1993R2454 — RO — 01.03.2014 — 020.001

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

Astfel cum a fost modificat prin:

Astfel cum a fost modificat prin:

rectificat prin

▼B

REGULAMENTUL (CE) NR. 2454/93 AL COMISIEI

din 2 iulie 1993

de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE DE APLICARE

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

Definiții

Articolul 1

În sensul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

▼M6

▼M21

▼B

▼M21

▼M6

▼M29

▼M32

▼M33

▼M38

▼M18

Articolul 1a

Pentru aplicarea articolelor 291-300, țările din Uniunea Economică Benelux se consideră ca un singur stat membru.

▼B

CAPITOLUL 2

Decizii

Articolul 2

În cazul în care o persoană care depune o cerere pentru o decizie nu este în măsură să prezinte toate documentele și informațiile necesare pentru luarea unei hotărâri, autoritățile vamale au obligația de a furniza documentele și informațiile pe care le au la dispoziție.

Articolul 3

Decizia referitoare la o garanție favorabilă persoanei care a semnat un angajament de plată a sumei datorate la prima cerere scrisă a autorităților vamale se revocă în cazul în care angajamentul respectiv nu este respectat.

Articolul 4

Revocarea nu afectează mărfurile care, la data intrării ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza autorizației care face obiectul revocării.

Cu toate acestea, autoritățile vamale pot cere ca aceste mărfuri să primească, în termenul pe care îl stabilesc, una dintre destinațiile vamale admise.

▼M1

CAPITOLUL 3

Procedee informatice

Articolul 4a

(1)  Autoritățile vamale pot prevedea, pe baza principiilor stabilite prin reglementările vamale, condițiile și modalitățile pe care le stabilesc prin care formalitățile să fie îndeplinite prin procedee informatice.

În acest sens:

(2)  Condițiile stabilite pentru îndeplinirea formalităților prin procedee informatice trebuie să cuprindă, între altele, măsuri pentru verificarea sursei de date și pentru protejarea datelor împotriva riscului de acces neautorizat, pierdere, deteriorare sau distrugere.

Articolul 4b

În cazul în care formalitățile sunt îndeplinite prin procedee informatice, autoritățile vamale stabilesc proceduri de înlocuire a semnăturii olografe cu o altă tehnică care se poate baza pe utilizarea de coduri.

▼M19

Articolul 4c

Pentru programele de testare care folosesc procedee informatice și au ca scop testarea posibilităților de simplificare, autoritățile vamale pot, în perioada strict necesară pentru realizarea programului, să renunțe la solicitarea următoarelor informații:

Aceste informații trebuie totuși să poată fi prezentate la cerere, în cadrul unei operațiuni de control.

Valoarea drepturilor de import care trebuie percepute în timpul perioadei acoperite de o derogare acordată în conformitate cu primul paragraf nu este mai mică decât cea care ar fi aplicată în absența derogării.

Statele membre care doresc să se angajeze în astfel de programe vor prezenta în prealabil Comisiei toate detaliile despre programul de testare propus, inclusiv durata prevăzută. De asemenea, vor informa Comisia în legătură cu aplicarea acestuia și rezultatele. Comisia trebuie să informeze toate celelalte state membre cu privire la aceasta.

▼M29

CAPITOLUL 4

Schimb de date efectuat între autoritățile vamale cu ajutorul tehnologiilor informației și rețelelor informatice

Articolul 4d

(1)  Fără a aduce atingere unor împrejurări excepționale și dispozițiilor privind regimul respectiv care, dacă este cazul, se aplică mutatis mutandis, în cazul în care statele membre au creat, în cooperare cu Comisia, sisteme electronice pentru schimbul de informații privind regimurile vamale sau operatorii economici, autoritățile vamale utilizează aceste sisteme pentru schimbul de informații între birourile vamale în cauză.

(2)  În cazul în care birourile vamale care intervin într-o procedură sunt situate în state membre diferite, mesajele care se utilizează în cadrul acestor schimburi de date sunt conforme cu structura și caracteristicile definite de comun acord de autoritățile vamale.

Articolul 4e

(1)  Pe lângă condițiile menționate la articolul 4a alineatul (2), autoritățile vamale definesc și gestionează dispozitive de securitate apte să asigure funcționarea eficientă, fiabilă și sigură a diferitelor sisteme.

(2)  Pentru a garanta nivelul de securitate a sistemului prevăzut la alineatul (1), fiecare introducere, modificare și ștergere de date se înregistrează cu precizarea motivului acestei prelucrări, a momentului exact în care s-a produs și a persoanei care a realizat-o. Datele originale sau orice date care au făcut obiectul acestei prelucrări sunt păstrate timp de cel puțin trei ani calendaristici, de la sfârșitul anului la care se referă aceste date, cu excepția unei dispoziții contrare.

(3)  Autoritățile vamale controlează periodic securitatea.

(4)  Autoritățile vamale respective se informează reciproc și, dacă este cazul, informează operatorul economic în cauză cu privire la orice bănuială de violare a securității.

CAPITOLUL 5

Gestionarea riscurilor

Articolul 4f

(1)  Autoritățile vamale aplică o gestionare a riscurilor care vizează stabilirea nivelurilor de risc asociate mărfurilor care fac obiectul unui control sau al unei supravegheri vamale, precum și a necesității de a supune sau nu aceste mărfuri unor controale vamale specifice și, în caz afirmativ, de a preciza locul acestora.

(2)  Determinarea acestor niveluri de risc se bazează pe o apreciere a probabilității ca evenimentul asociat unui risc să survină și a incidenței acestuia, în cazul în care evenimentul respectiv ar surveni efectiv. Baza pe care vor fi selectate trimiterile poștale sau declarațiile care urmează a fi supuse controalelor vamale presupune un element aleatoriu.

Articolul 4g

(1)  Gestionarea riscurilor la nivel comunitar, menționată la articolul 13 alineatul (2) din cod, se efectuează în conformitate cu un cadru comun de gestionare electronică a riscurilor care cuprinde următoarele elemente:

(2)  Cu ajutorul sistemului menționat la alineatul (1) litera (a), autoritățile vamale schimbă informații privind riscurile, în următoarele împrejurări:

Articolul 4h

(1)  Domeniile prioritare comune de control vizează destinații vamale, tipuri de mărfuri, itinerarii de transport, moduri de transport sau operatori economici, care urmează a fi supuse unor niveluri ridicate de analiză de risc și unor controale vamale mai stricte pentru o anumită perioadă.

(2)  Aplicarea unor domenii prioritare comune de control se bazează pe o abordare comună a analizei riscurilor și, pentru a se garanta niveluri echivalente de controale vamale, pe criterii și standarde de risc comune pentru selectarea mărfurilor sau a operatorilor economici care urmează a fi controlați.

(3)  Controalele vamale în domeniile prioritare comune de control se efectuează fără a aduce atingere altor controale efectuate în mod obișnuit de către autoritățile vamale.

Articolul 4i

(1)  Criteriile și standardele de risc comune, menționate la articolul 4g alineatul (1) litera (c), cuprind următoarele elemente:

Informațiile obținute ca urmare a aplicării elementelor menționate la primul paragraf sunt difuzate prin intermediul unui sistem comunitar de gestionare a riscurilor în domeniul vamal, menționat la articolul 4g alineatul (1) litera (a). Autoritățile vamale le utilizează în sistemele lor de gestionare a riscurilor.

(2)  Autoritățile vamale informează Comisia cu privire la rezultatele controalelor vamale efectuate în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 4j

În stabilirea domeniilor prioritare comune de control și în aplicarea criteriilor și a standardelor de risc, comune se ține seama de următoarele elemente:

▼M33

CAPITOLUL 6

Sistemul de înregistrare și identificare

Articolul 4k

(1)  Numărul EORI se folosește pentru identificarea operatorilor economici și a altor persoane, în relațiile acestora cu autoritățile vamale.

Structura numărului EORI îndeplinește criteriile prevăzute în anexa 38.

(2)  În cazul în care autoritatea responsabilă cu atribuirea numărului EORI nu este autoritatea vamală, fiecare stat membru desemnează autoritatea sau autoritățile responsabile cu înregistrarea operatorilor economici și a altor persoane, precum și cu atribuirea de numere EORI acestora.

Autoritățile vamale din statul membru transmit Comisiei detaliile privind numele și adresa autorității sau autorităților responsabile cu atribuirea de numere EORI. Comisia publică aceste informații pe internet.

(3)  Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1), statele membre pot folosi drept număr EORI un număr deja atribuit de către autoritățile competente unui operator economic sau unei alte persoane, în scopuri fiscale, statistice sau de altă natură.

Articolul 4l

(1)  Un operator economic stabilit pe teritoriul vamal al Comunității este înregistrat de către autoritatea vamală sau de către autoritatea desemnată a statului membru în care este stabilit. Operatorii economici depun o cerere de înregistrare înainte de a-și începe activitățile menționate la articolul 1 punctul 12. Cu toate acestea, operatorii economici care nu au depus cerere de înregistrare pot să o facă în cursul primei lor operațiuni.

(2)  În cazurile menționate la articolul 4k alineatul (3), statele membre pot renunța la obligația unui operator economic sau a unei alte persoane de a solicita un număr EORI.

(3)  În cazul în care un operator economic care nu este stabilit pe teritoriul vamal comunitar nu are un număr EORI, acesta este înregistrat de către autoritatea vamală sau de către autoritatea desemnată a statului membru în care realizează pentru prima dată una dintre activitățile următoare:

▼M35

▼M33

(4)  Persoanele altele decât operatorii economici nu sunt înregistrate, în afară de cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(5)  În cazurile menționate la alineatul (4):

(6)  Operatorii economici și celelalte persoane interesate au un singur număr EORI.

(7)  În sensul prezentului capitol, articolul 4 alineatul (2) din cod se aplică mutatis mutandis pentru a determina dacă o persoană este stabilită într-un stat membru.

Articolul 4m

(1)  Datele privind înregistrarea și identificarea operatorilor economici sau, când este cazul, a altor persoane, prelucrate în sistemul menționat la articolul 4o, cuprinde informațiile enumerate în anexa 38d, cu respectarea condițiilor specifice stabilite la articolul 4o alineatele (4) și (5).

(2)  În momentul înregistrării operatorilor economici și a altor persoane pentru numărul EORI, statele membre le pot solicita acestora să prezinte date suplimentare față de cele enumerate în anexa 38d, în cazul în care aceste date sunt necesare în scopuri stabilite de legislațiile lor interne.

(3)  Statele membre pot solicita operatorilor economici sau, când este cazul, altor persoane, să furnizeze informațiile menționate la alineatele (1) și (2) prin mijloace electronice.

Articolul 4n

Numărul EORI se folosește, dacă este necesar, în toate comunicările dintre operatorii economici sau celelalte persoane și autoritățile vamale. El se folosește, de asemenea, pentru schimburile de informații dintre autoritățile vamale, precum și pentru schimburile de informații dintre acestea și alte autorități, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 4p și 4q.

Articolul 4o

(1)  Statele membre cooperează cu Comisia în vederea dezvoltării unui sistem electronic central de informații și comunicații care să conțină datele enumerate în anexa 38d, furnizate de toate statele membre.

(2)  Autoritățile vamale cooperează cu Comisia la prelucrarea și schimbul dintre autoritățile vamale, precum și dintre Comisie și autoritățile vamale, de date de înregistrare și de identificare ale operatorilor economici și ale celorlalte persoane, enumerate în anexa 38d, folosind sistemul menționat la alineatul (1).

Datele care nu sunt enumerate în anexa 38d nu se prelucrează în sistemul central.

(3)  Statele membre se asigură că sistemele lor naționale sunt actualizate permanent, sunt complete și exacte.

(4)  Statele membre încarcă în mod periodic în sistemul central datele enumerate în anexa 38d, punctele 1-4, privind operatorii economici și celelalte persoane, ori de câte ori se atribuie noi numere EORI sau când apar modificări ale datelor în cauză.

(5)  Statele membre încarcă, de asemenea, în mod periodic în sistemul central, atunci când sunt disponibile în sistemele naționale, datele enumerate în anexa 38d, punctele 5-12, privind operatorii economici și celelalte persoane, ori de câte ori se atribuie noi numere EORI sau când apar modificări ale datelor în cauză.

(6)  Numai numerele EORI atribuite în conformitate cu articolul 4l alineatele (1)-(5) se încarcă în sistemul central, împreună cu alte date menționate în anexa 38d.

(7)  În momentul în care se constată că un operator economic sau o altă persoană își încetează activitățile menționate la articolul 1 punctul 12, statele membre reflectă această situație în datele enumerate în anexa 38d, punctul 11.

Articolul 4p

În fiecare stat membru, autoritatea desemnată în conformitate cu articolul 4k alineatul (2) acordă autorităților vamale din statul membru în cauză acces direct la datele menționate în anexa 38d.

Articolul 4q

(1)  În fiecare stat membru, următoarele autorități, hotărând de la caz la caz, pot să-și acorde reciproc acces direct la datele menționate la punctele 1-4 din anexa 38d de care dispun:

(2)  Autoritățile menționate la alineatul (1) pot stoca datele menționate la respectivul alineat sau pot face schimb reciproc de date numai dacă o astfel de prelucrare este necesară în vederea îndeplinirii obligațiilor lor legale cu privire la circulația mărfurilor plasate sub un regim vamal.

(3)  Autoritățile vamale din statele membre transmit Comisiei detaliile privind adresele autorităților menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații pe internet.

Articolul 4r

Un număr EORI și datele enumerate în anexa 38d se prelucrează în sistemul central pentru perioada de timp prevăzută de legislația statelor membre care au încărcat datele menționate la articolul 4o alineatele (4) și (5).

Articolul 4s

(1)  Prezentul regulament lasă intact și nu aduce atingere în niciun fel nivelului de protecție a persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu legislația comunitară și cea națională, și în special nu modifică nici obligațiile statelor membre cu privire la prelucrarea de către acestea a datelor personale, în temeiul Directivei 95/46/CE, nici obligațiile instituțiilor și organelor comunitare cu privire la prelucrarea de către acestea, în exercitarea competențelor lor, a datelor personale, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

(2)  Datele de identificare și de înregistrare ale operatorilor economici și ale celorlalte persoane, constituite de setul de date enumerate în anexa 38d, punctele 1, 2 și 3, pot fi publicate de Comisie pe internet numai dacă aceștia și-au dat acordul de bunăvoie, în scris și în cunoștință de cauză. Atunci când este dat, respectivul acord se comunică, în conformitate cu legislația internă a statelor membre, fie autorității sau autorităților statelor membre desemnate în conformitate cu articolul 4k alineatul (2), fie autorităților vamale.

(3)  Drepturile persoanelor cu privire la datele lor de înregistrare enumerate în anexa 38d și prelucrate în sistemele naționale se exercită în conformitate cu legislația statului membru care a stocat datele cu caracter personal respective, și în special, atunci când este cazul, cu dispozițiile de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE.

Articolul 4t

Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele lor respective, cooperează activ și asigură o supraveghere coordonată a sistemului menționat la articolul 4o alineatul (1).

▼M10

TITLUL II

INFORMAȚII OBLIGATORII

CAPITOLUL 1

Definiții

Articolul 5

În sensul acestui titlu:

CAPITOLUL 2

Procedura de obținere a informațiilor obligatorii – Notificarea solicitantului și transmiterea către Comisie

Articolul 6

(1)  Cererile de informații obligatorii se întocmesc în scris, fie către autoritățile vamale competente din statul membru sau statele membre în care urmează a se aplica aceste informații, fie către autoritățile vamale competente din statul membru de reședință al solicitantului.

▼M18

Cererile pentru informații tarifare obligatorii se întocmesc cu ajutorul unui formular conform modelului din anexa 1B.

▼M10

(2)  Cererea privind informațiile tarifare obligatorii se referă la un singur tip de mărfuri. Cererea de informații privind originea se referă la un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe ce conferă originea.

(3)  

(4)  În cazul în care, la primirea cererii, autoritățile vamale consideră că cererea nu conține toate datele necesare pentru formularea unui răspuns în cunoștință de cauză, acestea cer solicitantului să prezinte informațiile lipsă. Termenele de trei luni și 150 de zile menționate în articolul 7 încep din momentul în care autoritățile vamale au toate datele pentru a lua o decizie; autoritățile vamale trebuie să notifice solicitantului pentru primirea cererii acestuia și să-i comunice data de la care începe termenul respectiv.

(5)  Lista autorităților vamale desemnate de statele membre să primească cererile sau să elibereze informații obligatorii se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

(1)  Informațiile obligatorii se notifică solicitantului în scris cât mai curând posibil.

(2)  Informațiile obligatorii se furnizează cu ajutorul unui formular în conformitate cu modelul din anexa 1 (informații tarifare obligatorii) sau anexa 1A (informații obligatorii privind originea). Notificarea trebuie să precizeze ce date urmează a se considera ca fiind furnizate pe bază confidențială. Se va menționa posibilitatea de a face recurs, prevăzută la articolul 243 din cod.

▼M24

Articolul 8

(1)  În ceea ce privește informațiile tarifare obligatorii, autoritățile vamale ale statelor membre transmit Comisiei, în cel mai scurt termen, următoarele elemente:

În ceea ce privește informațiile obligatorii referitoare la origine, acestea transmit, în cel mai scurt termen, elementele pertinente ale informațiilor obligatorii comunicate cu privire la origine.

Transmisiile se efectuează prin mijloace telematice.

(2)  La cererea unui stat membru, elementele obținute în conformitate cu alineatul (1) îi sunt transmise de către Comisie în cel mai scurt termen. Aceste transmisii se efectuează prin mijloace telematice.

(3)  Datele transmise din cererea de informații tarifare obligatorii, informațiile tarifare obligatorii notificate și datele care figurează în exemplarul 4 din anexa 1 sunt înregistrate într-o bancă centrală de date a Comisiei. Datele din informația tarifară obligatorie, inclusiv orice fotografie, schiță, broșură etc., pot fi făcute cunoscute publicului pe internet, cu excepția informațiilor confidențiale care figurează la rubricile 3 și 8 din informația tarifară obligatorie comunicată.

