel național), necesitând deci o intervenție comunitară eficientă.

1.10   În acest context, CESE apreciază reforma politicii agricole comune (PAC), menită să garanteze un model agricol european eficient și eficace și totodată să asigure o valoare adăugată reală pentru UE. CESE s-a exprimat deja și reiterează convingerea că PAC și politica comună în domeniul pescuitului (PCP) trebuie concepute astfel încât să consolideze, pe de o parte, legătura dintre agricultură, silvicultură și pescuit, și, pe de altă parte, legătura dintre protecția mediului și utilizarea eficientă a resurselor naturale. Aceasta va ajuta la punerea în valoare a bunelor practici de mediu, fără a neglija sprijinul acordat vitalității economice și competitivității exploatațiilor agricole și pescăriilor, într-un context caracterizat de o puternică volatilitate a prețurilor produselor de bază.

1.11   Referitor la sistemul plăților directe, CESE subliniază că obiectivul armonizării condițiilor concurențiale în cazul fermierilor europeni și al consolidării integrării noilor state membre trebuie îndeplinit în condițiile unei evaluări atente a eventualului impact asupra statelor membre. Pentru a evita denaturarea concurenței, cu repercusiuni de ordin social, trebuie să se garanteze că, la sfârșitul cadrului financiar 2014-2020, nicio țară nu se va afla sub 90 % din media plăților directe ale UE-27.

1.12   Principiul director pentru viitorul politicii de coeziune ar trebui să fie reprezentat de Articolul 174 din Tratatul de la Lisabona: „[…] Uniunea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate”.

1.13   În ceea ce privește politica de coeziune, având în vedere că este clar că aceasta se concentrează doar pe câteva priorități comunitare importante, CESE se opune introducerii unei condiționalități macroeconomice pentru acordarea de fonduri destinate politicilor de coeziune. De asemenea, consideră că introducerea noii categorii a regiunilor „de tranziție” în locul introducerii și eliminării treptate nu trebuie să afecteze resursele destinate regiunilor mai puțin dezvoltate și că Fondul de coeziune nu trebuie utilizat în alte scopuri, din afara domeniului său inițial de aplicare. Cu toate acestea, în mod excepțional, fondurile rămase necheltuite în cadrul financiar 2007-2013 pot fi utilizate în vederea finanțării unui plan european de creștere lansat de Uniune. Același lucru ar putea fi valabil, pentru o perioadă limitată (de exemplu primii trei ani), în cazul fondurilor următorului cadru financiar, 2014-2020.

1.14   Din perspectiva CESE, pentru ca obiectivele noului CFM să fie realizate efectiv, bugetul UE va trebui să fie unul exemplar, eficient, eficace și transparent, astfel încât să fie credibil în fața cetățenilor europeni, iar aceștia să poată constata cu ușurință care sunt avantajele Europei și costurile absenței Europei. În acest context, CESE dorește să atragă atenția asupra necesității de lansare sau aplicare a sistemelor de monitorizare a rezultatelor tuturor politicilor comunitare, pentru a analiza impactul acestora în contextul social, economic și regional.

1.15   Având în vedere că propunerea Comisiei reprezintă baza de negociere a tratativelor actuale, CESE se angajează deja, pe baza recomandărilor din prezentul aviz, să supravegheze și să intervină asupra modului în care va fi transpus prin modificări legislative.

2.   Propunerea Comisiei pentru cadrul financiar multianual 2014-2020

2.1   Prezentul aviz privește propunerea de regulament al Consiliului COM(2011) 398 final care, stabilind cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, reprezintă transpunerea la nivel normativ a Comunicării Comisiei Europene COM(2011) 500 final din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020”.

2.2   Per ansamblu, CFM mobilizează 1 025 de miliarde de euro, echivalentul a 1,05 % din venitul național brut (VNB) al Uniunii Europene (UE), la care se adaugă 58,5 miliarde pentru alte cheltuieli care nu sunt incluse în CFM (Fondul european de dezvoltare și Fondul european de ajustare la globalizare). Totalul este aproximativ egal, fără inflație, cu CFM din perioada anterioară (2007-2013), care fusese fixat la 994 de miliarde.

