Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Agenda Europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe

COM(2011) 455 final

2012/C 181/23

Raportor: dl Cristian PÎRVULESCU

La 20 iulie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - Agenda Europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe

COM(2011) 455 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 29 februarie 2012.

În cea de-a 479-a sesiune plenară, care a avut loc la 28 și 29 martie 2012 (ședința din 28 martie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 170 de voturi pentru, 14 voturi împotrivă și 11 abțineri.

1.   Concluzii

1.1   Comitetul salută Comunicarea Comisiei Europene, considerând că aceasta reprezintă un important pas înainte către înțelegerea și soluționarea provocărilor legate de integrarea resortisanților țărilor terțe în statele membre ale UE.

1.2   Comunicarea tratează domeniile esențiale ale intervenției și prezintă rolurile și responsabilitățile legate de elaborarea și punerea în aplicare a agendei pentru integrare. Accentul care se pune pe rolul autorităților locale și regionale este justificat, însă nu este clar care sunt instrumentele disponibile pentru ca ele să fie stimulate să se implice mai mult în acest proces. Abordarea bazată pe „module” utilizată în elaborarea politicilor naționale are un potențial important, însă implică și serie de riscuri.

1.3   Abordarea cuprinzătoare și structurată a comunicării nu tratează totuși suficient provocările politice și socioeconomice complexe cărora trebuie să le facă față societățile europene. În prezent, criza economică și impactul ei reprezintă vectorii esențiali în agenda pentru integrare. Criza afectează opinia publică europeană și supune autoritățile naționale și locale unei presiuni financiare. Comitetul recomandă reanalizarea propunerii din perspectiva situației socioeconomice actuale și identificarea unor instrumente instituționale și financiare specifice în sprijinul obiectivelor de integrare. De asemenea, Comitetul atrage atenția în mod special asupra dimensiunii comunicării. Este deja evident că criza economică tinde să favorizeze atitudinile anti-imigrație. Este o prioritate absolută ca Comisia Europeană și celelalte instituții UE să își coordoneze eforturile pentru a desfășura campanii de comunicare de anvergură, susținute și îndrăznețe, pentru a contracara retorica și atitudinile care se opun imigrației, care în mai multe țări europene sunt aproape să devină parte integrantă a curentului politic dominant. Aceasta are un impact direct asupra identității centrale a UE de entitate politică democratică integrată.

1.4   Comitetul constată statutul variat pe care îl au resortisanții țărilor terțe și propune integrarea acestei diversități în conceperea și formularea politicilor. În rândul acestora pot fi identificați cetățeni ai unor țări cu perspective de a deveni membre ale UE, cetățeni ai unor țări din afara Europei și care trăiesc și muncesc în UE, precum și cetățeni neaparținând UE și care beneficiază de protecție internațională pe teritoriul acesteia. Recunoașterea acestei diversități nu ar trebui însă să ducă la lacune sub aspectul politicilor sau la măsuri discriminatorii și, încă și mai important, la standarde și măsuri de integrare minime. De asemenea, Comitetul consideră că o agendă pentru integrare mai amplă ar trebui să includă și resortisanții UE care trăiesc și muncesc în alte state membre decât cel de origine. Situația romilor se distinge ca fiind deosebit de problematică. Condițiile de intrare și de ședere pentru lucrătorii sezonieri migranți provenind din țări terțe sunt discutate în prezent în cadrul Parlamentului European și al Consiliului European, CESE adoptând un aviz pe această temă în 2011 (1). Politicile UE trebuie să abordeze chestiunea dificilă a imigranților ilegali, care sunt extrem de vulnerabili.

1.5   Comunicarea pune pe bună dreptate accentul pe participarea resortisanților țărilor terțe, însă nu reușește să arate suficient de clar că acesta este un proces vital, care necesită susținere și instrumente specifice de promovare. Participarea la viața civică și politică a comunităților locale și naționale este deosebit de problematică. În opinia noastră, articularea intereselor și capacitatea de a formula propuneri colective în parteneriat cu organisme publice și private reprezintă o premisă obligatorie pentru o politică de integrare de calitate, participativă și eficientă.

1.6   Comitetul încurajează Comisia Europeană să se concentreze asupra integrării, fie prin organizarea unui an european pe această temă, fie prin introducerea acestei tematici ca element principal al unuia dintre viitorii ani europeni, și speră ca aceasta, împreună cu celelalte instituții UE, să continue să creeze legături între agenda pentru integrare și alte priorități politice majore, cum ar fi Strategia Europa 2020, precum și agenda, în curs de revizuire, privind protecția drepturilor fundamentale.

