—

să asigure realizarea de dezbateri anuale între Parlamentul European, Comisie și Consiliu și reprezentanți ai parlamentelor naționale pe tema programelor de stabilitate și de convergență (PSC) și a programelor naționale de reformă (PNR) și privind evaluarea realizărilor economice naționale, ca parte a semestrului european;

—

să definească sfera de aplicare a monitorizării multilaterale în baza instrumentelor din TFUE și a evaluărilor Comisiei [articolul 21, în special alineatele (5) și (6) și articolul 148] pentru a include creșterea și impactul economic al acesteia asupra ocupării forței de muncă în același cadru juridic ca și cadrul instrumentelor existente ce au drept scop prevenirea dezechilibrelor macroeconomice excesive, a politicilor fiscale și a altor tipuri de politici nedurabile, de asigurare a stabilității financiare (și anume evitarea bulelor financiare care rezultă din infuziile de credite excesive) și de soluționare a dificultăților privind investițiile pe termen lung și creșterea economică durabilă, în vederea atingerii obiectivelor din Strategia Europa 2020 și realizării altor progrese relevante; evaluările regulate ale riscului sistemic realizate de Comitetul european pentru riscuri sistemice ar trebui să facă parte integrantă din procedura anuală de monitorizare;

—

să instituie un cadru analitic îmbunătățit de supraveghere (cuprinzând un grafic cu praguri specifice de declanșare a mecanismelor de alertă timpurie), transparent și dispunând de instrumente metodologice adecvate pentru o monitorizare multilaterală eficientă bazată pe indicatori economici armonizați (reali și nominali), care ar putea reflecta nivelul de competitivitate și/sau dezechilibrele excesive; acești indicatori cheie pot fi: cursul de schimb efectiv real, contul curent, productivitatea (inclusiv productivitatea resurselor și productivitatea totală a factorilor), costul unitar al forței de muncă, creșterea creditelor și evoluțiile prețurilor activelor (inclusiv activele financiare și piețele imobiliare), rata creșterii și a investițiilor, rata șomajului, activele străine nete, evoluția bazei de impozitare, sărăcia și coeziunea socială și indicatori privind efectele externe asupra mediului; pragurile de alertă ar trebui definite pentru indicatorii incluși în grafic și toate progresele realizate în legătură cu acești indicatori vor fi completate cu o evaluare calitativă realizată de Comisie.

—

să implementeze o atentă monitorizare specifică la nivel de țară, dacă aceasta se dovedește a fi necesară pentru grafic și în urma evaluării calitative aferente susmenționate; în urma acestei atente monitorizări specifice la nivel de țară, statele membre au responsabilitatea de a decide cu privire la politicile naționale care au drept scop abordarea (prevenirea și corectarea) dezechilibrelor macroeconomice, existând totodată necesitatea de a ține seama de recomandările specifice ale Comisiei și de dimensiunea comunitară a politicilor naționale respective, în special în cazul statelor din zona euro. Ajustarea trebuie să se realizeze atât în statele cu deficit excesiv, cât și în cele cu surplus excesiv, ținând seama de circumstanțele specifice din fiecare țară, cum ar fi aspectele demografice, nivelul datoriei private, tendința salariilor în comparație cu productivitatea muncii, gradul de ocupare a forței de muncă – în special în rândul tinerilor– precum și dezechilibrele de cont curent.

—

Comisia să fie însărcinată să dezvolte instrumente și competențe analitice adecvate pentru a investiga motivele care stau la baza tendințelor divergente persistente din zona euro, inclusiv impactul politicilor comune asupra sistemelor economice diferite din cadrul acestei zone;

—

să instituie norme comune pentru o utilizare mai eficientă a orientărilor generale ale politicilor economice, împreună cu orientările privind ocuparea forței de muncă, ca instrument esențial pentru orientarea economică, monitorizare și recomandări la adresa fiecărui stat membru, în conformitate cu Strategia Europa 2020, ținându-se cont totodată de convergențele și divergențele existente între statele membre și avantajele lor naționale în materie de competitivitate, inclusiv situația demografică, în scopul consolidării rezistenței economiei în fața șocurilor externe și al impactului pe care deciziile statelor membre îl poate avea asupra unui alt stat membru, în special din zona euro;

