ANEXA I

1.   OBIECTIVE

Preambalatele reglementate prin prezenta directivă trebuie să fie executate în așa fel încât produsul preambalat finit să îndeplinească următoarele cerințe:

1.1.   conținutul real nu este mai mic, în medie, decât cantitatea nominală;

1.2.   proporția de preambalate care au o eroare negativă mai mare decât eroarea negativă tolerată stabilită la punctul 2.4 este suficient de mică pentru ca loturile de produse preambalate să îndeplinească cerințele verificărilor specificate în anexa II;

1.3.   nici un preambalat având o eroare negativă mai mare decât dublul erorii negative tolerate date în tabelul de la punctul 2.4 nu poate purta marcajul CEE prevăzut la punctul 3.3.

2.   DEFINIȚII ȘI DISPOZIȚII DE FOND

2.1.   Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) a conținutului unui preambalat reprezintă masa sau volumul indicat pe preambalat, cu alte cuvinte cantitatea de produs pe care este destinată s-o conțină preambalatul.

2.2.   Conținutul real al unui preambalat este cantitatea (masă sau volum) pe care o conține în realitate. În toate operațiunile de verificare a cantităților produselor exprimate în unități de volum, valoarea folosită pentru conținutul real este măsurată sau corectată la o temperatură de 20 °C, indiferent de temperatura la care este efectuată ambalarea sau verificarea. Cu toate acestea, această regulă nu se aplică la produsele congelate sau refrigerate, a căror cantitate este exprimată în unități de volum.

2.3.   Eroarea negativă a unui preambalat este diferența dintre cantitatea nominală și conținutul real al produsului preambalat.

2.4.   Eroarea negativă tolerată a conținutului preambalatului este fixată în conformitate cu tabelul de mai jos, în care produsele sunt împărțite în două clase („A” și „B”), stabilite la punctele 2.5. și 2.6 de mai jos, în funcție de caracteristicile lor fizice și procesele de ambalare la care sunt supuse, precum și de valorile cantităților nominale.

Cantitatea nominală Qn în grame sau mililitri	Erori negative tolerate
	Clasa „A”		Clasa „B”
	% din Qn	g sau ml	% din Qn	g sau ml
min. 5 și max. 25	–	–	9	–
25-50	4,5	–	9	–
50-100	–	2,25	–	4,5
100-200	2,25	–	4,5	–
200-300	–	4,5	–	9
300-500	1,5	–	3	–
500-1 000	–	7,5	–	15
1 000 -10 000	0,75	–	1,5	–

Când se utilizează acest tabel, valorile erorilor negative tolerate prezentate sub formă de procentaje în tabel, calculate în unități de masă sau de volum, se rotunjesc până la cea mai apropiată zecime de gram sau de mililitru.

2.5.   Următoarele produse vor fi considerate ca făcând parte din clasa „A”:

(a)	produse în stare solidă sau care sunt greu de turnat la locul de desfacere, dar care pot fi făcute suficient de fluide în cursul ambalării, care nu conțin nici un fel de elemente solide sau gazoase aparente și care pot fi ambalate printr-o singură operațiune;

(b)	produse sub formă de pudră;

(c)	produse compuse din piese, fragmente sau granule, a căror masă unitară nu depășește o treime din eroarea negativă tolerată corespunzătoare masei nominale a conținutului preambalatului din coloana corespunzătoare clasei „A” a tabelului de la 2.4;

(d)	produse sub formă de pastă ușor tartinabilă,

în măsura în care aceste produse, odată cântărite și ambalate, nu mai sunt supuse altor prelucrări sau sunt supuse unei procesări care nu schimbă cantitatea reală a conținutului.

2.6.   Toate produsele care nu se încadrează în clasa descrisă la punctul 2.5 fac parte din clasa „B”. Următoarele produse sunt de asemenea considerate ca făcând parte din clasa „B”:

(a)	produse lichide;

(b)	produse preambalate cu o valoare nominală sau un volum nominal mai mic de 25 g sau 25 ml;

(c)	produse ale căror proprietăți reologice (de exemplu, fluiditate sau viscozitate) sau densitate la curgere nu pot fi menținute suficient de constante prin mijloace tehnice corespunzătoare.

