Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice”

COM(2009) 39 final

(2010/C 128/22)

Raportor: dl McDONOGH

La 28 ianuarie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice

COM(2009) 39 final.

Secţiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 2 septembrie 2009.

În cea de-a 457-a sesiunea plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie 2009 (şedinţa din 5 noiembrie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 168 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   CESE îşi exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că şefii de stat şi de guvern din UE nu au convenit încă asupra deciziilor cruciale privind finanţarea în domeniul schimbărilor climatice.

1.2.   CESE recomandă ca, în conformitate cu descoperirile ştiinţifice, să se stabilească un obiectiv pe termen lung (până în anul 2050) de două tone de dioxid de carbon pe an pe cap de locuitor, în scopul menţinerii încălzirii globale la mai puţin de 2 °C.

1.3.   CESE afirmă că Uniunea Europeană ar trebui să îşi fixeze un obiectiv intermediar ferm de reducere cu cel puţin 30 %, până în 2020, a nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră înregistrat în 1990, cu condiţia ca alte ţări dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să efectueze reduceri comparabile.

1.4.   Ţările dezvoltate ar trebui să se angajeze la o reducere cu cel puţin 80 %, până în 2050, comparativ cu anul 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră.

1.5.   CESE este de acord cu Comisia în ceea ce priveşte faptul că ţările în curs de dezvoltare, luate în ansamblu (cu excepţia ţărilor africane celor mai puţin dezvoltate), ar trebui să se angajeze să reducă creşterea emisiilor, până în 2020, cu 15-30 % faţă de nivelul care ar fi atins în cazul menţinerii situaţiei actuale.

1.6.   Emisiile de gaze cu efect de seră provenind din transportul aerian şi maritim ar trebui incluse în negocierile de la Copenhaga.

1.7.   CESE reiterează necesitatea ca, până în 2020, despădurirea tropicală brută să fie redusă cu cel puţin 50 % faţă de nivelurile actuale, asigurând totodată o gestionare durabilă a pădurilor, păşunilor, zonelor umede şi a turbăriilor în alte zone ale ţărilor dezvoltate şi, pe viitor, în ţările în curs de dezvoltare.

1.8.   CESE aprobă sprijinul acordat de Comisie unui acord internaţional privind adăugarea de noi gaze fluorurate în „coşul” Protocolului de la Kyoto.

1.9.   Este necesară finanţarea adecvată a activităţilor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrative la nivel global (şi regional).

1.10.   CESE sprijină educarea activă a cetăţenilor europeni şi din afara Europei şi o politică de informare pentru o mai bună înţelegere a schimbărilor climatice şi a impactului acestora.

1.11.   Actuala încetinire globală a creşterii economice nu ar trebui utilizată ca pretext pentru a descuraja luarea unor măsuri decisive şi urgente privind schimbările climatice.

2.   Introducere

2.1.   CESE este convins că, în lumina recentelor descoperiri ştiinţifice de după cel de-al patrulea raport de evaluare al IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change – Grupul interguvernamental de experţi privind schimbările climatice), se impun în prezent, mai mult ca niciodată, măsuri urgente.

2.2.   În 1996, guvernele UE au stabilit o ţintă în ceea ce priveşte plafonul de creştere a temperaturii de 2 °C faţă de nivelul perioadei preindustriale, plafon reconfirmat ulterior ca limită maximă tolerabilă şi de Consiliul UE, şi de consiliile pentru mediu, precum şi, mai recent, de grupul de experţi al UE privind schimbările climatice. Depăşirea acestei limite poate duce, prin efectele asupra sănătăţii, penuria de apă, insecuritatea alimentară şi migraţia forţată, la tulburări sociale majore. Cu toate acestea, 2 °C nu constituie o garanţie de siguranţă, având în vedere că, la o creştere medie de 0,8 % a temperaturii globale faţă de nivelurile perioadei preindustriale, se observă deja topirea rapidă a banchizei arctice.