1.7   Comitetul continuă să fie ferm angajat în cooperarea cu celelalte instituții UE, în vederea dezvoltării politicilor și programelor esențiale pentru integrarea resortisanților țărilor terțe. De asemenea, Comitetul este angajat în eforturile vizând conectarea societății civile europene la agenda pentru integrare și facilitarea participării resortisanților țărilor terțe la un dialog structurat la nivel european.

2.   Introducere

2.1   Cooperarea UE în privința integrării resortisanților țărilor nemembre UE a fost inițiată odată cu Programul de la Tampere (1999). Principiile de bază comune ale politicii de integrare a imigranților au fost convenite la nivel european în 2004. Scopul acestora era de a sprijini statele membre UE în formularea politicilor de integrare și definirea unui cadru instituțional mai larg care să cuprindă o varietate de actori de la nivelul UE și de la nivel național, regional și local. Agenda comună pentru integrare a Comisiei din 2005, care a avut ca obiectiv punerea în aplicare a principiilor de bază comune, a reprezentat un pas înainte, însă nu a reușit să dea un răspuns provocărilor esențiale în materie de integrare, care sunt încă importante. Obiectivele UE în materie de integrare au fost introduse și în Programul de la Stockholm din 2009 și în Strategia Europa 2020, însă includerea lor în aceste programe politice majore nu a dus la niciun progres semnificativ în politica de integrare.

2.2   În iulie 2011, Comisia a propus o agendă europeană reînnoită pentru integrarea migranților proveniți din țări nemembre UE, care se concentrează pe participarea mai amplă și mai eficace a migranților și pe consolidarea măsurilor la nivel local. De asemenea, ea permite țărilor de origine să joace un rol mai mare în planificarea politicilor. Principiul cel mai important al procesului decizional este flexibilitatea, în temeiul căreia CE își asumă responsabilitatea pentru pregătirea unui set de instrumente, pe care statele membre să le poată utiliza în funcție de propriile nevoi și priorități. Totodată, au fost identificați indicatori comuni (2) pentru susținerea agendei pentru integrare.

2.3   Pentru punerea în aplicare a agendei pentru integrare, UE a menținut o infrastructură instituțională și de comunicare alcătuită din următoarele elemente: o rețea a punctelor de contact naționale privind integrarea, Forumul european pentru integrare, o platformă de dialog la care participă toate părțile interesate active în domeniul integrării, site-ul internet european privind integrarea, principalul punct focal pentru schimburi directe de informații, documentare și colectare de informații online, un manual de integrare pentru factorii de decizie politică și practicieni și Fondul european de integrare, care susține eforturile statelor membre UE care vizează favorizarea integrării resortisanților țărilor nemembre UE în societatea europeană. În sfârșit, la 18 noiembrie 2011 a fost lansat un portal privind imigrația.

2.4   Introducerea în tratat a unei noi dispoziții legale referitoare la sprijinul UE în favoarea promovării integrării resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre [articolul 79 alineatul (4) din TFUE] a creat o bază mai solidă pentru coordonarea acțiunilor statelor membre UE și reprezintă un angajament continuu din partea Comisiei Europene și a celorlalte instituții UE.

2.5   Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește comunicarea identifică mai multe provocări-cheie în ceea ce privește integrarea resortisanților țărilor terțe: ratele reduse de ocupare predominante în rândul migranților, în special în cazul femeilor migrante, creșterea șomajului și nivelurile ridicate de „supracalificare”, riscurile tot mai mari de excluziune socială, diferențele în ceea ce privește nivelul de educație, preocupările populației referitoare la deficitul de integrare a migranților (3).

3.   Observații generale

3.1   CESE salută punctul de vedere potrivit căruia integrarea este o responsabilitate partajată și face apel la statele membre UE să facă din integrare o prioritate. Este un mijloc de a garanta un mediu democratic deschis, favorabil incluziunii și stabil la nivel național (4). Cu toate acestea, mai este nevoie încă de eforturi importante la nivelul UE în acest domeniu. Instituțiile UE asigură deja un cadru pentru monitorizare, analiză comparativă și schimb de bune practici. Există însă câteva domenii care necesită atenție suplimentară. Instrumentele financiare europene ar trebui mai bine adaptate, în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de integrare. Este necesară realizarea unei analize detaliate a legislației existente, în special a procedurilor în materie de muncă pe care trebuie să le urmeze resortisanții țărilor terțe.

