(1)

Pădurile oferă o mare varietate de beneficii economice, sociale și de mediu, inclusiv lemn și produse forestiere nelemnoase, precum și servicii de mediu esențiale pentru umanitate, dat fiind că adăpostesc cea mai mare parte a biodiversității terestre a Pământului. Acestea mențin funcțiile ecosistemului, contribuie la protejarea sistemului climatic, furnizează aer curat și au un rol esențial în ceea ce privește purificarea apelor și a solurilor, precum și retenția de apă și realimentarea apelor freatice. Zonele forestiere mari reprezintă o sursă de umiditate și contribuie la prevenirea deșertificării regiunilor continentale. În plus, pădurile asigură subzistența și veniturile pentru aproximativ o treime din populația lumii, iar distrugerea pădurilor are consecințe grave asupra mijloacelor de trai ale persoanelor cele mai vulnerabile, inclusiv ale popoarelor indigene și comunităților locale care depind în foarte mare măsură de ecosistemele forestiere. Mai mult, defrișările și degradarea pădurilor reduc nivelul absorbanților esențiali de carbon. Defrișările și degradarea pădurilor sporesc și probabilitatea contactelor dintre animalele sălbatice, animalele de fermă și oameni, mărind astfel riscul răspândirii unor noi boli și riscul apariției unor noi epidemii și pandemii.

(2)

Defrișările și degradarea pădurilor au loc într-un ritm alarmant. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că 420 de milioane de hectare de pădure – aproximativ 10 % din arealul pădurilor existente astăzi la nivel mondial, echivalent unei suprafețe mai mari decât suprafața Uniunii Europene – au fost pierdute în întreaga lume în perioada 1990-2020. Defrișările și degradarea pădurilor sunt, la rândul lor, factori determinanți importanți ai încălzirii globale și ai declinului biodiversității – cele mai importante două provocări de mediu ale epocii noastre. Cu toate acestea, în fiecare an, planeta continuă să piardă 10 milioane de hectare de pădure. Pădurile sunt, de asemenea, puternic afectate de schimbările climatice și vor trebui depășite numeroase dificultăți pentru a asigura adaptabilitatea și reziliența pădurilor în deceniile următoare.

(3)

Defrișările și degradarea pădurilor contribuie în mai multe moduri la criza climatică globală. Cel mai important, acestea sporesc nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră prin incendiile forestiere asociate, eliminând definitiv capacități de absorbție a carbonului, diminuând reziliența zonei afectate la schimbările climatice și reducând în mod substanțial biodiversitatea acesteia și reziliența față de boli și dăunători. Numai defrișările generează 11 % din volumul emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum se afirmă în raportul special din 2019 privind schimbările climatice și terenurile al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC).

(4)

Degradarea climatică determină declinul biodiversității la nivel mondial, iar declinul biodiversității agravează schimbările climatice, între cele două fenomene existând astfel o legătură indisolubilă, astfel cum au confirmat studii recente. Biodiversitatea și ecosistemele sănătoase sunt fundamentale pentru dezvoltarea rezistentă la schimbările climatice. Insectele, păsările și mamiferele acționează ca polenizatori și dispersoare de semințe și pot contribui la stocarea carbonului într-un mod mai eficient, direct sau indirect. Pădurile asigură totodată realimentarea continuă a resurselor de apă și prevenirea secetei și a efectelor dăunătoare ale acesteia asupra comunităților locale, inclusiv asupra popoarelor indigene. Reducerea drastică a gradului de despădurire și degradare a pădurilor și refacerea sistemică a pădurilor și a altor ecosisteme reprezintă unica și cea mai mare oportunitate oferită de natură în vederea atenuării schimbărilor climatice.

(5)

Biodiversitatea este esențială pentru reziliența ecosistemelor și a serviciilor aferente, atât la nivel local, cât și la nivel global. Mai mult de jumătate din produsul intern brut mondial depinde de natură și de serviciile pe care le oferă aceasta. Trei mari sectoare economice – construcții, agricultură, industria alimentară și a băuturilor – toate depind în mare măsură de natură. Declinul biodiversității constituie o amenințare la adresa ciclurilor hidrologice și a sistemelor alimentare durabile, punând în pericol securitatea alimentară și nutriția. Peste 75 % din tipurile de culturi alimentare de la nivel mondial se bazează pe zoogamie. În plus, mai multe sectoare industriale se bazează pe diversitatea genetică și pe serviciile ecosistemice ca factori de producție esențiali, în special pentru medicamente, inclusiv antimicrobiene.

(6)

Schimbările climatice, declinul biodiversității și despăduririle sunt preocupări de maximă importanță la nivel mondial, care afectează supraviețuirea umanității și condițiile de viață durabile pe Pământ. Accelerarea schimbărilor climatice, declinul biodiversității și degradarea mediului, asociate cu exemple concrete ale efectelor devastatoare ale acestora asupra naturii, a condițiilor de viață ale oamenilor și a economiilor locale, au dus la recunoașterea tranziției verzi ca obiectiv definitoriu al epocii noastre și ca o chestiune de egalitate de gen și de echitate între generații.

(7)

Apărătorii drepturilor omului în domeniul mediului, care depun eforturi pentru a proteja și a promova drepturile omului în ceea ce privește mediul, inclusiv accesul la apă, aer și pământ curate, sunt adesea ținta persecuțiilor și a atacurilor letale. Respectivele atacuri afectează în mod disproporționat popoarele indigene. Potrivit rapoartelor din 2020, peste două treimi dintre victimele respectivelor atacuri militau pentru apărarea pădurilor lumii împotriva defrișărilor și a dezvoltării industriale.

(8)

Consumul la nivelul Uniunii este un important factor determinant al defrișării și degradării pădurilor la scară globală. În cadrul evaluării impactului prezentului regulament, s-a estimat că, în lipsa unei intervenții de reglementare adecvate, doar consumul și producția la nivelul Uniunii a șase produse de bază (bovine, cacao, cafea, palmier pentru ulei, soia și lemn) ar determina creșterea gradului de defrișare cu aproximativ 248 000 de hectare anual, până în 2030.

(9)

În ceea ce privește situația pădurilor la nivelul Uniunii, Raportul din 2020 privind starea pădurilor din Europa arată că, în perioada 1990-2020, suprafața pădurilor din Europa a crescut cu 9 %, cantitatea de carbon stocată în biomasă a crescut cu 50 %, iar aprovizionarea cu lemn a crescut cu 40 %. Pădurile primare și cele care se regenerează în mod natural sunt amenințate, printre altele, de gestionarea intensivă, iar biodiversitatea și caracteristicile structurale unice ale acestora sunt în pericol. În plus, Agenția Europeană de Mediu a constatat că mai puțin de 5 % din suprafețele împădurite la nivel european sunt considerate în prezent a fi neperturbate sau naturale, în timp ce 10 % din suprafețele împădurite la nivel european au fost clasificate ca fiind gestionate intensiv. Ecosistemele forestiere trebuie să facă față unor presiuni multiple cauzate de schimbările climatice, variind de la fenomene meteorologice extreme la dăunători, precum și activităților umane care afectează în mod negativ ecosistemele și habitatele. În special, gestionarea intensivă a pădurilor cu vârste egale prin tăierea rasă și îndepărtarea lemnului mort poate avea un efect dramatic asupra habitatelor în ansamblul lor.

(10)

În 2019, Comisia a adoptat mai multe inițiative pentru a aborda crizele de mediu la nivel mondial, inclusiv acțiuni specifice în domeniul defrișărilor. În comunicarea sa din 23 iulie 2019 referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial (comunicarea intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”), Comisia a identificat ca prioritate reducerea amprentei asupra terenurilor a consumului din Uniune și a încurajat consumul de produse în Uniune provenite din lanțuri de aprovizionare care nu implică defrișări. În comunicarea sa din 11 decembrie 2019 referitoare la „Pactul verde european”, Comisia a prezentat o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, întemeiată pe un liber schimb sustenabil și bazat pe norme, în care să nu existe emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor, niciun cetățean sau teritoriu nefiind lăsat în urmă. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor și a generațiilor viitoare împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În plus, Pactul verde european urmărește să ofere cetățenilor și generațiilor viitoare, printre altele, aer proaspăt, apă curată, sol sănătos și biodiversitate. În acest scop, Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 referitoare la o strategie a UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre (denumită în continuare „strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030”), Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 referitoare la o strategie de la fermă la consumator pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic (strategia „De la fermă la consumator”), Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 referitoare la o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030, Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 referitoare la Calea către o planetă sănătoasă pentru toți, Planul de acțiune al UE „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului” și alte strategii relevante, cum ar fi Comunicarea Comisiei din 30 iunie 2021 referitoare la o viziune pe termen lung pentru zonele rurale ale UE – către zone rurale mai puternice, conectate, reziliente și prospere până în 2040, elaborate în cadrul Pactului verde european subliniază și mai mult importanța acțiunilor privind protecția și reziliența pădurilor. În special, strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 vizează protejarea naturii și inversarea tendinței de degradare a ecosistemelor. În cele din urmă, Comunicarea Comisiei din 11 octombrie 2018 referitoare la o bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu îmbunătățește protecția mediului și a ecosistemelor, răspunzând în același timp cererii tot mai mari de alimente, hrană pentru animale, energie, materiale și produse, căutând noi modalități de a produce și de a consuma.

