15/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

200

L 297/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Acțiunea întreprinsă de Comunitate pentru punerea în practică a Rezoluției Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre întruniți în cadrul Consiliului din 8 iulie 1991 privind îmbunătățirea asistenței reciproce între statele membre în caz de catastrofă naturală sau tehnologică (5) a contribuit la protejarea persoanelor, mediului și bunurilor. Este necesar astăzi să se asigure o și mai bună protecție în caz de catastrofă naturală, tehnologică, radiologică și ecologică, inclusiv poluarea marină accidentală, care au loc în interiorul sau în exteriorul Uniunii Europene și să se consolideze dispozițiile rezoluției.

(2)

Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind impactul transfrontalier al accidentelor industriale, care conține dispoziții în chestiuni precum prevenirea, gradul de pregătire în caz de urgență, informarea și participarea publicului, sistemele de notificare a accidentelor industriale, capacitatea de reacție și asistență reciprocă, a intrat în vigoare la 19 aprilie 2000. Această convenție a fost aprobată de Comunitate prin Decizia nr. 98/685/CE a Consiliului (6).

(3)

Un mecanism care vizează favorizarea unei cooperări consolidate în cadrul intervențiilor de urgență care țin de protecția civilă ar putea completa programul actual de acțiune comunitară în favoarea protecției civile (7), furnizând asistență în cazul urgențelor majore care ar putea necesita o reacție de urgență. El ar facilita mobilizarea echipelor de intervenție, a experților și a altor resurse, după necesități, cu ajutorul unei structuri comunitare de protecție civilă consolidate, care să constea dintr-un centru de supraveghere și de informare, precum și dintr-un sistem comun de comunicare și informare de urgență. El ar permite, în același timp, adunarea de informații corecte asupra situațiilor de urgență, în vederea transmiterii acestor informații către statele membre, precum și a împărtășirii concluziilor rezultate din intervenții.

(4)

Acest mecanism ar ține seama în principal de legislația și de angajamentele internaționale ale Comunității Europene în acest domeniu. Prezenta decizie nu ar trebui așadar să aducă atingere drepturilor și obligațiilor reciproce ale statelor membre care decurg din tratatele bilaterale sau multilaterale și care se raportează la aspectele vizate de prezenta decizie.

(5)

Prevenirea are o importanță deosebită pentru protecția împotriva dezastrelor naturale, tehnologice sau ecologice și ar necesita luarea în considerare de noi măsuri în acest sens.

(6)

În caz de urgență majoră care survine sau ar putea surveni în cadrul Comunității, care antrenează sau care poate să antreneze efecte transfrontaliere și care poate determina o solicitare de asistență din partea unuia sau mai multor state membre, este necesar ca, la nevoie, să se poată face notificarea corespunzătoare printr-un sistem de comunicare și de informare de urgență comun și fiabil.

(7)

Trebuie să fie luate măsuri pregătitoare atât la nivelul statelor membre, cât și la nivel comunitar pentru ca asistența de urgență să fie mobilizată și coordonată rapid cu suplețea necesară și pentru ca, printr-un program de instruire, să se asigure o capacitate de reacție eficientă și complementară a echipelor de evaluare și/sau coordonare, a echipelor de intervenție și a altor resurse disponibile, după caz. Alte măsuri pregătitoare ar putea consta în centralizarea informațiilor privind resursele medicale necesare și încurajarea utilizării noilor tehnologii.

(8)

În conformitate cu principiul subsidiarității, un mecanism comunitar ar putea să ajute la susținerea și completarea politicilor naționale în domeniul asistenței reciproce în materie de protecție civilă. În cazul în care statul membru care solicită ajutorul nu este suficient pregătit, în ceea ce privește resursele disponibile, pentru o reacție corespunzătoare într-un caz de forță majoră, acesta ar putea să-și îmbunătățească stadiul de pregătire făcând apel la un mecanism comunitar.

(9)

Un mecanism ar trebui să permită mobilizarea asistenței de urgență și să faciliteze coordonarea acestora în scopul de a contribui la garantarea unei mai bune protecții, în primul rând a persoanelor, dar și a mediului și a bunurilor, inclusiv a patrimoniului cultural, permițând astfel reducerea pierderilor de vieți omenești, a numărului de răniți, a pagubelor materiale, economice și ecologice și făcând mai tangibile obiectivele de coeziune socială și solidaritate.