2.3.   Datele ştiinţifice recente sunt mai alarmante decât cele cuprinse în cel de-al patrulea raport al IPCC. Organizaţia „Global Carbon Project” a confirmat intensificarea creşterii emisiilor de CO2, cotele de creştere depăşind cel mai pesimist scenariu din raportul special al IPCC privind scenariile de emisie. Între 2000 şi 2007, cota medie de creştere se ridica la 3,5 %, aproape de patru ori mai mare decât creşterea anuală de 0,9 % din perioada 1990-1999.

3.   Obiectivele în materie de emisii

3.1.   Context

Ţările industrializate dezvoltate, care numărau, în 2008, aproximativ un miliard din cele 6,7 miliarde de locuitori ai planetei, reprezintă sursa a circa 70 % din totalul emisiilor începând din 1950. În viitor, ţările considerate în prezent „în curs de dezvoltare” vor genera cea mai mare parte a emisiilor.

Dacă, atât în 1990, cât şi în 2000, emisiile globale se ridicau la aproximativ 40 Gt CO2e (echivalent în CO2) pe an, în 2008 acestea atingeau 50 Gt CO2e. Emisiile globale anuale pe cap de locuitor se ridicau la 7-7,5 tone în 1990 şi 2000 şi la aproape 8 tone în 2008. Lucrările recente ale Institutului pentru cercetarea consecinţelor climatice din Potsdam, Germania, ajung la concluzia că emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse, până în 2050, cu peste 50 % faţă de nivelurile din 1990, pentru ca riscul de depăşire a obiectivului de 2 °C să nu treacă de 25 % (ceea ce reprezintă un grad de risc încă semnificativ).

3.2.   În conformitate cu descoperirile ştiinţifice şi consensul general la care s-a ajuns în cadrul comunităţii ştiinţifice, CESE recomandă stabilirea unui obiectiv pe termen mai lung (până în 2050) de două tone de dioxid de carbon pe cap de locuitor anual, ceea ce echivalează cu stabilizarea emisiilor cu efect de seră la o concentraţie de 500 ppm CO2e. Obiectivul de două tone pe cap de locuitor anual ar trebui încurajat la nivel naţional.

3.3.   CESE este de acord cu obiectivele Comisiei Europene privind reducerea, până în 2050, a emisiilor globale la mai puţin de 50 % faţă de nivelurile atinse în 1990.

3.4.   CESE este de acord cu cel de-al patrulea raport de evaluare al IPCC şi cu concluziile lucrărilor mai recente, conform cărora ţările dezvoltate ar trebui să se angajeze la o reducere de minimum 80 % până în 2050, comparativ cu 1990.

Uniunea Europeană a oferit un exemplu, angajându-se ca, până în 2020, să-şi reducă emisiile în mod autonom cu 20 % faţă de anul 1990.

3.5.   De asemenea, Comitetul este de acord cu opinia Comisiei conform căreia UE ar trebui să îşi propună, până în 2020, un obiectiv mai ridicat, de reducere a emisiilor cu 30 %, cu condiţia ca ţările dezvoltate să se angajeze să efectueze reduceri comparabile, iar ţările în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic să se angajeze să efectueze reduceri adecvate. Nu numai toate ţările care figurează în Anexa 1 a protocolului de la Kyoto ar trebui să se angajeze la îndeplinirea acestui obiectiv, ci şi toate ţările membre OCDE, precum şi toate statele membre ale UE, ţările candidate şi ţările potenţial candidate. Acest angajament al ţărilor dezvoltate este esenţial, chiar indispensabil, pentru ca ţările în curs de dezvoltare să le urmeze exemplul şi să-şi fixeze obiective corespunzătoare. Ulterior, ar trebui ca aceste obiective să fie revizuite şi să se elaboreze o foaie de parcurs care să precizez obiectivele pentru 2030 şi 2040, în conformitate cu ultimele date obţinute prin cercetare ştiinţifică.