(11)

Statele membre și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la problema persistentă a defrișărilor și a degradării pădurilor. Acestea au subliniat că, întrucât actualele politici și acțiuni la nivel mondial în materie de conservare, refacere și gestionare durabilă a pădurilor nu sunt suficiente pentru a stopa defrișările, degradarea pădurilor și pierderea biodiversității, se impune o acțiune consolidată la nivelul Uniunii pentru a contribui într-un mod mai eficient la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), în temeiul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care a fost adoptată de toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) în 2015. Consiliul a sprijinit în mod specific anunțul Comisiei din comunicarea referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, și anume că va evalua măsuri suplimentare, cu sau fără caracter normativ, precum și că va prezenta propuneri pentru ambele tipuri de măsuri. Uniunea și statele membre au aprobat, de asemenea, Deceniul de acțiune al ONU privind ODD, Deceniul ONU pentru refacerea ecosistemelor și Deceniul ONU al agriculturii familiale.

(12)

Parlamentul European a evidențiat faptul că distrugerea, degradarea și conversia în curs a pădurilor și a ecosistemelor naturale la nivel mondial, precum și încălcările drepturilor omului sunt legate, în mare măsură, de expansiunea producției agricole – în special prin transformarea pădurilor în terenuri agricole destinate obținerii unui număr de produse de bază și de produse pentru care este o cerere ridicată. La 22 octombrie 2020, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care solicita Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 192 alineatul (1) din TFUE, o propunere de „cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE” bazată pe obligația de diligență.

(13)

Combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor constituie o parte importantă a pachetului de măsuri care se impun pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru respectarea angajamentelor asumate de Uniune în cadrul Pactului verde european, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (3) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), precum și a celui de al optulea program de acțiune pentru mediu adoptat prin Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului (4) și a angajamentului obligatoriu din punct de vedere juridic asumat în temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (5) de a atinge neutralitatea climatică cel târziu până în 2050 și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 în comparație cu nivelurile din 1990.

(14)

Combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor constituie, de asemenea, o parte importantă a pachetului de măsuri necesare pentru a combate pierderea biodiversității și pentru a respecta angajamentele asumate de Uniune în temeiul Convenției ONU privind diversitatea biologică (CBD) (6), al Pactului verde european, al strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030 și al obiectivelor conexe ale Uniunii de refacere a naturii.

(15)

Pădurile primare sunt unice și de neînlocuit. Plantațiile forestiere și pădurile plantate au o compoziție diferită a biodiversității și oferă servicii ecosistemice diferite în comparație cu pădurile primare și cu cele care se regenerează în mod natural.

(16)

Expansiunea agricolă generează aproape 90 % din volumul defrișărilor la nivel mondial, mai mult de jumătate din volumul pierderilor suprafețelor împădurite fiind o consecință a conversiei pădurilor în terenuri cultivate, în timp ce pășunatul animalelor este responsabil pentru pierderea suprafețelor împădurite într-o pondere de aproape 40 %.

(17)

Producția de hrană pentru animale poate contribui la defrișări și la degradarea pădurilor. Prin promovarea unor practici agricole alternative durabile se pot aborda provocările de mediu și climatice și se pot preveni defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial. Stimulentele pentru adoptarea unei alimentații mai echilibrate, mai sănătoase și mai nutritive și a unui stil de viață mai durabil pot reduce presiunea asupra terenurilor și a resurselor.

(18)

În perioada 1990-2008, Uniunea a importat și a consumat o treime din produsele agricole comercializate la nivel mondial asociate cu defrișările. În perioada respectivă, consumul la nivelul Uniunii a fost responsabil pentru 10 % din volumul defrișărilor la nivel mondial asociate cu producția de bunuri sau cu prestarea de servicii. Chiar dacă ponderea relativă a consumului la nivelul Uniunii este în scădere, acesta este un factor major disproporționat care contribuie la fenomenul defrișărilor. Prin urmare, Uniunea ar trebui să ia măsuri pentru a reduce la minimum defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial determinate de consumul său de anumite produse de bază și alte produse și, astfel, să încerce să își reducă contribuția la emisiile de gaze cu efect de seră și la declinul biodiversității la nivel mondial, precum și să promoveze modele durabile de producție și consum în Uniune și în întreaga lume. Pentru a avea cel mai mare impact, politica Uniunii ar trebui să vizeze influențarea pieței mondiale, nu numai a lanțurilor de aprovizionare către Uniune. Parteneriatele și cooperarea internațională eficientă, inclusiv acordurile de comerț liber, cu țările producătoare și consumatoare au un caracter fundamental în acest sens.

(19)

Uniunea este angajată să promoveze și să pună în aplicare politici ambițioase privind mediul și clima în întreaga lume, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special cu articolul 37, care prevede că un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului trebuie să fie integrate în politicile Uniunii și asigurate în conformitate cu principiul dezvoltării durabile. Ca parte a dimensiunii externe a Pactului verde european, acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament ar trebui să țină seama de importanța acordurilor, angajamentelor și cadrelor globale existente care contribuie la reducerea defrișărilor și a degradării pădurilor, cum ar fi Planul strategic pentru păduri al ONU pentru perioada 2017-2030 și obiectivele globale conexe pentru păduri, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Acordul de la Paris, CBD și cadrul global post-2020 pentru biodiversitate conex, Planul strategic global privind biodiversitatea pentru 2011-2020 și obiectivele de la Aichi privind biodiversitatea conexe și Convenția ONU pentru combaterea deșertificării, precum și de cadrul multilateral în sprijinul abordării cauzelor profunde ale defrișărilor și ale degradării pădurilor, cum ar fi ODD și Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene.

(20)

Stoparea defrișărilor și refacerea pădurilor degradate este o componentă esențială a ODD. Prezentul regulament ar trebui să contribuie în special la îndeplinirea obiectivelor privind viața terestră (ODD 15), acțiunile climatice (ODD 13), consumul și producția responsabile (ODD 12), eradicarea foametei (ODD 2) și sănătatea și bunăstarea (ODD 3). Obiectivul relevant 15.2 de stopare a defrișărilor până în 2020 nu a fost îndeplinit, subliniind caracterul urgent al unor acțiuni ambițioase și eficace.

(21)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să răspundă Declarației de la New York privind pădurile, o declarație politică fără caracter juridic obligatoriu care vizează aprobarea unui calendar global pentru reducerea la jumătate a volumului pierderii pădurilor naturale până în 2020 și depunerea eforturilor pentru a-i pune capăt până în 2030. Declarația a fost aprobată de zeci de guverne, multe dintre cele mai mari întreprinderi din lume, precum și de societatea civilă influentă și de organizații ale popoarelor indigene. De asemenea, a solicitat sectorului privat să îndeplinească obiectivul de eliminare a defrișărilor din producția de produse agricole de bază, cum ar fi uleiul de palmier, soia, hârtia și produsele din carne de vită cel târziu până în 2020, obiectiv care nu a fost atins. În plus, prezentul regulament ar trebui să contribuie la Planul strategic pentru păduri al ONU pentru perioada 2017-2030, al cărui prim obiectiv global privind pădurile este reprezentat de inversarea pierderii suprafețelor împădurite la nivel mondial prin gestionarea durabilă a pădurilor, inclusiv prin protecție, refacere, împădurire și reîmpădurire, precum și intensificarea eforturilor de prevenire a degradării pădurilor și de a contribui la efortul global de combatere a schimbărilor climatice.

