02006R1925 — RO — 15.05.2019 — 008.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 1925/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 20 decembrie 2006 (JO L 404 30.12.2006, p. 26) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 108/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 ianuarie 2008 |
L 39 |
11 |
13.2.2008 |
|
|
REGULAMENTUL (CE) NR. 1170/2009 AL COMISIEI din 30 noiembrie 2009 |
L 314 |
36 |
1.12.2009 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 1161/2011 AL COMISIEI din 14 noiembrie 2011 |
L 296 |
29 |
15.11.2011 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 |
L 304 |
18 |
22.11.2011 |
|
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 119/2014 AL COMISIEI din 7 februarie 2014 |
L 39 |
44 |
8.2.2014 |
|
|
L 67 |
4 |
12.3.2015 |
||
|
L 173 |
9 |
6.7.2017 |
||
|
L 110 |
17 |
25.4.2019 |
||
|
L 110 |
21 |
25.4.2019 |
||
REGULAMENTUL (CE) NR. 1925/2006 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 20 decembrie 2006
privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare
CAPITOLUL I
OBIECTIV, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiectivul și domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament armonizează dispozițiile stabilite de actele cu putere de lege sau actele administrative din statele membre, referitoare la adaosul de vitamine și de minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip la produsele alimentare, în scopul asigurării funcționării eficiente a pieței interne concomitent cu asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
(2) Dispozițiile prezentului regulament referitoare la vitamine și minerale nu se aplică suplimentelor alimentare reglementate de Directiva 2002/46/CE.
(3) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor speciale prevăzute de legislația comunitară referitoare la:
(a) produsele alimentare destinate unor utilizări nutriționale speciale și, în absența unor dispoziții speciale, cerințele cu privire la compoziția acestor produse devenite necesare datorită nevoilor nutriționale speciale ale persoanelor cărora le sunt destinate;
(b) produsele alimentare noi și ingredientele alimentare noi;
(c) produsele alimentare modificate genetic;
(d) aditivii alimentari și aromele alimentare;
(e) practicile și tratamentele oenologice autorizate.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament:
(1) „Autoritate” înseamnă Autoritatea europeană pentru siguranța alimentară instituită de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității europene pentru siguranța alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare ( 1 );
(2) „altă substanță” reprezintă o substanță, alta decât o vitamină sau un mineral, care are un efect nutrițional sau fiziologic.
CAPITOLUL II
ADAOS DE VITAMINE ȘI MINERALE
Articolul 3
Cerințe privind adaosul de vitamine și minerale
(1) Numai vitaminele și/sau mineralele enumerate în anexa I, sub formele enumerate în anexa II, se pot adăuga în produsele alimentare, în conformitate cu normele stabilite de prezentul regulament.
(2) Se pot adăuga în produsele alimentare vitamine și minerale în formă biodisponiobilă pentru corpul uman, fie că sunt sau nu în mod normal conținute de acestea, pentru a ține seama, în special de:
(a) o carență de una sau mai multe vitamine și/sau minerale în rândul populației sau al unor grupe specifice de populație, care se poate demonstra prin probe clinice sau subclinice de carență sau evidenția printr-un consum estimativ redus de elemente nutritive sau
(b) posibilitatea de ameliorare a stării nutriționale a populației sau a unor grupe specifice de populație și/sau de corectare a posibilelor carențe din aportul alimentar de vitamine sau minerale cauzate de schimbarea obiceiurilor alimentare sau
(c) evoluția cunoștințelor științifice general acceptate referitoare la rolul vitaminelor și mineralelor în nutriție și la efectele ulterioare asupra sănătății.
(3) Modificările aduse listelor menționate la alineatul (1) al prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3), ținând seama de avizul Autorității.
Din motive imperative de urgență, Comisia poate aplica procedura de urgență menționată la articolul 14 alineatul (4) pentru a elimina o vitamină sau un mineral de pe listele menționate la alineatul (1) al prezentului articol.
Înainte de a efectua aceste modificări, Comisia întreprinde consultări cu părțile interesate, în special operatori din sectorul alimentar și grupuri de consumatori.
Articolul 4
Restricții privind adaosul de vitamine și minerale
Nu se pot adăuga vitamine și minerale în:
(a) alimentele neprelucrate, în special, fructe, legume, carne, carne de pasăre și pește;
(b) băuturile care conțin mai mult de 1,2 % în volum alcool, cu excepția, prin derogare de la articolul 3 alineatul (2), a produselor:
(i) menționate la articolul 44 alineatele (6) și (13) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole ( 2 );
(ii) comercializate anterior adoptării prezentului regulament și
(iii) care au fost notificate Comisiei de către un stat membru în conformitate cu articolul 11
și cu condiția să nu existe nicio indicație nutrițională sau de sănătate.