3.6.   CESE îşi exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de ambiţie ce caracterizează propunerile altor ţări dezvoltate, care ocupă o poziţie-cheie, precum SUA şi Japonia, propuneri care se plasează mult sub obiectivele pentru 2020 enunţate mai sus. La 21 mai 2009, Comisia pentru energie şi comerţ a Congresului SUA a aprobat pachetul de legi privind energia şi încălzirea globală, care prevede reducerea emisiilor, faţă de nivelurile din 2005 (şi nu faţă de cele din 1990, considerabil mai scăzute!), cu 17 % până în 2020 şi cu 83 % până în 2050. Acest text, care numără 930 de pagini, urmează să fie promulgat de guvernul american, ceea ce pare imposibil de realizat în timp util, până la întâlnirea de la Copenhaga din decembrie 2009. CESE îşi exprimă îngrijorarea cu privire la efectele acestei situaţii asupra negocierilor de la Copenhaga.

3.7.   Comitetul critică lipsa angajamentelor financiare concrete din partea G8, a altor opt ţări şi a UE cu ocazia Forumului economiilor dezvoltate privind energia şi clima desfăşurat la Aquila, Italia, la 9 iulie 2009. Deşi s-a convenit asupra unui obiectiv global pe termen lung privind reducerea emisiilor cu cel puţin 50 % până în 2050, respectiv reducerea acestora cu 80 % sau mai mult în cazul ţărilor dezvoltate până în 2050, nu s-a fixat un an de referinţă pentru calcularea reducerilor emisiilor şi nu s-a stabilit niciun obiectiv intermediar (până în 2020).

3.8.   CESE este de acord cu Comisia privind faptul că ţările în curs de dezvoltare, luate în ansamblu (cu excepţia ţărilor africane celor mai puţin dezvoltate), ar trebui să se angajeze să reducă, până în 2020, creşterea emisiilor cu 15-30 % faţă de nivelul care ar fi atins în cazul menţinerii situaţiei actuale.

În opinia CESE, îndeplinirea acestor obiective va presupune o acţiune timpurie şi concertată.

3.9.   CESE consideră că volumul de emisii pe cap de locuitor constituie un indice echitabil pentru obiectivele de reducere ale ţărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare, dat fiind că toţi cetăţenii lumii ar trebui să dispună de drepturi echivalente în materie de nepoluare sau poluare.

3.10.   Indicatori precum intensitatea emisiilor de dioxid de carbon (emisiile de CO2/unitatea de PIB) ar putea fi utilizaţi ca parametri pentru obiectivul de reducere, deşi CESE pledează în acest caz pentru prudenţă, deoarece reducerea acestui parametru poate fi determinată şi de creşterea PIB-ului unei ţări şi nu doar de reducerea emisiilor totale ale ţării respective.

4.   Emisii produse de transportul aerian şi maritim

4.1.   Emisii

4.1.1.   Emisiile produse de aviaţia internaţională (şi naţională), precum şi de transportul maritim, constituie o sursă de creştere a emisiilor la nivel global. Emisiile de gaze cu efect de seră produse de aviaţia internaţională au crescut cu 4,5 % pe an între 1990 şi 2004, în timp ce emisiile produse de transportul maritim internaţional au crescut cu 2,75 % pe an în cursul aceleiaşi perioade. Totuşi, aceste emisii nu sunt controlate conform Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) şi a Protocolului său încheiat la Kyoto. Transportul aerian generează aproximativ 2 % din emisiile globale, comparativ cu emisiile de dioxid de carbon din 2007, şi se pare că acestea vor continua să crească în viitorul apropiat. În luna iunie 2009, Asociaţia Internaţională pentru Transport Aerian a adoptat o serie de obiective care urmăresc reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de transportul aerian. În plus, aceasta propune ca emisiile să fie mai curând acoperite (plătite) la scară globală decât la nivel regional sau local. Mai multe rapoarte recente ale Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) arată că transportul maritim internaţional emite aproximativ 843 MT CO2 pe an (aproximativ 3,5 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivel global), echivalentul cantităţii de emisii produse de o mare ţară dezvoltată, precum Germania.