(22)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să răspundă Declarației liderilor de la Glasgow privind pădurile și utilizarea terenurilor efectuate cu ocazia Conferinței ONU privind schimbările climatice din noiembrie 2021, care recunoaște că „pentru a ne îndeplini obiectivele în materie de utilizare a terenurilor, climă, biodiversitate și dezvoltare durabilă, atât la nivel global, cât și la nivel național, vor fi necesare acțiuni transformatoare ulterioare în următoarele domenii interconectate: producția și consumul durabile; dezvoltarea infrastructurii; comerț, finanțe și investiții; precum și sprijinul pentru micii fermieri, popoarele indigene și comunitățile locale”. Semnatarii s-au angajat să colaboreze pentru a opri și a inversa tendința de pierdere a suprafețelor împădurite și degradarea terenurilor până în 2030 și au subliniat că ar consolida eforturile comune de facilitare a politicilor comerciale și de dezvoltare, la nivel internațional și intern, care promovează dezvoltarea durabilă și producția și consumul durabile de produse de bază și care funcționează în beneficiul reciproc al țărilor.

(23)

În calitate de membru al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Uniunea s-a angajat să promoveze un sistem comercial multilateral universal, bazat pe norme, deschis, transparent, previzibil, incluziv, nediscriminatoriu și echitabil în cadrul OMC, precum și o politică comercială deschisă, durabilă și fermă. Prin urmare, domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să includă produsele de bază și produsele obținute în Uniune, precum și produsele de bază și produsele importate în Uniune.

(24)

Provocările cu care se confruntă planeta din cauza schimbărilor climatice și a declinului biodiversității pot fi soluționate numai prin acțiuni la nivel mondial. Uniunea ar trebui să fie un actor global cu influență, care să conducă atât prin puterea exemplului cât și prin preluarea rolului de lider în cadrul cooperării internaționale pentru a crea un sistem multilateral deschis și echitabil, în care comerțul durabil să fie un factor-cheie al tranziției verzi, cu scopul de a combate schimbările climatice și de a inversa declinul biodiversității.

(25)

Prezentul regulament are în vedere și comunicările Comisiei din 22 iunie 2022 referitoare la puterea parteneriatelor comerciale: împreună pentru o creștere economică verde și justă și din 18 februarie 2021 referitoare la revizuirea politicii comerciale – o politică comercială deschisă, durabilă și fermă, în care se afirmă că, odată cu noile provocări interne și externe și, în special, odată cu un nou model de creștere mai durabilă, astfel cum a fost definit în Pactul verde european și în Strategia digitală europeană, conținută în Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 referitoare la conturarea viitorului digital al Europei, Uniunea necesită o nouă strategie de politică comercială – care să sprijine realizarea obiectivelor sale de politică internă și externă și să promoveze o mai mare sustenabilitate în conformitate cu angajamentul său de a pune în aplicare pe deplin ODD. Este necesar ca politica comercială să joace un rol deplin în sprijinirea redresării Uniunii în urma pandemiei de COVID-19 și în transformările ecologice și digitale ale economiei și către construirea unei Uniuni mai reziliente la nivel mondial.

(26)

În conformitate cu comunicarea sa din 22 iunie 2022 referitoare la puterea parteneriatelor comerciale: împreună pentru o creștere economică verde și justă, Comisia își intensifică colaborarea cu partenerii comerciali pentru a promova respectarea standardelor internaționale de muncă și de mediu. Comunicarea preconizează capitole solide privind dezvoltarea durabilă, conținând clauze privind defrișările și degradarea pădurilor. Asigurarea punerii în aplicare a acordurilor comerciale actuale și încheierea de noi acorduri comerciale cu astfel de capitole vor completa obiectivele prezentului regulament.

(27)

Prezentul regulament ar trebui să vină în completarea altor măsuri propuse în comunicarea referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, în special lucrul în parteneriat cu țările producătoare pentru a le sprijini în abordarea cauzelor profunde ale despăduririlor, cum ar fi guvernanța deficitară, aplicarea ineficientă a legii și corupția, și consolidarea cooperării internaționale cu principalele țări consumatoare, printre altele, prin încurajarea comerțului cu produse care nu implică defrișări și a adoptării unor măsuri similare în scopul evitării introducerii pe piețele lor a produselor provenite din lanțuri de aprovizionare asociate cu defrișări și degradarea pădurilor.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să țină seama de principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și să servească la promovarea și facilitarea cooperării cu țările în curs de dezvoltare, în special cu țările cel mai puțin dezvoltate, printre altele prin furnizarea de asistență tehnică și financiară, acolo unde este posibil și relevant.

(29)

În coordonare cu statele membre, Comisia ar trebui să lucreze în continuare în parteneriat cu țările producătoare și, în general, să colaboreze cu organizațiile și organismele internaționale, precum și cu părțile interesate relevante active pe teren prin dialoguri multipartite. Comisia ar trebui să își consolideze sprijinul și stimulentele în ceea ce privește protejarea pădurilor și tranziția către fabricarea unor produse care nu implică defrișări, recunoașterea și consolidarea rolului și drepturilor popoarelor indigene, ale comunităților locale, ale micilor fermieri și ale microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor), îmbunătățirea guvernanței și a regimului funciar, creșterea gradului de aplicare a legii și promovarea gestionării durabile a pădurilor, cu accent pe practicile forestiere mai apropiate de natură, pe baza unor indicatori și praguri bazate pe date științifice, ecoturismul, agricultura rezilientă la schimbările climatice, diversificarea, agroecologia și agrosilvicultura. În acest sens, Comisia ar trebui să recunoască pe deplin rolul și drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale în protejarea pădurilor, ținând seama de principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză (FPIC). Pe baza experienței și a lecțiilor învățate în contextul inițiativelor existente, Uniunea și statele membre ar trebui să lucreze pentru realizarea de parteneriate cu țările producătoare, la cererea acestora, și pentru a aborda provocările globale, venind în același timp în întâmpinarea nevoilor locale și acordând atenție provocărilor cu care se confruntă micii fermieri, în conformitate cu comunicarea referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial. Abordarea bazată pe parteneriat ar trebui să sprijine țările producătoare și părți ale acestora în ceea ce privește protejarea, refacerea și utilizarea durabilă a pădurilor, contribuind astfel la obiectivul prezentului regulament de a reduce defrișările și degradarea pădurilor, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor digitale, a informațiilor geospațiale, precum și prin consolidarea capacităților.

(30)

Operatorii și comercianții ar trebui să se afle sub incidența obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, indiferent dacă punerea la dispoziție pe piață are loc prin mijloace tradiționale sau online. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să asigure faptul că în fiecare lanț de aprovizionare există un operator în sensul prezentului regulament care are sediul în Uniune și care poate răspunde în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în prezentul regulament. Comisia și statele membre ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului regulament și să identifice dacă evoluțiile digitale și tehnologice necesită specificații sau inițiative suplimentare, după caz, în viitor.

(31)

O altă acțiune importantă anunțată în comunicarea referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial este înființarea observatorului UE privind defrișările, degradarea pădurilor și modificările suprafeței împădurite la nivel mondial, precum și factorii asociați (denumit în continuare „observatorul UE”), lansat de Comisie pentru a îmbunătăți monitorizarea modificărilor suprafeței împădurite la nivel mondial și a factorilor asociați. Pe baza instrumentelor de monitorizare existente, inclusiv a produselor Copernicus și a altor surse disponibile în sfera publică sau privată, observatorul UE ar trebui să faciliteze accesul entităților publice, al consumatorilor și al întreprinderilor la informații privind lanțurile de aprovizionare, furnizând date și informații ușor de înțeles care să coreleze defrișările, degradarea pădurilor și modificările suprafețelor împădurite la nivel mondial cu cererea de produse de bază și produse și cu comercializarea acestora la nivelul Uniunii. Observatorul UE ar trebui să sprijine astfel punerea în aplicare a prezentului regulament prin furnizarea de dovezi științifice cu privire la defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial și comerțul asociat acestora. Observatorul UE ar trebui să pună la dispoziție hărți ale acoperirii terenurilor, inclusiv cu serii cronologice începând de la data-limită definită în prezentul regulament și o serie de clase care permit examinarea compoziției peisajului. Observatorul UE ar trebui să participe la dezvoltarea unui sistem de alertă timpurie care să combine capacități de cercetare și de monitorizare. În ceea ce privește prezentul regulament, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, obiectivul sistemului de alertă timpurie ar trebui să fie acela de a face parte dintr-o platformă care poate asista autoritățile competente, operatorii, comercianții și alte părți interesate relevante și care poate furniza o monitorizare continuă și notificarea timpurie cu privire la posibile activități de defrișare sau de degradare a pădurilor. Respectiva platformă ar trebui să fie operațională cât mai curând posibil. Observatorul UE ar trebui să colaboreze cu autoritățile competente, cu organizațiile și organismele internaționale relevante, cu institutele de cercetare, cu organizațiile neguvernamentale, cu operatorii, cu comercianții, cu țările terțe și cu alte părți interesate relevante.