▼M10

CAPITOLUL 3

Dispoziții ce se aplică în cazul neconcordanțelor din informațiile obligatorii

Articolul 9

(1)  În cazul în care există informații obligatorii diferite:

(2)  În sensul aplicării alineatului (1), informațiile obligatorii privind originea se consideră diferite în cazul în care conferă origini diferite mărfurilor care:

CAPITOLUL 4

Efectul juridic al informațiilor obligatorii

Articolul 10

(1)  Fără să aducă atingere dispozițiilor articolelor 5 și 64 din cod, informațiile obligatorii se pot invoca numai de către titular.

(2)  

(3)  Titularul de informații obligatorii le poate folosi pentru anumite mărfuri numai în cazul în care face dovada:

(4)  Autoritățile vamale (pentru informații tarifare obligatorii) sau autoritățile menționate la alineatul (2) litera (b) (pentru informații obligatorii privind originea) pot cere ca aceste informații să fie traduse în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru interesat.

Articolul 11

Informațiile tarifare obligatorii furnizate de autoritățile vamale ale unui stat membru începând de la 1 ianuarie 1991 devin obligatorii pentru autoritățile competente ale tuturor statelor membre în aceleași condiții.

Articolul 12

(1)  La adoptarea unuia dintre documentele sau a uneia dintre măsurile prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod, autoritățile vamale întreprind demersurile necesare pentru asigurarea condițiilor ca informațiile obligatorii să fie de la acea dată numai în conformitate cu documentul sau măsura respectivă.

(2)  

(3)  Comisia comunică autorităților vamale cât de curând posibil datele de adoptare a măsurilor și documentelor prevăzute în prezentul articol.

CAPITOLUL 5

Dispoziții aplicabile în cazul expirării valabilității informațiilor obligatorii

Articolul 13

În cazul în care, ca urmare a punctului 2 de la articolul 12 alineatul (4) și articolul 12 alineatul (5) din cod, informațiile obligatorii sunt anulate sau încetează a mai fi valabile, autoritățile vamale care le-au furnizat trebuie să anunțe Comisia în cel mai scurt timp.

Articolul 14

(1)  În cazul în care titularul informațiilor obligatorii care și-au pierdut valabilitatea din motive prevăzute la articolul 12 alineatul (5) din cod dorește să folosească posibilitatea de a invoca astfel de informații pe o perioadă de timp în conformitate cu dispozițiile alineatului (6) din articolul menționat, el notifică autoritățile vamale, punând la dispoziție documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condițiile relevante.

(2)  În cazurile excepționale în care Comisia, în conformitate cu dispozițiile de la ultimul paragraf de la articolul 12 alineatul (7) din cod, adoptă o măsură derogatorie de la dispozițiile alineatului (6) din articolul menționat sau în cazul în care nu se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informațiile tarifare obligatorii sau informațiile obligatorii privind originea, autoritățile vamale trebuie să notifice în scris pe titular.

▼M29

TITLUL IIa

OPERATORI ECONOMICI AUTORIZAȚI

CAPITOLUL 1

Procedura de acordare a certificatelor

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 14a

(1)  Fără a aduce atingere utilizării altor simplificări prevăzute de legislația vamală, autoritățile vamale pot, ca urmare a unei cereri a unui operator economic și în conformitate cu articolul 5a din cod, să elibereze următoarele certificate de operator economic autorizat (denumite în continuare „certificate AEO”):

(2)  Autoritățile vamale țin seama în mod corespunzător de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special de cele ale întreprinderilor mici și mijlocii.

Articolul 14b

(1)  În cazul în care titularul unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c) solicită una sau mai multe autorizații menționate la articolele 260, 263, 269, 272, 276, 277, 282, 283, 313a, 313b, 324a, 324e, 372, 454a, 912g, autoritățile vamale nu reexaminează condițiile care au fost deja examinate cu ocazia acordării certificatului AEO.

(2)  Atunci când o declarație sumară de intrare a fost depusă de titularul unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) literele (b) sau (c), biroul vamal competent poate informa operatorul economic autorizat, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității, că transportul a fost selectat pentru un control fizic suplimentar ca urmare a unei analize a riscurilor în ceea ce privește securitatea și siguranța. Operatorul economic autorizat nu este informat decât în cazul în care acest lucru nu dăunează controlului care urmează a fi efectuat.

Statele membre pot, cu toate acestea, să procedeze la un control fizic chiar în cazul în care un operator economic autorizat nu a fost informat, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității, că transportul a fost selectat pentru un astfel de control. Atunci când mărfurile sunt destinate să părăsească teritoriul vamal al Comunității, primul paragraf și paragraful al doilea se aplică mutatis mutandis.

(3)  Titularii unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c), care importă sau exportă mărfuri, pot depune declarații sumare de intrare și de ieșire care includ datele supuse unor cerințe reduse, menționate în secțiunea 2.5. din anexa 30a.

Transportatorii, transportatorii de mărfuri sau comisionarii în vamă care sunt titularii unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) și efectuează importul sau exportul de mărfuri pentru titularii unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) sau (c) pot, de asemenea, să depună declarații sumare de intrare și de ieșire care includ datele supuse unor cerințe reduse incluse în secțiunea 2.5 din anexa 30a.

Se poate cere titularilor unui certificat AEO, cărora li se aplică cerințele reduse în materie de date, să furnizeze date suplimentare pentru a asigura buna funcționarea a sistemelor prevăzute de acordurile internaționale încheiate cu țări terțe privind recunoașterea reciprocă a certificatelor AEO și a măsurilor legate de securitate.

(4)  Titularul unui certificat AEO este supus unui număr mai mic de controale fizice și documentare decât ceilalți operatori economici. Autoritățile vamale pot decide altfel pentru a se ține seama de o amenințare excepțională sau de obligațiile de control prevăzute de alte dispoziții comunitare.

În cazul în care, ca urmare a unei analize a riscurilor, autoritatea vamală competentă decide, cu toate acestea, să procedeze la o examinare suplimentară a unui transport, acoperit de o declarație sumară de intrare sau de ieșire sau printr-o declarație vamală prezentată de un operator economic autorizat, aceasta efectuează cu prioritate controalele necesare. La cererea operatorului economic autorizat și sub rezerva unui acord cu autoritatea vamală respectivă, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decât biroul vamal respectiv.

(5)  Avantajele prevăzute la alineatele (1) – (4) se acordă cu condiția ca operatorul economic respectiv să furnizeze numerele certificatelor AEO necesare.

Secțiunea 2

Cerere de certificat AEO

Articolul 14c

(1)  Cererea de certificat AEO este prezentată în scris sau în format electronic, în conformitate cu modelul inclus în anexa 1c.

(2)  În cazul în care autoritatea vamală estimează că cererea nu conține toate elementele cerute, aceasta invită solicitantul, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii, să furnizeze informațiile utile, justificându-și cererea.

Termenele menționate la articolele 14l alineatul (1) și 14o alineatul (2) încep să curgă de la data la care autoritatea vamală dispune de toate elementele de informare necesare pentru a hotărî. Autoritatea vamală informează operatorul economic cu privire la acceptarea cererii sale și la data de la care curge termenul respectiv.

Articolul 14d

(1)  Cererea este prezentată uneia dintre următoarele autorități vamale:

Contabilitatea principală a solicitantului, menționată la literele (a) și (b), include înregistrările contabile și documentele care permit autorității vamale să verifice existența condițiilor și criteriilor necesare pentru obținerea certificatului AEO.

(2)  În cazul în care autoritatea vamală competentă nu poate fi determinată în conformitate cu modalitățile prevăzute la alineatul (1), cererea este prezentată uneia din următoarele autorități vamale:

(3)  În cazul în care o parte din înregistrările contabile și documentele respective se păstrează într-un alt stat membru decât cel al autorității vamale căreia i-a fost adresată cererea în conformitate cu alineatul (1) sau (2), solicitantul completează, în mod corespunzător, rubricile 13, 16, 17 și 18 din formularul de cerere din anexa 1c.

(4)  În cazul în care solicitantul dispune de o instalație de depozitare sau de alte spații într-un alt stat membru decât cel al autorității vamale căreia i-a fost adresată cererea în conformitate cu alineatul (1) sau (2), el indică acest lucru la rubrica 13 din formularul de cerere din anexa 1c, pentru a facilita examinarea condițiilor aplicabile instalației de depozitare sau altor spații de către autoritățile vamale din acest stat membru.

(5)  Procedura de consultare menționată la articolul 14m se aplică în cazurile menționate la alineatele (2), (3) și (4) din prezentul articol.

(6)  Solicitantul stabilește un punct de contact central ușor accesibil sau desemnează o persoană de contact din administrația sa pentru ca autoritățile vamale să poată dispune de toate informațiile necesare pentru a stabili respectarea condițiilor de acordare a certificatului AEO.

(7)  Solicitantul este obligat, în măsura posibilului, să transmită datele necesare autorităților vamale prin mijloace electronice.

Articolul 14e

Comisiei i se comunică de către statele membre o listă a autorităților lor competente cărora trebuie să li se adreseze cererile și orice modificare ulterioară adusă acestora. Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre sau le publică pe Internet.

De asemenea, aceste autorități acționează ca autorități vamale emitente ale certificatelor AEO.

Articolul 14f

Cererea nu este acceptată în unul dintre următoarele cazuri:

Secțiunea 3

Condiții și criterii de acordare a certificatului AEO

Articolul 14g

Nu este necesar ca solicitantul să fie stabilit pe teritoriul vamal al Comunității în următoarele cazuri:

În cazul prevăzut la primul paragraf litera (b), se consideră că solicitantul a îndeplinit condițiile menționate la articolele 14h, 14i și 14j, dar acesta trebuie să îndeplinească condițiile enunțate la articolul 14k alineatul (2).

Articolul 14h

(1)  Antecedentele în ceea ce privește respectarea cerințelor vamale menționate la articolul 5a alineatul (2) prima liniuță din cod sunt considerate ca fiind adecvate în cazul în care, în cursul celor trei ani anteriori prezentării cererii, niciuna din următoarele persoane nu a comis o încălcare gravă sau încălcări repetate ale legislației vamale:

Cu toate acestea, antecedentele în ceea ce privește respectarea cerințelor vamale pot fi considerate adecvate în cazul în care autoritatea vamală competentă estimează că aceste încălcări au o importanță neglijabilă în raport cu numărul sau amploarea operațiunilor vamale și nu creează îndoieli cu privire la buna credință a solicitantului.

(2)  În cazul în care persoanele care exercită controlul asupra societății solicitantului sunt stabilite sau rezidente într-o țară terță, autoritățile vamale evaluează respectarea de către acestea a cerințelor vamale pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile.

(3)  În cazul în care solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani, autoritățile vamale evaluează respectarea de către acesta a cerințelor vamale pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile.

Articolul 14i

Pentru a permite autorităților vamale să stabilească faptul că solicitantul dispune de un sistem eficient de gestionare a documentelor comerciale și, dacă este cazul, a celor de transport, menționat la articolul 5a alineatul (2) a doua liniuță din cod, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Un solicitant care cere un certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b) nu este obligat să răspundă cerinței enunțate la primul paragraf litera (c) din prezentul articol.

Articolul 14j

(1)  Condiția privind solvabilitatea financiară a solicitantului, menționată la articolul 5a alineatul (2) a treia liniuță din cod, este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care această solvabilitate poate fi atestată pentru ultimii trei ani.

În sensul prezentului articol, se înțelege prin solvabilitate o bună situație financiară, suficientă pentru a permite solicitantului să-și îndeplinească obligațiile, având în vedere caracteristicile tipului de activitate comercială.

(2)  În cazul în care solicitantul este stabilit de mai puțin de trei ani, solvabilitatea sa financiară este analizată în baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile.

Articolul 14k

(1)  Standardele de securitate și de siguranță ale solicitantului, menționate la articolul 5a alineatul (2) a patra liniuță din cod, sunt considerate ca fiind satisfăcătoare în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)  În cazul în care o companie aeriană sau maritimă care nu este stabilită în Comunitate dar care dispune de un birou regional aici și beneficiază de simplificările definite la articolele 324e, 445 sau 448 prezintă o cerere de certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (b), aceasta trebuie să îndeplinească una din următoarele condiții:

În cazul în care compania aeriană sau maritimă este titulara unui certificat menționat la litera (a) de la alineatul menționat anterior, aceasta trebuie să îndeplinească criteriile enunțate la alineatul (1). Autoritatea vamală emitentă consideră că criteriile definite la alineatul (1) sunt îndeplinite în măsura în care criteriile respective pentru eliberarea acestui certificat internațional sunt identice sau comparabile cu cele enunțate la alineatul menționat anterior.

(3)  În cazul în care solicitantul este stabilit în Comunitate, posedă statutul de operator abilitat în sensul Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 și răspunde cerințelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 622/2003, criteriile enunțate la alineatul (1) sunt considerate ca fiind îndeplinite în ceea ce privește spațiile pentru care operatorul economic a obținut statutul de operator abilitat.

(4)  În cazul în care solicitantul, stabilit în Comunitate, este titularul unui certificat de securitate și/sau de siguranță recunoscut la nivel internațional, eliberat pe baza unor convenții internaționale, a unui certificat de securitate și/sau de siguranță european, eliberat pe baza legislației comunitare, a unui standard internațional al Organizației internaționale de standardizare sau a unui standard european al organismelor europene de standardizare, criteriile enunțate la alineatul (1) sunt considerate ca fiind îndeplinite în măsura în care criteriile necesare pentru eliberarea certificatelor respective sunt identice sau comparabile cu cele prevăzute de prezentul regulament.

Secțiunea 4

Procedura de eliberare a certificatelor AEO

Articolul 14l

(1)  Autoritatea vamală emitentă comunică solicitarea autorităților vamale din toate celelalte state membre în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii menționate anterior, în conformitate cu articolul 14c, cu ajutorul sistemului de comunicare menționat la articolul 14x.

(2)  În cazul în care autoritatea vamală a unui alt stat membru dispune de informații utile, care pot influența acordarea certificatului, aceasta le comunică autorității vamale pentru eliberarea certificatelor în termen de 35 de zile calendaristice de la data comunicării prevăzută la alineatul (1), cu ajutorul sistemului de comunicare menționat la articolul 14x.

Articolul 14m

(1)  Autoritățile vamale din statele membre se consultă în cazul în care autoritatea vamală emitentă nu poate verifica respectarea unuia sau a mai multor criterii stabilite la articolele 14g – 14k datorită lipsei de informații sau a imposibilității de a verifica aceste informații. În acest caz, autoritățile vamale din statele membre procedează la consultarea, în termen de 60 de zile calendaristice de la data notificării informației de către autoritatea vamală emitentă, pentru a permite acordarea certificatului AEO sau respingerea cererii în termenele prevăzute la articolul 14o alineatul (2).

În cazul în care autoritatea vamală consultată nu răspunde în termen de 60 de zile lucrătoare, autoritatea consultantă poate considera, sub responsabilitatea autorității consultate, că respectivele criterii care au făcut obiectul consultării sunt respectate. Acest termen poate fi prelungit în cazul în care solicitantul procedează la ajustări pentru a răspunde acestor criterii și informează cu privire la aceasta autoritatea consultată și autoritatea consultantă.

(2)  În cazul în care, ca urmare a examinării menționate la articolul 14n, autoritatea vamală consultată stabilește că solicitantul nu corespunde unuia sau mai multor criterii prevăzute, ea transmite rezultatele acestei examinări, documentate corespunzător, autorității vamale emitente, care respinge cererea. Se aplică dispozițiile articolului 14o alineatele (4), (5) și (6).

Articolul 14n

(1)  Autoritatea vamală emitentă examinează dacă sunt respectate condițiile și criteriile pentru eliberarea certificatului AEO, enunțate la articolele 14g – 14k. Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 14k este examinată pentru toate spațiile în care solicitantul își exercită activitățile vamale. Această examinare și rezultatele sale sunt documentate de autoritatea vamală.

În cazul în care numărul spațiilor este important și când termenul de eliberare a certificatului nu permite examinarea fiecăruia dintre ele, dar când autoritatea vamală este sigură că solicitantul aplică în toate spațiile sale standardele de securitate utilizate în mod obișnuit, aceasta poate decide să nu examineze decât o parte reprezentativă a spațiilor respective.

(2)  Autoritatea vamală emitentă poate accepta concluziile formulate de către un expert în domeniile menționate la articolele 14i, 14j și 14k în ceea ce privește respectarea condițiilor și a criteriilor stabilite la articolele menționate anterior. Acest expert nu poate avea legătură cu solicitantul.

Articolul 14o

(1)  Autoritatea vamală emitentă eliberează certificatul AEO, stabilit în conformitate cu modelul din anexa 1d.

▼M37

(2)  Autoritatea vamală eliberează certificatul AEO sau respinge cererea de eliberare a acestuia în termen de 120 de zile calendaristice de la data primirii cererii, în conformitate cu articolul 14c. În cazul în care autoritatea vamală nu este în măsură să respecte acest termen, acesta poate fi prelungit cu 60 de zile calendaristice. În acest caz, autoritatea vamală informează solicitantul cu privire la motivele prelungirii, înaintea expirării termenului de 120 de zile calendaristice.

▼M29

(3)  Perioada menționată la alineatul (2) prima teză poate fi de asemenea prelungită în cazul în care, pe parcursul examinării criteriilor, solicitantul procedează la ajustări pentru a îndeplini criteriile menționate anterior și informează autoritatea competentă cu privire la aceasta.

(4)  În cazul în care rezultatele examinării efectuate în conformitate cu articolele 14l, 14m și 14n riscă să ducă la respingerea cererii, autoritatea vamală emitentă le comunică solicitantului și îi acordă posibilitatea de a reacționa în termen de 30 de zile calendaristice înainte ca cererea să fie efectiv respinsă. Termenul menționat la alineatul (2) prima teză se suspendă în consecință.

(5)  Respingerea unei cereri nu duce la revocarea automată a autorizațiilor existente, eliberate în temeiul legislației vamale.

(6)  În cazul respingerii unei cereri, autoritatea vamală informează solicitantul cu privire la motivele care au determinat această decizie. Decizia de respingere se notifică solicitantului în termenele prevăzute la alineatele (2), (3) și (4),

Articolul 14p

Autoritatea vamală emitentă informează autoritățile vamale din celelalte state membre, în termen de cinci zile lucrătoare și cu ajutorul sistemului de comunicare menționat la articolul 14x, că a fost eliberat un certificat AEO. Respingerea cererii se notifică în același termen.