—

să instituie un mecanism la nivel național prin care să se evalueze implementarea priorităților din Strategia Europa 2020 și realizarea obiectivelor naționale relevante incluse în programul național de reformă pentru a sprijini evaluarea anuală efectuată de instituțiile UE;

—

să stabilească proceduri pentru a permite Comisiei să emită alerte rapide și să ofere direct statelor membre, într-un stadiu incipient, consiliere privind politicile; în cazurile în care se înregistrează un dezechilibru macroeconomic persistent grav, ar trebui să existe o procedură transparentă și obiectivă care să permită plasarea unui stat membru într-o „situație de dezechilibru excesiv”, care să atragă după sine o monitorizare mai strictă.

—

să stabilească un „semestru european” în care să se realizeze o comparare și o evaluare a proiectelor de buget ale statelor membre (cuprinzând elementele esențiale și estimările), în urma discutării acestor aspecte în parlamentele naționale, pentru a evalua mai bine viitoarea implementare și executare a PSC și PRN; ar trebui respectate normele și procedurile bugetare naționale și la nivelul UE; statele membre ar trebui să prezinte Comisiei PSC și PNR în aprilie, după consultarea corespunzătoare a parlamentelor naționale și ținând cont de normele și concluziile de la nivelul UE; Parlamentul European, la rândul său, poate institui o modalitate sistematică de sprijinire a dezbaterii publice, de creștere a vizibilității acestor proceduri și a responsabilității pentru ele, precum și de sensibilizare sporită a publicului larg cu privire la acestea și la modul în care instituțiile UE au aplicat normele convenite;

—

să stabilească un „semestru european” pentru a analiza potențialele efecte colaterale ale politicilor fiscale naționale, precum și pentru identificarea timpurile a deficitelor bugetare excesive și garantarea coerenței între acțiunile de la nivelul UE și cele de la nivel național, în temeiul orientărilor integrate, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor cantitative și calitative, cum ar fi creșterea și ocuparea forței de muncă, care ar permite o contribuție reală și promptă a tuturor părților interesate, inclusiv a parlamentelor naționale și a Parlamentului European, dar și consultarea partenerilor sociali;

—

să se asigure că recomandările politice anuale sunt dezbătute în Parlamentul European înainte de discutarea lor în cadrul Consiliului European;

—

să se asigure că indicatorii și estimările principale utilizate pentru previziunile ce stau la baza elaborării PSC și PNR sunt generate în mod solid și consecvent, în special în zona euro; să adopte un plan cu trei componente, care să cuprindă un scenariu macroeconomic negativ, unul neutru și un scenariu macroeconomic favorabil, ținând seama de peisajul economic internațional incert; ar trebui să se continue armonizarea metodologiilor pentru calcularea bugetului central global, în vederea facilitării comparației între statele membre;

—

să introducă un angajament mai ferm în PSC și PNR de raliere la un obiectiv fiscal pe termen mediu (OFTM), care să țină cont de nivelurile actuale ale datoriei și ale pasivelor implicite ale statelor membre, mai ales în contextul îmbătrânirii populației,

—

să introducă o conexiune mai puternică între PSC și PNR, pe de o parte, și perspectivele bugetare naționale anuale și multianuale, pe de altă parte, ținând totodată cont de reglementările și procedurile naționale;

—

să introducă un mecanism mai ferm de evaluare a PSC din perspectiva interconexiunilor lor cu obiectivele altor state membre și cu cele ale Uniunii anterior adoptării politicilor respective în PSC la nivel național;

—

să introducă un rol mai important al parlamentelor naționale și o mai bună consultare a partenerilor sociali, anterior prezentării oficiale a PSC și PNR la nivelul Uniunii, în cadrul unui calendar convenit, de exemplu prin intermediul unei dezbateri anuale care să aibă loc între parlamentele naționale, cu participarea Parlamentului European, cu privire la orientările integrate și orientările bugetare ale fiecărei părți;

—

să stabilească un mecanism de comparare sistematică posterioară între politicile fiscale, de creștere economică și de ocupare a forței de muncă planificate, așa cum sunt prezentate de către statele membre în PSC și PNR, și rezultatul efectiv, cu dezbaterea și analizarea divergențelor semnificative dintre previziuni și rezultatele efective;