2.3   În ceea ce privește cheltuielile, schimbările se referă la:

2.4   În ceea ce privește veniturile, se propune trecerea treptată de la un buget constituit în mare parte din contribuții provenite din venitul național brut (VNB) la un buget simplificat, bazat pe resurse proprii și mecanisme de corecție reformate. Comisia propune, în special, suprimarea resurselor proprii actuale bazate pe TVA și lansarea, în schimb, începând cu anul 2018, cel târziu, a unui sistem de resurse proprii bazat pe introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF) și a unei noi taxe pe valoare adăugată (TVA) care să sporească armonizarea regimurilor naționale și să elimine exonerările și derogările.

3.   Considerații cu caracter general

3.1   Este clar că Comisia Europeană încearcă să ajungă la un echilibru privind noul CFM, într-un moment dificil pentru funcționarea și viitorul UE, atât din cauza crizei financiare și economice din Europa, cât și din cauza lipsei unui răspuns comun al diferitelor state membre privind politica europeană. Este vorba de un echilibru între două cerințe stringente, dar opuse: pe de o parte climatul de austeritate impus de criză și deci voința anumitor state membre de a limita angajarea resurselor publice, ceea ce va influența inevitabil evoluția dezbaterii și conținutul acordului final, iar pe de altă parte nevoia alocării unor resurse financiare suficiente pentru a face față în mod eficient provocărilor ambițioase cu care UE se confruntă.

3.2   Prin urmare, propunerea Comisiei Un buget pentru Europa 2020 trebuie să aibă obligatoriu în vedere contextul economic și politic actual. Dacă, pe de o parte, toate dezbaterile privind bugetul UE nu pot exclude rolul pe care îl are astăzi integrarea europeană, astfel încât să existe posibilitatea de a face față noilor provocări dictate de schimbările la nivel mondial, pe de altă parte, este necesară înțelegerea intențiilor reale ale statelor membre în ceea ce privește recunoașterea și asigurarea rolului UE.

3.2.1   Atât negocierile dificile care au condus la adoptarea CFM 2007-2013, cât și dificultățile de aprobare a bugetului UE 2011 și scrisoarea adresată președintelui Comisiei, dl Barroso, semnată în vara anului 2011 de liderii guvernelor din nouă state membre (4), par să conchidă că există o orientare, cel puțin pentru un număr semnificativ de țări, către un angajament financiar european redus la minimum, care poate conduce – și de această dată – la negocieri dificile și complexe.

3.3   Totuși, în contextul în care dimensiunea cantitativă și calitativă a mizelor cărora UE trebuie să le facă față (criză economică, financiară și socială, competitivitate, schimbări climatice etc.) tinde să se amplifice, propunerea Comisiei pare a fi orientată excesiv către o abordare de menținere a statu-quo-ului. Astfel, se pare că în propunere există o neadaptare a dimensiunii și a importanței noilor mize ale UE la resursele disponibile sau, altfel spus, între ambițiile Europei și mijloacele necesare realizării lor.

3.4   CESE și-a exprimat deja poziția (5) și reafirmă că majorarea bugetului comunitar nu este doar de dorit, ci și necesară, având în vedere importanța noilor provocări pentru care este necesară o acțiune comună: „Revizuirea bugetului UE nu este o chestiune de cifre, ci un instrument în sprijinul unui proiect politic. În prezent, Uniunea Europeană nu dispune de mijloacele bugetare necesare pentru a pune în practică nici strategia sa politică, nici angajamentele care decurg din noul Tratat de la Lisabona.”

3.4.1   Reiterăm aici poziția exprimată de Parlamentul European, conform căreia soluția la criză și la mizele cu care se confruntă UE trebuie să fie mai multă coeziune europeană, nu mai puțină. Pentru Parlament, înghețarea CFM în termeni reali la nivelul anului curent – conform propunerii Comisiei – implică renunțarea la o mare parte din provocările cărora UE va trebui să le facă față în următorii ani. Din aceste motive, acesta a solicitat majorarea cu 5 % a resurselor alocate următorului CFM, cerând Consiliului – cu excepția cazului în care va prevedea altfel – să identifice prioritățile politice și programele care vor trebui să fie abandonate în cursul perioadei 2014-2020 (6), în ciuda valorii lor adăugate europene, care a fost confirmată deja.