CAPITOLUL 2

Efectele juridice ale certificatelor AEO

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 14q

(1)  Certificatul AEO produce efecte din a zecea zi lucrătoare de la data eliberării sale.

(2)  Certificatul AEO este recunoscut în toate statele membre.

(3)  Durata de valabilitate a certificatului AEO nu este limitată.

(4)  Autoritățile vamale controlează în permanență respectarea, de către operatorul economic autorizat, a condițiilor și criteriilor care îi sunt aplicabile.

(5)  Autoritatea vamală emitentă procedează la o reexaminare a criteriilor și condițiilor în următoarele cazuri:

În cazul în care un certificat AEO a fost eliberat unui solicitant stabilit de mai puțin de trei ani, se asigură un control riguros în cursul primului an ulterior eliberării.

Se aplică articolul 14n alineatul (2).

Concluziile reexaminării sunt puse la dispoziția autorităților vamale din toate statele membre prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

Secțiunea 2

Suspendarea statutului de operator economic autorizat

Articolul 14r

(1)  Autoritatea vamală emitentă suspendă statutul de operator economic autorizat în următoarele cazuri:

Cu toate acestea, în cazul menționat la primul paragraf litera (b), autoritatea vamală poate decide să nu suspende statutul de operatorul economic autorizat în cazul în care consideră că o infracțiune are o importanță neglijabilă având în vedere numărul sau volumul operațiunilor vamale și nu suscită nicio îndoială în ceea ce privește buna credință a operatorului economic autorizat.

Înainte de a lua o decizie, autoritățile vamale comunică concluziile lor operatorului economic respectiv. Acesta este autorizat să își reglementeze situația și/sau să-și exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Cu toate aceasta, suspendarea produce efecte imediat ce natura sau nivelul amenințării cu privire la securitatea și siguranța cetățenilor, la sănătatea publică sau mediul înconjurător cere acest lucru. Autoritatea vamală care procedează la suspendare informează de îndată autoritățile vamale din celelalte state membre, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x, pentru ca acestea să poată lua deciziile necesare.

(2)  În cazul în care titularul certificatului AEO nu reglementează situația menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) în termenul de 30 de zile calendaristice, menționat la alineatul (1) paragraful al treilea, autoritatea vamală competentă informează operatorul economic în cauză de faptul că statutul său de operator economic autorizat se suspendă pe o perioadă de 30 de zile calendaristice, pentru ca acesta să poată lua măsurile necesare pentru reglementarea situației sale. Autoritățile vamale din celelalte state membre sunt, de asemenea, informate cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

(3)  În cazul în care titularul certificatului AEO a comis un act menționat la alineatul (1) primul paragraf litera (b), autoritatea vamală emitentă suspendă statutul de operator economic autorizat pe toată durata procedurii judiciare. Ea informează titularul certificatului cu privire la aceasta. Autoritățile vamale din celelalte state membre sunt, de asemenea, informate cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

(4)  În cazul în care operatorul economic respectiv nu a fost în măsură să-și reglementeze situația în 30 de zile calendaristice, dar poate furniza dovezi că pot fi respectate condițiile în cazul în care termenul de suspendare este prelungit, autoritatea vamală emitentă suspendă statutul de operator economic autorizat pentru încă 30 de zile calendaristice.

Articolul 14s

(1)  Suspendarea nu aduce atingere procedurilor vamale începute înainte de data suspendării și care nu sunt încă încheiate.

(2)  Suspendarea nu are efecte automate asupra autorizațiilor acordate fără trimitere la certificatul AEO, cu condiția ca motivele suspendării să nu privească, de asemenea, autorizațiile menționate anterior.

(3)  Suspendarea nu are efecte automate asupra autorizațiilor de utilizare a simplificărilor vamale acordate pe baza certificatului AEO și ale căror condiții sunt îndeplinite în continuare.

(4)  În cazul unui certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (c), atunci când condițiile prevăzute la articolul 14k sunt singurele pe care operatorul economic în cauză nu le îndeplinește, statutul de operator economic autorizat este parțial suspendat și un nou certificat AEO, astfel cum este menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a), poate fi eliberat la cererea operatorului menționat anterior.

Articolul 14t

(1)  Atunci când operatorul economic a luat, la cererea autorităților vamale, măsurile necesare pentru a se conforma condițiilor și criteriilor pe care trebuie să le respecte orice operator economic autorizat, autoritatea vamală emitentă anulează suspendarea și informează operatorul economic în cauză cu privire la aceasta, precum și autoritățile vamale din celelalte state membre. Suspendarea poate fi anulată înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 14r alineatul (2) sau alineatul (4).

În situația menționată la articolul 14s alineatul (4), autoritatea vamală care a procedat la suspendare, restabilește certificatul suspendat. Aceasta revocă ulterior certificatul AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a).

(2)  În cazul în care operatorul economic în cauză nu ia măsurile necesare în cursul perioadei de suspendare, prevăzută la articolul 14r alineatul (2) sau alineatul (4), autoritatea vamală emitentă revocă certificatul AEO și informează imediat autoritățile vamale din celelalte state membre cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

În situația menționată la articolul 14s alineatul (4), certificatul inițial este revocat în consecință și doar noul certificat, astfel cum este prevăzut la articolul 14a alineatul (1) litera (a), este valabil.

Articolul 14u

(1)  În cazul în care un operator economic autorizat se află temporar în incapacitatea de a respecta unul din criteriile stabilite la articolul 14a, acesta poate cere suspendarea statutului său de operator economic autorizat. În acest caz, el informează autoritatea vamală emitentă cu privire la aceasta, precizând data la care va putea îndeplini din nou criteriile. El comunică, de asemenea, autorității vamale emitente toate măsurile prevăzute, precum și calendarul de punere în aplicare a acestora.

Autoritatea vamală respectivă adresează această notificare autorităților vamale din celelalte state membre, prin sistemul de comunicare prevăzut la articolul 14x.

(2)  În cazul în care operatorul economic autorizat nu-și reglementează situația în perioada indicată în notificarea sa, autoritatea vamală emitentă îi poate acorda un termen suplimentar rezonabil, cu condiția ca acesta să fi acționat cu bună-credință. Această prelungire se notifică autorităților vamale din celelalte state membre, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

În toate celelalte cazuri, certificatul AEO este revocat, iar autoritatea vamală emitentă informează imediat autoritățile vamale din celelalte state membre cu privire la aceasta, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

(3)  În cazul în care măsurile necesare nu sunt luate în perioada de suspendare, se aplică articolul 14v.

Secțiunea 3

Revocarea certificatului AEO

Articolul 14v

(1)  Autoritatea vamală emitentă revocă certificatul AEO în următoarele cazuri:

Cu toate acestea, în cazul menționat la litera (b), autoritatea vamală poate decide să nu revoce certificatul AEO atunci când consideră că încălcarea legislației are o importanță neglijabilă în ceea ce privește numărul sau volumul operațiunilor vamale și nu creează nicio îndoială în ceea ce privește buna credință a respectivului operator economic autorizat.

(2)  Revocarea certificatelor produce efecte din ziua următoare datei notificării.

În cazul unui certificat AEO, astfel cum este menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (c), În cazul în care condițiile prevăzute la articolul 14k sunt singurele pe care operatorul economic în cauză nu le îndeplinește, certificatul este revocat de către autoritatea vamală emitentă și se eliberează un nou certificat AEO, astfel cum se prevede la articolul 14a alineatul (1) litera (a).

(3)  Autoritatea vamală emitentă informează imediat autoritățile vamale din celelalte state membre cu privire la revocarea unui certificat AEO, prin sistemul de comunicare menționat la articolul 14x.

(4)  Operatorul economic în cauză nu este autorizat să prezinte o nouă cerere de certificat AEO în termen de trei ani de la data retragerii, cu excepția cazurilor de revocare menționate la alineatul (1) literele (c) și (d).

CAPITOLUL 3

Schimbul de informații

Articolul 14w

(1)  Operatorul economic autorizat informează autoritatea vamală emitentă cu privire la orice eveniment survenit după eliberarea certificatului și este în măsură să aibă o influență asupra menținerii sau asupra conținutului acestuia din urmă.

(2)  Toate informațiile utile de care dispune autoritatea vamală emitentă sunt comunicate autorităților vamale din celelalte state membre în care operatorul economic autorizat își exercită activitățile vamale.

(3)  În cazul în care o autoritate vamală revocă o autorizație specifică acordată unui operator economic autorizat, pe baza certificatului său AEO, pentru utilizarea unei anumite simplificări vamale stabilite, astfel cum se prevede la articolele 260, 263, 269, 272, 276, 277, 282, 283, 313a, 313b, 324a, 324e, 372, 454a și 912g, ea informează cu privire la aceasta autoritatea vamală care a eliberat certificatul AEO.

Articolul 14x

(1)  Un sistem electronic de informare și de comunicare, definit de comun acord de Comisie și autoritățile vamale, se utilizează în scopul comunicării și schimbului de informații între aceste autorități, precum și pentru transmiterea de informații Comisiei și operatorilor economici.

(2)  Comisia și autoritățile vamale stochează și au acces, prin intermediul sistemului menționat la alineatul (1), la următoarele informații:

(3)  Autoritatea vamală emitentă notifică eliberarea, modificarea, revocarea unui certificat AEO sau suspendarea statutului de operator economic autorizat birourilor de analiză a riscurilor din statul membru de care depinde autoritatea respectivă. De asemenea, aceasta informează toate autoritățile emitente din toate celelalte state membre.

(4)  Comisia poate pune lista operatorilor economici autorizați la dispoziția publicului, pe internet, cu acordul prealabil al operatorilor menționați anterior. Această listă se actualizează.

▼M18 —————

▼B

TITLUL IV

ORIGINEA MĂRFURILOR

CAPITOLUL 1

Originea nepreferențială

Secțiunea 1

Prelucrări sau transformări care conferă originea

Articolul 35

Prezentul capitol prevede, pe de o parte, pentru textilele și articolele textile cuprinse în secțiunea XI a Nomenclaturii Combinate și, pe de altă parte, pentru alte produse decât textilele și articole textile, prelucrările sau transformările care se consideră a corespunde criteriilor prevăzute la articolul 24 din cod și care conferă produselor menționate originea țării în care s-au efectuat.

Prin „țară” se înțelege, după caz, o țară terță sau Comunitatea.

Subsecțiunea 1

Textile și articole textile cuprinse în secțiunea XI a Nomenclaturii Combinate

Articolul 36

În cazul textilelor și articolelor textile care se încadrează în secțiunea XI a Nomenclaturii Combinate, potrivit dispozițiilor articolului 37, se consideră transformare completă prelucrarea sau transformarea ce conferă originea în temeiul articolului 24 din cod.

Articolul 37

Operațiunile de prelucrare sau transformare în urma cărora produsele obținute se încadrează într-una dintre pozițiile tarifare ale Nomenclaturii Combinate, diferită de cele aferente diferitelor materiale neoriginare, se consideră transformare completă.

Cu toate acestea, pentru produsele enumerate în anexa 10, se consideră complete numai transformările specifice prevăzute în coloana 3 din respectiva anexă în legătură cu fiecare produs obținut, indiferent dacă ele presupun o schimbare a încadrării tarifare.

Metoda de aplicare a regulilor din anexa 10 este descrisă în notele introductive din anexa 9.

Articolul 38

În aplicarea articolului precedent, următoarele prelucrări sau transformări sunt întotdeauna considerate insuficiente pentru a conferi caracterul originar, indiferent dacă se schimbă sau nu poziția tarifară:

Subsecțiunea 2

Alte produse decât textile sau articole textile, care se încadrează la secțiunea XI din Nomenclatura Combinată

Articolul 39

În cazul produselor obținute care sunt enumerate în anexa 11, sunt considerate ca operațiuni de prelucrare sau transformare, care conferă originea, în temeiul articolului 24 din cod, prelucrările sau transformările enumerate în coloana 3 din anexă.

Metoda de aplicare a regulilor din anexa 11 este descrisă în notele introductive din anexa 9.

Subsecțiunea 3

Dispoziții comune pentru toate produsele

Articolul 40

În cazul în care listele din anexele 10 și 11 prevăd că originea este dobândită dacă valoarea materialelor fără origine folosite nu depășește un anume procent din prețul franco fabrică al produselor obținute, acest procent se calculează după cum urmează:

Secțiunea 2

Aplicarea dispozițiilor privind piesele de schimb

Articolul 41

▼M1

(1)  Accesoriile, piesele de schimb sau sculele livrate o dată cu orice echipament, mașină, aparat sau vehicul și care fac parte din echipamentul standard se consideră că au aceeași proveniență cu acel (acea) echipament, mașină, aparat sau vehicul.

▼B

►M1  (2) ◄   Piesele de schimb esențiale destinate echipamentelor, mașinilor, aparatelor sau vehiculelor puse în liberă circulație sau exportate anterior se consideră ca având aceeași origine ca și echipamentele, mașinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiția respectării condițiilor prevăzute în prezenta secțiune.

Articolul 42

Prezumția de origine menționată la articolul precedent se acceptă numai:

Articolul 43

În sensul articolului 41, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

Articolul 44

În cazul în care se prezintă o cerere autorităților competente sau instituțiilor abilitate ale statelor membre în vederea obținerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esențiale în sensul articolului 41, certificatul și cererea referitoare la acesta trebuie să includă în caseta 6 (Numărul de ordine - Mărci și numere - Numărul și natura coletelor - Descrierea mărfurilor) o declarație a persoanei interesate din care să rezulte că respectivele mărfuri sunt destinate întreținerii curente a unui echipament, a unei mașini, a unui aparat sau vehicul exportat anterior, împreună cu descrierea exactă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

În măsura în care este posibil, persoana interesată precizează, de asemenea, datele înscrise pe certificatul de origine (autoritatea emitentă, numărul și data eliberării certificatului) sub acoperirea căruia s-a exportat echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul pentru a cărui întreținere sunt destinate piesele.

Articolul 45

În cazul în care originea pieselor de schimb esențiale menționate la articolul 41 trebuie dovedită în vederea punerii lor în liberă circulație în cadrul Comunității prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să includă datele prevăzute la articolul 44.

Articolul 46

Pentru a asigura aplicarea regulilor prevăzute în prezenta secțiune, autoritățile competente ale statelor membre pot solicita dovezi suplimentare, îndeosebi:

Secțiunea 3

Aplicarea dispozițiilor privind certificatele de origine

Subsecțiunea 1

Dispoziții privind certificatele de origine universale

Articolul 47

Atunci când originea unei mărfi este sau trebuie dovedită la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Articolul 48

(1)  Certificatele de origine eliberate de autoritățile competente sau organismele abilitate ale statelor membre trebuie să respecte condițiile stabilite la articolul 47 literele (a) și (b).

(2)  Certificatele și cererile aferente se întocmesc pe formulare care corespund modelelor din anexa 12.

(3)  Aceste de certificate de origine atestă că mărfurile sunt originare din Comunitate.

Cu toate acestea, atunci când necesitățile de export impun, certificatele pot atesta că mărfurile sunt originare dintr-un anumit stat membru.

În orice situație, simpla certificare a originii comunitare este admisă atunci când condițiile prevăzute la articolul 24 din cod sunt îndeplinite numai ca urmare a unui cumul de operațiuni efectuate în mai multe state membre.

Articolul 49

Certificatele de origine se eliberează pe baza cererii scrise a persoanei interesate.

Dacă circumstanțele justifică acest lucru, în special în cazul în care solicitantul desfășoară permanent operațiuni de export, statele membre pot renunța să solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operațiune de export, cu condiția respectării dispozițiilor în materie de origine.

În cazurile justificate de cerințele comerciale, se pot elibera una sau mai multe copii suplimentare ale certificatului de origine.

Aceste copii se întocmesc în conformitate cu modelul din anexa 12.

Articolul 50

(1)  Formatul certificatului este 210 × 297 mm, se acceptă o toleranță în lungime de la maximum 5 mm în minus până la 8 mm în plus. Hârtia folosită este de culoare albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris și cântărind cel puțin 64 g/m2 sau între 25 și 30 g/m2 când se folosește hârtie pentru poștă aeriană. Fața originalului are imprimat un fond ghioșat, de culoare sepia, astfel încât să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(2)  Formularul de cerere se tipărește în limba oficială sau în una ori mai multe dintre limbile oficiale ale statului membru exportator; formularul certificatului de origine se tipărește în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității sau, în funcție de uzanțele și cerințele comerciale, în orice altă limbă.

(3)  Statele membre își rezervă dreptul de a tipări formularele certificatelor de origine sau pot încredința tipărirea lor unor imprimerii aprobate de acestea. În acest din urmă caz, fiecare certificat trebuie să facă trimitere la această aprobare. Fiecare certificat de origine trebuie să aibă inscripționate numele și adresa imprimeriei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificată. Aceasta are,de asemenea, un număr de serie tipărit sau ștampilat, cu ajutorul căruia să poată fi identificată.

Articolul 51

Formularele de cerere și certificatele de origine se completează la mașina de scris sau de mână cu litere de tipar, în mod identic, în una din limbile oficiale ale Comunității sau, în funcție de uzanțele și cerințele comerciale, în orice altă limbă.

Articolul 52

Fiecare certificat de origine menționat la articolul 48 are un număr de serie prin care să poată fi identificat. Cererea pentru certificat și toate exemplarele certificatului trebuie să aibă același număr.

Autoritățile competente sau organismele abilitate ale statelor membre pot numerota aceste documente în ordinea eliberării lor.

Articolul 53

Autoritățile competente ale statelor membre decid ce date suplimentare, dacă este cazul, să se înscrie în cerere. Aceste date suplimentare trebuie să se limiteze la strictul necesar.

Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu dispozițiile pe care le adoptă în conformitate cu alineatul precedent. Comisia comunică de îndată aceste informații celorlalte state membre.

Articolul 54

Autoritățile competente sau organismele abilitate ale statelor membre care au eliberat certificate de origine trebuie să păstreze cererile timp de minimum doi ani.