—

să se asigure că recomandările politice anuale și avertizările Comisiei cu privire la respectarea de către statele membre a obiectivelor Strategiei Europa 2020 sunt urmărite și că se dezvoltă un sistem de stimulente și sancțiuni pentru a garanta respectarea acestor obiective de către statele membre;

—

să asigure o mai bună transparență și un nivel mai înalt de răspundere în fața Parlamentului în cazul evaluărilor la nivelul Uniunii a PSC și PNR, pentru a crește astfel gradul de implicare a opiniei publice, precum și gradul de presiune exercitat de celelalte state;

—

să creeze, sub egida Comisiei, un proces independent, sistematic și robust de evaluare a PSC și PNR, pentru a se asigura astfel o abordare mai transparentă și o evaluare independentă;

—

să introducă proceduri specifice și obligația pentru statele membre, în special pentru cele din zona euro, de informare reciprocă și de informare a Comisiei înainte de a lua decizii de politică economică cu potențial efect colateral semnificativ și care ar putea perturba buna funcționare a pieței interne și a uniunii economice și monetare (UEM);

—

să introducă obligația pentru statele membre de a furniza informații suplimentare Comisiei, în cazul apariției unor preocupări majore cum că politicile urmate pot periclita creșterea economică pe teritoriul Uniunii sau buna funcționare a pieței interne sau a UEM sau pot afecta realizarea obiectivelor stabilite de UE, în special în Strategia Europa 2020;

—

să ia în considerare evaluarea realizată de Comitetul european pentru riscuri sistemice în cadrul de monitorizare multilaterală, îndeosebi în ceea ce privește stabilitatea financiară, simulările de criză, eventualele efecte de contagiune în exterior și în interior și acumularea de datorie privată excesivă;

—

să se stabilească un cadru de supraveghere clar și transparent, compus din doi piloni - politici economice și politici privind ocuparea forței de muncă - pe baza articolelor 121 și 148 din TFUE; în cadrul pilonului privind ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă revizuite și consolidate, un astfel de cadru ar trebui să facă posibilă evaluarea relevanței politicilor privind ocuparea forței de muncă în spiritul orientărilor pentru politicile privind ocuparea forței de muncă, astfel încât să permită formularea unor veritabile orientări, luând în considerare dimensiunea europeană și efectele colaterale, precum și transpunerea ulterioară a acestora în decizii politice naționale; în plus, ar trebui stabilite recomandări prompte, cu caracter preventiv, în vederea abordării principalelor deficiențe și provocări cu care se confruntă politicile privind ocuparea forței de muncă și piețele forței de muncă ale statelor membre;

—

să se consolideze rolul Comitetului pentru Ocuparea Forței de Muncă, astfel cum se prevede în articolul 150 din TFUE, în special cu privire la chestiunile referitoare la ocuparea forței de muncă la nivel transfrontalier, precum și rolul Comitetului de protecție socială, astfel cum se prevede la articolul 160;

—

să se țină seama în mod explicit de reformele structurale întreprinse de statele membre la efectuarea tuturor evaluărilor bugetare, în special în cazul reformelor privind sistemul de pensii, sistemul sanitar și de protecție socială, menite să abordeze problema evoluției demografice, precum și în ceea ce privește asistența, educația și cercetarea, acordându-se o importanță egală durabilității și oportunității acestora; să se realizeze, de asemenea, o evaluare a impactului acestor reforme din perspectivă socială și a ocupării forței de muncă, în special asupra grupurilor sociale vulnerabile, astfel încât să nu se instituie nicio normă fără o evaluare prealabilă a impactului acesteia asupra ocupării forței de muncă și asupra protecției sociale în cadrul statelor membre;

—

să se activeze clauza socială orizontală din Tratatul de la Lisabona, ținând cont de drepturile sociale și de obiectivele sociale în momentul definirii unor noi politici ale UE;

—

să fie prevăzută implicarea corespunzătoare a Parlamentului European în supravegherea ciclului de politici economice și de ocupare a forței de muncă, precum și în evaluarea impactului social al politicilor respective; în acest context, calendarul și procesul de adoptare a orientărilor integrate, în special a orientărilor pentru politicile privind ocuparea forței de muncă, ar trebui concepute astfel încât să îi acorde Parlamentului European timpul necesar în vederea îndeplinirii rolului său consultativ în temeiul articolului 148 alineatul (2) din TFUE;