3.4.2   De asemenea, Comitetul Regiunilor „consideră că nivelul de finanțare propus ar trebui considerat minimul absolut necesar pentru obiectivele ambițioase convenite de statele membre pentru Uniune”, în măsura în care consideră „că trebuie declanșată o schimbare de percepție, în special în rândul trezoreriilor naționale, astfel încât responsabilitățile-cheie ale UE să fie considerate mai degrabă o investiție decât o cheltuială” (7).

3.4.3   Pe de altă parte, datorită schimbărilor introduse de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, definirea CFM 2014-2020 nu mai este responsabilitatea exclusivă a Comisiei și a guvernelor statelor membre, întrucât Parlamentul European își consolidează poziția în cadrul unei mai mari responsabilități democratice. Acest nou context deschide oportunitatea, pentru societatea civilă și deci în special pentru CESE, sub aspectul supravegherii procesului de elaborare a noului CFM și de a participa activ la dezbatere, alături de Parlamentul European.

3.5   Prin urmare, CESE se angajează să monitorizeze și să intervină în procesul de negociere prin care propunerea Comisiei se va concretiza în modificări legislative. Rolul CFM constă în dotarea UE cu mijloacele necesare realizării priorităților sale, fără a crește sarcina fiscală pe care o suportă cetățenii și întreprinderile; prin urmare, trebuie să fie neapărat evaluat.

3.6   O orientare mai puternică asupra rezultatelor trebuie să conducă, așadar, la transferarea atenției de la respectarea formală a regulilor, care vizează volumul de cheltuieli, la controlul esențial al calității și eficienței utilizării fondurilor și al obținerii de rezultate, în special în ceea ce privește politica de coeziune și PAC. Această schimbare de viziune, explicată prin conceptul de majorare a valorii adăugate a cheltuielilor europene presupune, prin urmare, o abordare coerentă atât a gestiunii, cât și a controalelor.

3.7   Trebuie să se țină cont de faptul că, deși bugetul UE reprezintă aproximativ 1 % din VNB european, în perioada 2007-2013 acesta constituie totuși o resursă importantă pentru investiții care, folosită eficient, poate fi o pârghie fundamentală pentru creșterea economică a UE. Din acest motiv, CESE ar dori o consolidare a sinergiilor adecvate între bugetul UE și bugetele naționale, în ceea ce privește îndeplinirea principalelor obiective strategice europene.

3.8   CESE consideră că este esențial ca procesul de stabilire a CFM 2014-2020 să câștige încrederea cetățenilor europeni și să devină credibil în ochii acestora, prin identificarea în același timp a avantajelor Europei și a costurilor absenței Europei. În acest scop, bugetul UE trebuie să fie:

3.9   În vederea consultărilor privind validitatea propunerii înaintate de Comisie, CESE consideră că aceasta trebuie supusă unei evaluări prin care să se poată identifica:

3.9.1   În ceea ce privește valoarea adăugată europeană, propunerea Comisiei identifică priorități importante care necesită acțiuni ce se pot concretiza exclusiv la nivel comunitar. Este vorba despre acele rezultate care pot fi considerate bunuri publice europene a căror furnizare la nivel național este nesatisfăcătoare (ca urmare a deficiențelor piețelor sau a economiilor de scară, irealizabile la nivel național), fiind necesar așadar un sprijin comunitar semnificativ. Acestea sunt zonele de intervenție în care un euro cheltuit la nivel comunitar este mai eficient decât unul cheltuit la nivel național.

3.9.2   Printre bunurile publice europene se numără cercetarea și dezvoltarea, apărarea comună, siguranța alimentară, imigrația și dreptul la azil, combaterea schimbărilor climatice, investițiile în infrastructuri paneuropene în domeniul energetic, al comunicațiilor și al pieței interne (urmează a se completa). Având în vedere aceste teme strategice, alocările bugetare înregistrează majorări semnificative, dacă se realizează o comparație între CFM 2007-2013 și 2014-2020, în ciuda unei limite bugetare stricte.