(10)

Regiunile izolate și foarte periferice și alte zone ale Comunității prezintă deseori particularități și nevoi specifice care țin de geografia locurilor, de topografia lor și de condițiile lor specifice economice sau sociale. Acestea au un efect negativ, împiedică alocarea de sprijin și desfășurarea echipelor de intervenție, îngreunând transportul ajutoarelor și al mijloacelor de asistență, și generează nevoi specifice de asistență în cazul unei amenințări grave de urgență majoră. Un astfel de mecanism comunitar ar permite totodată să se răspundă mai bine acestor situații și nevoi.

(11)

În ceea ce privește intervențiile de urgență în domeniul protecției civile în afara Comunității, ar putea fi utilizat un mecanism ca instrument de facilitare și sprijinire a acțiunilor întreprinse, în limitele lor respective de competență, de către Comunitate și de către statele membre.

(12)

Acest mecanism comunitar ar putea, în condiții ce urmează a fi stabilite, să fie în același timp utilizat ca instrument de facilitare și sprijinire a gestionării crizelor menționate la titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(13)

Intervențiile de urgență s-ar putea desfășura fie în mod autonom, fie ca o contribuție la o operațiune condusă de o organizație internațională, în care caz Comunitatea ar trebui să-și consolideze relațiile cu organizațiile internaționale mondiale și regionale în cauză.

(14)

Participarea la acest mecanism trebuie să fie deschisă țărilor candidate.

(15)

Este necesar să se îmbunătățească transparența, să se consolideze și să se întărească diferitele acțiuni de protecție civilă, urmărind în permanență realizarea obiectivelor tratatului.

(16)

Trebuie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (8).

(17)

Recurgerea la un comitet unic pentru prezentul mecanism comunitar și programul de acțiune comunitară în favoarea protecției civile ar trebui să garanteze coerența și complementaritatea în punerea în aplicare a mecanismului.

(18)

Tratatul de instituire a Comunității Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice nu prevăd, pentru adoptarea prezentei decizii, alte competențe decât cele prevăzute la articolele 308 și 203,

—

inventarierea echipelor de intervenție și a altor mijloace de intervenție disponibile în statele membre pentru intervenții în caz de urgență;

—

elaborarea și punerea în practică a unui program de instruire destinat atât echipelor de intervenție și altor mijloace de sprijin, cât și experților din echipele de evaluare și/sau coordonare;

—

ateliere, seminarii și proiecte pilot privind principalele aspecte ale intervenției;

—

constituirea și, după caz, trimiterea de echipe de evaluare și/sau coordonare;

—

înființarea și gestionarea unui centru de supraveghere și informare;

—

înființarea și gestionarea unui sistem comun de comunicații și de informare de urgență;

—

alte acțiuni de sprijin, cum ar fi măsurile pentru facilitarea transportului resurselor destinate intervențiilor de sprijin.

(a)

statele membre care riscă să fie afectate de situația de urgență în cauză, cu excepția cazului în care s-a respectat deja obligația de notificare, în aplicarea legislației corespunzătoare a Comunității Europene sau a Comunității Europene a Energiei Atomice sau a acordurilor internaționale existente, precum și

(b)

Comisia, atunci când se poate prevedea o eventuală cerere de ajutor prin intermediul centrului de supraveghere și informare, astfel încât Comisia să poată informa, după caz, celelalte state membre și să-și activeze serviciile competente.

(a)

identificarea, cu anticipație, a echipelor de intervenție din cadrul serviciilor lor competente și, mai ales, din cadrul serviciilor de protecție civilă sau din cadrul oricăror altor servicii de urgență, care pot fi disponibile pentru aceste intervenții, sau care ar putea fi constituite în scopul realizării unor intervenții în termen foarte scurt, respectiv care să poată fi trimise, în general în termen de 12 ore de la cererea de ajutor, ținând seama de faptul că compoziția acestor echipe depinde de tipul de urgență majoră care apare și de nevoile specifice fiecărei situații;

(b)

selecția experților care pot fi chemați să lucreze în cadrul unei echipe de evaluare și/sau coordonare la locul catastrofei;