(32)

Cadrul juridic existent al Uniunii se axează pe combaterea exploatării forestiere ilegale și pe comerțul asociat acestora și nu abordează direct problema defrișărilor. Acesta constă în Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și în Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului (8). Ambele regulamente au fost evaluate în cadrul unei verificări a adecvării, care a stabilit că, deși legislația a avut un impact pozitiv asupra guvernanței în domeniul forestier, obiectivele celor două regulamente – și anume reducerea exploatării forestiere ilegale și a comerțului asociat acesteia și reducerea consumului de lemn recoltat ilegal în Uniune – nu au fost îndeplinite, concluzionându-se că axarea exclusivă pe legalitatea lemnului nu a fost suficientă pentru a îndeplini obiectivele stabilite.

(33)

Rapoartele disponibile confirmă faptul că o parte semnificativă a defrișărilor în curs este legală în conformitate cu legislația țării de producție. Potrivit estimărilor din cadrul unui raport al Forest Policy Trade and Finance Initiative publicat în mai 2021, în perioada 2013-2019, aproximativ 30 % din volumul defrișărilor destinate agriculturii comerciale în țările tropicale aveau caracter legal. Datele disponibile tind să se concentreze asupra țărilor cu o guvernanță deficitară – ponderea globală a defrișărilor ilegale ar putea fi mai mică, dar furnizează deja date clare care indică faptul că excluderea defrișărilor legale în țara de producție subminează eficacitatea măsurilor de politică.

(34)

Evaluarea impactului posibilelor măsuri de politică pentru abordarea defrișărilor și a degradării pădurilor cauzate de Uniune, concluziile Consiliului din 16 decembrie 2019 și rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 identifică în mod clar necesitatea de a stabili defrișările și degradarea pădurilor drept criterii directoare pentru viitoarele măsuri adoptate de Uniune. Concentrarea doar asupra legalității ar putea implica un risc de reducere a standardelor de mediu în vederea obținerii accesului pe piață. Prin urmare, noul cadru juridic al Uniunii ar trebui să abordeze atât aspectul legalității, cât și dacă fabricarea produselor de bază relevante și a produselor relevante implică sau nu defrișări.

(35)

Definiția produselor care „nu implică defrișări” ar trebui să fie suficient de largă pentru a viza defrișările și degradarea pădurilor, ar trebui să asigure claritate juridică și să fie măsurabilă pe baza unor date cantitative, obiective și recunoscute la nivel internațional.

(36)

În sensul prezentului regulament, utilizarea agricolă ar trebui să fie definită ca fiind utilizarea terenurilor în scopuri agricole. În acest sens, Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru a clarifica interpretarea acestei definiții, în special în ceea ce privește conversia pădurilor în terenuri care nu sunt destinate utilizării agricole.

(37)

În conformitate cu definițiile FAO, sistemele agroforestiere, inclusiv în cazul în care culturile sunt crescute sub coronament, precum și sistemele agrosilvice, silvopastorale și agrosilvopastorale, nu ar trebui să fie considerate păduri, ci ca reprezentând o utilizare agricolă.

(38)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze produsele de bază al căror consum la nivelul Uniunii este cel mai relevant în ceea ce privește contribuția la fenomenul defrișărilor și al degradării pădurilor la nivel mondial și pentru care o intervenție la nivel de politică a Uniunii ar putea aduce cele mai mari beneficii per valoare unitară a comerțului. O analiză amplă a literaturii de specialitate relevante, și anume a surselor primare care estimează impactul consumului la nivelul Uniunii asupra defrișărilor la nivel mondial și legătura dintre amprenta de mediu respectivă și anumite produse de bază, a fost efectuată în cadrul studiului de fundamentare a evaluării impactului pentru prezentul regulament și a făcut obiectul verificării încrucișate prin consultări ample cu părțile interesate. Acest proces s-a finalizat cu elaborarea unei prime liste de opt produse de bază. Lemnul a fost inclus direct în domeniul de aplicare, întrucât făcea deja obiectul Regulamentului (UE) nr. 995/2010. Potrivit unui document de cercetare (9) recent utilizat pentru analiza eficienței, șapte produse de bază reprezintă cea mai mare pondere a defrișărilor cauzate de Uniune din cele opt produse de bază analizate în respectivul document de cercetare: palmier pentru ulei (34,0 %), soia (32,8 %), lemn (8,6 %), cacao (7,5 %), cafea (7,0 %), bovine (5,0 %) și cauciuc (3,4 %).

(39)

Pentru a se asigura că prezentul regulament își îndeplinește obiectivele, este important să se asigure că hrana pentru animale care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament nu conduce la defrișări. Prin urmare, operatorii care introduc pe piață sau exportă produse relevante care conțin sau au fost fabricate folosind bovine care au fost hrănite cu produse relevante care conțin sau au fost fabricate utilizând alte produse de bază relevante sau produse relevante, ar trebui să se asigure, în cadrul procesului lor privind sistemul lor due diligence, că hrana pentru animale nu implică defrișări. În acest caz, cerințele privind geolocalizarea prevăzute în temeiul prezentului regulament ar trebui să vizeze doar localizarea geografică a fiecărei unități în care au fost crescute bovinele și nu ar trebui să se solicite informații privind geolocalizarea hranei propriu-zise pentru animale. În cazul în care autoritatea competentă obține informații relevante sau acesteia i se aduc la cunoștință astfel de informații, inclusiv informații bazate pe suspiciuni motivate prezentate de părți terțe, potrivit cărora există riscul ca hrana pentru animale să nu respecte cerințele prezentului regulament, autoritatea competentă ar trebui să solicite imediat informații detaliate cu privire la o astfel de hrană pentru animale. În cazul în care hrana pentru animale a făcut deja obiectul obligației de diligență într-o etapă anterioară a lanțului de aprovizionare, operatorii ar trebui să utilizeze drept dovadă facturile relevante, numerele de referință ale declarațiilor relevante privind diligența necesară sau orice altă documentație relevantă conform căreia hrana pentru animale nu implică defrișări și aceștia ar putea fi obligați să pună respectiva dovadă la dispoziția autorităților competente, la cerere. Dovezile ar trebui să acopere durata de viață a animalelor, în limita a maximum cinci ani.

(40)

Ținând seama de faptul că utilizarea produselor de bază relevante și a altor produse relevante reciclate ar trebui să fie încurajată și că includerea unor astfel de produse de bază și a altor produse în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar impune operatorilor o sarcină disproporționată, produsele de bază uzate și produsele care și-au încheiat ciclul de viață și care altfel ar fi eliminate ca deșeuri, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, excepția respectivă nu ar trebui să se aplice anumitor subproduse ale procesului de fabricație.

(41)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă obligații privind produsele de bază relevante și produsele relevante pentru a combate în mod eficace defrișările și degradarea pădurilor și pentru a promova lanțurile de aprovizionare care nu implică defrișări, ținând seama totodată de protecția drepturilor omului, ale popoarelor indigene și ale comunităților locale, atât în Uniune cât și în țările terțe.

(42)

Atunci când se evaluează riscul de neconformitate al produselor de bază relevante și al produselor relevante destinate introducerii pe piață sau exportului, ar trebui să se țină seama de încălcările drepturilor omului asociate cu defrișările sau degradarea pădurilor, inclusiv ale drepturilor popoarelor indigene, ale comunităților locale și ale titularilor de drepturi funciare cutumiare.

(43)

Numeroase organizații și organisme internaționale, cum ar fi FAO, IPCC, Programul ONU pentru Mediu, și Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, au fost active, și acorduri internaționale, precum Acordul de la Paris și CBD, au fost încheiate în domeniul defrișărilor și al degradării pădurilor, iar definițiile din prezentul regulament se întemeiază pe activitatea efectuată în cadrul acestora.