3.9.3   Deși recunoaște importanța elementului de noutate introdus de propunerea Comisiei, CESE trebuie totuși să semnaleze lipsa totală a unei dezbateri privind aceste priorități, existând astfel riscul ca bugetul UE să nu reușească să combată direct situațiile critice cauzate de actuala criză economică și financiară și să rămână în continuare supus presiunilor exercitate de grupuri de interese specifice.

3.10   În acest context dificil, CESE reiterează (8) faptul că stabilirea politicii bugetare europene trebuie să fie coerentă cu alegerea fundamentală dintre federalism și sistemul interguvernamental și, așadar, cu nivelul de integrare care se pretinde a fi urmărit. În special, principiul profitului echitabil (juste retour) pentru fiecare stat membru se bazează pe contabilizarea resurselor financiare în raport cu PIB-ul național, contrar spiritului și literei tratatelor UE.

3.10.1   Actualul sistem de resurse, bazat pe contribuțiile statelor membre, este complex și prea puțin transparent, stingherind exercitarea unui control democratic asupra sistemului, nu contribuie la evidențierea sprijinului în favoarea integrării europene; contribuțiile vărsate la UE sunt așadar percepute ca o sarcină suplimentară pentru bugetele naționale, resursele disponibile pentru politicile europene fiind prin urmare reduse; nu răspunde cerinței de creare a unei legături directe între UE și cetățeni.

3.11   Dimpotrivă, CESE reiterează (9) că, fără a crește sarcina fiscală globală pe care o suportă cetățenii și întreprinderile, noul sistem trebuie să stabilească o legătură între veniturile și cheltuielile din bugetul UE, angajându-se să pună în aplicare propria strategie politică și angajamentele asumate prin noul Tratat de la Lisabona, trebuie să asigure tratament echitabil pentru toate statele membre și să fie mult mai transparent, simplificat și ușor de înțeles de către cetățeni.

4.   Considerații cu caracter special

4.1   Prin intermediul noului CFM, Comisia propune o modificare importantă a modului de finanțare a bugetului UE. Această modificare se bazează în principal pe consolidarea autonomiei financiare prin introducerea unui nou sistem de resurse proprii, care să poată asigura un tratament mai echitabil între statele membre. În noua propunere se constată o schimbare de paradigmă: se suprimă dependența Uniunii de contribuțiile statelor membre în vederea instituirii treptate a autonomiei financiare.

4.1.1   În centrul propunerii privitoare la noul sistem de resurse proprii se află modificarea resursei TVA și introducerea TTF. Acest sistem de reglementare ar permite echilibrarea bugetului UE, astfel încât acesta să fie finanțat aproximativ 40 % din noile resurse proprii, 20 % din resurse proprii tradiționale și 40 % din contribuțiile statelor membre bazate pe VNB (10). Avantajul noului sistem ar consta în schimbarea percepției guvernelor statelor membre, care consideră contribuțiile naționale, drept un impozit pe produsul național, context în care obținerea unui profit echitabil reprezintă o reechilibrare din punctul de vedere al beneficiilor economice.

4.1.2   CESE își reafirmă susținerea (11) față de crearea de noi resurse TVA, care o va înlocui pe cea în vigoare în prezent, deja depășită, deoarece aceasta va contribui la dezvoltarea pieței interne a UE, evitând distorsiunile economice în statele membre. Comitetul subliniază totuși că din propunerea Comisiei lipsesc date precise privind schimbările operate în structura TVA și diferențele dintre volumele financiare care vor caracteriza fiecare stat membru în urma acestei modificări. De asemenea, consideră necesar ca propunerea să fie însoțită de adoptarea de măsuri ce vizează eliminarea fraudelor în materie de TVA.

4.1.3   Deși încă în discuție, propunerea Comisiei introduce un element de noutate interesant, și anume TTF. Reafirmând necesitatea aplicării TTF la nivel mondial, CESE a salutat totuși o introducere a unei astfel de taxe la nivel european (12). CESE subliniază necesitatea de a gestiona cu atenție consecințele macroeconomice și microeconomice rezultate din aplicarea legislativă a TTF și, deci, de a efectua o monitorizare constantă și o evaluare anuală a efectelor aplicării ei.