Cu toate acestea, cererile pot fi păstrate și sub formă de copii, cu condiția ca ele să aibă aceeași valoare probantă în conformitate cu legislația statului membru respectiv.

Subsecțiunea 2

Dispoziții specifice referitoare la certificate de origine pentru anumite produse agricole care beneficiază de regimuri speciale de import

Articolul 55

Articolele 56-65 definesc condițiile în care sunt utilizate certificatelor de origine referitoare la produse agricole originare din țări terțe pentru care s-au instituit regimuri speciale de import nepreferențiale, în măsura în care aceste regimuri se referă la dispozițiile următoare.

(a)

Certificate de origine

Articolul 56

(1)  Certificatele de origine aferente produselor agricole originare din țări terțe pentru care se instituie regimuri speciale de import nepreferențiale se întocmesc pe formulare în conformitate cu modelul din anexa 13.

(2)  Astfel de certificate se eliberează de către autoritățile guvernamentale competente ale țărilor terțe interesate denumite în continuare „autorități emitente”, dacă produsele la care se referă certificatele se consideră ca originare din aceste țări în sensul dispozițiilor în vigoare în cadrul Comunității.

(3)  Aceste certificate trebuie, de asemenea, să certifice toate informațiile necesare prevăzute în legislația comunitară privind regimurile speciale de import menționate la articolul 55.

(4)  Fără a aduce atingere dispozițiilor specifice privind regimurile speciale de import menționate la articolul 55, termenul de valabilitate al certificatelor de origine este de 10 luni de la data eliberării lor de către autoritățile emitente.

Articolul 57

(1)  Certificatele de origine întocmite în conformitate cu dispozițiile prezentei subsecțiuni constau dintr-un singur exemplar identificat prin mențiunea „original” înscrisă lângă titlul documentului.

Dacă sunt necesare exemplare suplimentare, acestea poartă mențiunea „copie” înscrisă lângă titlul documentului.

(2)  Autoritățile competente din cadrul Comunității acceptă ca valabil numai originalul certificatului de origine.

Articolul 58

(1)  Formatul certificatul de origine este 210 × 297 mm; se admite o toleranță de la maximum 5 mm în minus la 8 mm în plus în ceea ce privește lungimea. Hârtia trebuie să fie albă, fără pastă mecanică și să cântărească cel puțin 40 g/m2.. Fața originalului are imprimat un fond ghioșat, de culoare galbenă, care să evidențieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(2)  Formularele certificatului se tipăresc și se completează în una din limbile oficiale ale Comunității.

Articolul 59

(1)  Formularele certificatului se completează la mașina de scris cu caractere de tipar sau cu ajutorul unui sistem mecanografic sau printr-un procedeu similar.

(2)  Certificatul nu trebuie să conțină ștersături sau suprascriere. Orice modificare se face prin tăierea mențiunilor eronate și prin adăugarea, după caz, a datelor corecte. Aceste modificări trebuie aprobate de către persoana care le-a făcut și vizate de autoritățile emitente.

Articolul 60

(1)  Certificatele de origine eliberate în conformitate cu articolele 56-59 trebuie să conțină în caseta 5 datele suplimentare ce pot fi cerute, după caz, pentru aplicarea regimurilor speciale de import aferente în conformitate cu dispozițiile articolului 56 alineatul (3).

(2)  Spațiile nefolosite din casetele 5, 6 și 7 se barează cu un X astfel încât să nu se poată face adăugiri ulterioare.

Articolul 61

Fiecare certificat de origine trebuie să aibă un număr de serie, tipărit sau netipărit, care să-l individualizeze și trebuie să prezinte ștampila autorității emitente, precum și semnătura persoanei sau persoanelor abilitate.

Certificatul se eliberează atunci când se exportă produsele la care se referă și autoritățile emitente păstrează o copie a fiecărui certificat eliberat.

Articolul 62

În mod excepțional, certificatele de origine menționate mai sus pot fi eliberate după exportul produselor la care se referă, în cazul în care nu au fost eliberate la data exportului ca urmare a unor erori involuntare, omisiuni sau circumstanțe speciale.

Autoritățile emitente nu pot elibera retroactiv certificatul de origine prevăzut la articolele 56-61 decât după ce se asigură că datele de identificare din cererea exportatorului corespund cu cele din dosarul corespunzător.

Certificatele eliberate retroactiv poartă următoarea mențiune:

▼A1

▼A2

▼M26

▼M30

▼M45

▼B

în rubrica „Observații”.

(b)

Cooperarea administrativă

Articolul 63

(1)  Atunci când regimurile speciale de import pentru anumite produse agricole prevăd folosirea certificatului de origine menționat la articolele 56-62, aplicarea regimurilor respective este condiționată de instituirea unei proceduri de cooperare administrativă, fără a aduce atingere unei eventuale derogări prevăzute în regimul special de import în cauză.

În acest sens, țările terțe interesate transmit Comisiei Comunităților Europene:

Comisia transmite toate informațiile de mai sus autorităților competente ale statelor membre.

(2)  În cazul în care țările terțe interesate nu transmit Comisiei informațiile prevăzute la alineatul (1), autoritățile competente ale Comunității refuză dreptul de acces la regimurile speciale de import.

Articolul 64

(1)  Controlul a posteriori al certificatelor de origine prevăzute la articolele 56-62 se face prin sondaj și ori de câte ori există îndoieli asupra autenticității sau exactității informațiilor pe care le conțin acestea.

În ceea ce privește originea, controlul se desfășoară la inițiativa autorităților vamale.

În scopul aplicării reglementărilor agricole, controlul se poate desfășura, când este cazul, de către alte autorități competente.

(2)  Pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1), autoritățile competente din Comunitate returnează certificatul de origine sau o copie a acestuia autorității guvernamentale desemnate de către țara exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de formă sau de fond care justifică ancheta. Dacă se prezintă o factură, originalul sau copia acesteia se anexează la certificatul de origine returnat. Autoritățile furnizează, de asemenea, toate informațiile obținute care sugerează că datele înscrise pe certificate sunt incorecte sau că certificatul nu este autentic.

În cazul în care aplicarea regimurilor speciale de import este suspendată până la obținerea rezultatelor controlului, autoritățile vamale din Comunitate acordă liberul de vamă produselor sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.

Articolul 65

(1)  Rezultatele controalelor a posteriori se comunică autorităților competente din cadrul Comunității în cel mai scurt termen posibil.

Rezultatele menționate trebuie să facă posibil să se stabilească dacă certificatele de origine returnate în condițiile prevăzute la articolul 64 se aplică mărfurilor efectiv exportate și dacă acestea din urmă pot efectiv să conducă la aplicarea respectivului regim special de import.

(2)  Dacă nu se dă un răspuns la cererile de control a posteriori într-un termen limită de maximum 6 luni, autoritățile competente din cadrul Comunității refuză definitiv acordarea dreptului de a beneficia de regimuri speciale de import.

▼M18

CAPITOLUL 2

Originea preferențială

▼M39

Secțiunea 1

Sistemul generalizat de preferințe

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

▼M46

Articolul 66

Prezenta secțiune stabilește regulile referitoare la definirea conceptului de „produse originare”, precum și procedurile și metodele de cooperare administrativă aferente, în scopul aplicării sistemului generalizat de preferințe tarifare (SGP) acordate de Uniunea Europeană țărilor în curs de dezvoltare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ), denumit în continuare „sistemul”.

▼M39

Articolul 67

(1)  În scopul aplicării prezentei secțiuni și a secțiunii 1A din prezentul capitol, se aplică următoarele definiții:

▼M46

▼M39

▼C3

▼M39

▼C3

▼M39

▼M46

(1a)  În sensul alineatului (1) litera (a), în cazul în care se face trimitere la o „țară beneficiară”, termenul reprezintă, de asemenea, și nu poate depăși limitele mării teritoriale a respectivei țări sau a respectivului teritoriu în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (Convenția de la Montego Bay, 10 decembrie 1982).

▼M39

(2)  În sensul alineatului (1) litera (n), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul „fabricant” menționat la alineatul (1) litera (n) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.

Articolul 68

(1)  Pentru a asigura o aplicare adecvată a sistemului, țările beneficiare se angajează:

(2)  Cooperarea menționată la alineatul (1) litera (b) constă în:

(3)  Țările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menționat la alineatul (1).

Articolul 69

(1)  Țările beneficiare notifică Comisiei denumirile și adresele autorităților situate pe teritoriul lor care:

(2)  Țările beneficiare informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în conformitate cu alineatul (1).

(3)  Comisia întocmește o bază de date electronică a exportatorilor înregistrați pe baza informațiilor furnizate de autoritățile guvernamentale ale țărilor beneficiare și de autoritățile vamale ale statelor membre.

Accesul la baza de date și la informațiile cuprinse în baza de date este rezervat exclusiv Comisiei. Autoritățile menționate la primul paragraf se asigură că datele comunicate Comisiei sunt actualizate, complete și exacte.

Datele prelucrate în baza de date menționată la primul paragraf sunt puse la dispoziția publicului prin internet, cu excepția informațiilor cu caracter confidențial din rubricile 2 și 3 ale cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat prevăzute la articolul 92.

Datele cu caracter personal prelucrate în baza de date menționată la primul paragraf și de către statele membre în temeiul prezentei secțiuni sunt transferate sau comunicate unor țări terțe sau unor organizații internaționale numai în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(4)  Prezentul regulament nu afectează în niciun fel nivelul de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul dispozițiilor Uniunii Europene și ale legislației naționale și nici nu modifică obligațiile statelor membre cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 95/46/CE, nici obligațiile instituțiilor și organelor Uniunii Europene cu privire la prelucrarea, în exercitarea competențelor lor, a datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Datele de identificare și de înregistrare ale exportatorilor, constituite de setul de date enumerate în anexa 13c punctele 1, 3 (referitor la descrierea activităților), 4 și 5, sunt publicate de Comisie pe internet numai dacă exportatorii și-au dat acordul în scris, de bunăvoie și în cunoștință de cauză.

Exportatorii primesc informațiile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Drepturile persoanelor cu privire la datele lor de înregistrare enumerate în anexa 13c și prelucrate în cadrul sistemelor naționale se exercită în conformitate cu legislația statului membru care a stocat respectivele date cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE.

Drepturile persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în baza de date centralizată menționată la alineatul (3) se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, cooperează activ și asigură o supraveghere coordonată a bazei de date menționate la alineatul (3).

Articolul 70

▼M46

(1)  Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) lista țărilor beneficiare și data la care se consideră că acestea îndeplinesc condițiile menționate la articolele 68 și 69. Comisia va actualiza această listă atunci când o nouă țară beneficiară îndeplinește aceleași condiții și atunci când o țară beneficiară nu mai îndeplinește condițiile.

(2)  La punerea lor în liberă circulație în Uniune, produsele originare dintr-o țară beneficiară în sensul prezentei secțiuni beneficiază de sistem numai dacă au fost exportate dintr-o țară beneficiară la data specificată în lista menționată la alineatul (1) sau după această dată.

▼M39

(3)  Se consideră că țara beneficiară respectă cerințele prevăzute la articolele 68 și 69 la data la care a prezentat angajamentul menționat la articolul 68 alineatul (1) și a efectuat notificarea menționată la articolul 69 alineatul (1).

▼M46

Articolul 71

(1)  Nerespectarea de către autoritățile competente ale unei țări beneficiare a dispozițiilor articolului 68 alineatul (1), articolului 69 alineatul (2) sau articolelor 91, 92, 93 sau 97g ori nerespectarea sistematică a dispozițiilor articolului 97h alineatul (2) poate conduce, conform articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 978/2012, la retragerea temporară a preferințelor acordate respectivei țări în cadrul sistemului.

(2)  În sensul prezentei secțiuni, în cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat(ă) din lista țărilor beneficiare menționată la articolul 70 alineatul (1), obligațiile prevăzute la articolul 68, articolul 88 alineatul (1) litera (b), articolul 97g alineatul (1) litera (a), articolul 97g alineatul (3) și articolul 97i alineatul (1) litera (b) se aplică în continuare acelei țări sau acelui teritoriu timp de trei ani de la data eliminării din această listă.

▼M39

Subsecțiunea 2

Definirea conceptului de produse originare

Articolul 72

Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o țară beneficiară:

Articolul 73

(1)  Condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea caracterului de produs originar stabilite la prezenta subsecțiune trebuie să fie îndeplinite în țara beneficiară în cauză.

(2)  Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt returnate, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că:

Articolul 74

(1)  Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulație în Uniunea Europeană trebuie să fie aceleași cu cele exportate din țara beneficiară din care se consideră că sunt originare. ◄ Ele nu trebuie să fi fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulație. Este permisă depozitarea produselor sau a loturilor expediate și divizarea loturilor, cu condiția să fie efectuate sub responsabilitatea exportatorului sau a unui deținător ulterior al mărfurilor, iar produsele să rămână sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit.

(2)  Dispozițiile alineatului (1) se consideră respectate, cu excepția cazurilor în care autoritățile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autoritățile vamale pot solicita declarantului să facă dovada respectării acelor dispoziții, sub orice formă, inclusiv prin documente de transport contractuale precum conosamentele sau prin dovezi faptice sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea ambalajelor, ori prin orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.

(3)  Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis în cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 84, 85 sau 86.

Articolul 75

(1)  Următoarele sunt considerate ca fiind obținute integral într-o țară beneficiară:

▼C3

▼M39

(2)  Termenii „navele țării respective” și „navele-uzină ale țării respective” utilizați la alineatul (1) literele (h) și (i) se aplică numai navelor și navelor-uzină care respectă următoarele cerințe:

▼M46

(3)  Fiecare dintre condițiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite țări beneficiare atât timp cât toate țările beneficiare implicate beneficiază de cumulul regional în conformitate cu articolul 86 alineatele (1) și (5). În acest caz, produsele respective se consideră a fi originare din țara beneficiară sub al cărei pavilion navighează nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (b).

Primul paragraf se aplică numai dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 86 alineatul (2) literele (a), (c) și (d).

▼M39

Articolul 76

(1)  Fără a aduce atingere articolelor 78 și 79, produsele care nu sunt obținute integral în țara beneficiară în sensul articolului 75 sunt considerate ca fiind originare din țara respectivă dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa 13a pentru mărfurile în cauză.

(2)  Dacă un produs care a obținut caracterul de produs originar dintr-o țară în conformitate cu alineatul (1) este supus, în respectiva țară, unor alte prelucrări și este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui.

Articolul 77

(1)  Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerințele articolului 76 alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat.

Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conținut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ține seama de fluctuațiile costurilor și ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unor valori medii, în conformitate cu alineatul (2).

(2)  În cazul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, prețul franco fabrică mediu al produsului și valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei prețurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exercițiului financiar precedent, respectiv pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exercițiului financiar precedent, astfel cum este definit în țara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exercițiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte de timp, de cel puțin trei luni.

(3)  Exportatorii care au optat pentru calculul pe bază de valori medii aplică în mod sistematic aceeași metodă în cursul exercițiului de după exercițiul financiar de referință sau, dacă este cazul, în cursul exercițiului de după perioada mai scurtă de timp luată ca referință. Exportatorii pot înceta să aplice această metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exercițiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative mai scurte de cel puțin trei luni, dispariția fluctuațiilor costurilor sau ale ratelor de schimb valutar care justificau utilizarea ei.

(4)  Pentru a verifica respectarea conținutului maxim de materiale neoriginare, mediile menționate la alineatul (2) substituie prețul franco fabrică și, respectiv, valoarea materialelor neoriginare.

Articolul 78

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operațiuni de prelucrare sau transformare sunt considerate insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, fie că sunt sau nu îndeplinite condițiile de la articolul 76:

▼C3

▼M39

(2)  În scopul aplicării alineatului (1), operațiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici mașini, aparate sau instrumente fabricate sau instalate special pentru realizarea respectivelor operațiuni.

(3)  Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de un anumit produs într-o țară beneficiară trebuie considerată insuficientă în sensul alineatului (1), se iau în considerare toate operațiunile la care este supus respectivul produs în țara beneficiară.

Articolul 79

(1)  Prin derogare de la articolul 76 și sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, materialele neoriginare care, conform condițiilor stabilite în lista din anexa 13a, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuși utilizate, cu condiția ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă stabilită pentru produsul respectiv să nu depășească:

(2)  Aplicarea alineatului (1) nu autorizează depășirea procentajelor corespunzătoare conținutului maxim de materiale neoriginare specificate în regulile stabilite în lista din anexa 13a.

(3)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică produselor obținute integral într-o țară beneficiară în sensul articolului 75. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 78 și articolului 80 alineatul (2), toleranța prevăzută la respectivele alineate se aplică totuși sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs și în privința cărora regula stabilită în lista din anexa 13a pentru produsul în cauză impune obținerea integrală.

Articolul 80

(1)  Unitatea de luat în considerare în scopul aplicării dispozițiilor prezentei secțiuni o reprezintă produsul care este considerat unitatea de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat.

▼C3

(2)  Atunci când un transport constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat atunci când se aplică dispozițiile prezentei secțiuni.

▼M39

(3)  Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conține, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.

Articolul 81

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul franco fabrică al acestuia sunt considerate parte integrantă din echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul respectiv.

Articolul 82

Seturile, așa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare.

Un set format din componente originare și neoriginare este totuși considerat ca fiind originar în ansamblu, cu condiția ca valoarea componentelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 83

Pentru a determina caracterul originar al unui produs nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:

Subsecțiunea 3

Cumul

Articolul 84

Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniunea Europeană să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în țara respectivă, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată acolo să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).

Articolul 85

(1)  În măsura în care Norvegia, Elveția și Turcia acordă preferințe tarifare generalizate unor produse originare din țările beneficiare și aplică o definiție a conceptului de origine care corespunde celei prevăzute în prezenta secțiune, cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia permite ca produsele originare din Norvegia, Elveția sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în aceste țări să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).

(2)  Alineatul (1) se aplică cu condiția ca Turcia, Norvegia și Elveția să acorde, prin reciprocitate, același tratament produselor originare din țările beneficiare care încorporează materiale originare din Uniunea Europeană.

(3)  Alineatul (1) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat.