3.2   Pe baza informațiilor disponibile, CESE consideră că agenda pentru integrare ar trebui să cuprindă obiective și ținte mai clare. CESE are în vedere un sistem în care statele membre ale UE să stabilească ținte specifice în materie de integrare și să informeze în mod permanent proprii cetățeni și celelalte țări cu privire la progresele realizate. Obiectivul general de a construi o Europă competitivă și favorabilă incluziunii nu poate fi atins dacă 4 % din populația sa (5) (procentajul resortisanților țărilor terțe) este abandonată.

3.3   Agenda pentru integrare este foarte complexă și necesită un angajament la toate nivelurile. CESE își exprimă disponibilitatea pentru dezvoltarea cooperării cu CE, cu Comitetul Regiunilor și cu alte instituții UE, pentru a conferi substanță acestei agende pentru integrare reînnoite. Accentul pe nivelul local este extrem de binevenit. Este de asemenea important să se consolideze capacitățile societății civile și ale întreprinderilor care funcționează la nivel local. Migranții înșiși ar trebui încurajați să-și creeze propriile rețele și asociații, care să faciliteze accesul la informații, la finanțare și la procesul decizional.

3.4   Este necesară pregătirea unui set de instrumente european în materie de practici de integrare, acest lucru sporind gradul de relevanță și de instituționalizare a manualului de practici în materie de integrare. Acest set de instrumente ar trebui comunicat în mod corespunzător, ca și oportunitățile de finanțare pentru proiectele cu impact semnificativ. CESE speră că setul de instrumente va fi folosit pentru soluționarea celor mai relevante provocări în materie de integrare de la nivel național, regional și local.

3.5   În al doilea rând, setul de instrumente european nu ar trebui să submineze coerența politicii de integrare în ansamblul său. CESE face apel la autoritățile naționale, regionale și locale să continue să avanseze pe baza unor strategii de integrare elaborate într-o manieră participativă. CESE încurajează statele membre și CE să acorde punctelor de contact naționale privind integrarea competențe suplimentare, astfel încât acestea să poată acționa drept catalizatori pentru formularea unui cadru strategic pentru acțiunile în materie de integrare.

3.6   CESE salută recenta elaborare a studiului Eurostat privind indicatorii pentru integrare (6). Acesta reprezintă un instrument foarte valoros, care va face posibilă monitorizarea mai îndeaproape a impactului politicilor și programelor și va permite evaluarea comparativă a practicilor din statele membre și, în general, formularea unei politici mai bine fundamentate. După cum s-a menționat mai sus, indicatorii nu sunt importanți numai pentru monitorizare și evaluare, ei făcând posibilă deopotrivă stabilirea unor ținte concrete pentru politica și programele de integrare.

4.   Observații specifice

4.1   Integrare prin participare

4.1.1   Contribuția socio-economică a migranților

4.1.1.1   Contribuția socio-economică a migranților reprezintă o dimensiune esențială a agendei pentru integrare. CESE militează pentru o schimbare de atitudine față de migranți, care, în multe cazuri, sunt priviți ca o povară potențială pentru sistemele de asigurări sociale sau ca forță de muncă ieftină în comparație cu cetățenii statelor membre UE. CESE consideră că migranții sunt în primul rând persoane cu drepturi fundamentale, dar care au și o contribuție serioasă la societatea, economia și cultura țărilor gazdă. De asemenea, CESE consideră că integrarea este un proces bidirecțional și îi încurajează pe migranți să se preocupe de schimburile sociale și culturale cu comunitățile și societățile gazdă. Acest lucru presupune în principal dobândirea de competențe lingvistice și participarea la sistemul educațional. Societățile și cetățenii europeni trebuie să fie conștienți că pe termen mediu și lung vor exista provocări demografice serioase, care pot fi rezolvate în parte printr-o migrație reglementată.

4.1.1.2   Dobândirea de cunoștințe lingvistice este un factor important pentru facilitarea integrării. Nu este însă clar ce instrumente specifice este pregătită să folosească Comisia Europeană pentru atingerea acestui obiectiv.