4.1.4   TTF ar permite îndeplinirea a cel puțin trei obiective:

4.1.5   Atât reforma mecanismelor de corecție, cât și înlocuirea celor deja existente, cu rambursări forfetare, vizează aceleași obiective ca mult dorita simplificare și creștere a transparenței, cu atât mai mult cu cât condițiile economice din statele membre sunt total diferite față de cele din 1984, când a fost introdus acest sistem. După cum CESE a menționat deja (15), persistă necesitatea de a preciza mai bine care vor fi efectele acestei reforme, deoarece în prezent nu se cunosc nici cuantumul resurselor, nici diferențele dintre vechiul și noul sistem.

4.2   CESE consideră pozitivă îmbunătățirea structurii bugetului UE, cu aceleași costuri pentru toți cetățenii europeni. Astfel se va limita considerabil dezbaterea privind profitul echitabil și echitatea pe orizontală între statele membre, evaluarea concentrându-se, în schimb, pe eficacitatea și eficiența cheltuielilor bugetare ale UE (din punctul de vedere al răspunsului la nevoile cetățenilor și ale întreprinderilor europene și al raportului dintre beneficiile obținute și cheltuielile efectuate). CESE își reafirmă totuși (16) regretul că propunerea Comisiei se concentrează doar asupra structurii interne a bugetului, fără să profite de introducerea noilor resurse proprii pentru a aborda chestiunea esențială a însăși dimensiunii bugetului, instrument în slujba proiectului politic și ambițiilor UE.

4.3   Așa cum a subliniat Parlamentul European, bugetul UE reprezintă în principal un cumul de investiții care pot atrage, ulterior, resurse din fonduri publice sau private (17). Din această perspectivă, CESE consideră că, pentru a depăși limitele cantitative și constrângerile legislative ale bugetului european, ar putea fi testate câteva forme de project bond, pentru a finanța proiecte specifice de infrastructură și formare (18), în conformitate cu 2020 project bonds initiative (Inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte) lansată de Comisie (19).

4.3.1   Obligațiunile pentru finanțarea de proiecte ar putea avea un efect de pârghie important pentru dezvoltarea economică europeană prin efectul de contagiune (spillover) pe care l-ar crea și care, în acest moment, este blocat de inflexibilitatea bugetelor statelor membre, care trebuie să facă față consecințelor crizei economice și să respecte Pactul de stabilitate și de creștere (PSC).

4.3.2   Cu toate acestea, CESE subliniază necesitatea unei evaluări detaliate a eventualelor modalități inovatoare de finanțare externă a CFM, deoarece experiența parteneriatelor public-privat arată că există posibilitatea transferării riscului către sectorul public (20).

4.4   Propunerea Comisiei nu pune în discuție posturile bugetare cele mai importante ale UE (adică politica de coeziune și politica agricolă comună – PAC), însă încearcă punerea în valoare – în cadrul Strategiei Europa 2020 – atât a noilor motive de garantare a unei politici de cheltuieli, eficientă și eficace, cât și a valorii adăugate a instrumentelor de cheltuieli deja existente.

4.4.1   CESE apreciază reforma PAC, având ca scop reajustarea acesteia la bugetul total al UE și consolidarea legăturii dintre cheltuielile comunitare și bunurile comune produse de sectorul agricol, conform dorinței Comisiei exprimate în Comunicarea intitulată „PAC în perspectiva 2020” (21). Având în vedere situația actuală, în care resursele sunt scăzute, PAC și politica comună în domeniul pescuitului (PCP) ar trebui evaluate în funcție de obiectivele și de rolul stabilit de Tratatul de la Lisabona: îmbunătățirea calității mediului (biodiversitate, apă, sol, aer), a conservării peisajului, a vitalității zonelor rurale, a bunăstării animalelor, a securității și durabilității alimentare (22).

4.4.2   CESE s-a exprimat (23) deja în privința faptului că agricultura, silvicultura și pescuitul au un rol fundamental în protecția mediului și în gestionarea durabilă a resurselor naturale. Așadar, deși apreciază abordarea Comisiei privind ecologizarea PAC, CESE reiterează faptul că trebuie să se acorde o atenție specială, astfel încât procesul de reformare a PAC să nu destabilizeze obiectivele și mecanismele de finanțare a PAC și susținerea de care beneficiază actorii din sectorul agricol, alimentar și al protecției mediului.