3.   INSCRIPȚIONĂRI ȘI MARCAJE

Toate preambalatele executate în conformitate cu prezenta directivă trebuie să poarte pe ambalaj următoarele marcaje aplicate în așa fel încât să fie de neșters, ușor lizibile și vizibile pe preambalat în condiții normale de prezentare:

3.1.   cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal), exprimată în kilograme, grame, litri, centilitri sau mililitri și marcată cu cifre de cel puțin 6 mm înălțime, în cazul în care cantitatea nominală depășește 1 000 g sau 100 cl; de 4 mm înălțime, dacă aceasta este mai mică sau egală cu 1 000 g sau 100 cl inclusiv, dar fără a include 200 g sau 20 cl și de 3 mm înălțime, dacă nu depășește 200 g sau 20 cl, urmate de simbolul unității de măsură utilizate sau, acolo unde este cazul, de numele unității în conformitate cu Directiva 71/354/CEE;

marcajele cu unități de măsură în sistem britanic (UK) se fac cu litere și cifre a căror dimensiune nu trebuie să fie mai mare decât cea a marcajelor corespunzătoare în unități SI;

3.2.   un marcaj sau o inscripționare care să dea posibilitatea departamentelor competente să identifice ambalatorul sau persoana care a dispus ambalarea sau importatorul stabilit în Comunitate;

3.3.   un „e” mic de cel puțin 3 mm înălțime, plasat în același câmp vizual ca și indicația masei nominale sau a volumului nominal, constituind o garanție din partea ambalatorului sau a importatorului că produsul preambalat îndeplinește cerințele prezentei directive.

Această literă trebuie să aibă forma prezentată în desenul de la punctul 3 din anexa II la Directiva 71/316/CEE.

Articolul 12 din directiva menționată anterior se aplică mutatis mutandis.

4.   RĂSPUNDEREA AMBALATORULUI SAU A IMPORTATORULUI

Ambalatorul sau importatorul sunt răspunzători de asigurarea unor preambalate care să îndeplinească cerințele prezentei directive.

Cantitatea de produs conținută într-un preambalat (sau cantitatea ambalată), cunoscută drept „conținut real”, va fi măsurată sau verificată în funcție de masă sau volum pe răspunderea ambalatorului și a importatorului. Măsurarea sau verificarea se efectuează cu ajutorul aparatelor legale de măsurat adecvate pentru executarea operațiunilor necesare.

Verificarea poate fi efectuată prin eșantionare.

În cazul în care conținutul real nu este măsurat, verificarea efectuată de ambalator este organizată în așa fel încât cantitatea conținutului să fie asigurată în mod eficace.

Această condiție este îndeplinită dacă ambalatorul efectuează verificări ale producției în conformitate cu procedurile recunoscute de departamentele competente din statele membre și dacă acesta pune la dispoziția acestor departamente documentele conținând rezultatele acestor verificări, pentru a certifica faptul că aceste verificări, împreună cu orice corectări și ajustări care s-au dovedit necesare, au fost executate în mod corespunzător și exact.

În cazul importurilor din țări nemembre ale CEE, în locul măsurării și al verificării, importatorul poate furniza dovada că este în posesia tuturor garanțiilor necesare care îi dau posibilitatea de a-și asuma răspunderea.

În cazul unor produse în cantități exprimate în unități de volum, una dintre diversele metode de satisfacere a cerințelor referitoare la măsurare și verificare este de a se utiliza, în momentul în care se execută preambalatul, un recipient de măsurare de tipul definit în directiva referitoare la acesta, umplut în condițiile prevăzute în acea directivă și în prezenta.

5.   VERIFICĂRI CE URMEAZĂ A FI EFECTUATE DE DEPARTAMENTELE COMPETENTE ÎN LOCALUL AMBALATORULUI SAU AL IMPORTATORULUI

Verificările în vederea asigurării conformității preambalatelor cu cerințele prezentei directive sunt efectuate prin eșantionare de către departamentele competente ale statelor membre în localul ambalatorului sau, dacă acest lucru nu este practicabil, în localul importatorului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate.

Verificarea prin eșantionare statistică este efectuată în conformitate cu metodele acceptate ale inspecției de acceptare a calității. Eficacitatea acesteia trebuie să fie comparabilă cu cea a metodei de referință specificate în anexa II.

6.   ALTE VERIFICĂRI EFECTUATE DE DEPARTAMENTELE COMPETENTE

Prezenta directivă nu exclude nici un fel de verificări ce ar putea fi efectuate de către departamentele competente ale statelor membre în orice stadiu al procesului de comercializare, în special în scopul verificării îndeplinirii de către preambalate a cerințelor directivei.

Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 71/316/CEE se aplică mutatis mutandis.