—

să se instituie un cadru de monitorizare și evaluare solid și transparent pentru liniile directoare privind politicile de ocupare a forței de muncă, care să se bazeze pe obiectivele principale ale UE și care să fie dus la bun sfârșit prin stabilirea de obiective secundare, indicatori și tabele de performanță corespunzătoare, ținând cont de caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru în conformitate cu diferitele puncte de plecare ale fiecărei țări;

—

invită echipele EPSCO și ECOFIN ale Consiliului și grupurile de lucru respective ale acestora să își consolideze cooperarea, în special prin organizarea de reuniuni comune bianuale în vederea asigurării unei integrări reale a politicilor lor.

—

să integreze mai bine criteriile privind datoriile (aspectul de durabilitate) în fiecare etapă a procedurii de deficit excesiv și să instituie o procedură de monitorizare a datoriei excesive pe baza nivelurilor datoriei brute; procedura de monitorizare a datoriei excesive va necesita raportări regulate detaliate privind datoria și dinamica deficitului, interconectarea și dezvoltarea acestora, ținându-se seama de condiții naționale specifice și permițându-se programe diferite pentru fiecare stat membru pentru revenirea la valorile țintă stabilite în Pactul de stabilitate și creștere; Comisia ar trebui să consulte partenerii sociali europeni și naționali relevanți, ca parte a procedurii de monitorizare a datoriei excesive.

—

să ia în considerare mai riguros nivelul datoriei, profilul datoriei (inclusiv scadența) și variațiile acesteia (o evaluare a durabilității finanțelor publice) în procesul de convergență a includerii în PSC a unor OFTM specifice fiecărui stat membru;

—

ca parte a procedurii de monitorizare a datoriei excesive să instituie un cadru armonizat și clar de măsurare și monitorizare a variațiilor nivelului de datorie, inclusiv a pasivelor implicite și a datoriei contingente, cum ar fi obligațiile publice în materie de pensii și garanțiile publice (printre altele, capital principal, dobândă sau fluxuri de venituri) pentru investițiile realizate în parteneriate public-privat și costul unor astfel de investiții pentru bugetele naționale de-a lungul anilor;

—

să stabilească un calendar, specific și diferit pentru fiecare țară, al procesului de consolidare fiscală, care să nu depășească anul 2015, în vederea realinierii tuturor nivelurilor deficitului public la cerințele prevăzute în PSC;

—

să instituie un mecanism de monitorizare cu posibilitate de avertizare publică și sancțiuni și stimulente graduale pentru statele membre care nu și-au îndeplinit OFTM naționale specifice sau nu o fac în ritmul stabilit, precum și cu posibile stimulente economice pentru țările care și-au îndeplinit OFTM mai repede decât era planificat;

—

să instituie norme și orientări minime pentru procedurile bugetare naționale (respectiv cadrele financiare anuale și multianuale) pentru a respecta obligația prevăzută la articolul 3 din Protocolul (nr. 12) privind procedura de deficit excesiv; cadrele naționale respective ar trebui să includă suficiente informații cu privire atât la cheltuielile, cât și la veniturile acțiunilor bugetare planificate, pentru a permite controlul și dezbaterea rațională a planurilor bugetare atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii; în plus, este necesară o examinare suplimentară a comparabilității bugetelor naționale din perspectiva categoriilor de cheltuieli și de venituri și a priorităților politice pe care le reflectă acestea;

—

să încurajeze crearea la nivel național de mecanisme de control bugetar cu alertă timpurie;

—

să prevadă stimulente preventive și predefinite în zona euro care vor fi decise în baza competențelor clare ale Comisiei, atât pentru componenta preventivă, cât și pentru cea corectivă a PSC, pentru a facilita instituirea de măsuri de alertă timpurie și aplicarea graduală a acestora;

—

să aplice și să implementeze astfel de sancțiuni și stimulente pentru statele membre din zona euro, ținând seama de interconexiunile foarte strânse cu economiile din afara zonei euro, în special cu țările care se așteaptă să adere la zona euro, ca parte a noului cadru de monitorizare multilaterală și a noilor instrumente ale PSC, îndeosebi rolul crescut al OFTM;

—

să introducă modificările necesare în procedura decizională internă a Comisiei, cu respectarea adecvată a principiilor actuale consacrate prin TFUE, garantând astfel o aplicare eficientă și rapidă a mecanismelor de sancțiuni care se află în cadrul competențelor lor clare, în special pentru statele membre din zona euro;

—

să garanteze că decizia privind respectarea de către statele membre a PSC este luată de către Comisie independent de Consiliu, pentru a se conforma pe deplin principiilor PSC.