4.4.3   CESE privește cu îngrijorare încercarea Comisiei de a reduce cota bugetară alocată PAC, atribuind altor instrumente, precum Fondul social european și Fondul european de ajustare la globalizare, noi sarcini care țin de obiective agroalimentare.

4.4.4   CESE consideră că obiectivul armonizării condițiilor concurențiale în cazul fermierilor europeni și al consolidării integrării noilor state membre prin sistemul plăților directe trebuie îndeplinit în condițiile unei evaluări atente a eventualului impact asupra tuturor statelor membre. CESE subliniază importanța eforturilor de reducere a decalajului dintre nivelul ajutoarelor primite de agricultori în diversele state membre. CESE a recomandat deja cu altă ocazie (24) ca pachetele naționale de plăți directe să fie redistribuite pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii și o perioadă de tranziție adecvată pentru convergența echitabilă preconizată, independent de principiul referinței istorice, astfel încât să se garanteze că, la sfârșitul cadrului financiar 2014-2020, nicio țară nu se va situa sub pragul de 90 % din media plăților directe ale UE-27.

4.4.5   Din perspectiva CESE, noul CFM trebuie să garanteze o PAC și o PCP care să poată asigura:

Aceste linii de acțiune – într-un context de mare volatilitate a prețurilor produselor agricole de bază – vor face posibilă evidențierea dublei naturi a PAC, punând în valoare bunele practici de mediu fără a neglija sprijinul pentru vitalitatea economică și competitivitatea exploatațiilor agricole și relansând misiunea sa istorică, care constă în producția de alimente sănătoase, hrănitoare și în cantitate suficientă, la prețuri accesibile pentru cetățenii europeni.

4.5   De aceeași eficiență trebuie să dea dovadă și proiectele finanțate de politica de coeziune, care rămâne crucială pentru consolidarea integrării noilor state membre și care – conform raportului Barca (25) – trebuie să se concentreze pe câteva priorități comunitare semnificative, al căror impact asupra contextului social, economic și teritorial trebuie atent verificat, fiind evaluat ex-ante, in itinere și ex- post. Aceste evaluări nu vor trebui să se concretizeze niciodată în sporirea sarcinilor de natură birocratică.

4.5.1   În schimb CESE se opune introducerii unei condiționalități macroeconomice pentru acordarea de fonduri destinate politicilor de coeziune, pentru a nu spori povara statelor membre într-un context social și economic dificil. De asemenea, consideră că introducerea noii categorii a regiunilor „de tranziție” în locul introducerii și eliminării treptate nu trebuie să afecteze valoarea resurselor alocate categoriei de regiuni mai puțin dezvoltate. În fine, deși aprobă propunerea privind mecanismul „Conectarea Europei”, subliniază că acesta nu trebuie finanțat cu circa 10 miliarde EUR prin Fondul de coeziune, astfel încât să nu fie utilizat în alte scopuri, care ies din domeniul inițial de aplicare.

4.6   Principiul director pentru viitorul politicii de coeziune ar trebui să fie reprezentat de Articolul 174 din Tratatul de la Lisabona: „[…] Uniunea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate”.

Prin urmare:

4.7   CESE ar dori o intensificare a monitorizării rezultatelor politicilor comunitare – în special pentru PAC și pentru fondurile de coeziune, având în vedere importanța acestora în cadrul bugetului total, astfel încât să se poată evalua eficiența cheltuielilor UE și capacitatea de a îndeplini obiectivele majore pe care UE și le-a fixat, începând cu Strategia Europa 2020 (26). Aceasta se poate face inclusiv printr-o combinație de sancțiuni în cazul neîndeplinirii criteriilor comune fixate anterior, fie printr-o combinație de stimulente financiare, alocate statelor membre care au obținut cele mai bune rezultate.