(c)

furnizarea, în termen de șase luni de la adoptarea prezentei decizii, a tuturor informațiilor cu caracter general despre aceste echipe și acești experți, precum și despre resursele medicale definite la articolul 4 litera (e) și actualizarea rapidă a acestor informații, dacă este necesar;

(d)

prevederea posibilității de a furniza, în același timp, dacă este nevoie, alte mijloace de intervenție care pot fi obținute de la serviciile competente, cum ar fi personal specializat și echipamente speciale care permit să se facă față unei urgențe specifice, și de a apela la resurse care pot sa fie furnizate de organizații neguvernamentale și de alte organisme în domeniu;

(e)

în scopul aplicării prezentei decizii, desemnarea autorităților competente, precum și a punctelor de contact și informarea Comisiei în consecință.

(a)

crearea și gestionarea unui centru de supraveghere și de informare accesibil și gata de intervenție imediat, 24 de ore din 24, și care este în serviciul statelor membre și al Comisiei pentru necesitățile mecanismului;

(b)

crearea și gestionarea unui sistem comun de comunicare și informare de urgență, care să fie fiabil și care să permită comunicarea și schimbul de informații între centrul de supraveghere și de informare și punctele de contact desemnate în acest scop de statele membre;

(c)

stabilirea capacității de a mobiliza și trimite, în cel mai scurt timp, mici echipe de experți însărcinate cu:

(d)

elaborarea unui program de formare în vederea îmbunătățirii coordonării intervențiilor de urgență care țin de protecția civilă prin asigurarea compatibilității și complementarității între echipele de intervenție prevăzute la articolul 3 litera (a), sau, după caz, între alte mijloace de intervenție de urgență prevăzute la articolul 3 litera (b) și prin perfecționarea competențelor de evaluare ale experților. Programul trebuie să cuprindă cursuri și exerciții comune, precum și un sistem de schimburi care să permită detașarea de personal care să lucreze în echipele din alte state membre;

(e)

centralizarea informațiilor privind capacitatea statelor membre de a asigura producția de seruri și vaccinuri sau de alte resurse medicale necesare, precum și privind rezervele care pot fi disponibile în timpul unei intervenții în caz de urgență majoră și integrarea acestor informații în sistemul de informare;

(f)

stabilirea unui program care să înregistreze concluziile rezultate din intervențiile realizate în cadrul mecanismului și să difuzeze aceste concluzii prin sistemul de informare;

(g)

stimularea și încurajarea, pentru nevoile mecanismului, a introducerii și utilizării noilor tehnologii, inclusiv sisteme de notificare și alertă, de schimb de informații, de utilizare a tehnologiei sateliților și de sprijinire a procesului decizional în gestionarea situațiilor de urgență;

(h)

luarea măsurilor destinate facilitării transportului resurselor necesare intervențiilor de sprijin și a altor acțiuni de sprijin.

(a)

altor state membre prin intermediul centrului de supraveghere și informare, caz în care, de îndată după primirea cererii, Comisia, după împrejurări și fără întârziere:

(b)

direct altor state membre.

—

țărilor candidate din Europa Centrală și de Est, în conformitate cu condițiile definite de acordurile europene, în protocoalele lor adiționale și în deciziile consiliilor de asociere respective;

—

Ciprului, Maltei și Turciei, pe baza acordurilor bilaterale care urmează a fi încheiate cu aceste țări.

(a)

resursele disponibile pentru intervențiile de urgență, în conformitate cu dispozițiile articolului 3;

(b)

centrul de supraveghere și informare, în conformitate cu dispozițiile articolului 4 litera (a);

(c)

sistemul comun de comunicare și de informare de urgență, prevăzut la articolul 4 litera (b);

(d)

echipele de evaluare și/sau coordonare, în conformitate cu articolul 4 litera (c), inclusiv criteriile folosite pentru selecția experților;

(e)

programele de formare, în conformitate cu articolul 4 litera (d);

(f)

informațiile privind resursele medicale, în conformitate cu articolul 4 litera (e);

(g)

intervențiile efectuate în cadrul Comunității, pe baza Rezoluției din 8 iulie 1991, precum și intervențiile efectuate în afara Comunității, în conformitate cu articolul 6.