—

să stabilească un cadru specific zonei euro pentru o monitorizare consolidată care să se axeze pe divergențele macroeconomice excesive, pe creșterea economică, pe nivelurile șomajului, pe competitivitatea prețurilor, pe ratele reale de schimb, pe creșterea creditării și pe evoluțiile contului curent din statele membre în chestiune;

—

să stabilească un cadru regulat pentru a intensifica coordonarea între toate statele membre ale UE având drept scop monitorizarea și încurajarea convergenței economice, precum și discutarea în cadrul Uniunii a chestiunilor legate de dezechilibrele macroeconomice potențiale;

—

să crească importanța rapoartelor anuale de monitorizare a zonei euro, bazate pe rapoarte tematice trimestriale vizând mai multe state și axate, pe de o parte, pe potențialele efecte de contagiune ale evoluțiilor economice la nivel global și ale politicilor și situațiilor cu un impact deosebit asupra anumitor state membre din zona euro și, pe de altă parte, pe influența pe care deciziile economice luate de Eurogrup o pot avea asupra țărilor și regiunilor din afara zonei euro; ar trebui acordată o atenție specială identificării politicilor care generează efecte de contagiune pozitive, în special în cursul perioadelor de recesiune economică, și care sprijină, prin urmare, creșterea economică sustenabilă în întreaga zonă euro;

—

să consolideze secretariatul Președintelui Eurogrupului;

—

să prevadă atribuirea Comisarului responsabil pentru afaceri economice și monetare și funcției de vicepreședinte al Comisiei și ca acesta să aibă sarcina de a asigura consecvența activității economice a UE, precum și de a supraveghea modul în care Comisia își exercită responsabilitățile economice, monetare și în materie de piețe financiare și de a coordona alte aspecte ale activității economice ale Uniunii;

—

să îmbunătățească transparența și responsabilitatea în cadrul procesului decizional la nivelul Eurogrupului, prin instituirea unui dialog periodic cu Președintele acestuia în cadrul comisiei responsabile din Parlamentul European și prin publicarea imediată a deciziilor Eurogrupului pe pagina sa de internet; să garanteze că cel puțin statele membre ale UE care nu fac parte din zona euro și care au obligația de a adopta moneda comună au acces la dezbaterile din cadrul Eurogrupului.

—

să instituie un mecanism sau organism permanent (un fond monetar european), după o analiză corespunzătoare a argumentelor pro și contra în privința acestuia, care nu ar trebui să dureze mai mult de un an, rolul acestuia fiind de a supraveghea evoluțiile datoriei publice și de a completa PSC, ca mecanism de ultimă instanță pentru cazurile în care finanțarea pe piață nu mai este disponibilă pentru un guvern și/sau un stat membru expus la probleme legate de balanța de plăți; acesta ar trebui să se bazeze pe instrumente existente (Fondul european de stabilitate financiară, Mecanismul european de stabilizare financiară și Instrumentul european al balanței de plăți) și să includă reguli clare, printre altele, cu privire la următoarele aspecte:

Un astfel de mecanism nu ar trebui să limiteze competențele autorităților bugetare de a adopta bugetul UE la nivelul corespunzător, ar trebui să evite hazardul moral și să respecte principiile și consecințele referitoare la ajutorul de stat. De asemenea, ar trebui să se examineze cu atenție posibilitatea integrării în mecanismul european de stabilizare a statelor membre care nu fac parte din zona euro, de la caz la caz și după îndeplinirea anumitor criterii predefinite;

—

să informeze Parlamentul European cu privire la efectul estimat asupra ratingului de credit al UE pe care îl exercită

—

să ofere suficiente informații privind normele de punere în aplicare a mecanismului de stabilizare financiară în ceea ce privește limitele cadrului financiar multianual (CFM); având în vedere amplele consecințe bugetare posibile, solicită acesteia să analizeze în continuare mecanismul european de stabilizare financiară înainte de adoptarea regulamentului CFM;

—

să accepte ca ambele componente ale autorității bugetare să fie implicate în deciziile privind impactul pe care acest mecanism l-ar putea avea asupra bugetului UE;

—

să accepte că orice posibile nevoi bugetare legate de acest mecanism ar trebui să fie finanțate printr-o revizuire ad-hoc a CFM pentru a garanta că implicarea suficientă a autorității bugetare este asigurată la timp.