4.2.   Obiective

4.2.1.   CESE aprobă propunerea Comisiei de introducere, în acordul de la Copenhaga, a emisiilor produse de transporturile aeriene şi maritime internaţionale, „sub nivelul din 2005 până în 2020 şi semnificativ sub nivelul din 1990 până în 2050”. În plus, CESE este de acord cu Comisia cu privire la faptul că, dacă la sfârşitul lui 2010 nu va exista niciun acord la nivelul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale şi al OMI, emisiile provenind din transporturile aeriene şi maritime internaţionale vor trebui contabilizate în totalurile naţionale, în conformitate cu Acordul de la Copenhaga. CESE reafirmă că aplicarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii este mult mai complicată în cazul transportului maritim decât în aviaţie, şi că un sistem general alternativ ar fi mult mai eficient decât unul comunitar sau regional (a se vedea şi Avizul CESE privind ecologizarea transportului maritim şi a transportului pe căi navigabile interioare).

5.   Emisii generate de utilizarea terenurilor şi de schimbarea utilizării terenurilor

5.1.   Schimbarea utilizării terenurilor – despădurirea masivă, arderea turbei şi alte practici similare – se află la originea a aproximativ 17,4 % din totalul emisiilor la scară globală.

5.2.   Având în vedere această substanţială cotă de emisii generată de schimbarea utilizării terenurilor, CESE îşi reiterează opinia privind necesitatea reducerii despăduririi masive a pădurilor tropicale, până în 2020, cu cel puţin 50 % faţă de nivelurile actuale (a se vedea Avizul CESE privind abordarea problemelor legate de defrişări şi de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice şi reducerea biodiversităţii).

5.3.   În acelaşi timp, trebuie asigurată gestionarea durabilă a pădurilor, păşunilor, zonelor umede şi turbăriilor, într-o primă fază în ţările dezvoltate, iar ulterior în ţările în curs de dezvoltare, în vederea menţinerii capacităţii de captare a dioxidului de carbon şi în aceste ţări. Toate ţările ar trebui să ia măsuri de supraveghere a activităţilor de despădurire.

5.4.   Europa ar trebui să ofere un exemplu de promovare a conservării pădurilor, solicitând ca produsele din lemn să facă obiectul unei certificări care să ateste gestionarea durabilă.

5.5.   Dat fiind că problematica sectorului agricol din perspectiva schimbărilor climatice este abordată într-un aviz CESE (1) distinct, aceasta nu va face obiectul unei analize aprofundate în cadrul prezentului aviz.

6.   Abordări sectoriale în contextul negocierilor privind schimbările climatice

6.1.   CESE propune să se ia în considerare rolul unei abordări sectoriale în completarea negocierilor privind schimbările climatice. De exemplu, urmând modelul unui raport elaborat de grupul de lucru privind Protocolul de la Kyoto, s-ar putea fixa obiective cantitative/calitative, voluntare/obligatorii în sectoare specifice precum energia electrică, siderurgia sau industria cimentului, pe lângă obiectivele naţionale în materie de emisii. Abordarea sectorială este prezentată în detaliu sub aspectul posibilităţilor de reducere a emisiilor pentru un acord global privind schimbările climatice.

7.   Gazele fluorurate

7.1.   CESE sprijină propunerea de includere a unei noi serii de produse chimice industriale în viitorul tratat privind schimbările climatice. Unul din aceste produse, trifluorura de azot (NF3), este utilizată, în mod obişnuit, la fabricarea calculatoarelor personale şi a televizoarelor cu ecran plat de tip LCD, fiind de aproximativ 17 000 de ori mai dăunător decât dioxidul de carbon. Hidrofluorocarburile (HFC), de exemplu, nu sunt controlate de Convenţia de la Montreal şi sunt utilizate ca substituenţi ai hidroclorofluorocarburilor (HCFC). Sunt examinate noi tipuri de perfluorocarburi (PFC) şi de HFC, pentafluoro-trifluorometil sulfură (SF5CF3), eterii fluorinaţi, perfluoropolieterii (PFPE) şi hidrocarburile (HC). Industria chimică este încurajată să dezvolte produse de substituire pentru noile gaze industriale cu potenţial ridicat de încălzire globală.