Măsurile prin care se stabilesc alte alimente sau categorii de alimente în care nu se pot adăuga anumite vitamine și minerale și care sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, pot fi adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3), pe baza unor dovezi științifice și luând în considerare valoarea lor nutrițională.
Articolul 5
Criterii de puritate
(1) Măsurile de determinare a criteriilor de puritate pentru preparatele vitaminice și mineralele enumerate în anexa II și destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3), cu excepția cazului în care acestea se aplică în temeiul alineatului (2) al prezentului articol.
(2) În ceea ce privește preparatele vitaminice și substanțele minerale enumerate în anexa II se aplică criteriile de puritate prevăzute de legislația comunitară pentru utilizarea acestora în producția de produse alimentare, în alte scopuri decât cele reglementate de prezentul regulament.
(3) În ceea ce privește preparatele vitaminice și substanțele minerale enumerate în anexa II, pentru care legislația comunitară nu prevede criterii de puritate, se aplică, până la adoptarea unor astfel de specificații, criteriile de puritate general acceptate, recomandate de organismele internaționale, iar normele naționale care stabilesc criterii de puritate mai stricte se pot menține.
Articolul 6
Condiții pentru adaosul de vitamine și minerale
(1) Atunci când o vitamină sau un mineral se adaugă în alimente, cantitatea totală de vitamine sau minerale prezentă, în orice scop, în alimentul pus în vânzare, nu depășește anumite cantități maxime. Măsurile care stabilesc aceste cantități și care sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3). În acest sens, Comisia poate să prezinte un proiect de măsuri pentru cantitățile maxime până la 19 ianuarie 2009. Pentru produsele concentrate și deshidratate, cantitățile maxime stabilite sunt cele prezente în alimentele preparate pentru consum în conformitate cu instrucțiunile producătorului.
(2) Orice condiții care limitează sau interzic adăugarea unei vitamine specifice sau al unui mineral specific într-un aliment sau o categorie de alimente și destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3).
(3) Cantitățile maxime menționate la alineatul (1) și condițiile menționate la alineatul (2) se stabilesc ținând seama de:
(a) limitele superioare de siguranță stabilite pentru vitamine și minerale în urma unei evaluări științifice a riscurilor pe baza datelor științifice general acceptate, ținând seama, după caz, de gradele diferite de sensibilitate ale diferitelor grupe de consumatori și
(b) aportul de vitamine și minerale din alte surse alimentare.
(4) Atunci când se stabilesc cantitățile maxime menționate la alineatul (1) și condițiile menționate la alineatul (2), se ține seama, de asemenea, de aportul de referință de vitamine și minerale pentru populație.
(5) Atunci când se stabilesc cantitățile maxime menționate la alineatul (1) și condițiile menționate la alineatul (2) pentru vitaminele și mineralele al căror aport de referință pentru populație este apropiat de limitele superioare de siguranță, se ține seama, de asemenea, după caz, de următoarele:
(a) contribuția diferitelor produse la regimul alimentar global al populației în general sau al subgrupelo de populație;
(b) profilul nutrițional al produsului, stabilit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
(6) Adăugarea unei vitamine sau al unui mineral într-un aliment trebuie să aibă ca rezultat prezența vitaminei respective sau a mineralului respectiv în aliment, cel puțin într-o cantitate semnificativă, în cazul în care aceasta este definită în conformitate cu anexa la Directiva 90/496/CEE. Măsurile de stabilire a cantităților minime, inclusiv orice cantități inferioare, pentru alimente sau categorii de alimente specifice, prin derogare de la cantitățile semnificative menționate anterior, și care sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3) al prezentului regulament.
Articolul 7
Etichetare, prezentare și publicitate
(1) Etichetarea, prezentarea și publicitatea alimentelor în care au fost adăugate vitamine și minerale nu includ nicio mențiune care afirmă sau lasă să se înțeleagă că un regim alimentar echilibrat și variat nu poate să asigure cantități suficiente de nutrienți. După caz, se poate adopta o derogare cu privire la un nutrient specific și destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3).
(2) Etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare în care se adaugă vitamine și minerale nu induc în eroare sau înșală consumatorul cu privire la valoarea nutritivă a produsului alimentar care poate rezulta în urma adaosului acestor substanțe nutritive.