(4)  Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 86

▼M46

(1)  Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte:

(2)  Cumulul regional între țările din același grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

În sensul literei (b), în cazul în care operațiunea care conferă caracterul de produs originar prevăzută în anexa 13a partea II nu este aceeași pentru toate țările care participă la cumul, originea produselor exportate dintr-o țară în altă țară din același grup regional în scopul aplicării cumulului regional se stabilește pe baza regulii care s-ar aplica dacă produsele ar fi exportate către Uniune.

Dacă țările dintr-un grup regional au îndeplinit deja, înainte de 1 ianuarie 2011, condițiile prevăzute la primul paragraf literele (c) și (d), nu mai este necesar să semneze un nou angajament.

▼M39

(3)  Materialele enumerate în anexa 13b sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă:

▼M46

(4)  Cumulul regional între țările beneficiare din același grup regional se aplică numai cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară în care materialele fac obiectul unei noi prelucrări sau utilizări să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) și, în cazul produselor textile, mai amplă decât operațiunile prevăzute în anexa 16.

▼C3

Atunci când nu este îndeplinită condiția prevăzută la primul paragraf, produsele au ca origine țara din grupul regional căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea materialelor utilizate originare din țările din grupul regional.

▼M39

Atunci când țara de origine se determină în conformitate cu paragraful al doilea, respectiva țară este indicată drept țară de origine pe dovada de origine furnizată de exportatorul care exportă produsul către Uniunea Europeană sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, eliberată de autoritățile din țara exportatoare beneficiară.

(5)  La cererea autorităților dintr-o țară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între țări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

▼M46

▼M39

Cererea menționată la primul paragraf trebuie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la respectivul paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Comisia va decide asupra cererii ținând seama de toate elementele legate de cumul pe care le consideră relevante, inclusiv de materialele care vor fi cumulate.

(6)  În cazul exportului către Uniunea Europeană a unor produse fabricate într-o țară beneficiară din grupul I sau din grupul III utilizând materiale originare dintr-o țară din celălalt grup, originea produselor respective se determină după cum urmează:

(7)  La cererea autorităților din orice țară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o țară beneficiară și o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, cu condiția să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

Cererea menționată la primul paragraf trebuie să cuprindă o listă a materialelor care fac obiectul cumulului și să fie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la literele (a) și (b) din același paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Dacă materialele în cauză suferă modificări, se depune o nouă cerere.

Materialele clasificate la capitolele 1 – 24 din Sistemul armonizat sunt excluse de la cumulul extins.

(8)  În cazul cumulului extins menționat la alineatul (7), originea materialelor utilizate și documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniunea Europeană se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în prezenta secțiune.

Pentru ca un produs să obțină caracterul de produs originar, nu este necesar ca materialele originare dintr-o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb, utilizate într-o țară beneficiară la fabricarea produsului destinat exportului către Uniunea Europeană, să fie supuse unei prelucrări sau transformări suficiente, atâta timp cât prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară în cauză a fost mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1).

(9)  Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) următoarele:

Articolul 87

În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obținut dobândește originea uneia dintre țările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) primul și al doilea paragraf.

Articolul 88

(1)  Subsecțiunile 1 și 2 se aplică mutatis mutandis:

▼M46

▼M39

(2)  Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare și neoriginare, autoritățile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea în scris a operatorilor economici, gestionarea materialelor în Uniunea Europeană după metoda separării contabile, în vederea exportării lor ulterioare către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral, fără ca respectivele materiale să facă obiectul unor stocuri distincte.

(3)  Autoritățile vamale ale statelor membre pot supune acordarea autorizației menționate la alineatul (2) oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

Autorizația se acordă numai dacă prin aplicarea metodei menționate la alineatul (2) se poate garanta că numărul de produse obținute care ar putea fi considerate „originare din Uniunea Europeană” este în orice moment același cu numărul de produse care ar fi fost obținute aplicând o metodă de separare fizică a stocurilor.

În cazul în care este autorizată, metoda se aplică, iar utilizarea sa se înregistrează conform principiilor generale de contabilitate aplicabile în Uniunea Europeană.

(4)  Beneficiarul metodei menționate la alineatul (2) întocmește sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, solicită dovezile de origine pentru cantitățile de produse care pot fi considerate originare din Uniunea Europeană. La cererea autorităților vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile respective.

(5)  Autoritățile vamale ale statelor membre supraveghează utilizarea autorizației menționate la alineatul (2).

Ele pot retrage autorizația în următoarele cazuri:

Subsecțiunea 4

Derogări

Articolul 89

(1)  Comisia, din proprie inițiativă sau ca răspuns la solicitarea unei țări beneficiare, poate acorda unei țări beneficiare o derogare temporară de la dispozițiile prezentei secțiuni, în cazul în care:

(2)  Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară țării beneficiare pentru a se conforma regulilor.

(3)  Cererea de derogare se adresează în scris Comisiei. Cererea precizează motivele pentru care se solicită derogarea, astfel cum sunt indicate la alineatul (1), și cuprinde documentele justificative corespunzătoare.

(4)  Atunci când se acordă o derogare, țara beneficiară în cauză îndeplinește toate cerințele prevăzute referitoare la informațiile care trebuie furnizate Comisiei cu privire la utilizarea derogării și la gestionarea cantităților pentru care este acordată derogarea.

Subsecțiunea 5

Proceduri la export în țara beneficiară

Articolul 90

Sistemul se aplică în următoarele cazuri:

Articolul 91

(1)  Autoritățile competente din țara beneficiară creează și actualizează permanent un registru electronic al exportatorilor înregistrați stabiliți pe teritoriul respectivei țări. Registrul este actualizat imediat ce un exportator este radiat din registru în conformitate cu articolul 93 alineatul (2).

(2)  Registrul conține următoarele informații:

(3)  Autoritățile competente din țara beneficiară comunică Comisiei sistemul național de numerotare utilizat pentru desemnarea exportatorilor înregistrați. Numărul începe cu codul de țară ISO alfa 2.

Articolul 92

Pentru a fi înregistrați, exportatorii depun o cerere pe lângă autoritățile competente din țara beneficiară menționate la articolul 69 alineatul (1) litera (a), utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa 13c. Prin completarea formularului, exportatorii își dau acordul pentru înregistrarea informațiilor pe care le furnizează în baza de date a Comisiei și pentru publicarea pe internet a datelor cu caracter neconfidențial.

Autoritățile competente nu iau în considerare cererile incomplete.

Articolul 93

(1)  Exportatorii înregistrați care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului sau care nu mai intenționează să exporte astfel de mărfuri informează în acest sens autoritățile competente din țara beneficiară, care îi radiază de îndată din registrul exportatorilor înregistrați al țării beneficiare respective.

(2)  Fără a aduce atingere regimului de penalități și sancțiuni aplicabil în țara beneficiară, autoritățile competente din țara beneficiară radiază din registrul exportatorilor înregistrați al țării beneficiare respective orice exportator înregistrat care, în mod intenționat sau din neglijență, a întocmit sau a cauzat întocmirea unui atestat de origine sau a oricărui document justificativ conținând informații incorecte ce au condus la obținerea tratamentului tarifar preferențial în mod neregulamentar și fraudulos.

(3)  Fără a aduce atingere potențialelor consecințe ale neregulilor constatate asupra verificărilor pendinte, radierea din registrul exportatorilor înregistrați nu are efect retroactiv, ci doar în cazul atestatelor întocmite după data radierii.

(4)  Exportatorii radiați de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (2) pot fi reînregistrați în registrul exportatorilor înregistrați numai după ce au dovedit autorităților competente din țara beneficiară că au remediat neregulile care au condus la radierea lor.

Articolul 94

(1)  Exportatorii, înregistrați sau nu, trebuie să îndeplinească următoarele obligații:

Registrele menționate la primul paragraf litera (d) pot fi electronice, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora.

(2)  Obligațiile prevăzute la alineatul (1) se aplică și furnizorilor care prezintă exportatorilor declarația furnizorului ce atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează.

Articolul 95

(1)  Exportatorul întocmește un atestat de origine la exportul produselor sale, dacă mărfurile pot fi considerate originare din țara beneficiară în cauză sau din altă țară beneficiară în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 86 alineatul (6) primul paragraf litera (b).

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), atestatul de origine poate fi întocmit în mod excepțional după efectuarea exportului („atestat retroactiv”), cu condiția să fie prezentat în statul membru al declarației de punere în liberă circulație în termen de cel mult doi ani de la data exportului.

(3)  Atestatul de origine este prezentat de către exportator clientului său din Uniunea Europeană și conține informațiile prevăzute în anexa 13d. Atestatul de origine se redactează fie în limba engleză, fie în limba franceză.

Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului și a mărfurilor în cauză.

(4)  În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolului 84, al articolului 86 alineatul (1) sau al articolului 86 alineatele (5) și (6), exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizor. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea „EU cumulation”, „regional cumulation” sau „Cumul UE”, „cumul regional”, după caz.

(5)  În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolului 85, exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul său și eliberată în conformitate cu regulile de origine ale SGP din Norvegia, Elveția sau Turcia, în funcție de situație. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea „Norway cumulation”, „Switzerland cumulation”, „Turkey cumulation” sau „Cumul Norvège”, „Cumul Suisse”, „Cumul Turquie”.

(6)  În cazul aplicării unui cumul extins în temeiul articolului 86 alineatele (7) și (8), exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul său și eliberată în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniunea Europeană și partea în cauză.

În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea „extended cumulation with country x” sau „cumul étendu avec le pays x”.

Articolul 96

▼C3

(1)  Pentru fiecare transport se întocmește un atestat de origine.

▼M39

(2)  Un atestat de origine este valabil timp de doisprezece luni de la data întocmirii sale de către exportator.

(3)  Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe loturi dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiții:

Subsecțiunea 6

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniunea Europeană

Articolul 97

(1)  Declarația vamală pentru punerea în liberă circulație face trimitere la atestatul de origine. Atestatul de origine se pune la dispoziția autorităților vamale, care îl pot solicita în vederea verificării declarației. Autoritățile pot solicita, de asemenea, o traducere a atestatului în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale statului membru în cauză.

(2)  Dacă declarantul solicită aplicarea sistemului fără a deține un atestat de origine la momentul acceptării declarației vamale pentru punerea în liberă circulație, respectiva declarație este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) și tratată ca atare.

(3)  Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă dispozițiile prezentei secțiuni, verificând, în special:

Articolul 97a

(1)  Pentru următoarele produse, întocmirea și prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii:

(2)  Produsele menționate la alineatul (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(3)  În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

Articolul 97b

(1)  Constatarea unor mici neconcordanțe între mențiunile înscrise pe un atestat de origine și cele făcute pe documentele prezentate autorităților vamale în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la anularea atestatului de origine dacă se stabilește în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.

(2)  Erori formale evidente, precum erorile de dactilografiere pe un atestat de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să ridice dubii în privința corectitudinii afirmațiilor din respectivul document.

(3)  Atestatele de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menționate la articolul 96 pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale. În alte cazuri de neprezentare la timp, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

Articolul 97c

(1)  Procedura menționată la articolul 96 alineatul (3) se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale ale statelor membre.

(2)  Autoritățile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile în liberă circulație succesive trebuie să verifice dacă loturile expediate în tranșe corespund produselor demontate sau neasamblate pentru care s-a întocmit atestatul de origine.

Articolul 97d

(1)  În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulație, atestatul de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de deținătorul mărfurilor, cu scopul de a expedia toate sau o parte din produse în alt loc de pe teritoriul vamal al Comunității sau, după caz, în Norvegia, Elveția sau Turcia. Pentru a avea dreptul să emită atestate de origine înlocuitoare, nu este necesar ca deținătorii mărfurilor să fie ei înșiși exportatori înregistrați.

(2)  În cazul înlocuirii unui atestat de origine, pe atestatul de origine inițial se înscriu următoarele mențiuni:

Pe atestatul de origine inițial se înscrie mențiunea „Replaced” sau „Remplacée”, după caz.

(3)  Pe atestatul înlocuitor se indică următoarele:

Persoana care întocmește atestatul de origine înlocuitor poate anexa la acesta o copie a atestatului de origine inițial.

(4)  Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor care înlocuiesc atestatele de origine care înlocuiesc la rândul lor alte atestate de origine. Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor înlocuitoare întocmite de expeditorii produselor în Norvegia, Elveția sau Turcia.

(5)  În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 89, procedura de înlocuire prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele respective sunt expediate în Uniunea Europeană. În cazul în care produsele în cauză au obținut caracterul originar prin aplicarea unui cumul regional, poate fi întocmit un atestat de origine înlocuitor în vederea expedierii produselor către Norvegia, Elveția sau Turcia numai dacă aceste țări aplică aceleași reguli de cumul regional ca Uniunea Europeană.

▼C3

(6)  Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor care înlocuiesc alte atestate de origine în urma divizării unui transport efectuată în conformitate cu articolul 74.

▼M39

Articolul 97e

(1)  Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autoritățile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează ele însele, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicației de origine de pe declarație sau îndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 74.

(2)  Autoritățile vamale pot suspenda aplicarea preferinței tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 97h dacă:

(3)  În așteptarea fie a informațiilor solicitate declarantului, menționate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menționate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare.

Articolul 97f

(1)  Autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită țării beneficiare o cerere de verificare, dacă:

(2)  Ca urmare a unei cereri de verificare în sensul articolului 97h adresate autorităților competente din țara beneficiară, autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem dacă:

Subsecțiunea 7

Controlul originii

Articolul 97g

(1)  Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autoritățile competente din țara beneficiară procedează la:

În măsura în care Norvegia, Elveția și Turcia au încheiat cu Uniunea Europeană un acord prin care părțile se angajează să își acorde reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă, primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităților din Norvegia, Elveția și Turcia pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor prin care respectivele autorități sunt invitate să consolideze cooperarea cu autoritățile competente din țara beneficiară.

Cumulul extins prevăzut la articolul 86 alineatele (7) și (8) este autorizat numai dacă o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să ofere țării beneficiare un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităților vamale ale statelor membre conform dispozițiilor pertinente din acordul de liber schimb în cauză.

(2)  Prin controalele menționate la alineatul (1) litera (b) se asigură respectarea continuă de către exportatori a obligațiilor care le revin. Controalele sunt efectuate la intervale de timp stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. În acest scop, autoritățile competente din țările beneficiare le solicită exportatorilor să furnizeze copii sau o listă a atestatelor de origine pe care le-au întocmit.

(3)  Autoritățile competente din țările beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative și să efectueze orice verificări ale registrelor contabile ale exportatorului și, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv la sediul acestora, precum și orice alte verificări pe care le consideră necesare.

Articolul 97h

(1)  Verificarea ulterioară a atestatelor de origine se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta secțiune.

Atunci când solicită cooperarea autorităților competente dintr-o țară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autoritățile vamale ale unui stat membru indică pe cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate asupra valabilității atestatului de origine sau asupra caracterului originar al produselor.

În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine și orice alte informații suplimentare sau documente care sugerează că informațiile indicate în atestat sunt incorecte.

Pentru comunicarea rezultatelor, statul membru solicitant stabilește un termen inițial de șase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepția cererilor adresate Norvegiei, Elveției sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul acestora pe baza unui atestat de origine întocmit într-o țară beneficiară, în cazul cărora acest termen este extins la opt luni.

(2)  În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul menționat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili originea reală a produselor, autorităților competente li se va trimite o a doua comunicare. Acesată comunicare stabilește un termen suplimentar care nu trebuie să depășească șase luni.

Subsecțiunea 8

Alte dispoziții

Articolul 97i

(1)  Subsecțiunile 5, 6 și 7 se aplică mutatis mutandis:

(2)  La cerere, un exportator din Uniunea Europeană este considerat de autoritatea vamală a unui stat membru ca fiind exportator înregistrat în scopul aplicării sistemului dacă exportatorul îndeplinește următoarele condiții:

Articolul 97j

(1)  Subsecțiunile 1, 2 și 3 se aplică mutatis mutandis pentru a stabili dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o țară beneficiară când sunt exportate către Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla când sunt exportate către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.

(2)  Subsecțiunile 5, 6 și 7 se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o țară beneficiară către Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.

(3)  Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea subsecțiunilor 1, 2, 3, 5, 6 și 7 în Ceuta și Melilla.

(4)  În scopul aplicării dispozițiilor alineatelor (1) și (2), Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

▼M39

Secțiunea 1A

Proceduri și metode de cooperare administrativă aplicabile până la lansarea sistemului exportatorilor înregistrați

Subsecțiunea 1

Principii generale

Articolul 97k

(1)  Fiecare țară beneficiară asigură aplicarea sau aplică:

(2)  Autoritățile competente ale țărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special:

(3)  În cazul în care, într-o țară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să emită certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine și se emit certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniunea Europeană, se consideră că respectiva țară beneficiară a acceptat condițiile prevăzute la alineatul (1).

▼M46

(4)  În cazul în care o țară sau un teritoriu este admis(ă) sau readmis(ă) ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012, mărfurile originare din acea țară sau din acel teritoriu beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara sau teritoriul beneficiar la data menționată la articolul 97s sau după această dată.

▼M39

(5)  Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în țara exportatoare și trebuie depusă în acest interval de timp pe lângă autoritățile vamale ale țării importatoare.

▼M46

(6)  În sensul subsecțiunilor 2 și 3 din prezenta secțiune, în cazul în care o țară sau un teritoriu a fost eliminat(ă) din lista țărilor beneficiare menționată la articolul 97s alineatul (2), obligațiile stabilite la articolul 97k alineatul (2), articolul 97l alineatul (5), 97t alineatele (3), (4), (6) și (7) și articolul 97u alineatul (1) se aplică în continuare acelei țări sau acelui teritoriu, timp de trei ani de la data eliminării din lista respectivă.

(7)  Obligațiile menționate la alineatul (6) se aplică Republicii Singapore timp de trei ani începând de la 1 ianuarie 2014.

▼M39

Subsecțiunea 2

Proceduri la export în țara beneficiară

Articolul 97l

(1)  Certificatele de origine tip A, al căror model este prezentat în anexa 17, se emit pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia, însoțită de orice alte documente justificative, pentru a dovedi că produsele pentru export îndeplinesc condițiile necesare în vederea emiterii unui certificat de origine tip A.