ANEXA II

Prezenta anexă stabilește procedurile metodei de referință pentru verificarea statistică a loturilor de produse preambalate pentru a îndeplini cerințele articolului 3 din directivă și ale punctului 5 din anexa I la aceasta.

Această verificare se bazează pe standardul ISO nr. 2859 referitor la metodele de verificare prin atribute, luând un nivel acceptabil al calității de 2,5 %. Nivelul de eșantionare corespunde cu nivelul II al acestui standard în privința verificărilor nedistructive și cu nivelul S 3 în privința verificărilor distructive.

1.   CERINȚE PENTRU MĂSURAREA CONȚINUTULUI REAL AL PREAMBALATELOR

Conținutul real al preambalatelor poate fi măsurat direct cu ajutorul aparatelor de cântărit sau al aparatelor volumetrice sau, în cazul lichidelor, în mod indirect, prin cântărirea produsului preambalat și prin măsurarea densității sale.

Indiferent de metoda utilizată, eroarea efectuată în măsurarea conținutului real al produsului preambalat nu trebuie să depășească o cincime din eroarea negativă tolerată pentru cantitatea nominală a preambalatului.

Procedura pentru măsurarea conținutului real al preambalatului poate fi supusă reglementărilor interne din fiecare stat membru.

2.   CERINȚE PENTRU VERIFICAREA LOTURILOR DE PRODUSE PREAMBALATE

Verificarea preambalatelor se face prin eșantionare și cuprinde două părți:

—	o verificare referitoare la conținutul real al fiecărui preambalat din eșantion;

—	o altă verificare a mediei conținutului real al preambalatelor din eșantion.

Un lot de produse preambalate este considerat acceptabil dacă rezultatele ambelor verificări îndeplinesc criteriile de acceptare.

Pentru fiecare din aceste verificări, există două planuri de eșantionare:

—	unul pentru verificarea nedistructivă, adică verificarea ce nu implică deschiderea ambalajului;

—	celălalt pentru verificarea distructivă, adică verificarea ce presupune deschiderea sau distrugerea ambalajului.

Din motive economice și practice, această a doua verificare este limitată la minimul absolut esențial; ea este mai puțin eficace decât verificarea nedistructivă.

Verificarea distructivă se folosește așadar numai atunci când verificarea nedistructivă este impracticabilă. Ca regulă generală, ea nu se aplică la loturi cu mai puțin de 100 de unități.

2.1.   Loturile de produse preambalate

2.1.1.   Lotul este alcătuit din toate preambalatele de același tip și de aceeași producție care urmează a fi inspectate.

2.1.2.   Când preambalatele sunt verificate la capătul liniei de ambalare, numărul din fiecare lot este egal cu producția maximă orară a liniei de ambalare, fără nici un fel de restricții cu privire la dimensiunea lotului.

În alte cazuri, dimensiunea lotului va fi limitată la 10 000 de unități.

2.1.3.   Pentru loturile cu mai puțin de 100 de preambalate, verificarea nedistructivă, atunci când este aplicată, va fi de 100 %.

2.1.4.   Înainte de efectuarea verificărilor de la punctele 2.2 și 2.3, se extrag din lot în mod aleator un număr suficient de preambalate, în așa fel încât să poată fi efectuată verificarea ce necesită numărul mai mare de eșantioane.

Pentru cealaltă verificare, eșantionul necesar se extrage în mod aleator din primul eșantion și se marchează.

Această operațiune de marcare este finalizată înainte de începerea operațiunilor de măsurare.

2.2.   Verificarea conținutului minim acceptabil al preambalatului

2.2.1.   Conținutul minim acceptabil este calculat prin scăderea erorii negative tolerate pentru conținutul respectiv din cantitatea nominală a preambalatului.

2.2.2.   Preambalatele din lot al căror conținut real este mai mic decât conținutul minim acceptabil sunt considerate necorespunzătoare.

Pentru verificarea prin eșantionare, se folosește unul din următoarele planuri de eșantionare (simplu sau dublu), la alegerea fiecărui stat membru.

2.2.3.1.   Planul simplu de eșantionare

Numărul de preambalate verificate este egal cu numărul din eșantion, așa cum se indică în plan:

—	dacă numărul unităților necorespunzătoare găsite în eșantion este mai mic sau egal cu criteriul de acceptare, lotul de produse preambalate este considerat acceptabil în scopul prezentei verificări;

—	dacă numărul unităților necorespunzătoare găsite în eșantion este egal sau mai mare decât criteriul de respingere, lotul de produse preambalate este respins.