7.2.   Obiective

7.2.1.   CESE aprobă sprijinul acordat de Comisia Europeană încheierii unui acord internaţional privind adăugarea următoarelor gaze fluorurate în „coşul” Protocolului de la Kyoto: noi tipuri de HFC şi PFC, pentafluoro-trifluorometil sulfură, eterii fluorinaţi, PFPE şi HC, nivelul acestora urmând să atingă un anumit prag şi apoi să scadă treptat.

7.2.2.   CESE recomandă ca monitorizarea şi verificarea nivelurilor de concentraţie a noilor gaze fluorurate să constituie o componentă importantă a acordurilor internaţionale.

8.   Măsuri de reducere a emisiilor

8.1.   CESE este ferm convins că guvernele naţionale ar trebui să încurajeze cu fermitate soluţiile ieftine de reducere a utilizării energiei, precum măsurile privind eficienţa energetică a clădirilor, prin reglementări şi standarde. Se pot introduce măsuri legislative menite să promoveze reducerea şi reciclarea deşeurilor. Se pot acorda subvenţii pentru încurajarea cetăţenilor să îşi echipeze locuinţele cu panouri solare, să îmbunătăţească izolarea termică a acestora etc.

8.2.   Trebuie sprijinite sursele de energie regenerabile. De exemplu, ar trebui acordate subvenţii pentru construirea de turbine eoliene care să producă energie electrică, cu facilităţi de racordare la reţeaua electrică. De asemenea, ar trebui utilizate generatoare care să alimenteze reţeaua de distribuţie şi care să funcţioneze cu biogazul rezultat dintr-un amestec de iarbă, vegetaţie, secară etc. (care, prin fermentaţie, produce metan) după modelul Germaniei, care, prin legea privind sursele de energie regenerabile, şi-a asigurat din surse regenerabile 14 % din energia electrică.

8.3.   Este necesară promovarea tehnologiilor ecologice şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare sunt încurajate să dezvolte inovarea şi să adopte, când este posibil, noi tehnologii eficiente din punct de vedere energetic.

8.4.   Este necesară îmbunătăţirea centralelor electrice existente şi a celor de nouă generaţie, prin măsuri cum ar fi utilizarea carburanţilor cu emisii scăzute de dioxid de carbon, creşterea proporţiei de energie din surse regenerabile sau a energiei nucleare, precum şi utilizarea în centralele electrice a unor tehnologii mai eficiente.

8.5.   CESE solicită ca investiţiile iniţiale din ţările mai puţin dezvoltate să fie reorientate către achiziţionarea de tehnologii superioare disponibile pe plan local sau adaptate la condiţiile locale.

9.   Măsuri de adaptare

9.1.   Planul de acţiune de la Bali recunoaşte că adaptarea va trebui explicit abordată într-un acord post-2012 privind schimbările climatice. Adaptarea la schimbările climatice, prin care societatea îşi sporeşte capacitatea de a face faţă efectelor schimbărilor climatice, a fost evidenţiată recent în cadrul unei conferinţe ştiinţifice internaţionale privind schimbările climatice. La 1 aprilie 2009, Comisia Europeană a prezentat o Carte albă [COM(2009) 147 final] privind măsurile de adaptare care vor permite UE şi statelor membre să se pregătească mai bine pentru efectele schimbărilor climatice.