(2)  Certificatul se pune la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, certificatul de origine tip A poate fi emis în mod excepțional după exportul produselor la care se referă dacă:

(3)  Autoritățile guvernamentale competente pot emite retroactiv un certificat doar după ce verifică dacă informațiile cuprinse în cererea exportatorului coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare și că la exportul produselor în cauză nu s-a emis un certificat de origine tip A în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni. Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A emise retroactiv trebuie să conțină mențiunea „Issued retrospectively” sau „Délivré à posteriori”.

(4)  În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităților guvernamentale competente care l-au emis un duplicat întocmit pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Rubrica 4 a duplicatului tip A trebuie să poarte mențiunea „Duplicate” sau „Duplicata”, precum și data emiterii și seria certificatului original. Duplicatul este valabil de la aceeași dată cu originalul.

(5)  Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autoritățile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate.

(6)  Completarea rubricii 2 a certificatului de origine tip A este opțională. Rubrica 12 poartă mențiunea „Uniunea Europeană” sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în rubrica 11. Semnătura înscrisă în această rubrică, rezervată autorităților guvernamentale competente care emit certificatul, precum și cea a semnatarului autorizat al exportatorului înscrisă în rubrica 12 sunt olografe.

Articolul 97m

▼M46

(1)  Declarația pe factură poate fi întocmită de orice exportator care își desfășoară activitatea într-o țară beneficiară pentru orice transport format din unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR, cu condiția ca pentru această procedură să se aplice cooperarea administrativă menționată la articolul 97k alineatul (2).

▼M39

(2)  Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente din țara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză.

(3)  Declarația pe factură se întocmește de către exportator fie în franceză, fie în engleză, prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediție sau pe orice alte documente comerciale, a declarației al cărei text este prezentat în anexa 18. Dacă este întocmită de mână, declarația trebuie scrisă cu cerneală și cu litere de tipar. Declarațiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului.

(4)  Utilizarea unei declarații pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

▼C3

▼M39

(5)  În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 84, 85 sau 86, autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară cărora li s-a solicitat emiterea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe următoarele elemente:

În cazurile menționate la primul paragraf prima, a doua, a treia și a patra liniuță, rubrica 4 a certificatului de origine tip A poartă, după caz, mențiunea „EU cumulation”, „Norway cumulation”, „Switzerland cumulation”, „Turkey cumulation”, „regional cumulation”, „extended cumulation with country x” sau „Cumul UE”, „Cumul Norvège”, „Cumul Suisse”, „Cumul Turquie”, „cumul régional”, „cumul étendu avec le pays x”.

Subsecțiunea 3

Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniunea Europeană

Articolul 97n

(1)  Certificatele de origine tip A sau declarațiile pe factură sunt prezentate autorităților vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declarația vamală.

(2)  Dovezile de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menționate la articolul 97k alineatul (5) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale. În alte cazuri de neprezentare la timp, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat.

Articolul 97o

(1)  În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat sunt importate în tranșe, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe.

(2)  La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei tranșe atunci când mărfurile:

Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale competente.

Articolul 97p

(1)  În cazul în care produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui singur stat membru, este posibil să se înlocuiască dovada de origine inițială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul expedierii unora sau a tuturor acestor produse în altă parte în Uniunea Europeană sau, dacă este cazul, în Norvegia, Elveția sau Turcia.

(2)  Certificatele de origine tip A înlocuitoare sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele. Certificatul înlocuitor se întocmește pe baza unei cereri scrise a reexportatorului.

(3)  În rubrica din dreapta sus a certificatului înlocuitor se indică numele țării intermediare în care este emis. Rubrica 4 cuprinde mențiunile „Replacement certificate” sau „Certificat de remplacement”, precum și data emiterii și seria certificatului de origine inițial. Numele reexportatorului se indică în rubrica 1. Numele destinatarului final poate fi indicat în rubrica 2. În rubricile 3 - 9 se preiau toate caracteristicile produselor reexportate de pe certificatul inițial, iar în rubrica 10 se indică datele facturii reexportatorului.

(4)  Viza autorității vamale care a emis certificatul înlocuitor se aplică în rubrica 11. Responsabilitatea autorităților se limitează la emiterea certificatului înlocuitor. Datele din rubrica 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație se preiau din certificatul inițial. Această rubrică este semnată de reexportator. Reexportatorul care semnează cu bună credință această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe certificatul inițial.

(5)  Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operațiunea menționată la alineatul (1) notează pe certificatul inițial greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și indică seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează certificatul inițial timp de cel puțin trei ani. La certificatul înlocuitor se poate anexa o fotocopie a certificatului inițial.

(6)  În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 89, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt exportate către Uniunea Europeană. În cazul în care produsele în cauză au obținut caracterul originar prin aplicarea unui cumul regional, poate fi întocmit un certificat înlocuitor în vederea expedierii produselor către Norvegia, Elveția sau Turcia numai dacă aceste țări aplică aceleași reguli de cumul regional ca Uniunea Europeană.

Articolul 97q

(1)  Produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferințele tarifare menționate la articolul 66, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură, cu condiția:

(2)  Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

(3)  Valoarea totală a produselor menționate la alineatul (2) nu depășește 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 97r

(1)  Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise pe certificatul de origine tip A sau pe declarația pe factură și cele înscrise pe documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la anularea certificatului sau a declarației dacă se stabilește în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate.

(2)  Erorile formale evidente pe un certificat de origine tip A, pe un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau pe o declarație pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privința corectitudinii afirmațiilor din respectivul document.

Subsecțiunea 4

Metode de cooperare administrativă

Articolul 97s

(1)  Țările beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt împuternicite să emită certificate de origine tip A, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale responsabile cu verificarea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură.

Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când informațiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ștampile conform instrucțiunilor date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt de uz strict oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot autoriza importatorul sau reprezentantul său autorizat să consulte specimenele ștampilelor.

Țările beneficiare care au furnizat deja informațiile prevăzute la primul paragraf nu au obligația de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări.

▼M46

(2)  În scopul aplicării articolului 97k alineatul (4), Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care o țară sau un teritoriu admis(ă) sau readmis(ă) ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (UE) nr. 978/2012 și-a îndeplinit obligațiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol.

▼M39

(3)  La cererea autorităților competente din țările beneficiare, Comisia va trimite țărilor beneficiare specimene ale ștampilelor utilizate de autoritățile vamale ale statelor membre pentru emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 97t

(1)  Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta secțiune.

(2)  Atunci când solicită o verificare ulterioară, autoritățile vamale ale statelor membre înapoiază autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A, factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. În sprijinul cererii de verificare se furnizează toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte.

Dacă autoritățile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferințelor tarifare pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție pe care le consideră necesare.

(3)  Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale ale statelor membre în termen de maximum șase luni sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei, Elveției sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declarații pe factură întocmite într-o țară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară.

(4)  În cazul certificatelor de origine tip A emise în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include unul sau mai multe exemplare ale certificatului sau certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, ale declarației sau declarațiilor pe factură corespunzătoare.

(5)  În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul de șase luni menționat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține informații suficiente pentru a stabili originea reală a produselor, autorităților competente li se trimite o a doua comunicare. Dacă, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de-a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare, cu excepția unor situații excepționale.

(6)  În cazul în care procedura de verificare sau orice alte informații disponibile demonstrează că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre, efectuează verificările necesare sau dispune efectuarea de urgență a unor verificări pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări. În acest context, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la anchete.

(7)  În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză, iar autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor și ale tuturor documentelor de export aferente. Aceste documente se păstrează timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost emis certificatul de origine tip A.

Articolul 97u

(1)  Articolele 97s și 97t se aplică, de asemenea, între țările din același grup regional în vederea comunicării de informații Comisiei sau autorităților vamale ale statelor membre și a verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură emise în conformitate cu dispozițiile privind cumulul regional de origine.

(2)  În scopul aplicării articolelor 85, 97m și 97p, acordul încheiat între Uniunea Europeană, Norvegia, Elveția și Turcia cuprinde, inter alia, angajamentul de a-și oferi reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă.

În scopul aplicării articolului 86 alineatele (7) și (8) și articolului 97k, țara cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare și care a acceptat să participe la un cumul extins cu o țară beneficiară acceptă, de asemenea, să ofere țării beneficiare respective un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităților vamale ale statelor membre conform dispozițiilor pertinente ale acordului de liber schimb în cauză.

Subsecțiunea 5

Proceduri în vederea cumulului bilateral

Articolul 97v

(1)  Dovada caracterului originar al produselor din Uniunea Europeană se face:

(2)  Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 mențiunile „GSP beneficiary countries” și „EU” sau „Pays bénéficiaires du SPG” și „UE”.

(3)  Dispozițiile prezentei secțiuni cu privire la emiterea, utilizarea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și, cu excepția dispozițiilor privind emiterea lor, declarațiilor pe factură.

(4)  Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator, denumit în continuare „exportator autorizat”, care expediază frecvent produse originare din Uniunea Europeană în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor în cauză, dacă respectivul exportator oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare verificării:

(5)  Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate. Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală, care trebuie să figureze pe declarația pe factură.

(6)  Autoritățile vamale supraveghează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat. Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment.

Autoritățile vamale retrag autorizația în oricare dintre următoarele cazuri:

(7)  Un exportator autorizat poate să nu semneze o declarație pe factură dacă prezintă autorităților vamale un angajament scris prin care acceptă responsabilitatea deplină pentru orice declarație pe factură în care este menționat ca și cum ar fi semnat-o olograf.

Subsecțiunea 6

Ceuta și Melilla

Articolul 97w

Dispozițiile prezentei secțiuni cu privire la emiterea, utilizarea și verificarea ulterioară a dovezilor de origine se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o țară beneficiară către Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral.

Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentei secțiuni în Ceuta și Melilla.

▼M18

Secțiunea 2

▼M21

Țările și teritoriile care beneficiază de măsurile tarifare preferențiale adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor țări sau teritorii

▼M39

Articolul 97x

(1)  În sensul prezentei secțiuni se aplică următoarele definiții:

▼C3

▼M39

(2)  În sensul alineatului (1) litera (f), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul „fabricant” menționat la alinatul (1) litera (f) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.

▼M18

Subsecțiunea 1

Definirea conceptului de produse originare

Articolul 98

▼M21

(1)  În conformitate cu dispozițiile privind măsurile tarifare preferențiale, adoptate unilateral de Comunitate în favoarea anumitor țări, grupuri de țări sau teritorii (denumite în continuare „țări sau teritorii beneficiare”), cu excepția celor menționate în secțiunea 1 din prezentul capitol și a țărilor și teritoriilor de peste mări asociate Comunității, sunt considerate produse originare dintr-o țară sau dintr-un teritoriu beneficiar:

▼M18

(2)  În scopul acestei secțiuni, produsele originare din Comunitate în sensul alineatului (3) care sunt supuse într-o ►M21  țară sau teritoriu beneficiar ◄ unui proces de prelucrare sau transformare dincolo de cele descrise la articolul 101 sunt considerate ca originare în ►M21  țara sau teritoriul beneficiar respectiv ◄ .

(3)  Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis la stabilirea originii produselor obținute în Comunitate.

Articolul 99

(1)  Următoarele produse se consideră ca fiind obținute integral într-o ►M21  țară sau teritoriu beneficiar ◄ sau în Comunitate:

▼M39

▼M18

(2)  Termenii „navele țării respective” și „nave-uzină ale țării respective” de la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-uzină:

(3)  Termenii „ ►M21  țară sau teritoriu beneficiar ◄ ” și „Comunitate” acoperă și apele teritoriale ale acelei republici sau ale statelor membre.

(4)  Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-uzină pe care se prelucrează peștele prins, se consideră parte a teritoriului ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ sau ale statului membru căruia îi aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

Articolul 100

În sensul articolului 98, produsele care nu au fost obținute integral într-o ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ sau în Comunitate se consideră că au suferit suficiente prelucrări și transformări atunci când sunt îndeplinite condițiile enumerate în lista din anexa 15.

Aceste condiții indică, pentru toate produsele acoperite de această secțiune, prelucrarea sau transformarea care trebuie aplicate materialelor neoriginare folosite în procesul de fabricație și se aplică numai în legătură cu astfel de materiale.

Dacă un produs care a dobândit statut originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condițiile prevăzute în listă se folosește la fabricarea unui alt produs, condițiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică și lui și nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.

Articolul 101

▼M22

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele prelucrări sau transformări se consideră insuficiente pentru acordarea caracterului originar, fie că se îndeplinesc sau nu condițiile din articolul 100:

▼M39

▼M22

▼M39

▼M39

▼M22

▼M18

(2)  Toate operațiunile efectuate fie într-o ►M21  țară sau teritoriu beneficiar ◄ , fie în Comunitate asupra unui anumit produs sunt luate în considerare împreună atunci când se stabilește dacă prelucrarea sau transformarea suferite de acel produs trebuie privite ca insuficiente în sensul alineatului (1).

Articolul 101a

(1)  Unitatea de luat în considerare pentru aplicarea dispozițiilor din această secțiune o reprezintă produsul, care se consideră unitatea de bază atunci când se stabilește încadrarea folosind nomenclatura Sistemului Armonizat.

În consecință, rezultă că:

(2)  Atunci când, potrivit regulii generale 5 din Sistemul Armonizat, ambalajul este inclus împreună cu produsul în scopul încadrării, acesta se include cu scopul stabilirii originii.

Articolul 102

(1)  Prin derogare de la dispozițiile articolului 100, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului.

Atunci când pe listă sunt indicate unul sau mai multe procentaje pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, aceste procentaje nu trebuie depășite prin aplicarea primului paragraf.

(2)  Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.

Articolul 103

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele expediate împreună cu un echipament, utilaj, aparat sau vehicul care fac parte din dotarea normală și incluse în preț sau nefacturate separat sunt privite ca făcând parte din echipamentul, utilajul, aparatul sau vehiculul respectiv.

Articolul 104

Seturile, așa cum sunt ele definite în regula generală 3 a Sistemului Armonizat, sunt privite ca seturi originare dacă produsele componente sunt originare. Cu toate acestea, când un set se compune din produse originare și neoriginare, setul în întregime va fi privit ca originar cu condiția ca valoarea produselor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 105

Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se verifice originea următoarelor produse care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:

Articolul 106

Condițiile stabilite în această secțiune privind obținerea statutului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ sau în Comunitate.

Dacă produsele originare exportate din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ sau din Comunitate într-o altă țară sunt returnate, ele trebuie considerate ca neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că:

Articolul 107

(1)  Următoarele se consideră ca fiind transportate direct din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ către Comunitate și din Comunitate către ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ :

(2)  Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale competente prin prezentarea:

Articolul 108

(1)  Produsele originare, trimise dintr-o ►M21  țară sau teritoriu beneficiar ◄ pentru a fi expuse în altă țară și vândute după expunere pentru a fi importate în Comunitate beneficiază la import de preferințele tarifare menționate la articolul 98, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele acestei secțiuni, care le conferă dreptul de a fi recunoscute ca originare din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ și cu condiția de a se arăta autorităților vamale competente că:

(2)  Autorităților vamale comunitare trebuie să le fie prezentat un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 în modul obișnuit. Acesta trebuie să conțină numele și adresa expoziției. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse.

(3)  Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau altor prezentări publice similare, fie ele comerciale, industriale, agricole sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau întreprinderi în vederea vânzării de produse străine și pe parcursul cărora produsele rămân sub control vamal.

Subsecțiunea 2

Dovada originii

Articolul 109

Produsele originare din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ beneficiază de preferințele tarifare menționate la articolul 98, la prezentarea unuia dintre următoarele:

(a) CERTIFICATUL DE CIRCULAȚIE A MĂRFURILOR EUR.1

Articolul 110

▼M21

(1)  Produsele originare, în conformitate cu prezenta secțiune, sunt admise la importul în Comunitate pentru a beneficia de preferințele tarifare menționate la articolul 98, cu condiția ca acestea să fi fost transportate direct în Comunitate în temeiul articolului 107, prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, eliberat fie de autoritățile vamale, fie de alte autorități guvernamentale competente ale unei țări sau ale unui teritoriu beneficiar, sub rezerva ca această țară sau teritoriu:

▼M18

(2)  Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat numai când poate servi ca dovadă documentară necesară în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 98.

(3)  Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează numai în urma unei cereri scrise a exportatorului sau a reprezentantului său autorizat. O astfel de cerere se întocmește pe un formular al cărui model apare în anexa 21, care se completează în conformitate cu dispozițiile acestei subsecțiuni.

Cererile pentru eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se păstrează cel puțin trei ani de către autoritățile competente ale ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ sau ale statelor membre exportatoare.

(4)  Exportatorul sau reprezentantul său prezintă odată cu cererea toate documentele justificative necesare, făcând dovada că produsele care se exportă îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Exportatorul se angajează să prezinte, la cererea autorităților competente, toate dovezile suplimentare pe care acestea le pot considera necesare în vederea stabilirii corectitudinii caracterului originar al produselor eligibile pentru tratament preferențial și să permită controale ale evidențelor sale contabile și verificări de către autoritățile menționate privind împrejurările în care au fost obținute produsele.

(5)  Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autoritățile guvernamentale competente ale ►M21  țărilor sau teritoriilor beneficiare ◄ sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator, dacă produsele destinate exportului pot fi considerate produse originare în sensul acestei secțiuni.

(6)  Întrucât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 constituie dovada aplicării regimurilor preferențiale prevăzute la articolul 98, autorităților guvernamentale competente ale ►M21  țărilor sau teritoriilor beneficiare ◄ sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea de a lua măsurile necesare în vederea verificării originii mărfurilor și a celorlalte declarații din certificat.

(7)  Pentru a verifica dacă sunt satisfăcute condițiile prevăzute la alineatul (5), autoritățile guvernamentale competente ale ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ sau autoritățile vamale ale statului membru exportator sunt răspunzătoare de luarea măsurilor necesare pentru a verifica originea produselor și a altor afirmații din certificat.

(8)  Autorităților guvernamentale competente din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ sau autorităților vamale ale statului membru exportator le revine răspunderea să asigure completarea riguroasă a formularelor menționate la alineatul (1).