(3) Etichetarea nutrițională a produselor în care se adaugă vitamine și minerale și care sunt reglementate prin prezentul regulament este obligatorie. Informațiile care trebuie furnizate sunt cele specificate la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare și trebuie să includă cantitățile totale de vitamine și minerale prezente, atunci când acestea se adaugă produselor alimentare ( 3 ).
(4) Etichetarea produselor în care se adaugă vitamine și minerale poate include o mențiune care să indice acest adaos în condițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
(5) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții din legislația alimentară aplicabile unor categorii specifice de produse alimentare.
(6) Normele de aplicare a prezentului articol se pot preciza în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2).
CAPITOLUL III
ADAOS DE ANUMITE SUBSTANȚE DE ALT TIP
Articolul 8
Substanțe interzise, supuse restricțiilor sau aflate sub control comunitar
(1) Se aplică procedura prevăzută de prezentul articol în cazul în care o substanță, alta decât vitamine sau minerale sau un ingredient care conține o substanță, alta decât vitamine sau minerale, se adaugă în produse alimentare sau se utilizează în producția de produse alimentare, în condiții care ar avea ca rezultat ingestia unor cantități de o astfel de substanță cu mult mai mari decât cele în mod rezonabil estimate a fi ingerate în condiții normale de consum în cadrul unui regim alimentar echilibrat și variat și/sau care, altfel, ar reprezenta un potențial risc pentru consumatori.
(2) Din proprie inițiativă sau pe baza informațiilor furnizate de statele membre, după ce Autoritatea a evaluat, în fiecare caz, informațiile disponibile, Comisia poate să ia o decizie, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3), de a include, în cazul în care este necesar, substanța sau ingredientul în anexa III. În special:
(a) în cazul identificării unui efect nociv asupra sănătății, substanța și/sau ingredientul care conține substanța:
(i) se introduc în anexa III partea A și se interzice adăugarea acestora în alimente sau utilizarea lor în producția de alimente; sau
(ii) se introduc în anexa III partea B și se autorizează adăugarea acestora în alimente sau utilizarea lor în producția de alimente numai în condițiile specificate în anexa respectivă;
(b) în cazul în care se identifică posibilitatea unor efecte nocive asupra sănătății, dar persistă o incertitudine științifică, substanța se introduce în anexa III partea C.
Din motive imperative de urgență, Comisia poate aplica procedura de urgență menționată la articolul 14 alineatul (4) pentru a include substanța sau ingredientul în anexa III partea A sau B.
(3) Dispozițiile comunitare aplicabile alimentelor specificate pot prevedea restricții sau interdicții cu privire la utilizarea anumitor substanțe, pe lângă cele stabilite de prezentul regulament.
(4) Operatorii din sectorul alimentar sau orice alte părți interesate pot prezenta autorității, în orice moment, pentru evaluare, un dosar conținând date științifice care demonstrează siguranța unei substanțe din anexa III partea C, în condițiile de utilizare a acesteia într-un produs alimentar sau într-o categorie de produse alimentare și arată scopul utilizării respective. Autoritatea informează de îndată statele membre și Comisia cu privire la dosarul prezentat și îl pune la dispoziția acestora.
(5) În termen de patru ani de la data la care substanța a fost introdusă în anexa III partea C, se ia o decizie destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3) și ținând seama de avizul Autorității cu privire la oricare dintre dosarele prezentate pentru evaluare, astfel cum se prevede la alineatul (4) al prezentului articol, în vederea autorizării utilizării generale a unei substanțe incluse în lista din anexa III partea C sau a introducerii acesteia în anexa III partea A sau B, după caz.
Din motive imperative de urgență, Comisia poate aplica procedura de urgență menționată la articolul 14 alineatul (4) pentru a introduce substanța sau ingredientul în anexa III partea A sau B.
(6) Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2), normele de punere în aplicare a prezentului articol, inclusiv normele referitoare la prezentarea dosarului menționată la alineatul (4) din prezentul articol.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE
Articolul 9
Registru comunitar
(1) Comisia stabilește și ține un registru comunitar privind adaosul de vitamine și minerale și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare, denumit în continuare „registrul”.