4.1.1.3   Participarea la piața forței de muncă este o un factor esențial pentru asigurarea succesului integrării. Comunicarea precizează pe bună dreptate că ratele de ocupare în rândul migranților ar trebui să fie mult mai apropiate de cele ale cetățenilor UE, mai ales în cazul femeilor, care sunt afectate în mod deosebit. Însă această măsură pur cantitativă nu reflectă întregul context al ocupării forței de muncă. Recunoașterea calificărilor anterioare, salariile, prestațiile de securitate socială, inclusiv transferul acestora, accesul la formare profesională, siguranța locului de muncă sunt tot atâtea aspecte aflate în corelație, care trebuie incluse pe deplin în agenda pentru integrare. Trebuie pus un accent mai puternic pe chestiunea ocupării forței de muncă feminine.

4.1.1.4   CESE recunoaște cu mare îngrijorare efectul direct și indirect pe care legislația UE îl are asupra statutului lucrătorilor migranți (7). Deși s-au făcut pași înainte prin Cartea Albastră a UE, Directiva privind Permisul Unic și Directiva privind lucrătorii sezonieri, există îngrijorări întemeiate că directivele în materie de muncă îi discriminează pe lucrători/migranți pe baza originii și a competențelor acestora și consolidează inegalitățile existente (8). Reglementările UE în domeniul muncii fac deosebirea între lucrătorii cu înaltă calificare și cei cu calificare redusă, acordându-le niveluri diferite de drepturi.

4.1.1.5   CESE atrage atenția asupra faptului că, dacă migrația circulară este încurajată fără a i se aloca resurse suficiente, acest lucru ar putea duce la sporirea imigrației ilegale și la un nivel foarte redus de protecție a lucrătorilor. Această politică specifică poate fi contestată și din punct de vedere etic, în măsura în care urmărește trimiterea lucrătorilor în țările de origine fără ca aceștia să își poată transfera prestațiile de securitate socială sau să lucreze o perioadă de timp rezonabilă în țara gazdă.

4.1.1.6   Sunt necesare mai multe eforturi la nivelul sistemului educațional, pentru a spori participarea tinerilor din medii de migranți. De asemenea, eforturile ar trebui orientate către educația la o vârstă fragedă, văzută ca modalitate de a spori mai târziu nivelul de participare. Comunicarea identifică o serie de exemple de măsuri posibile, cum ar fi programele de îndrumare, formarea părinților sau recrutarea de profesori din rândul migranților. CESE consideră că astfel de măsuri sunt utile, însă solicită o diseminare mai fermă a acestor practici și o finanțare mai bună a programelor organizate în cadrul și pe lângă instituțiile de învățământ.

4.1.1.7   Asigurarea unor condiții de viață mai bune trebuie să continue să fie o prioritate a agendei pentru integrare. În acest context, comunicarea îi indică pe cei care se bucură de protecție internațională ca beneficiari ai eforturilor de pe plan local și regional. Deși CESE recunoaște pe deplin nevoile acestui grup specific, el atrage atenția, în același timp, asupra altor grupuri vulnerabile. CESE sugerează Comisiei Europene să fie atentă la situațiile de vulnerabilitate multiplă, de exemplu femei Roma, și să încerce să le trateze cu prioritate. Mai mult, UE are la dispoziție acum un instrument puternic și vizionar, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care să ghideze activitatea legislativă privind integrarea.

4.1.1.8   CESE își exprimă regretul tratamentul expeditiv pe care Comisia îl rezervă chestiunii romilor. Mulți romi, provenind din țări terțe, trăiesc în condiții foarte dificile în țările gazdă și nu au acces la serviciile și la infrastructura de bază. CESE consideră că, deși există diferențe semnificative de ordin juridic (resortisanți țări terțe vs. resortisanți state membre), problematica grupurilor vulnerabile este aceeași. Mai mult, drepturile fundamentale ale omului trebui protejate indiferent de statutul juridic de care o persoană se bucură.

4.1.1.9   O mai bună utilizare a finanțării acordate de UE reprezintă un instrument necesar pentru îndeplinirea obiectivelor agendei pentru integrare. CESE constată că criza financiară a generat o presiune importantă asupra cheltuielilor publice privind programele sociale și consideră că finanțarea UE s-ar putea dovedi critică pentru susținerea unor proiecte-cheie, care să fie cel puțin capabile să construiască o bază solidă de bune practici. Ar trebui ca informațiile cu privire la finanțare să fie ușor disponibile, iar finanțarea să ofere stimulente suficiente pentru a determina autoritățile locale și instituțiile publice și private să se implice. Resursele disponibile ar trebui folosite pentru a încuraja organizațiile societății civile să stabilească legături și să acționeze la bază, punând accentul pe participarea comunităților de migranți.