(9)  Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 se indică în acea parte a certificatului rezervată autorităților vamale.

(10)  Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de autoritățile competente ale ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ sau de către autoritățile vamale ale statului membru exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate. El trebuie pus la dispoziția exportatorului imediat ce exportul s-a efectuat sau a fost asigurat.

Articolul 111

În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale țării importatoare, produsele dezmembrate sau neasamblate în sensul regulii generale 2(a) a Sistemului Armonizat încadrându-se sub incidența secțiunilor XVI și XVII sau pozițiilor nr. 7308 sau 9406 ale Sistemului Armonizat sunt importate în tranșe, trebuie depusă o singură dovadă a originii acestor produse autorităților vamale, cu ocazia importului primei tranșe.

Articolul 112

Dovezile de origine se predau autorităților vamale ale statului membru importator în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 62 din Cod. Autoritățile respective pot cere o traducere a dovezii de origine și pot, de asemenea, solicita ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului în sensul că produsele întrunesc condițiile necesare aplicării acestei secțiuni.

Articolul 113

(1)  Prin derogare de la articolul 110 alineatul (10), certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 poate fi eliberat în mod excepțional după exportul produselor la care se referă, dacă:

(2)  Autoritățile competente pot elibera un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 retroactiv doar după ce verifică dacă datele cuprinse în cererea exportatorului sunt conforme cu acelea din documentele de export corespunzătoare și că nu a fost eliberat certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 în conformitate cu dispozițiile acestei secțiuni în momentul exportului produselor la care se referă.

(3)  Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni:

▼A2

▼M26

▼M30

▼M45

▼M18

(4)  Mențiunea prevăzută la alineatul (3) se înscrie în rubrica „Observații” a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 114

(1)  În cazul furtului, pierderii sau distrugerii unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate cere autorităților competente care l-au emis să-i elibereze un duplicat pe baza documentelor de export aflate în posesia lor.

(2)  Duplicatul eliberat astfel trebuie să conțină una din următoarele mențiuni:

▼A2

▼M30

▼M45

▼M18

(3)  Mențiunea prevăzută la alineatul (2) se înscrie în rubrica „Observații” de pe certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1.

(4)  Duplicatul, care trebuie să poarte data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor original EUR.1, intră în vigoare la acea dată.

Articolul 115

Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate, este posibilă înlocuirea dovezii originale de origine cu unul sau mai multe certificate de circulație a mărfurilor EUR.1, cu scopul de a trimite aceste produse în altă parte în Comunitate. Certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 înlocuitoare se emit de către biroul vamal sub al căror control sunt plasate mărfurile.

(b) DECLARAȚIA PE FACTURĂ

Articolul 116

(1)  Declarația pe factură se întocmește:

(2)  Declarația pe factură se poate întocmi dacă produsele respective pot fi considerate ca având originea în Comunitate sau într-o ►M21  țară sau teritoriu beneficiar ◄ și îndeplinesc cerințele acestei secțiuni.

(3)  Exportatorul care completează o declarație pe factură trebuie să fie pregătit să depună în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente ale țării exportatoare toate documentele necesare care dovedesc statutul originar al produselor respective și, în același timp, îndeplinesc celelalte cerințe din această secțiune.

(4)  Declarația pe factură trebuie completată de către exportator prin redactarea la mașina de scris, imprimarea sau tipărirea pe factură, bon de livrare sau alt document comercial, a declarației, al cărei text apare în anexa 22, folosind una din versiunile lingvistice prevăzute în anexa respectivă în conformitate cu dispozițiile legislației interne a țării exportatoare. Dacă declarația este scrisă de mână, va fi scrisă cu cerneală și cu litere mari de tipar.

(5)  Declarațiile pe factură trebuie să poarte semnătura originală olografă a exportatorului. Cu toate acestea, unui exportator autorizat în sensul articolului 117 nu i se cere să semneze o declarație pe factură, cu condiția ca el să înmâneze autorităților guvernamentale o declarație scrisă prin care se angajează că acceptă responsabilitatea totală pentru orice declarație pe factură care îl identifică că ar fi semnată de către el.

(6)  În cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (b), folosirea unei declarații pe factură se supune următoarelor condiții speciale:

Dispozițiile primului paragraf nu îi scutesc pe exportatori de obligația de a îndeplini orice alte formalități solicitate de regulamentele vamale sau poștale.

Articolul 117

(1)  Autoritățile vamale ale Comunității pot autoriza orice exportator, denumit în continuare „exportator autorizat”, care efectuează expediții frecvente de produse originare din Comunitate în sensul articolului 98 alineatul (2) și care oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor să completeze declarații pe factură, oricare ar fi valoarea produselor respective.

(2)  Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat în orice condiții pe care le consideră adecvate.

(3)  Autoritățile vamale trebuie să acorde exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală care trebuie să apară pe declarație.

(4)  Autoritățile vamale trebuie să monitorizeze folosirea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)  Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele trebuie să facă aceasta când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau se folosește în mod abuziv de autorizație.

Articolul 118

(1)  Dovada de origine este valabilă patru luni începând de la data emiterii ei în țara exportatoare și se prezintă autorităților vamale ale țării importatoare în perioada respectivă de timp.

(2)  Dovezile de origine care se prezintă autorităților vamale din țara importatoare după expirarea datei de prezentare precizată la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare menționate la articolul 98 atunci când neprezentarea acestor documente până la data-limită se datorează unor circumstanțe excepționale.

(3)  În alte cazuri de prezentare întârziată, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine în situația în care produsele au fost prezentate înainte de data- limită.

(4)  La cererea importatorului și în condițiile prevăzute de autoritățile vamale ale statului membru importator, se poate prezenta autorităților vamale o singură dovadă de origine, cu ocazia efectuării importului primei tranșe, atunci când mărfurile:

Această procedură se aplică pentru cantitățile și pentru o perioadă stabilite de autoritățile vamale competente. Această perioadă nu poate depăși în nici un caz trei luni.

Articolul 119

(1)  Produsele expediate sub formă de mică coletărie de către persoane fizice altor persoane fizice sau care se află în bagajul călătorilor se admit ca produse originare, beneficiind de preferințele tarifare prevăzute la articolul 98, fără a mai fi necesară prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau completarea unei declarații pe factură, cu condiția ca aceste importuri să nu fie de natură comercială și să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru aplicarea acestei secțiuni și să nu existe îndoieli cu privire la corectitudinea declarației.

(2)  Importurile care sunt ocazionale și sunt compuse exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor sau călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate a fi de natură necomercială, dacă este evident din natura și cantitatea produselor că ele nu sunt importate în scopuri comerciale.

În plus, valoarea globală a acestor produse nu trebuie să depășească EUR 500, în cazul coletelor mici, și EUR 1 200, în cazul bunurilor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.

Articolul 120

Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise în dovada originii și cele înscrise în documentele prezentate biroului vamal în scopul efectuării formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la nulitatea dovezii originii, dacă se stabilește că acesta din urmă corespunde produselor prezentate.

Erori formale evidente, precum erori de redactare pe o dovadă de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să cauzeze dubii în privința corectitudinii declarațiilor din document.

Subsecțiunea 3

Metode de cooperare administrativă

Articolul 121

(1)   ►M21  Țările sau teritoriile beneficiare ◄ informează Comisia cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul acestora și care sunt abilitate să emită certificate de circulație a mărfurilor EUR.1, împreună cu specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, și cu privire la numele și adresele autorităților guvernamentale competente responsabile cu controlul certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și al declarațiilor pe factură. Ștampilele trebuie să fie valabile de la data primirii de către Comisie a specimenelor. Comisia transmite această informație autorităților vamale ale statelor membre. Când aceste comunicări fac referire la un amendament al unor comunicări precedente, Comisia trebuie să indice data intrării în vigoare al acelor noi ștampile în conformitate cu instrucțiunile oferite de autoritățile guvernamentale competente ale ►M21  țărilor sau teritoriilor beneficiare ◄ . Aceste informații sunt pentru uz oficial; cu toate acestea, când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale respective pot permite importatorului sau reprezentantului său autorizat să consulte imprimările specimenelor menționate în prezentul alineat.

(2)  Comisia trebuie să trimită ►M21  țărilor sau teritoriilor beneficiare ◄ specimene ale ștampilelor folosite de autoritățile vamale ale statelor membre la eliberarea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 122

(1)  Verificarea ulterioară a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau a declarațiilor pe factură se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statului membru importator sau autoritățile guvernamentale competente ale ►M21  țărilor sau republicilor beneficare ◄ au îndoieli justificate în legătură cu autenticitatea documentelor, cu originea produselor respective sau cu îndeplinirea celorlalte cerințe din această secțiune.

(2)  Pentru aplicarea dispozițiilor alineatului (1), autoritățile competente ale statului membru importator sau ale ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ înapoiază certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, declarația pe factură sau o copie a acestor documente autorităților competente din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ sau din statul membru exportator, menționând, atunci când este cazul, motivele pentru inițierea unei verificări. Toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada privind originea sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a verificării.

Dacă autoritățile vamale din statul membru importator decid suspendarea acordării tratamentului preferențial menționat la articolul 98 produselor respective pe durata așteptării rezultatelor verificării, se acordă liberul de vamă cu condiția ca importatorul să ia toate măsurile de precauție considerate necesare.

(3)  Atunci când cererea de verificare ulterioară a fost întocmită în conformitate cu alineatul (1), această verificare se efectuează, iar rezultatele ei se comunică autorităților vamale ale statului membru importator sau autorităților guvernamentale competente ale ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ importatoare în decurs de maximum șase luni. Rezultatele trebuie să fie de așa natură, încât să stabilească dacă dovada de origine respectivă se aplică la produsele exportate efectiv și dacă aceste produse pot fi considerate ca originare din ►M21  țara sau teritoriul beneficiar ◄ sau din Comunitate.

(4)  Dacă în cazul existenței unor îndoieli întemeiate nu se primește nici un răspuns în termenul de șase luni precizat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține informații suficiente pentru a se determina autenticitatea documentului respectiv, trebuie să se trimită o a doua informare către autoritățile competente. Dacă după a doua informare rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în decurs de patru luni sau dacă aceste rezultate nu permit stabilirea autenticității documentului respectiv sau a originii reale a produselor, autoritățile solicitante trebuie, cu excepția cazurilor excepționale, să refuze dreptul la tratament tarifar preferențial.

(5)  Atunci când procedura de verificare sau orice alte informații disponibile par să indice că dispozițiile acestei secțiuni sunt încălcate, ►M21  țara sau teritoriul beneficiar exportator ◄ întreprinde, din proprie inițiativă sau la cererea Comunității, investigațiile adecvate cu gradul de urgență necesar pentru identificarea și prevenirea unor astfel de contravenții. În acest scop, Comunitatea poate participa la cercetări.

(6)  În scopul unei verificări ulterioare a certificatului de circulație a mărfurilor EUR. 1, autoritățile guvernamentale competente ale ►M21  țării sau teritoriului beneficiar ◄ sau autoritățile vamale ale statului membru exportator păstrează cel puțin trei ani copii ale certificatelor și ale oricăror documente de export referitoare la acestea.

Subsecțiunea 4

Ceuta și Melilla

Articolul 123

(1)  Termenul „Comunitate” folosit în prezenta secțiune nu acoperă Ceuta și Melilla. Termenul „produse originare din Comunitate” nu acoperă produsele originare din Ceuta și Melilla.

(2)  Această secțiune se aplică mutatis mutandis pentru a se stabili dacă produsele pot fi privite ca originare din ►M21  țările sau teritoriile beneficiare ◄ exportatoare beneficiind de preferințe la importul în Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla.

(3)  Ceuta și Melilla se consideră teritoriu unic.

(4)  Dispozițiile acestei secțiuni privind eliberarea, folosirea și verificarea ulterioară a certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 se aplică mutatis mutandis produselor originare din Ceuta și Melilla.

(5)  Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentelor dispoziții în Ceuta și Melilla.

▼B

TITLUL V

VALOAREA ÎN VAMĂ

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 141

(1)  Pentru aplicarea dispozițiilor articolelor 28-36 din cod și a celor din prezentul titlu, statele membre respectă dispozițiile stipulate în anexa 23.

Dispozițiile prevăzute în prima coloană a anexei 23 se aplică în conformitate cu nota interpretativă corespunzătoare care apare în coloana a doua.

(2)  Dacă pentru stabilirea valorii în vamă este necesar să se facă referire la principii contabile general acceptate, se aplică dispozițiile anexei 24.

Articolul 142

(1)  În sensul prezentului titlu termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

(2)  Expresiile „mărfuri identice” și „mărfuri similare” nu se aplică mărfurilor care conțin sau presupun, după caz, activități de engineering, dezvoltare, artă sau design ori planuri și schițe, pentru care nu s-a făcut nici o modificare în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, deoarece aceste activități au fost realizate în Comunitate.

Articolul 143

(1)   ►M15  În sensul titlului II capitolul 3 din Cod și al prezentului titlu, persoanele sunt considerate a fi înrudite doar dacă: ◄

(2)  În sensul prezentului titlu, se consideră că persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt legate între ele numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alineatul (1).

Articolul 144

(1)  Atunci când se determină valoarea în vamă, în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din cod, a mărfurilor al căror preț nu a fost plătit efectiv la data avută în vedere, pentru determinarea valorii în vamă, prețul de plătit la data avută în vedere pentru achitare se ia, de regulă, ca bază pentru evaluarea în vamă.

(2)  Comisia și statele membre se consultă în cadrul comitetului cu privire la aplicarea dispozițiilor alineatului (1).

▼M21

Articolul 145

(1)  În cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulație reprezintă o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri similare cumpărate în contextul unei tranzacții unice, prețul plătit sau de plătit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din cod este un preț calculat proporțional, în funcție de cantitățile declarate în raport cu cantitatea totală cumpărată.

O repartizare proporțională a prețului efectiv plătit sau de plătit se aplică de asemenea în cazul pierderii parțiale sau în cazul unei daune, înainte de punerea în liberă circulație a mărfii care trebuie evaluată.

(2)  După punerea în liberă circulație a mărfurilor, modificarea de către vânzător, în favoarea cumpărătorului, a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri poate fi înscrisă în evidența contabilă în vederea stabilirii valorii acestora în vamă în temeiul articolului 29 din cod, în cazul în care se demonstrează, la cererea autorităților vamale:

(3)  Prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat în conformitate cu alineatul (2), poate fi înscris în evidența contabilă numai dacă această modificare a avut loc într-un termen de douăsprezece luni de la data acceptării declarației de punere în liberă circulație a mărfurilor.

▼B

Articolul 146

În cazul în care prețul plătit efectiv sau de plătit menționat la articolul 29 alineatul (1) din cod include o sumă care reprezintă o taxă internă exigibilă în țara de origine sau exportatoare cu privire la mărfurile avute în vedere, această sumă nu se include în valoarea în vamă cu condiția să se demonstreze față de autoritățile vamale în cauză că mărfurile respective au fost sau vor fi exonerate de aceasta în beneficiul cumpărătorului.

Articolul 147

(1)  În sensul articolului 29 din cod, faptul că mărfurile care fac obiectul unei tranzacții sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulație se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vândute în vederea exportului către teritoriul vamal al Comunității. ►M6  În cazul unor vânzări succesive înainte de evaluare, numai ultima vânzare care a dus la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal comunitar sau vânzarea care are loc pe teritoriul vamal comunitar înainte de punerea în liberă circulație a mărfurilor constituie un astfel de indiciu.

Atunci când se declară un preț cu referire la o vânzare care are loc înaintea ultimei vânzări pe baza căreia au fost introduse mărfurile pe teritoriul vamal comunitar, trebuie să se demonstreze autorităților vamale în mod corespunzător că această vânzare de mărfuri a avut loc în scopul exportării pe teritoriul vamal respectiv.

Se aplică dispozițiile articolelor 178-181a. ◄

(2)   ►M6  ————— ◄ În cazul utilizării mărfurilor într-o terță țară între data vânzării și data punerii în liberă circulație, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacție.

(3)  Cumpărătorul nu trebuie să îndeplinească altă condiție decât aceea de a fi parte la contractul de vânzare.

Articolul 148

În cazul în care, la aplicarea articolului 29 alineatul (1) litera (b) din cod, se stabilește că vânzarea sau prețul mărfurilor importate se supune unei condiții sau unei prestații a cărei valoare se poate determina cu privire la mărfurile de evaluat, această valoare se consideră drept plată indirectă efectuată de cumpărător către vânzător a unei părți din prețul efectiv plătit sau de plătit, atât timp cât condiția sau prestația în cauză nu se referă:

Articolul 149

(1)  Pentru aplicarea dispozițiilor articolului 29 alineatul (3) litera (b) din cod, „activități de comercializare” reprezintă toate activitățile legate de acțiunile de publicitate și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și toate activitățile legate de garanțiile aferente.

(2)  Astfel de activități desfășurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligație ce revine cumpărătorului pe baza unui acord încheiat cu vânzătorul.

Articolul 150

(1)  În sensul articolului 30 alineatul (2) litera (a) din cod (valoarea de tranzacție a mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacție a unor mărfuri identice vândute în aceleași condiții comerciale și în cantitate sensibil egală cu a mărfurilor de evaluat. În absența unei astfel de vânzări, se face referire la valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute în condiții comerciale diferite și/sau în cantități diferite, ajustate pentru a ține seama de diferențele ce pot rezulta din condițiile comerciale și/sau cantități, cu condiția ca aceste ajustări să se poată face pe baza elementelor probatorii care stabilesc în mod clar temeinicia și exactitatea ajustării, indiferent dacă acestea conduc la o creștere sau o scădere a valorii.

(2)  În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (c) din cod se includ în valoarea de tranzacție, această valoare este ajustată pentru a ține seama de diferențele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate și, pe de altă parte, mărfurilor identice în cauză care provin din diferențele de distanță și moduri de transport diferite.

(3)  În cazul în care, pentru aplicarea prezentului articol, se constată existența a două sau mai multe valori de tranzacție pentru mărfuri identice, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacție cea mai mică.