9.2.   CESE sprijină propunerea Comisiei ca Acordul de la Copenhaga să includă un cadru de adaptare care să se articuleze în jurul următoarelor elemente:

9.3.   Pentru reuşita politicilor de adaptare este esenţial să se repartizeze în mod echitabil sarcinile şi să se ia în considerabil impactul asupra ocupării forţei de muncă şi a calităţii vieţii grupurilor sociale cu venituri mici. Trebuie luată de asemenea în considerare dimensiunea socială a politicilor de adaptare şi trebuie implicaţi toţi partenerii sociali.

10.   Activităţile de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrative la nivel global

CESE este ferm convins că este necesară finanţarea urgentă a activităţilor de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstrative (RD&D) la nivel global (şi regional). Programele RD&D sunt recomandate pentru a permite dezvoltarea accelerată, îmbunătăţirea tehnologică şi comercializarea surselor de energie regenerabile, precum şi producţia combinată de energie termică şi electrică în centralele electrice.

10.1.1.   CESE sprijină poziţia Comisiei [SEC(2008) 3104 final] cu privire la desfăşurarea de activităţi de cercetare integrate asupra climatului, sub egida celui de-al şaptelea Program-cadru de cercetare. CESE recomandă un parteneriat consolidat între Comisia Europeană şi IPCC în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru de cercetare şi în viitoarele programele de cercetare conexe.

10.1.2.   CESE sprijină stimularea semnificativă a cercetării, dezvoltării şi activităţilor demonstrative în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon şi a tehnologiilor eficiente energetic identificate de Agenţia Internaţională a Energiei, precum şi în domeniul tehnologiilor identificate în cadrul Planului strategic european privind tehnologiile energetice (planul SET), în vederea relansării şi accelerării dezvoltării tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon şi a tehnologiilor eficiente energetic de importanţă strategică.

10.1.3.   Întreaga problematică a protecţiei proprietăţii intelectuale din ţările în curs de dezvoltare a evoluat considerabil după 1995, odată cu intrarea în vigoare a acordului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală. Conform acestui acord, ţările în curs de dezvoltare se angajează să respecte brevetele străine. Ca urmare, întreprinderile nu mai trebuie să depună cereri de brevetare în ţările în curs de dezvoltare.

10.2.   CESE sprijină Comisia în îndeplinirea următoarelor obiective:

11.   Resurse financiare

11.1.   Încheierea unui acord general la Copenhaga va trebui însoţită de resurse financiare suficiente. Foarte curând, vor trebui avansate propuneri financiare din partea ţărilor dezvoltate pentru a motiva ţările în curs de dezvoltare şi pentru a le determina să ia măsuri. Reuşita sau eşecul Acordului de la Copenhaga va depinde de finanţarea şi obiectivele convenite de ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare.

11.2.   Angajamentul UE faţă de Conferinţa de la Copenhaga pare oarecum lipsit de entuziasm, după cum demonstrează faptul că, la şedinţa din 18-19 iunie 2009, şefii de stat ai UE au amânat hotărârile cruciale privind finanţarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, limitându-se să afirme că finanţarea în acest domeniu trebuie bazată pe principiul capacităţii de plată şi pe responsabilitatea fiecărei ţări în ceea ce priveşte emisiile.

11.3.   Având în vedere că, până în prezent, Consiliul UE nu a adoptat nicio decizie cu privire la finanţare, CESE îşi exprimă îngrijorarea cu privire la neabordarea acestor chestiuni în regim de urgenţă. Este îngrijorător că, până în prezent, ţările dezvoltate, inclusiv UE, nu au făcut nicio promisiune şi nu şi-au asumat niciun angajament privind acordarea unei asistenţe financiare suficiente.

11.4.   Investiţiile în sectoare precum tehnologiile eficiente energetic şi într-un larg evantai de tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon vor stimula creşterea economică şi vor spori economiile de energie.