(44)

Este esențial ca prezentul regulament să abordeze și problema degradării pădurilor. Definiția degradării pădurilor ar trebui să se bazeze pe concepte convenite la nivel internațional și să asigure faptul că obligațiile aferente pot fi îndeplinite cu ușurință de către operatori și autoritățile competente. Aceste obligații ar trebui să fie măsurabile și verificabile din punct de vedere operațional, precum și clare și lipsite de ambiguitate pentru a oferi securitate juridică. În acest context, prezentul regulament ar trebui să se concentreze asupra elementelor-cheie ale degradării pădurilor care sunt măsurabile și verificabile și care sunt deosebit de relevante pentru evitarea impactului asupra mediului, pe baza celor mai recente date științifice. În acest scop, definiția degradării pădurilor ar trebui să se bazeze pe concepte convenite la nivel internațional care sunt definite de FAO. Definiția degradării pădurilor ar trebui să fie revizuită, în conformitate cu prezentul regulament, pentru a se evalua dacă aceasta ar trebui să fie extinsă pentru a include o gamă mai largă de factori determinanți ai degradării pădurilor și de ecosisteme forestiere la nivel mondial, pentru a sprijini în continuare obiectivele de mediu ale prezentului regulament, ținând seama de progresele înregistrate în cadrul discuțiilor internaționale pe această temă, precum și de diversitatea ecosistemelor forestiere și a practicilor din întreaga lume. Revizuirea ar trebui să fie efectuată pe baza unei analize aprofundate, în strânsă cooperare cu statele membre și în consultare cu părțile interesate relevante, cu organizațiile și organismele internaționale și cu comunitatea științifică.

(45)

Prezentul regulament ar trebui să asigure un echilibru adecvat între protecția așteptărilor legitime ale operatorilor și ale comercianților care introduc pe piață produse de bază relevante și produse relevante sau care le exportă, reducând în același timp la minimum perturbările bruște ale lanțurilor de aprovizionare, și dreptul fundamental la protecția mediului, consacrat la articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest sens, se impune stabilirea unei date-limită în scopul de a servi drept bază pentru a evalua dacă terenurile în cauză au făcut obiectul defrișărilor sau al degradării pădurilor, astfel încât niciun produs de bază sau produs care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament să nu poată fi introdus pe piață sau să nu poată fi exportat, dacă ar fi obținut pe un teren care face obiectul defrișărilor sau al degradării pădurilor după data respectivă.

(46)

Data-limită ar trebui să corespundă angajamentelor internaționale existente stabilite în ODD și în Declarația de la New York privind pădurile, care urmăresc obiectivele ambițioase de a opri defrișările, de a reface pădurile degradate și de a crește în mod substanțial împădurirea și reîmpădurirea la nivel mondial până în 2020 și, prin urmare, ar trebui să fie stabilită la 31 decembrie 2020. Respectiva dată este, de asemenea, în concordanță cu anunțul Comisiei cu privire la intenția sa de a combate defrișările în comunicarea referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, în Pactul verde european, în strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, precum și în strategia „De la fermă la consumator”. În conformitate cu principiul precauției, data-limită indicată în propunerea Comisiei pentru prezentul regulament este anterioară datei intrării în vigoare a prezentului regulament. Data-limită a fost aleasă pentru a preveni o accelerare anticipată a activităților care conduc la defrișări și la degradarea pădurilor între anunțul din propunerea Comisiei și data intrării în vigoare a prezentului regulament. Prezentul regulament ar trebui să recunoască obiectivul de mediu urmărit și să confirme data-limită propusă pentru a se asigura că producătorii și operatorii care au cauzat defrișările și degradarea pădurilor în perioada de negociere a prezentului regulament nu sunt autorizați să introducă pe piață produsele de bază relevante și produsele relevante în cauză sau să le exporte.

(47)

Limitările privind exercitarea drepturilor fundamentale și protecția așteptărilor legitime ale operatorilor și ale comercianților care rezultă din alegerea datei-limită ar trebui să fie proporționale și strict necesare pentru urmărirea obiectivului de interes general al protecției mediului. Pentru a contribui la realizarea respectivului obiectiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice produselor de bază relevante și produselor relevante obținute înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament. Amânarea aplicării dispozițiilor prezentului regulament care reglementează obligațiile operatorilor și comercianților care intenționează să introducă produse de bază relevante și produse relevante pe piață sau să le exporte le oferă, de asemenea, o perioadă rezonabilă de timp pentru a se adapta la noile cerințe ale prezentului regulament.

(48)

Pentru a consolida contribuția Uniunii la stoparea defrișărilor și a degradării pădurilor și pentru a se asigura că produsele relevante din lanțurile de aprovizionare asociate defrișărilor și degradării pădurilor nu sunt introduse pe piață sau nu sunt exportate, produsele relevante nu ar trebui să fie introduse sau puse la dispoziție pe piață și nici exportate, cu excepția cazului în care nu implică defrișări și au fost obținute în conformitate cu legislația relevantă a țării de producție. Pentru o confirmare în acest sens, produsele ar trebui să fie întotdeauna însoțite de o declarație privind diligența necesară.

(49)

Pe baza unei abordări sistemice, operatorii ar trebui să ia măsurile adecvate pentru a se asigura că produsele relevante pe care intenționează să le introducă pe piață respectă cerința de a nu implica defrișări și cerințele în materie de legalitate din prezentul regulament. În acest scop, operatorii ar trebui să instituie și să pună în aplicare sisteme privind obligația de diligență. Respectivele sisteme privind obligația de diligență ar trebui să includă trei elemente, și anume cerințe în materie de informare, evaluarea riscurilor și măsuri de atenuare a riscurilor, completate de obligații de raportare. Sistemele due diligence ar trebui să fie concepute astfel încât să ofere acces la informații privind sursele și furnizorii produselor de bază și ai produselor introduse pe piață, inclusiv la informații care să demonstreze că sunt îndeplinite cerințele privind absența defrișărilor și a degradării pădurilor și cerințele în materie de legalitate, printre altele prin identificarea țării de producție sau a unor părți ale acesteia și inclusiv a coordonatelor de geolocalizare a parcelelor de teren relevante. Respectivele coordonate de geolocalizare care se bazează pe sincronizare, poziționare și/sau observarea Pământului ar putea utiliza datele și serviciile spațiale furnizate în cadrul programului spațial al Uniunii (EGNOS/Galileo și Copernicus). Pe baza respectivelor informații, operatorii ar trebui să realizeze o evaluare a riscului. În cazul identificării unui risc, operatorii ar trebui să atenueze respectivul risc pentru a obține risc zero sau doar un risc neglijabil. Ar trebui ca operatorului să i se permită să introducă produsul relevant pe piață ori să îl exporte doar dacă operatorul concluzionează, după exercitarea obligației de diligență, că există risc zero sau doar un risc neglijabil ca produsele relevante să nu respecte prezentul regulament.

(50)

Cu ocazia aprovizionării cu produse, ar trebui să fie depuse eforturi rezonabile pentru a se asigura plata unui preț echitabil producătorilor, în special micilor fermieri, astfel încât să li se permită să obțină un venit decent și să se combată în mod eficace sărăcia ca una din cauzele profunde ale defrișărilor.

(51)

Operatorii ar trebui să își asume în mod formal responsabilitatea pentru conformitatea produselor relevante pe care intenționează să le introducă pe piață sau să le exporte, prin punerea la dispoziție a unor declarații privind diligența necesară. Prezentul regulament ar trebui să pună la dispoziție un model pentru astfel de declarații. Se preconizează că astfel de declarații privind diligența vor facilita punerea în aplicare a prezentului regulament prin intermediul autorităților competente și al instanțelor judecătorești și că vor asigura un grad sporit de respectare a dispozițiilor de către operatori.

(52)

Pentru a recunoaște bunele practici, certificarea sau alte sisteme verificate de părți terțe ar putea fi utilizate în cadrul procedurii de evaluare a riscurilor. Acestea însă nu ar trebui să înlocuiască responsabilitatea operatorului în ceea ce privește diligența necesară.