(2) Registrul conține următoarele:
(a) vitaminele și mineralele, enumerate în anexa I, care se pot adăuga în produse alimentare;
(b) preparatele vitaminice și substanțele minerale, enumerate în anexa II, care se pot adăuga în produse alimentare;
(c) cantitățile maxime și minime de vitamine și minerale care se pot adăuga în produse alimentate, precum și condițiile aferente, stabilite în conformitate cu articolul 6;
(d) informațiile referitoare la dispozițiile naționale privind adaosul obligatoriu de vitamine și minerale menționate la articolul 11;
(e) orice restricții privind adaosul de vitamine și minerale prevăzute la articolul 4;
(f) substanțele pentru care s-au prezentat dosare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (b);
(g) informațiile referitoare la substanțele menționate în anexa III, precum și motivele includerii acestora;
(h) informațiile referitoare la substanțele enumerate în anexa III partea C a căror utilizare se autorizează, în general, în conformitate cu articolul 8 alineatul (5).
(3) Registrul se pune la dispoziția publicului.
Articolul 10
Libera circulație a mărfurilor
Fără a aduce atingere dispozițiilor tratatului, în special articolelor 28 și 30, statele membre nu pot restrânge sau interzice comerțul cu produse alimentare care respectă dispozițiile prezentului regulament și actele comunitare adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia, prin aplicarea de dispoziții naționale nearmonizate care reglementează adaosul de vitamine și minerale în produsele alimentare.
Articolul 11
Dispoziții naționale
(1) Până la 19 iulie 2007, statele membre informează Comisia cu privire la dispozițiile naționale existente privind adaosul de vitamine și minerale, precum și produsele care fac obiectul derogării prevăzute la articolul 4 litera (b).
(2) În cazul în care un stat membru, în absența dispozițiilor comunitare, consideră că este necesară adoptarea unei noi legislații privind:
(a) adaosul obligatoriu de vitamine și minerale în produsele alimentare sau categoriile de produse alimentare specificate; sau
(b) interdicții sau restricții privind utilizarea de anumite substanțe de alt tip în producția de produse alimentare specificate,
statul membru notifică aceasta Comisiei în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12.
Articolul 12
Procedura de notificare
(1) În cazul în care un stat membru consideră că este necesară adoptarea unei noi legislații, statul membru notifică Comisiei și altor state membre măsurile avute în vedere și precizează motivele care le justifică.
(2) Comisia consultă comitetul menționat la articolul 14 alineatul (1), în cazul în care consideră că această consultare este utilă sau în cazul în care un stat membru solicită aceasta, și emite un aviz cu privire la măsurile avute în vedere.
(3) Statul membru în cauză poate să adopte măsurile avute în vedere doar după șase luni de la notificarea menționată la alineatul (1) și cu condiția ca avizul Comisiei să nu fie negativ.
În cazul în care avizul Comisiei este negativ, aceasta determină, în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2) și înainte de expirarea termenului menționat în primul paragraf din prezentul alineat, dacă măsurile avute în vedere se pot pune în aplicare. Comisia poate să solicite unele modificări care să fie aduse măsurilor avute în vedere.
Articolul 13
Măsuri de salvgardare
(1) În cazul în care un stat membru are motive serioase să considere că un produs prezintă un pericol pentru sănătatea umană, cu toate că respectă dispozițiile prezentului regulament, statul membru respectiv poate să suspende sau să limiteze temporar aplicarea dispozițiilor în cauză pe teritoriul său.
Statul membru informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta și își motivează decizia.
(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2), se ia o decizie, după caz, după obținerea unui aviz de la Autoritate.
Comisia poate iniția această procedură din proprie inițiativă.
(3) Statul membru menționat la alineatul (1) poate menține suspendarea sau restricția până i se notifică decizia menționată la alineatul (2).
Articolul 14
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit în temeiul articolului 58 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.
(4) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2) și (6) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.
Articolul 15
Monitorizare
Pentru a facilita monitorizarea eficientă a produselor alimentare în care s-au adăugat vitamine și minerale, precum și a produselor alimentare care conțin substanțele enumerate în anexa III părțile B și C, statele membre pot solicita producătorului sau persoanelor care introduc aceste produse alimentare pe piață pe teritoriul lor să notifice autorității competente această introducere pe piață prin furnizarea unui model de etichetă utilizată pentru produsul respectiv. În astfel de cazuri, se pot solicita, de asemenea, informații cu privire la retragerea produsului de pe piață.
Articolul 16
Evaluare
Până la 1 iulie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la efectele punerii în aplicare a prezentului regulament, în special cu privire la evoluția pieței de produse alimentare în care s-au adăugat vitamine și minerale, consumul acestora, aportul de substanțe nutritive pentru populație și schimbarea obiceiurilor alimentare și adaosul de anumite substanțe de alt tip, însoțit de orice propuneri de modificare a prezentului regulament pe care Comisia le consideră necesare. În acest context, statele membre furnizează Comisiei până la 1 iulie 2012 informațiile relevante necesare. Normele de aplicare a prezentului articol se precizează în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (2).