11.5.   Finanţarea reducerii emisiilor în ţările în curs de dezvoltare ar trebui să provină din surse naţionale şi externe, de pe piaţa mondială a dioxidului de carbon şi din contribuţiile ţărilor dezvoltate:

11.6.   Consiliul European subliniază necesitatea de a explora în detaliu mecanismele internaţionale de finanţare. Chestiunea se va afla din nou pe masa de lucru a Consiliului European din octombrie. CESE este ferm convins că aceasta înseamnă abordarea problemelor cu mare întârziere, Conferinţa de la Copenhaga urmând să se desfăşoare în decembrie.

CESE sprijină opinia Comisiei, conform căreia ţările dezvoltate vor trebui să contribuie prin intermediul finanţării publice şi a mecanismelor de creditare privind emisiile de dioxid de carbon. Contribuţiile publice ar trebui să fie comparabile şi bazate atât pe principiul „poluatorul plăteşte”, cât şi pe capacitatea economică a fiecărei ţări. Baremul contribuţiilor ar trebui negociat şi ar trebui să facă parte integrantă din acord:

11.7.1.   CESE salută călduros propunerea Mexicului ca fiecare ţară din lume să contribuie la alimentarea unei rezerve centrale, amploarea contribuţiilor fiind determinată pe baza unei formule care să ţină seama de populaţia fiecărei ţări, de PIB şi de nivelul emisiilor sale cu efect de seră. Rezerva centrală ar fi ulterior împărţită între toate ţările, în funcţie de nevoile acestora în materie de reducere a emisiilor, de promovare a tehnologiilor ecologice şi de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

11.8.   CESE

11.9.   Costurile estimative pentru realizarea obiectivelor pe termen lung până în 2050 nu sunt neglijabile (2 % din PIB-ul actual), dar vor fi considerabil mai ridicate dacă nu se adoptă nicio măsură decisivă.

12.   Sensibilizarea opiniei publice

12.1.   Este important ca opinia publică să devină mai conştientă de gravitatea situaţiei actuale în materie de încălzire globală şi de consecinţele acesteia dacă nu se întreprinde nicio acţiune rapidă privind schimbările climatice.

12.2.   Cetăţenii trebuie încurajaţi să-şi aducă contribuţia prin utilizarea unor forme de energie mai ecologice, cumpărând bunuri şi servicii mai eficiente energetic şi reducându-şi amprenta de carbon.

12.3.   CESE consideră că ţările ar trebui, prin intermediul mass-media, să-şi informeze cetăţenii cu privire la nevoia urgentă de acţiune şi la nevoia de conservare a energiei şi de utilizare a surselor de energie alternative (combustibili nefosili), contribuind astfel la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră cu efect dăunător. De asemenea, chestiunile privind schimbările climatice ar trebui, de asemenea, incluse în programele şcolare pentru învăţământul primar şi secundar, în cadrul unei strategii pe termen lung.

CESE sprijină propunerile Comisiei privind necesitatea unei politici mai active în materie de educaţie şi cu promovarea unei mai bune înţelegeri a impactului schimbărilor climatice.

12.4.   CESE este ferm convins că Consiliul European ar trebui să încurajeze statele membre să sprijine şi să faciliteze, în cadrul competenţelor naţionale, participarea autorităţilor locale şi regionale, a întreprinderilor, a sindicatelor şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile organizate la promovarea strategiilor şi iniţiativelor privind schimbările climatice.

12.5.   În plus, CESE consideră că autorităţile locale, regionale şi naţionale ar trebui să coopereze mai strâns pentru constituirea unei solide baze de cunoştinţe privind impactul şi consecinţele schimbărilor climatice, prin mobilizarea cetăţenilor şi a sectorului privat. De exemplu, aproximativ 500 de localităţi s-au angajat, în cadrul iniţiativei europene „Pactul primarilor”, ca până în 2020 să îşi reducă emisiile de dioxid de carbon cu peste 20 %.

13.   Clauza de revizuire

13.1.   CESE subliniază importanţa includerii în acord a unei evaluări periodice a progresului general şi a adecvării angajamentelor şi acţiunilor, precum şi o revizuire integrală în 2015.

(1)  JO C 27, 3.2.2009, p. 59-65.