(53)

Comercianții ar trebui să fie responsabili pentru colectarea și păstrarea informațiilor, asigurând transparența lanțului de aprovizionare cu produse relevante pe care le pun la dispoziție pe piață. Comercianții care nu sunt IMM-uri au o influență semnificativă asupra lanțurilor de aprovizionare și joacă un rol important în asigurarea faptului că lanțurile de aprovizionare nu implică defrișări. Prin urmare, aceștia ar trebui să aibă aceleași obligații ca operatorii, să își asume responsabilitatea pentru conformitatea produselor relevante cu prezentul regulament și să se asigure, înainte de a pune la dispoziție pe piață produsele relevante, că au exercitat diligența necesară în conformitate cu prezentul regulament și au concluzionat că există risc zero sau doar un risc neglijabil ca produsele relevante să nu respecte prezentul regulament.

(54)

Pentru a promova transparența și a facilita aplicarea legislației, operatorii care nu intră în categoria IMM-urilor, inclusiv a microîntreprinderilor, sau persoanele fizice ar trebui să prezinte anual rapoarte publice cu privire la sistemul lor due diligence, inclusiv cu privire la măsurile adoptate în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin.

(55)

Operatorii ar trebui să poată primi suspiciuni motivate de la părțile interesate, inclusiv prin mijloace electronice, și ar trebui să investigheze cu atenție toate suspiciunile motivate primite.

(56)

Alte acte juridice ale Uniunii care prevăd cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului ar trebui să se aplice în măsura în care prezentul regulament nu conține dispoziții specifice care au același obiectiv, caracter și efect și care pot fi adaptate în lumina viitoarelor modificări ale actelor juridice ale Uniunii. Existența prezentului regulament nu ar trebui să excludă aplicarea altor acte juridice ale Uniunii care prevăd cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric. În cazul în care astfel de alte acte juridice ale Uniunii prevăd dispoziții mai specifice sau adaugă cerințe la dispozițiile prevăzute în prezentul regulament, respectivele dispoziții ar trebui să se aplice în coroborare cu prezentul regulament. În plus, în cazul în care prezentul regulament conține dispoziții mai specifice, acestea nu ar trebui să fie interpretate într-un mod care subminează aplicarea efectivă a altor acte juridice ale Uniunii privind diligența necesară sau realizarea obiectivului lor general. Ar trebui ca Comisia să poate emite orientări clare și ușor de înțeles privind respectarea de către operatori și comercianți, în special de către IMM-uri, a prezentului regulament.

(57)

Respectarea drepturilor popoarelor indigene în ceea ce privește pădurile și a FPIC, inclusiv astfel cum se prevede în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, contribuie la protejarea biodiversității, la atenuarea schimbărilor climatice și la abordarea preocupărilor conexe privind interesul public. Popoarele indigene dețin cunoștințe tradiționale de valoare ecologică și medicală și oferă foarte adesea un model de utilizare durabilă a resurselor forestiere. Acest lucru poate contribui la conservarea in situ, în conformitate cu obiectivele CBD. În plus, studiile sugerează că popoarele indigene care trăiesc în păduri joacă un rol dublu în combaterea schimbărilor climatice: în primul rând, acestea se opun în mod normal ocupării și defrișării terenurilor pe care locuiesc de generații și, în al doilea rând, unele comunități indigene consideră că au responsabilitatea de a proteja pădurile pentru a atenua schimbările climatice.

(58)

Principiile expuse în Declarația de la Rio a ONU privind mediul și dezvoltarea din 1992, în special principiul 10 privind importanța sensibilizării publicului și a participării acestuia la aspectele legate de mediu și principiul 22 privind rolul esențial al popoarelor indigene în gestionarea mediului și în dezvoltare, sunt importante în contextul asigurării unei gestionări durabile a pădurilor.

(59)

Conceptul de FPIC al popoarelor indigene a fost dezvoltat de-a lungul anilor de la aprobarea Convenției din 1989 (nr. 169) a Organizației Internaționale a Muncii privind populațiile indigene si tribale, și se reflectă în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene. Acesta urmărește să constituie o garanție care să asigure că impactul potențial asupra popoarelor indigene va fi luat în considerare în procesul decizional aferent proiectelor care le afectează.

(60)

Operatorii care intră în domeniul de aplicare al altor acte juridice ale Uniunii care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului ar trebui să fie în măsură să îndeplinească obligațiile de raportare în temeiul prezentului regulament prin includerea informațiilor care se impun atunci când raportează în temeiul celorlalte acte juridice ale Uniunii.

(61)

Responsabilitatea pentru asigurarea aplicării prezentului regulament ar trebui să revină statelor membre, iar autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să asigure respectarea pe deplin a prezentului regulament. O aplicare uniformă a prezentului regulament în ceea ce privește produsele relevante care intră sau ies de pe piață poate fi realizată numai prin schimbul sistematic de informații și cooperarea dintre autoritățile competente, autoritățile vamale și Comisie.

(62)

Punerea în aplicare și aplicarea eficace și eficiente a prezentului regulament sunt esențiale în vederea atingerii obiectivelor acestuia. În acest scop, Comisia ar trebui să instituie și să gestioneze un sistem de informații pentru a sprijini operatorii și autoritățile competente în ceea ce privește prezentarea și accesarea informațiilor necesare referitoare la produsele relevante introduse pe piață. Operatorii ar trebui să transmită declarațiile privind diligența necesară prin sistemul de informații. Sistemul de informații ar trebui să fie accesibil autorităților competente și autorităților vamale pentru a facilita îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului regulament și ar trebui să faciliteze transferul de informații între statele membre, autoritățile competente și autoritățile vamale. Datele care nu sunt sensibile din punct de vedere comercial ar trebui să fie în egală măsură accesibile unui public mai larg, cu condiția ca datele să fie anonimizate, cu excepția informațiilor referitoare la lista hotărârilor definitive pronunțate împotriva unor persoane juridice privind încălcări ale prezentului regulament și la sancțiunile impuse acestora, și ar trebui să fie furnizate într-un format deschis și prelucrabil automat, în conformitate cu politica Uniunii privind datele deschise, astfel cum este enunțată în Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului (11).

(63)

În ceea ce privește produsele relevante care intră sau ies de pe piață, autorităților competente ar trebui să le revină sarcina de a verifica conformitatea produselor relevante cu prezentul regulament, pe baza, printre altele, a declarațiilor privind diligența necesară prezentate de operatori. Rolul autorităților vamale ar trebui să fie de a se asigura că o trimitere la declarația privind diligența necesară le este pusă la dispoziție, după caz. În plus, din momentul creării interfeței electronice pentru efectuarea schimbului de informații între autoritățile vamale și autoritățile competente, autoritățile vamale ar trebui să examineze statutul declarației privind diligența necesară în urma efectuării unei analize inițiale a riscului de către autoritățile competente în cadrul sistemului de informații. Autoritățile vamale ar trebui să ia măsurile necesare, cum ar fi de a suspenda sau de a refuza un produs de bază relevant sau un produs relevant dacă acest lucru se impune pe baza statutului declarației privind diligența necesară din sistemul de informații. Respectiva organizare specifică a verificărilor determină inaplicabilitatea capitolului VII din Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (12) în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

(64)

Statele membre ar trebui să asigure disponibilitatea permanentă a unor resurse financiare adecvate pentru a pune personalul și echipamentele necesare la dispoziția autorităților competente. Este necesar un nivel ridicat de resurse pentru a efectua controale în mod eficient și ar trebui să se asigure resurse stabile, la un nivel corespunzător nevoilor de asigurare a aplicării legislației în orice moment. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a suplimenta finanțarea publică prin recuperarea costurilor suportate de la operatorii economici relevanți atunci când se efectuează controale în legătură cu produsele de bază relevante și cu produsele relevante care au fost găsite ca fiind neconforme.

(65)

Prezentul regulament nu aduce atingere altor acte juridice ale Uniunii având ca obiect mărfuri și produse care intră sau ies de pe piață, în special Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) în ceea ce privește competențele autorităților vamale și verificările vamale. Ar trebui să li se reamintească importatorilor că articolele 220, 254, 256, 257 și 258 din regulamentul menționat prevăd că produsele care intră pe piață care necesită o prelucrare suplimentară se plasează sub regimul vamal corespunzător care să permită o astfel de prelucrare. În general, punerea în liberă circulație sau exportul nu ar trebui să fie considerate ca fiind o dovadă a conformității cu dreptul Uniunii, deoarece acestea nu includ neapărat o verificare completă a conformității.