4.1.1.10   UE ar trebui să fie deschisă către organizațiile și rețelele migranților la nivel local, regional și național. Constituirea de rețele și de capital social contribuie la o integrare ascendentă și creează un mediu în care migranții se pot simți mai capabili și responsabili pentru afirmarea drepturilor și a potențialului lor. Însă rețelele și organizațiile ar trebui să susțină integrarea și să nu devină instrumente de accentuare a segregației. CESE sugerează acestor organizații și rețele să intre în relații de parteneriat cu organizațiile existente din țările gazdă. UE trebuie să manifeste deschidere față de noi forme de participare și cooperare, facilitate de tehnologia informației și de o mobilitate crescută.

CESE recomandă Comisiei Europene să ia măsuri în vederea regândirii legislației în domeniul muncii prestate de lucrătorii migranți, care, în forma sa actuală, reprezintă un vehicul pentru discriminare și inegalitate, și să continue să acționeze în vederea facilitării eforturilor statelor membre de a realiza o integrare mai amplă și mai profundă.

4.1.2   Drepturi și obligații – realizarea egalității de tratament și dobândirea unui sentiment de apartenență

4.1.2.1   CESE salută atenția special acordată participării politice a migranților, ca reprezentanți aleși, votanți sau membri ai structurilor consultative. Este un „stand de încercare” a democrației europene. Asigurarea integrării pe termen mediu și lung a migranților și stoparea discriminării acestora vor fi posibile numai dacă migranții se pot exprima pe plan politic. Posibilitatea de a se exprima politic și formele instituționalizate de acțiune colectivă pot contribui la aducerea migranților în interiorul procesului politic. Acest lucru împiedică alienarea și radicalismul. Participarea politică ar trebui susținută prin regândirea actualelor reguli în materie de cetățenie ale fiecărei țări. În consecință, CESE susține ideea ca resortisanților țărilor terțe să li se acorde drept de vot în alegerile locale, naționale, regionale și europene, precum și dreptul corespunzător de a candida. În acest sens, ar putea fi luată în considerare posibilitatea acordării cetățeniei UE migranților aflați în legalitate. UE are încă o dată șansa de a se situa în avangarda inovării democratice și de a testa noi forme de participare și de cooperare.

4.2   Mai multe acțiuni la nivel local

4.2.1   Accentul care se pune pe nivelul local este pe deplin justificat. Pe lângă faptul că reprezintă un punct focal pentru furnizarea de servicii, nivelul local este cel care creează mediul imediat pentru integrare. În funcție de dimensiunea comunității locale, proiectele de integrare reușite pot avea un impact semnificativ asupra vieții comunității și a migranților. Este vital ca autoritățile locale și entitățile private vizate să dispună de informații fiabile și de acces atât la finanțarea UE, cât și la cea națională.

4.2.2   CESE recunoaște că în așezările urbane, în special cele de mari dimensiuni, există probleme. Ele atrag un număr mare de migranți, care, în multe cazuri, constituie cartiere periferice și oarecum izolate. Accesul la servicii publice și la locuri de muncă reprezintă doar o parte a problemei. Chestiunea urbanismului este o provocare mai amplă, întrucât ea trebuie să fie atât durabilă, cât și favorabilă incluziunii. CESE recomandă ca CE să sprijine activ proiecte care să ducă agenda pentru integrare mai departe, incluzând în aceasta chestiunile fundamentale legate de locuințe și de urbanism.

4.2.3   Abordarea ascendentă este foarte promițătoare, însă numai dacă este promovată și finanțată în mod adecvat. Este foarte important ca, în cadrul viitoarei perspective financiare, CE să își onoreze angajamentul de a simplifica procedurile de finanțare și de a orienta resursele adecvate către proiectele locale (9). O coordonare sporită între diferitele surse de finanțare, precum fondul pentru azil și migrație propus, care acoperă azilul, integrarea și întoarcerea, fondul pentru securitatea internă propus, Fondul social european și Fondul european pentru dezvoltare regională pot juca un rol vital în consolidarea capacităților actorilor de la nivel local.