4.7.1   În acest context, CESE recomandă sprijinirea și implicarea în continuare într-o mai mare măsură, la nivel național și european, a administrațiilor locale și regionale, astfel încât acestea să beneficieze de cele mai bune condiții pentru a-și desfășura activitatea și a pune în aplicare programele finanțate de politica de coeziune și de PAC, prin intermediul programelor speciale de actualizare a cunoștințelor profesionale privind procedurile europene de programare, sprijinire, monitorizare și evaluare.

(1)  „Valoarea generată în urma unei intervenții UE, în plus față de valoarea care ar fi putut fi obținută prin acțiunea unui singur stat membru” [COM(2010) 700 final; SEC(2011) 867 final].

(2)  Articolul 201.

(3)  În termeni nominali, sumele alocate PAC nu se reduc, ci rămân neschimbate în cursul perioadei de programare, ceea ce înseamnă că, în termeni reali, acestea vor fi mai mici față de 2012.

(4)  www.euractiv.com/euro-finance/eu-countries-call-slim-eu-budget-news-507532.

(5)  JO C 248, 25.8.2011, p. 75.

(6)  Rezoluția Parlamentului European INI/2010/2211 din 8 iunie 2011 – Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(7)  Avizul CoR privind noul cadru financiar multianual post-2013; JO C 54, 23.2.2012, p. 40.

(8)  Avizul CESE privind Sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene, JO C 181, 21.6.2012, p. 45.

(9)  JO C 248, 25.8.2011, p. 75.

(10)  COM(2011) 510 final, p. 5. În prezent, contribuția statelor membre bazată pe VNB reprezintă 70 % din resursele totale ale bugetului UE, resursele proprii tradiționale (taxe vamale și taxa pe zahăr) ajung la 14,1 %, taxa pe valoare adăugată reprezintă 11,2 %, iar celelalte resurse (surplusul din anii precedenți) reprezintă 4,7 % [SEC(2011) 876 final].

(11)  Avizul CESE privind Sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene, JO C 181, 21.6.2012, p. 45.

(12)  Avizul CESE privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE, adoptat în sesiunea plenară din martie 2011, JO C 181, 21.6.2012, p. 55.

(13)  SEC(2011) 1103 final.

(14)  Comisia Europeană, 8 decembrie 2010, consultare publică pe tema – Review of the Markets in Financial Instrument Directive (MiFID) (Revizuirea Directivei privind piețele instrumentelor financiare – MiFID), Direcția Generală Piață Internă și Servicii.

SEC(2011) 1226 final.

(15)  Avizul CESE privind Sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene, JO C 181, 21.6.2012, p. 45.

(16)  Avizul CESE privind Sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene, JO C 181, 21.6.2012, p. 45.

(17)  Rezoluția Parlamentului European, cit.

(18)  Haug J. et al., cit., cap. 4.

(19)  http://ec.europa.eu/economy_finance/consultation/index_en.htm.

(20)  JO C 143, 22.5.2012, p. 134.

(21)  COM(2010) 672 final.

(22)  Hart K. – Baldock D. (ediție îngrijită de): What Tools for the European Agricultural Policy to Encourage the Provision of Public Goods (Instrumente pentru politica agricolă europeană care să încurajeze furnizarea de bunuri publice), Parlamentul European, iulie 2011.

(23)  JO C 132, 3.5.2011, p. 63.

(24)  Avizul CESE privind PAC în perspectiva anului 2020, JO C 191, 29.6.2012, p. 116.

(25)  Barca F. (ediție îngrijită de): An Agenda for a Reformed Cohesion Policy. A place-based approach to meeting European Union challenges and expectations (O agendă pentru reforma politicii de coeziuni. O abordare bazată pe situația din teritoriu pentru a face față oportunităților și așteptărilor Uniunii Europene), raport destinat DG REGIO, 2009.

(26)  Chambon N. și Rubio E.: In search of „the best value for money”: analyzing current ideas and proposals to enhance the performance of CAP and cohesion spending (În căutarea celui mai bun raport calitate-preț: analiza ideilor și propunerilor actuale de sporire a eficienței cheltuielilor pentru PAC și politica de coeziune); atelierul The post 2013 financial perspectives: Re-thinking EU finances in times of crisis (Perspectivele financiare post-2013: regândirea bugetului UE în perioadă de criză), Torino, 7-8 iulie 2011.