Articolul 17
Măsuri tranzitorii
(1) Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) și până la 19 ianuarie 2014, statele membre pot autoriza utilizarea, pe teritoriul lor, a vitaminelor și mineralelor care nu sunt enumerate în anexa I sau în formele care nu sunt enumerate în anexa II, cu condiția ca:
(a) substanța în cauză să fie utilizată pentru adaosul în produsele alimentare comercializate în Comunitate la 19 ianuarie 2007 și
(b) Autoritatea să nu fi emis un aviz nefavorabil cu privire la utilizarea substanței respective sau utilizarea în forma respectivă în producția de produse alimentare, pe baza unui dosar care să justifice utilizarea substanței în cauză, pe care statul membru trebuie să-l prezinte Comisiei până la 19 ianuarie 2010.
(2) Până la 19 ianuarie 2014, cu respectarea dispozițiilor tratatului, statele membre pot continua aplicarea restricțiilor sau interdicțiilor naționale existente cu privire la comerțul cu produse alimentare în care se adaugă vitamine și minerale care nu sunt incluse în lista din anexa I sau sub formele care nu sunt enumerate în anexa II.
(3) Cu respectarea dispozițiilor tratatului, statele membre pot continua aplicarea dispozițiilor naționale existente privind cantitățile maxime și minime de vitamine și minerale enumerate în anexa I, adăugate în produsele alimentare și privind condițiile aplicabile acestui adaos, până la adoptarea măsurilor comunitare corespunzătoare în conformitate cu articolul 6 sau în temeiul altor dispozițiile comunitare speciale.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 iulie 2007.
Produsele alimentare introduse pe piață sau etichetate înainte de 1 iulie 2007 și care nu respectă dispozițiile prezentului regulament se pot comercializa până la data expirării lor, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2009.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
VITAMINE ȘI MINERALE CARE SE POT ADĂUGA ÎN PRODUSELE ALIMENTARE
1. Vitamine
Vitamina A
Vitamina D
Vitamina E
Vitamina K
Vitamina B1
Vitamina B2
Niacină
Acid pantotenic
Vitamina B6
Acid folic
Vitamina B12
Biotină
Vitamina C
2. Minerale
Calciu
Magneziu
Fier
Cupru
Iod
Zinc
Mangan
Sodiu
Potasiu
Seleniu
Crom
Molibden
Fluorură
Clorură
Fosfor
Bor
ANEXA II
Preparate cu vitamine și substanțe minerale care se pot adăuga în produsele alimentare
1. Preparate cu vitamine
VITAMINA A
retinol
acetat de retinil
palmitat de retinil
beta-caroten
VITAMINA D
colecalciferol
ergocalciferol
VITAMINA E
D-alfa-tocoferol
DL-alfa-tocoferol
acetat de D-alfa-tocoferil
acetat de DL-alfa-tocoferil
succinat acid de D-alfa-tocoferil
VITAMINA K
filochinonă (fitomenadionă)
menachinonă ( *1 )
VITAMINA B1
clorhidrat de tiamină
mononitrat de tiamină
VITAMINA B2
riboflavină
riboflavină-5′-fosfat de sodiu
NIACINĂ
acid nicotinic
nicotinamidă
ACID PANTOTENIC
D-pantotenat de calciu
D-pantotenat de sodiu
dexpantenol
VITAMINA B6
clorhidrat de piridoxină
piridoxină 5′-fosfat
dipalmitat de piridoxină
ACID FOLIC
acid pteroilmonoglutamic
L-metilfolat de calciu
VITAMINA B12
ciancobalamină
hidroxocobalamină
BIOTINĂ
D-biotină
VITAMINA C
acid L-ascorbic
L-ascorbat de sodiu
L-ascorbat de calciu
L-ascorbat de potasiu
L-ascorbil 6-palmitat
2. Substanțe minerale
carbonat de calciu
clorură de calciu
citrat malat de calciu
săruri de calciu ale acidului citric
gluconat de calciu
glicerofosfat de calciu
lactat de calciu
săruri de calciu ale acidului ortofosforic
hidroxid de calciu
malat de calciu
oxid de calciu
sulfat de calciu
oligozaharide de calciu fosforil
acetat de magneziu
carbonat de magneziu
clorură de magneziu
săruri de magneziu ale acidului citric
gluconat de magneziu
glicerofosfat de magneziu