(66)

Pentru a optimiza procesul de verificare, inclusiv prin reducerea la minimum a sarcinii administrative, a produselor relevante care intră sau ies de pe piață, se impune crearea unei interfețe electronice interoperabile care să permită transferul automat de date între sistemele vamale și sistemele de informații ale autorităților competente. Mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi este candidatul firesc pentru a permite un astfel de transfer de date. Interfața ar trebui să posede un grad ridicat de automatizare și să fie ușor de utilizat, precum și să faciliteze procese pentru autoritățile vamale și operatori. În plus, având în vedere diferențele limitate dintre datele care se pun la dispoziția autorităților vamale și care sunt incluse în declarația privind diligența necesară, este oportun să se propună, de asemenea, o abordare de tip „business-to-government” (schimb de date între întreprinderi și administrațiile publice), prin care comercianții și operatorii economici să pună la dispoziție declarația privind diligența necesară în ceea ce privește un produs relevant prin intermediul mediului aferent ghișeului unic național pentru vămi, iar respectiva declarație să fie transmisă automat către sistemul de informații în temeiul prezentului regulament utilizat de autoritățile competente. Autoritățile vamale și autoritățile competente ar trebui să contribuie la stabilirea datelor care trebuie să fie transmise și a oricăror alte cerințe tehnice.

(67)

Riscul ca produsele neconforme să fie introduse pe piață sau exportate variază în funcție de produsul de bază și de produs, precum și de țara de origine și de producție sau de părți ale acesteia. Operatorii care se aprovizionează cu produse de bază și cu produse din țări sau din părți ale acestora care prezintă un risc scăzut de cultivare, recoltare sau fabricare a produselor de bază relevante prin încălcarea prezentului regulament ar trebui să facă obiectul unui număr mai mic de obligații, reducându-se astfel costurile de conformitate și sarcina administrativă, cu excepția cazului în care operatorul știe sau are motive să creadă că există un risc de nerespectare a prezentului regulament. Atunci când o autoritate competentă este informată cu privire la riscul ca prezentul regulament să fie eludat, de exemplu atunci când un produs de bază relevant sau un produs relevant obținut într-o țară cu risc ridicat este ulterior prelucrat într-o țară cu risc scăzut sau părți ale acesteia, de unde este introdus pe piață sau intră pe piață sau părăsește piața, iar declarația privind diligența necesară sau declarația vamală indică faptul că produsul de bază relevant sau produsul relevant a fost obținut într-o țară cu risc scăzut, autoritatea competentă ar trebui să verifice eventuala neconformitate prin intermediul unor controale suplimentare și, dacă este necesar, să ia măsuri corespunzătoare, cum ar fi confiscarea produsului de bază relevant sau a produsului relevant și suspendarea introducerii pe piață sau a exportului produsului de bază relevant sau a produsului relevant, precum și să efectueze verificări suplimentare. Autoritățile competente ar trebui să fie obligate să aplice o examinare atentă produselor de bază relevante și produselor relevante care provin din țări sau din părți ale acestora care prezintă un grad ridicat de risc.

(68)

În plus, Comisia ar trebui să evalueze riscul de defrișare și de degradare a pădurilor la nivelul unei țări sau al părților acesteia pe baza unei serii de criterii care reflectă atât date cantitative, obiective și recunoscute la nivel internațional, cât și indicații conform cărora țările sunt implicate activ în combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor. Astfel de informații referitoare la evaluarea comparativă ar trebui să le faciliteze operatorilor din Uniune exercitarea diligenței necesare și autorităților competente monitorizarea și aplicarea normelor, oferind, în același timp, un stimulent țărilor producătoare pentru a spori sustenabilitatea sistemelor lor de producție agricolă și pentru a-și reduce impactul defrișărilor. Acest aspect ar trebui să contribuie la creșterea transparenței și a sustenabilității lanțurilor de aprovizionare. Sistemul de evaluare comparativă ar trebui să se bazeze pe un sistem pe trei niveluri pentru clasificarea țărilor ca prezentând un risc scăzut, standard sau ridicat. Pentru a asigura un nivel adecvat de transparență și claritate, Comisia ar trebui, în special, să facă publice datele utilizate pentru evaluarea comparativă, motivele propunerii de modificare a clasificării și răspunsul țării în cauză. În ceea ce privește produsele relevante care provin din țări sau din părți ale unor țări identificate ca prezentând un risc scăzut, operatorii ar trebui să poată exercita procedura simplificată privind diligența necesară. În ceea ce privește produsele relevante care provin din țări sau din părți ale unor țări identificate ca prezentând un risc ridicat, autoritățile competente ar trebui să fie obligate să aplice un control extins. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili lista țărilor sau a părților acestora care prezintă un risc scăzut sau ridicat.

(69)

Comisia ar trebui să coopereze cu țările care sunt clasificate sau care ar putea fi clasificate ca prezentând un risc ridicat, precum și cu părțile interesate relevante din respectivele țări, pentru a lucra în vederea reducerii nivelului de risc.

(70)

Autoritățile competente ar trebui să efectueze periodic controale asupra operatorilor și comercianților pentru a verifica dacă aceștia îndeplinesc efectiv obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să efectueze controale pe baza informațiilor relevante aflate în posesia lor, inclusiv suspiciuni motivate transmise de părți terțe. Autoritățile competente ar trebui să utilizeze o abordare bazată pe riscuri pentru a identifica controalele care trebuie să fie efectuate. În ceea ce privește produsele relevante care provin din țări sau din părți ale acestora clasificate ca prezentând un risc ridicat, operatorii și comercianții în cauză și volumul cotei de produse de bază relevante și de produse relevante deținute de aceștia, ar trebui să se aplice o dublă abordare care oferă o acoperire cuprinzătoare. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a verifica un anumit procent de operatori și comercianți, acoperind în același timp și un anumit procent de produse relevante. În ceea ce privește produsele relevante care provin din țări sau din părți ale acestora clasificate ca prezentând un risc scăzut sau standard, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a verifica cel puțin un anumit procent de operatori și comercianți. Nivelul controalelor ar trebui să fie mai ridicat pentru produsele relevante care provin din țări cu risc ridicat sau din părți ale acestora, putând fi mai redus pentru țările cu risc standard sau scăzut sau părți ale acestora. Cu ocazia revizuirii prezentului regulament, Comisia ar trebui să evalueze și să identifice obiectivele cuantificate ale controalelor anuale care trebuie să fie efectuate de autoritățile competente și care sunt adecvate pentru a asigura punerea în aplicare a prezentului regulament și o abordare armonizată în întreaga Uniune.

(71)

Controalele efectuate de autoritățile competente asupra operatorilor și comercianților ar trebui să vizeze sistemele due diligence și conformitatea produselor relevante cu prezentul regulament. Controalele ar trebui să se bazeze pe un plan bazat pe riscuri care conține criterii de risc pentru a le permite autorităților competente să efectueze o analiză de risc a declarațiilor privind diligența necesară prezentate de operatori și de comercianți. Criteriile de risc ar trebui să țină seama de riscul de defrișare asociat produselor de bază relevante din țara de producție, de situația anterioară privind nerespectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament de către operatori și comercianți, precum și de orice alte informații relevante aflate la dispoziția autorităților competente. Analiza de risc a declarațiilor privind diligența necesară ar trebui să le permită autorităților competente să identifice respectivii operatori, comercianți și produse relevante care trebuie să fie controlate. Respectiva analiză a riscului ar trebui să fie efectuată utilizând tehnici de prelucrare electronică a datelor în sistemul de informații în care sunt înregistrate declarațiile privind diligența necesară. În cazul în care este necesar și posibil din punct de vedere tehnic, autoritățile competente, după consultarea autorităților țărilor terțe și în strânsă cooperare cu acestea, ar trebui să poată efectua controale și la fața locului.

(72)

În cazul în care analiza de risc a declarațiilor privind diligența necesară indică un risc ridicat de neconformitate a anumitor produse relevante, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să ia măsuri provizorii imediate pentru a preveni introducerea sau punerea la dispoziție pe piață sau exportul respectivelor produse. În cazul în care astfel de produse relevante intră sau ies de pe piață, autoritățile competente ar trebui să solicite autorităților vamale suspendarea punerii în liberă circulație sau a exportului pentru a le permite autorităților competente să efectueze controalele care se impun. Astfel de solicitări ar trebui să fie comunicate prin intermediul sistemului de interfață între autoritățile vamale și autoritățile competente. Suspendarea acțiunilor de introducere sau punere la dispoziție pe piață, de punere în liberă circulație sau export ar trebui să fie limitată la trei zile lucrătoare, sau la 72 de ore în cazul produselor relevante perisabile, cu excepția cazului în care autoritățile competente necesită o perioadă suplimentară de timp pentru a evalua conformitatea produselor de bază relevante și a produselor relevante cu prezentul regulament. În astfel de cazuri, autoritățile competente ar trebui să ia măsuri provizorii suplimentare pentru a prelungi perioada de suspendare sau, în cazul produselor relevante care intră sau ies de pe piață, pentru a solicita o astfel de prelungire de la autoritățile vamale.