2.2.3.1.1.   Planul de verificare nedistructivă

Numărul de unități din lot	Numărul de unități din eșantion	Numărul de unități necorespunzătoare
		Criteriul de acceptare	Criteriul de respingere
100-150	20	1	2
151-280	32	2	3
281-500	50	3	4
501-1 200	80	5	6
1 201 -3 200	125	7	8
3 201 și peste	200	10	11

2.2.3.1.2.   Planul de verificare distructivă

Numărul de unități din lot	Numărul de unități din eșantion	Numărul de unități necorespunzătoare
		Criteriul de acceptare	Criteriul de respingere
Indiferent de număr (≥ 100)	20	1	2

2.2.3.2.   Planul dublu de eșantionare

Primul număr de preambalate verificate este egal cu numărul de unități din primul eșantion, așa cum se indică în plan:

—	dacă numărul unităților necorespunzătoare găsite în primul eșantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul este considerat acceptabil în scopul prezentei verificări;

—	dacă numărul unităților necorespunzătoare găsite în primul eșantion este egal sau mai mare decât primul criteriu de respingere, lotul este respins;

—	dacă numărul unităților necorespunzătoare găsite în primul eșantion se află între primul criteriu de acceptare și primul criteriu de respingere, se verifică un al doilea eșantion, al cărui număr de unități este indicat în plan.

Unitățile necorespunzătoare găsite în primul și cel de-al doilea eșantion sunt adunate și:

—	dacă numărul total al unităților necorespunzătoare este mai mic sau egal cu al doilea criteriu de acceptare, lotul este considerat acceptabil în scopul prezentei verificări;

—	dacă numărul total al unităților necorespunzătoare este mai mare sau egal cu cel de-al doilea criteriu de respingere, lotul este respins.

2.2.3.2.1.   Planul de verificare nedistructivă

Numărul de unități din lot	Eșantioane			Numărul de unități necorespunzătoare
	Ordinea	Numărul	Numărul total	Criteriul de acceptare	Criteriul de respingere
100-150	prima	13	13	0	2
	a doua	13	26	1	2
151-280	prima	20	20	0	3
	a doua	20	40	3	4
281-500	prima	32	32	1	4
	a doua	32	64	4	5
501-1 200	prima	50	50	2	5
	a doua	50	100	6	7
1 201 -3 200	prima	80	80	3	7
	a doua	80	160	8	9
3 201 și peste	prima	125	125	5	9
	a doua	125	250	12	13

2.2.3.2.2.   Planul de verificare distructivă

Numărul de unități din lot	Eșantioane			Numărul de unități necorespunzătoare
	Ordinea	Numărul	Numărul total	Criteriu de acceptare	Criteriu de respingere
Indiferent de număr (≥ 100)	prima	13	13	0	2
	a doua	13	26	1	2

2.3.   Verificarea mediei conținutului real al preambalatelor individuale care alcătuiesc un lot

2.3.1.   Un lot de produse preambalate este considerat acceptabil în scopul acestei verificări dacă valoarea mediea conținutului real xi al unui număr n de preambalate dintr-un eșantion este mai mare decât valoarea:

În această formulă:

Qn	=	cantitatea nominală a preambalatului
n	=	numărul de preambalate din eșantion pentru această verificare
s	=	abaterea standard evaluată a conținutului real al lotului
t(1-α)	=	0,995 din nivelul de încredere al unei distribuții tip Student cu ν = (n – 1) grade de libertate

Dacă xi este valoarea măsurată pentru conținutul real al celui de-al i-lea obiect din eșantionul conținând n obiecte, atunci:

2.3.2.1.   media valorilor măsurate pentru eșantion se obține prin următorul calcul:

2.3.2.2.   și valoarea estimată a abaterii standard s prin următorul calcul:

—	suma pătratelor valorilor măsurate:

—	pătratul sumei valorilor măsurate: atunci

—	suma corectată:

—	varianța estimată: valoarea estimată a abaterii standard este:

Criteriile de acceptare sau respingere a lotului de produse preambalate pentru verificarea mediei:

2.3.3.1.   Criteriile pentru verificarea nedistructivă

Numărul de unități din lot	Numărul de unități din eșantion	Criterii
		Acceptare	Respingere
100-500 (inclusiv)	30
> 500	50

2.3.3.2.   Criterii pentru verificarea distructivă

Numărul de unități din lot	Numărul de unități din eșantion	Criterii
		Acceptare	Respingere
Indiferent ce număr (≥ 100)	20