săruri de magneziu ale acidului ortofosforic
lactat de magneziu
hidroxid de magneziu
oxid de magneziu
citrat de magneziu și potasiu
sulfat de magneziu
bisglicinat feros
carbonat feros
citrat feros
citrat feric de amoniu
gluconat feros
fumarat feros
difosfat feric de sodiu
lactat feros
sulfat feros
fosfat feros de amoniu
EDTA feric de sodiu
difosfat feric (pirofosfat feric)
zaharat feric
fier elementar (carbonil + electrolitic + redus cu hidrogen)
carbonat de cupru
citrat de cupru
gluconat de cupru
sulfat de cupru
complex cupru-lizină
iodură de sodiu
iodat de sodiu
iodură de potasiu
iodat de potasiu
acetat de zinc
bisglicinat de zinc
clorură de zinc
citrat de zinc
gluconat de zinc
lactat de zinc
oxid de zinc
carbonat de zinc
sulfat de zinc
carbonat de mangan
clorură de mangan
citrat de mangan
gluconat de mangan
glicerofosfat de mangan
sulfat de mangan
bicarbonat de sodiu
carbonat de sodiu
citrat de sodiu
gluconat de sodiu
lactat de sodiu
hidroxid de sodiu
săruri de sodiu ale acidului ortofosforic
drojdie îmbogățită cu seleniu ( *2 )
selenat de sodiu
selenit acid de sodiu
selenit de sodiu
fluorură de sodiu
fluorură de potasiu
bicarbonat de potasiu
carbonat de potasiu
clorură de potasiu
citrat de potasiu
gluconat de potasiu
glicerofosfat de potasiu
lactat de potasiu
hidroxid de potasiu
săruri de potasiu ale acidului ortofosforic
clorură de crom (III) și hexahidratul său
sulfat de crom (III) și hexahidratul său
picolinat de crom
lactat de crom (III) trihidrat
molibdat de amoniu [molibden (VI)]
molibdat de sodiu [molibden (VI)]
acid boric
borat de sodiu
ANEXA III
SUBSTANȚE A CĂROR UTILIZARE ÎN PRODUSELE ALIMENTARE ESTE INTERZISĂ, SUPUSĂ RESTRICȚIILOR SAU SE AFLĂ SUB CONTROL COMUNITAR
Partea A – Substanțe interzise
Planta medicinală Ephedra și preparatele din specii de Ephedra
Scoarța de yohimbe și preparatele din yohimbe [Pausinystalia yohimbe (K. Schum) Pierre ex Beille]
PARTEA B
Substanțe limitate
|
Substanță limitată |
Condiții de utilizare |
Cerințe suplimentare |
|
Acizi grași trans, alții decât acizii grași trans prezenți în mod natural în grăsimea de origine animală |
Maximum 2 grame la 100 g de grăsime în alimentele destinate consumatorului final și în alimentele destinate vânzării cu amănuntul |
Operatorii din sectorul alimentar, care furnizează altor operatori din acest sector alimente care nu sunt destinate consumatorului final sau vânzării cu amănuntul, se asigură că acestor operatori din sectorul alimentar le sunt furnizate informații cu privire la cantitatea de acizi grași trans, alții decât acizii grași trans care se găsesc în mod natural în grăsimile de origine animală, în cazul în care cantitatea respectivă depășește 2 grame la 100 g de grăsime. |
Partea C – Substanțe sub control comunitar
▼M9 —————
( 1 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 575/2006 al Comisiei (JO L 100, 8.4.2006, p. 3).
( 2 ) JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2165/2005 (JO L 345, 28.12.2005, p. 1).
( 3 ) JO L 304, 22.11.2011, p. 18.
( *1 ) Menachinonă prezentă în principal ca menachinonă-7 și, într-o mai mică măsură, ca menachinonă-6.
( *2 ) Drojdii îmbogățite cu seleniu produse prin cultură în prezența selenitului de sodiu ca sursă de seleniu și conținând, sub formă deshidratată, astfel cum sunt comercializate, nu mai mult de 2,5 mg Se/g. Forma predominantă de seleniu organic prezentă în drojdie este selenometionina (între 60 și 85 % din seleniul total extras din produs). Conținutul de alți compuși organici de seleniu, inclusiv selenocisteina, nu trebuie să depășească 10 % din seleniul total extras. Nivelurile de seleniu anorganic nu trebuie, în mod normal, să depășească 1 % din seleniul total extras.