(73)

Autoritățile competente ar trebui să actualizeze periodic planurile pentru controale, pe baza rezultatelor punerii în aplicare a respectivelor controale. Operatorii care prezintă un istoric consecvent al conformității ar putea face obiectul unor controale mai puțin frecvente.

(74)

Pentru a asigura punerea în aplicare și aplicarea eficace a prezentului regulament, statele membre ar trebui să aibă competența de a retrage și de a rechema produsele neconforme, precum și de a lua măsurile corective adecvate. De asemenea, ele ar trebui să se asigure că încălcările prezentului regulament de către operatori și comercianți fac obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive.

(75)

Pentru a spori responsabilitatea operatorilor și a comercianților, Comisia ar trebui să publice pe site-ul său lista hotărârilor definitive pronunțate împotriva unor persoane juridice privind încălcări ale prezentului regulament, precum și sancțiunile impuse acestora. Respectivele informații ar putea ajuta autoritățile competente, alți operatori și comercianți în eforturile lor de evaluare a riscurilor și ar putea spori gradul de informare al consumatorilor și al societății civile în ceea ce privește operatorii și comercianții care nu respectă prezentul regulament.

(76)

Punerea în aplicare a prezentului regulament va necesita existența unor resurse și capacități suficiente. În acest context, în plus față de resursele naționale, statele membre ar trebui să utilizeze cât mai mult posibil oportunitățile și posibilitățile de sprijin care sunt disponibile la nivelul Uniunii sau accesibile prin alte mijloace, inclusiv fondurile de coeziune și instrumentele de consolidare a capacităților, în special în contextul Instrumentului de sprijin tehnic, instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(77)

Având în vedere caracterul internațional al defrișărilor, al degradării pădurilor și al comerțului asociat, autoritățile competente ar trebui să coopereze între ele, cu autoritățile vamale ale statelor membre, cu Comisia și cu autoritățile administrative ale țărilor terțe. De asemenea, autoritățile competente ar trebui să coopereze și cu autoritățile competente în materie de supraveghere și aplicare a altor acte juridice ale Uniunii care stabilesc cerințe privind diligența necesară în cadrul lanțului valoric în ceea ce privește impactul negativ asupra drepturilor omului sau asupra mediului.

(78)

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, asigurarea protecției jurisdicționale a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii este de competența instanțelor statelor membre. În plus, articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre obligația de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. În acest sens, statele membre ar trebui să se asigure că publicului, inclusiv persoanelor fizice sau juridice care prezintă suspiciuni motivate în conformitate cu prezentul regulament, i se asigură accesul la justiție în concordanță cu obligațiile asumate de statele membre respective în calitate de părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a ONU (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”).

(79)

Pentru a se asigura că prezentul regulament rămâne relevant și în concordanță cu evoluțiile comerciale, științifice și tehnologice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește lista codurilor NC ale produselor relevante prevăzută în anexa I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (15). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(80)

Regulamentul (UE) nr. 995/2010 interzice introducerea pe piața Uniunii a lemnului și a produselor din lemn recoltat ilegal. Respectivul regulament prevede în sarcina operatorilor care introduc lemn pentru prima dată pe piață obligația de a exercita diligența necesară, iar în sarcina comercianților obligația de a ține o evidență care să permită trasabilitatea furnizorilor și clienților acestora. Prezentul regulament ar trebui să mențină obligația de a asigura legalitatea produselor relevante, inclusiv a lemnului și a produselor din lemn introduse pe piață și să completeze respectiva obligație cu o cerință privind durabilitatea. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 995/2010 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 607/2012 al Comisiei (16) aferent devin caduce prin efectul prezentului regulament și ar trebui să fie abrogate. Lemnul și produsele din lemn, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 995/2010, reprezintă echivalentul lemnului și al produselor din lemn care sunt enumerate în anexa I la prezentul regulament și care conțin lemn sau au fost fabricate utilizând lemn.

(81)

Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 instituie un regim de licențe pentru aplicarea reglementărilor forestiere, guvernare și schimburi comerciale (FLEGT) pentru importurile de lemn în Uniune. Regimul de licențe este pus în aplicare prin intermediul unor acorduri de parteneriat voluntare (APV) cu țările producătoare de lemn, menite să stopeze exploatarea forestieră ilegală și să consolideze guvernanța în domeniul forestier și comerțul aferent. Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe rezultatele pozitive obținute în temeiul FLEGT, în special în ceea ce privește creșterea participării părților interesate și îmbunătățirea guvernanței în domeniul forestier. În cazuri specifice, APV ar putea să completeze prezentul regulament în ceea ce privește legalitatea produselor din lemn. Pentru respectarea angajamentelor bilaterale în curs, menținerea progreselor înregistrate cu țările partenere care au instituit un sistem operațional (etapa de acordare a licențelor FLEGT) și colaborarea, dacă este cazul și dacă s-a convenit astfel, cu actualii parteneri din cadrul APV în vederea atingerii respectivei etape de către aceștia, prezentul regulament ar trebui să includă o dispoziție prin care se certifică faptul că lemnul și produsele din lemn care fac obiectul unei licențe FLEGT valabile sunt privite ca îndeplinind cerința de legalitate prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 2173/2005.

(82)

Deși prezentul regulament abordează defrișările și degradarea pădurilor, astfel cum se prevede în comunicarea referitoare la intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, protejarea pădurilor nu ar trebui să conducă la conversia sau degradarea altor ecosisteme naturale. Ecosistemele, inclusiv ecosistemele gestionate, precum zonele umede, savanele și turbăriile au un caracter deosebit de important în contextul eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice și a crizei biodiversității, precum și al altor ODD, conversia sau degradarea acestora necesitând o acțiune deosebită și urgentă și trebuind să fie împiedicate. Având în vedere amprenta Uniunii asupra ecosistemelor naturale neforestiere, Comisia ar trebui să evalueze și, după caz, să prezinte o propunere legislativă privind extinderea domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte terenuri împădurite cel târziu la un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În plus, în termen de cel mult doi ani de la respectiva dată de intrare în vigoare, Comisia ar trebui să evalueze extinderea domeniului de aplicare al prezentului regulament la alte ecosisteme naturale, inclusiv la alte terenuri cu stocuri mari de carbon și cu o valoare ridicată a biodiversității, cum ar fi pajiștile, turbăriile și zonele umede, și după caz, să prezinte o propunere legislativă în acest sens. De asemenea, ecosistemele se află din ce în ce mai mult sub presiunea conversiei și degradării din cauza producției de produse de bază pentru piața Uniunii. Comisia ar trebui totodată să evalueze necesitatea și fezabilitatea extinderii domeniului de aplicare la produse de bază suplimentare cel mai târziu la doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În același timp, Comisia ar trebui să efectueze și o reexaminare a listei codurilor NC ale produselor relevante prevăzută în anexa I la prezentul regulament.

(83)

Având în vedere solicitarea formulată de către Parlamentul European în rezoluția sa din 22 octombrie 2020 privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE, precum și de către marea majoritate a celor aproape 1,2 milioane de participanți la consultarea publică organizată de Comisie, aceasta din urmă ar trebui să își concentreze evaluarea și orice propunere legislativă viitoare asupra unei posibile extinderi a domeniului de aplicare al prezentului regulament la ecosistemele neforestiere și la conversia și degradarea acestora.

(84)

În cazul în care, în sensul prezentului regulament, este necesar să se prelucreze date cu caracter personal, respectivele date trebuie să fie tratate în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament face obiectul Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și, respectiv, al Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (18), după caz.

(85)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume combaterea defrișărilor și a degradării pădurilor prin reducerea contribuției consumului în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea acțiunii sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(86)

Operatorii, comercianții și autoritățile competente ar trebui să beneficieze de o perioadă rezonabilă de timp pentru a se putea pregăti pentru îndeplinirea cerințelor din prezentul regulament,