—

să realizeze o evaluare a fezabilității în termen de un an privind instituirea pe termen lung a unui sistem în cadrul căruia statele membre pot lua parte la emiterea de obligațiuni europene comune și privind natura, riscurile și avantajele unui astfel de sistem. Evaluarea ar trebui să identifice diferitele alternative și obiective juridice, cum ar fi finanțarea proiectelor europene strategice și de infrastructură pe termen lung prin intermediul obligațiunilor pentru proiecte specifice. Este necesar să se analizeze avantajele și dezavantajele tuturor opțiunilor, ținând seama de posibilele implicații legate de hazardul moral pentru membrii participanți;

—

să consolideze și să actualizeze, ținând seama de obiectivele Europa 2020, politica de coeziune a Uniunii, în strânsă cooperare cu Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru reducerea deficiențelor structurale, atenuarea discrepanțelor între nivelurile de bunăstare, ameliorarea puterii de cumpărare și pentru creșterea competitivității regiunilor mai dezavantajate economic, prin mijloace precum facilitarea satisfacerii necesităților de finanțare ale IMM-urilor și a participării lor reușite pe piața internă;

—

reiterează importanța independenței Băncii Centrale Europene, care este esențială pentru stabilitatea economiei financiare și a economiei de piață libere a Uniunii Europene;

—

să recomande menținerea unei separări clare între politicile fiscale și monetare pentru a nu pune în pericol independența Băncii Centrale Europene;

—

să elaboreze principii bugetare comune în ceea ce privește calitatea cheltuielilor publice (atât în cazul bugetelor naționale, cât și al bugetului UE), precum și un set de politici și instrumente comune pentru a sprijini strategia Europa 2020, asigurând un echilibru al obiectivelor legate de disciplina bugetară și permițând finanțarea pe termen lung a ocupării forței de muncă și a investițiilor sustenabile;

—

să instituie un cadru clar pentru un efort comun reînnoit, cu participarea resurselor bugetare ale UE și a resurselor financiare ale BEI, pentru a mobiliza în continuare, în viitorul cadru financiar multianual, resursele bugetare și pentru a beneficia de expertiza BEI în domeniul ingineriei financiare, de angajamentul acesteia pentru politicile UE și de rolul său de platformă între instituțiile financiare publice și private, precum și pentru a spori rolul BEI și al fondurilor de coeziune, în special în timpul perioadelor de recesiune economică;

—

să instituie un grup de lucru la nivel înalt privind politica fiscală, prezidat de Comisie și având drept mandat să prezinte, în termen de un an, o foaie de parcurs pentru o abordare strategică și pragmatică a aspectelor de politică fiscală, acordând o atenție deosebită combaterii fraudei fiscale și paradisurilor fiscale, consolidând practicile în domeniul fiscalității întreprinderilor și, în același timp, utilizând mai mult procedurile de combatere a concurenței fiscale neloiale, intensificând schimbul automat de informații, facilitând adoptarea de reforme fiscale de încurajare a creșterii economice și examinând posibilitatea introducerii de noi instrumente. Agenda externă a UE în materie fiscală, în special în contextul G20, ar trebui analizată de acest grup de lucru la nivel înalt privind politica fiscală;

—

să instituie un grup tematic la nivel înalt prezidat de Comisie, având ca mandat să studieze posibilitatea de a efectua modificări la nivel instituțional în contextul reformării guvernanței economice aflate în desfășurare, inclusiv posibilitatea creării unei trezorerii comune europene (TCE), scopul acesteia fiind să înzestreze Uniunea Europeană cu propriile resurse de finanțare, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, pentru a reduce dependența de transferurile naționale;

—

să consolideze piața internă prin promovarea comerțului online și a comerțului transnațional, să simplifice procedurile de plată online și să armonizeze instrumentele fiscale pentru a consolida încrederea consumatorilor în economia europeană.