4.3   Implicarea țărilor de origine

4.3.1   Implicarea țărilor de origine în proces este un pas esențial în elaborarea unei agende pentru integrare cuprinzătoare (10). Există state membre UE în care există bune practici de comunicare cu țările de origine. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, din mai multe motive, multora dintre aceste țări le lipsește motivația de a coopera cu UE în domeniul migrației. Limitările sunt mai evidente (11) atunci când este vorba de beneficiarii potențiali de protecție internațională. Abordarea globală a UE în materie de migrație oferă un bun cadru instituțional, care facilitează cooperarea cu țările terțe și soluționarea problemelor de mobilitate urgente. Cu toate acestea, a privi migrația în special prin prisma impactului acesteia asupra pieței forței de muncă a UE ar putea duce la niveluri mai scăzute de protecție a migranților și chiar la discriminare.

4.3.2   UE ar trebui să continue să conlucreze cu țările de origine, în vederea facilitării procedurilor prealabile plecării. Trebuie remarcat faptul că, în multe țări, emigrația către UE reprezintă o oportunitate foarte apreciată și poate încuraja corupția. UE trebuie să manifeste fermitate în eforturile sale de a pune capăt acestor posibile situații, întrucât ele cresc costurile pentru viitorii migranți și le afectează motivația de a reveni în țara de origine.

4.3.3   CESE consideră că cel mai bun mijloc de a aduce o contribuție pe termen lung la dezvoltarea țărilor de origine nu este numai acela de a elabora reglementări adecvate în domeniul muncii, ci și de a-i abilita pe migranți să înființeze întreprinderi transnaționale sau să se reîntoarcă în țara de origine, în care să își transfere competențele și motivația. CESE recomandă să se creeze, pe baze bilaterale, sisteme de sprijin pentru constituirea de întreprinderi noi și pentru inițiativele antreprenoriale destinate migranților care se întorc în țara de origine. Atât țările de origine, cât și țările gazdă, pot lucra în parteneriat pentru a crea oportunități destinate cetățenilor, întreprinderilor și comunităților lor. Există exemple de cooperare în care necesitățile angajatorilor sunt puse în corespondență cu competențele migranților.

4.3.4   Este legitim să se încurajeze migrația circulară, cu condiția ca instrumentul utilizat să nu fie o legislație cu efecte directe sau indirecte asupra drepturilor resortisanților țărilor terțe (12).

(1)  JO C 218, 23.7.2011, p. 97–100.

(2)  Eurostat, Indicators of Immigrant Integration – A Pilot Study (Indicatori ai integrării imigranților – studiu pilot), Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2011.

(3)  Document de lucru al serviciilor Comisiei – Agenda europeană privind integrarea.

(4)  Pentru o sinteză a preocupărilor legate atât de migrația resortisanților țărilor UE, cât și ai celor proveniți din țări terțe, a se vedea rezultatele primului sondaj Eurobarometru privind integrarea migranților, MEMO/11/529, Bruxelles, 20 iulie 2011.

(5)  Pentru cifre complete, a se vedea COM(2011) 291 final – Raport anual al CE privind imigrația și azilul (2010).

(6)  Eurostat, 2011, Indicators of Immigrant Integration – A Pilot Study (Indicatori ai integrării imigranților – studiu pilot).

(7)  JO C 218, 23.7.2011, p. 97–100, și JO C 354, 28.12.2010, p. 16–22.

(8)  Asociația Europeană pentru apărarea drepturilor omului (AEDH), Foreign workers in the EU: moving towards multiple standards, founded on unequal treatment (Lucrătorii străini în UE: tendințe către standarde multiple, bazate pe tratament inegal), 17 octombrie 2011.

(9)  A se vedea Comunicarea Comisiei COM(2011) 749 final „Construirea unei Europe deschise și sigure: bugetul în domeniul afacerilor interne în perioada 2014-2020” și propunerile re regulament aferente 750-751-752-753.

(10)  JO C 44, 16.2.2008, p. 91–102. Tema imigrației și al cooperării cu țările de origine pentru promovarea dezvoltării a fost abordată și la cea de-a 6-a reuniune a Forumului european pentru integrare (a se vedea: http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.events-and-activities-european-integration-forum-6).

(11)  JO C 18, 19.1.2011, p. 80–84.

(12)  A se vedea nota de subsol 5.