—

să garanteze că orice inițiativă legislativă referitoare la serviciile financiare este în conformitate cu politicile macroeconomice pentru a garanta transparența necesară și stabilitatea pieței și, în consecință, a spori încrederea în piețe și dezvoltarea economică;

—

să promoveze modalități de a pune în aplicare coerent cerințele de capital din pilonul II ca răspuns la bulele speculative legate de prețul unor active specifice sau la problemele legate de lichidități;

—

să reglementeze interconexiunile dintre piețele financiare și politicile macroeconomice pentru a asigura stabilitatea, transparența și responsabilitatea și a frâna stimulentele pentru asumarea de riscuri excesive;

—

să prevadă evaluarea periodică a evoluției prețurilor activelor și rata de creștere a creditării în statele membre și impactul lor asupra stabilității financiare și a evoluției contului curent, precum și ratele de schimb efective reale din statele membre;

—

să confere autorităților europene de supraveghere competențe exclusive de supraveghere asupra marilor instituții financiare transfrontaliere.

—

să asigure respectarea riguroasă a angajamentelor politice convenite în domeniul statistic;

—

să îmbunătățească competențele de investigație ale Comisiei (Eurostat), inclusiv prin inspecții la fața locului fără preaviz și accesul acesteia la toate informațiile contabile și bugetare, inclusiv la reuniunile cu persoane sau agenții familiarizate cu astfel de informații, cum ar fi economiști independenți, organizații de întreprinderi și sindicate, în vederea evaluării calității finanțelor publice; dacă este cazul, aceste măsuri ar trebui să fie însoțite de o majorare a resurselor sale bugetare și umane;

—

să impună statelor membre să furnizeze Comisiei (Eurostat) acele date ce se înscriu în principiile statistice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene (1);

—

să impună statelor membre să indice care date furnizate Comisiei (Eurostat) sunt justificate de un raport al unui auditor independent;

—

să introducă sancțiuni financiare și de altă natură în cazul furnizării de statistici care nu respectă principiile statistice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009;

—

să revizuiască necesitatea armonizării suplimentare a datelor, relevantă pentru cadrul de guvernanță economică propus în prezenta anexă; să asigure, îndeosebi, un cadru de calitate adecvat pentru acele statistici europene necesare pentru îmbunătățirea cadrului de monitorizare analitică, inclusiv un grafic pentru asigurarea unei monitorizări multilaterale eficiente, așa cum este prevăzut în recomandarea 1;

—

să armonizeze datele privind finanțele publice în baza unor metode contabile standardizate și acceptate la nivel internațional;

—

să asigure publicarea corectă și transparentă a anumitor pasive extrabilanțiere, mai ales în ceea ce privește plățile viitoare necesare pentru pensiile din sectorul public și pentru contractele pe termen lung cu sectorul privat de închiriere sau furnizare de servicii publice.

—

să urmărească să ajungă la un acord asupra unei reprezentări a zonei euro/UE în cadrul FMI și al altor instituții financiare relevante, după caz;

—

să revizuiască acordurile de reprezentare a zonei euro/UE în alte organisme internaționale în domeniul economic, monetar și al stabilității financiare;

—

să includă, în spiritul dispozițiilor TFUE, o procedură pentru a informa complet și a implica Parlamentul European înainte de adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 138 din TFUE;

—

să stabilească o agendă internațională specifică și clară privind zona euro/UE care să garanteze condiții echitabile de concurență pe plan internațional în cadrul agendei UE de supraveghere și de reglementare financiară, fiscală și antifraudă;

—

în paralel cu măsurile care pot și trebuie să fie adoptate cât mai rapid cu putință în cadrul instituțional existent, să inițieze un proces de reflecție pentru a identifica limitele cadrului actual și a dezvolta idei în vederea reformei tratatelor, permițând instituirea unor mecanisme și structuri indispensabile pentru o guvernanță economică coerentă și eficientă, care să permită o adevărată convergență macroeconomică între statele membre, atât în zona euro, cât și în afara acesteia.