(4)  În sensul dispozițiilor prezentului articol, valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacție a mărfurilor identice, produse de aceeași persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).

(5)  În sensul prezentului articol, „valoarea de tranzacție a mărfurilor identice importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

Articolul 151

(1)  La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (b) din cod (valoarea de tranzacție a mărfurilor similare), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de tranzacție a unor mărfuri similare în cadrul unei vânzări în aceleași condiții comerciale și în cantitate sensibil egală ca în cazul mărfurilor supuse evaluării. Când nu se găsește o astfel de vânzare, se folosește valoarea tranzacției cu mărfuri similare vândute în alte condiții comerciale și/sau în cantități diferite, ajustată pentru a reflecta diferențele ce pot rezulta din condițiile comerciale și/sau cantități, cu condiția ca această ajustare să se poată face pe baza probelor demonstrabile care stabilesc în mod clar temeinicia și exactitatea ajustării, indiferent dacă aceasta conduce la o creștere sau o scădere a valorii.

(2)  În cazul în care cheltuielile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (e) din cod se includ în valoarea de tranzacție, această valoare se ajustează pentru a ține seama de diferențele semnificative care pot exista între cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate și, pe de alte parte, mărfurilor similare în cauză, care rezultă din diferențele de distanță și moduri de transport diferite.

(3)  În cazul în care, la aplicarea prezentului articol, se constată existența a două sau mai multe valori de tranzacție ale mărfurilor similare, pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate se ia în considerare valoarea de tranzacție cea mai mică.

(4)  În sensul prezentului articol, valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană nu se ia în calcul decât în cazul în care nu se poate identifica nici o valoare de tranzacție a mărfurilor similare, produse de aceeași persoană care a produs mărfurile de evaluat, în conformitate cu alineatul (1).

(5)  În sensul prezentului articol, „valoarea de tranzacție a mărfurilor similare importate” reprezintă o valoare în vamă stabilită în prealabil în conformitate cu articolul 29 din cod, ajustată în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol.

Articolul 152

(1)  

▼M27

▼B

(2)  În cazul în care mărfurile importate sau mărfurile identice sau similare importate nu se vând în Comunitate în aceeași stare, atunci, la cererea importatorului, valoarea în vamă se calculează pe baza prețului unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală, după o transformare sau prelucrare ulterioară, către persoane din Comunitate care nu sunt legate de vânzători, ținându-se seama de valoarea adăugată prin această prelucrare sau transformare și de deducerile prevăzute la alineatul (1) litera (a).

(3)  În sensul prezentului articol, prețul unitar cu care se vând mărfurile importate în cea mai mare cantitate totală reprezintă prețul cu care se vinde cel mai mare număr de unități de produs către persoane care nu sunt legate de persoanele de la care cumpără mărfurile în cauză, la primul nivel comercial după import la care se efectuează astfel de vânzări.

(4)  În sensul prezentului articol, la stabilirea prețului unitar nu se ia în considerare vânzarea în Comunitate către o persoană care, direct sau indirect, gratuit sau cu costuri reduse, furnizează elemente prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod în vederea folosirii pentru producerea și vânzarea la export a mărfurilor importate.

(5)  În sensul alineatului (1) litera (b), „data cea mai apropiată” reprezintă data la care se efectuează vânzări de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate într-o cantitate suficientă pentru a se putea stabili prețul unitar.

Articolul 153

(1)  La aplicarea articolului 30 alineatul (2) litera (d) din cod (valoarea calculată), autoritățile vamale nu pot cere sau impune unei persoane care nu are reședința în Comunitate să prezinte spre examinare documente contabile sau alte documente pentru a se stabili această valoare. Cu toate acestea, informațiile comunicate de către producătorul mărfurilor în scopul stabilirii valorii în vamă, în conformitate cu prezentul articol, se pot verifica într-o țară necomunitară de către autoritățile vamale ale unui stat membru cu acordul producătorului și cu condiția ca aceste autorități să anunțe cu suficient timp înainte autoritățile din țara respectivă, iar acestea din urmă să-și dea consimțământul cu privire la efectuarea anchetei.

(2)  Costul sau valoarea materialelor și a operațiunilor de fabricație prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuță din cod include costul activităților menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) din cod.

Acesta include, de asemenea, valoarea, repartizată într-o proporție corespunzătoare, a oricărui produs sau serviciu prevăzut la articolul 32 alineatul (1) litera (b) din cod, care se furnizează direct sau indirect de către cumpărător pentru producerea mărfurilor importate. Valoarea activităților prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod care se produc în Comunitate se include numai în măsura în care aceste activități intră în sarcina producătorului.

(3)  În cazul în care la stabilirea unei valori calculate sunt folosite alte informații decât cele furnizate de producător sau în numele acestuia, autoritățile vamale îl informează pe declarant, dacă acesta din urmă solicită acest lucru, cu privire la sursa acestor informații, datele folosite și calculele efectuate pe baza acestor date, sub rezerva articolului 15 din cod.

(4)  „Cheltuielile generale”, prevăzute la articolul 30 alineatul (2) litera (d) a doua liniuță din cod, cuprind costurile directe și indirecte de producție și de comercializare a mărfurilor pentru export care nu sunt incluse la articolul 30 alineatul (2) litera (d) prima liniuță din cod.

Articolul 154

În cazul în care containerele menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din cod fac obiectul unor importuri repetate, la cererea declarantului, costul acestora este defalcat corespunzător, în conformitate cu principiile contabile general acceptate.

Articolul 155

În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din cod, costurile de cercetare și schițele preliminare de proiectare nu se includ în valoarea în vamă.

Articolul 156

Articolul 33 litera (c) din cod se aplică mutatis mutandis în cazul în care valoarea în vamă se determină prin aplicarea altei metode decât cea a valorii de tranzacție.

▼M8

Articolul 156a

(1)  Autoritățile vamale pot, la cererea celui interesat, să permită ca:

să fie calculate pe baza unor criterii corespunzătoare și specifice.

În acest caz, valoarea declarată în vamă nu este considerată provizorie în conformitate cu articolul 254 a doua liniuță.

(2)  Autorizația nu poate fi acordată decât dacă:

▼B

CAPITOLUL 2

Dispoziții cu privire la redevențe și drepturi de licență

Articolul 157

(1)  În sensul articolului 32, alineatul (1) litera (c) din cod, redevențele și drepturile de licență reprezintă în special plata pentru utilizarea drepturilor legate de:

(2)  Fără a se aduce atingere articolului 32 alineatul (5) din cod, la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu articolul 29 din cod se adaugă o redevență sau un drept de licență la prețul efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată:

Articolul 158

(1)  În cazul în care mărfurile importate constituie numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în Comunitate, se aplică o ajustare a prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă redevența sau dreptul de licență sunt se referă la aceste mărfuri.

(2)  În cazul în care mărfurile se importă în stare neasamblată sau trebuie ca înainte de revânzare să sufere numai operațiuni minore, precum diluarea sau ambalarea, acest lucru nu împiedică redevența sau dreptul de licență să fie considerate ca referindu-se la mărfurile importate.

(3)  În cazul în care redevențele sau drepturile de licență se referă parțial la mărfurile importate și parțial la alte elemente sau componente adăugate mărfurilor după import sau de prestări sau servicii ulterioare importului, defalcarea corespunzătoare se face numai în baza datelor obiective și cuantificabile, în conformitate cu nota interpretativă menționată în anexa 23, care este aferentă articolului 32 alineatul (2) din cod.

Articolul 159

Redevența sau dreptul de licență care se referă la dreptul de utilizare a unei mărci de fabrică sau de comerț se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai în cazul în care:

Articolul 160

În cazul în care cumpărătorul achită redevențe sau drepturi de licență către un terț, condițiile menționate la articolul 157 alineatul (2) nu se consideră îndeplinite decât dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta îi cere cumpărătorului să efectueze această plată.

Articolul 161

În cazul în care modalitatea de calculare a valorii unei redevențe sau a unui drept de licență se raportează la prețul mărfurilor importate, se poate presupune că plata acestei redevențe sau drept de licență se referă la mărfurile de evaluat, dacă nu se dovedește altfel.

Cu toate acestea, în cazul în care valoarea unei redevențe sau a unui drept de licență se calculează independent de prețul mărfurilor importate, plata redevenței sau dreptului de licență se poate referi la mărfurile de evaluat.

Articolul 162

În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (c) din cod, nu se ia în considerare țara de reședință a beneficiarului plății redevenței sau dreptului de licență.

CAPITOLUL 3

Dispoziții referitoare la locul de introducere pe teritoriul Comunității

Articolul 163

(1)  În sensul articolului 32 alineatul (1) litera (e) și al articolului 33 litera (a) din cod, locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunității reprezintă:

▼C5

(2)  Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității și transportate spre o destinație din altă parte a acelui teritoriu, cu tranzitarea teritoriului Belarusului, al Rusiei, al Elveției, al Bosniei și Herțegovinei, al Republicii Federale Iugoslavia sau al fostei Republici iugoslave a Macedoniei, valoarea în vamă se stabilește în funcție de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunității, cu condiția ca mărfurile să fie transportate direct prin teritoriile țărilor respective pe o rută obișnuită care traversează aceste teritorii până la locul de destinație.

▼B

(3)  Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității și apoi transportate pe cale maritimă spre o destinație aflată în altă parte a acestui teritoriu, valoarea în vamă se stabilește în funcție de primul loc de introducere pe teritoriul vamal al Comunității, dacă mărfurile sunt transportate direct pe o rută obișnuită spre locul de destinație.

▼M45

(4)  Alineatele (2) și (3) din prezentul articol se aplică și în cazul în care mărfurile, din motive strict legate de transportul lor, sunt descărcate, transbordate sau imobilizate temporar pe teritoriul Belarusului, al Rusiei, al Elveției, al Bosniei și Herțegovinei, al Republicii Federale Iugoslavia sau al fostei Republici iugoslave a Macedoniei.

▼B

(5)  Pentru mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității și transportate direct dintr-un departament francez de peste mări către altă parte a teritoriului vamal al Comunității sau viceversa, locul de introducere care se ia în considerare este locul prevăzut la alineatele (1) și (2), situat în acea parte a teritoriului de vamal al Comunității de unde provin mărfurile, dacă acestea au fost descărcate sau transbordate acolo și acest lucru a fost certificat de către autoritățile vamale.

(6)  În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (5), se consideră loc de introducere locul prevăzut la alineatul (1) situat în partea teritoriului vamal al Comunității către care sunt expediate mărfurile.

CAPITOLUL 4

Dispoziții referitoare la cheltuielile de transport

Articolul 164

La aplicarea articolului 32 alineatul (1) litera (e) și a articolului 33 litera (a) din cod:

Articolul 165

(1)  Taxele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în totalitate în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția taxelor poștale suplimentare percepute în țara importatoare.

(2)  Cu toate acestea, pentru determinarea valorii marfurilor care fac obiectul unor expeditii fara caracter comercial, aceste taxe nu presupun efectuarea niciunei ajustari a valorii declarate.

(3)  Alineatele (1) și (2) nu se aplică mărfurilor transportate prin intermediul serviciilor poștale expres cunoscute sub numele de „EMS-Datapost” („EMS-Jetpost” în Danemarca, „EMS-Kurierpostsendungen” în Germania, „CAI-Post” în Italia).

Articolul 166

Cheltuielile de transport aerian care se includ în valoarea în vamă a mărfurilor se stabilesc prin aplicarea regulilor și procentelor indicate în anexa 25.

▼M21 —————

▼B

CAPITOLUL 6

Dispoziții privind cursul de schimb

Articolul 168

În sensul articolelor 169-172, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

Articolul 169

(1)  În cazul în care elementele folosite la determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimate în momentul acestei determinări în altă monedă decât cea a statului membru în care se face evaluarea, cursul de schimb de folosit la determinarea acestei valori, exprimat în moneda statului membru respectiv este cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii și publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare.

(2)  Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se folosește pe durata lunii calendaristice următoare cu excepția cazului în care este înlocuit de un curs stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 171.

(3)  În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri, în conformitate cu alineatul (1) sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, ultimul curs înregistrat și publicat pentru această monedă, în decursul celor 14 zile precedente, se consideră curs înregistrat pentru ziua de miercuri în cauză.

Articolul 170

În cazul în care cursul de schimb nu poate fi stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 169, cursul de schimb care se folosește pentru aplicarea dispozițiilor articolului 35 din cod se desemnează de către statul membru în cauză și reflectă cât mai exact posibil valoarea curentă a monedei respective în tranzacții comerciale, exprimată în moneda acestui stat membru.

Articolul 171

(1)  În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni și publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5 % sau mai mult față de cursul stabilit în conformitate cu articolul 169 pentru a intra în vigoare în luna următoare, el îl înlocuiește pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective, devenind cursul ce se folosește pentru aplicarea articolului 35 din cod.

(2)  În cazul în care în cursul perioadei de aplicare menționate în dispozițiile precedente cursul de schimb înregistrat într-o zi de miercuri și care este publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare diferă cu 5 % sau mai mult față de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, el îl înlocuiește pe acesta din urmă și intră în vigoare în următoarea zi de miercuri, devenind cursul folosit în conformitate cu articolul 35 din cod. Cursul de înlocuire rămâne în vigoare până la sfârșit lunii curente, dacă acest curs nu se înlocuiește ca urmare a aplicării dispozițiilor din prima teză a prezentului alineat.

(3)  În cazul în care într-un stat membru cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în ziua respectivă sau în ziua următoare, pentru aplicarea alineatelor (1) și (2) în acel acest stat membru, cursul înregistrat este cursul cel mai recent înregistrat și publicat anterior zilei de miercuri respective.

Articolul 172

În cazul în care autoritățile vamale ale unui stat membru autorizează un declarant să furnizeze sau să prezinte ulterior anumite date ale declarației de punere în liberă circulație sub forma unei declarații periodice, la cererea declarantului, această autorizație poate prevedea folosirea unui curs unic la conversia în moneda națională a statului membru respectiv a elementelor care servesc la stabilirea valorii în vamă exprimate într-o monedă anume. În acest caz, cursul folosit, dintre cursurile înregistrate în conformitate cu prezentul capitol, este cursul aplicabil în prima zi a perioadei care face obiectul declarației.

CAPITOLUL 7

Proceduri simplificate pentru anumite mărfuri perisabile

▼M27 —————

▼B

CAPITOLUL 8

Declararea elementelor și documentele care trebuie prezentate

Articolul 178

(1)  În cazul în care este necesară stabilirea valorii în vamă în scopul aplicării articolelor 28-36 din cod, o declarație cu elementele referitoare la valoarea în vamă (declarația de valoare) este anexată la declarația vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declarația de valoare se întocmește pe un formular D.V. 1 corespunzător modelului din anexa 28, însoțit, după caz, unul sau mai multe formulare D.V. 1 bis corespunzător modelului din anexa 29.

▼M14

(2)  Declarația de valoare prevăzută în alineatul (1) este dată numai de o persoană stabilită în Comunitate care se află în posesia faptelor relevante.

A doua liniuță a articolului 64 alineatul (2) litera (b) și articolului 64 alineatul (3) ale codului se aplică mutatis mutandis.

▼B

(3)  Autoritățile vamale pot renunța la cerința ca declarația să fie întocmită pe formularul prevăzut la alineatul (1) în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor în cauză nu se poate determina în conformitate cu dispozițiile articolului 29 din cod. În astfel de cazuri, persoana prevăzută la alineatul (2) furnizează autorităților vamale sau dispune furnizarea către autorităților vamale a oricăror alte informații suplimentare care pot fi cerute pentru a stabili valoarea în vamă în conformitate cu alt articol din cod; astfel de informații suplimentare se furnizează sub forma și în condițiile prevăzute de autoritățile vamale.

(4)  Depunerea într-un birou vamal a unei declarații cerute în conformitate cu alineatul (1), fără a aduce atingere posibilei aplicări a dispozițiilor penale, este echivalentă cu angajarea responsabilității persoanei menționate la alineatul (2) în legătură cu:

(5)  Acest articol nu se aplică cu privire la mărfurile a căror valoare în vamă este determinată prin sistemul de proceduri simplificate stabilit în conformitate cu dispozițiile articolelor 173-177.

Articolul 179

(1)  Cu excepția cazului în care acest lucru este indispensabil pentru perceperea corectă a drepturilor de import, autoritățile vamale renunță total sau parțial să ceară declarația prevăzută la articolul 178 alineatul (1):

(2)  Valoarea exprimată în ECU prevăzută la alineatul (1) litera (a) se convertește în conformitate cu articolul 18 din cod. Autoritățile vamale pot rotunji în sus sau în jos suma rezultată în urma efectuării conversiei.

Autoritățile vamale pot menține nemodificată contravaloarea în moneda națională a sumei fixate în ECU dacă, la adaptarea anuală prevăzută la articolul 18 din cod, conversia acestei sume, înaintea rotunjirii menționate anterior, conduce la o modificare cu mai puțin de 5 % a contravalorii exprimate în moneda națională sau la o reducere a acesteia.

(3)  În cazul unui trafic continuu de mărfuri de import furnizate de același vânzător către același cumpărător în aceleași condiții comerciale, autoritățile vamale pot renunța să ceară ca elementele prevăzute la articolul 178 alineatul (1) să fie furnizate în totalitate în susținerea fiecărei declarații vamale, dar trebuie să le solicite date ori câte ori împrejurările se modifică și cel puțin o dată la trei ani.

(4)  Scutirea acordată în conformitate cu prezentul articol poate fi anulată și se poate cere prezentarea unui formular D.V. 1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectată o condiție necesară pentru acordarea unei astfel de scutiri.

Articolul 180

În cazul în care sunt folosite sisteme informatice sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declarații globale, periodice sau recapitulative, autoritățile vamale pot admite variații de la forma de prezentare a elementelor solicitate pentru stabilirea valorii în vamă.

Articolul 181

(1)  Persoana menționată la articolul 178 alineatul (2) prezintă autorităților vamale un exemplar al facturii în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor importate. În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris, acest exemplar se păstrează de către autoritățile vamale.

(2)  În cazul în care valoarea în vamă se declară în scris și când factura pentru mărfurile importate este întocmită în numele unei persoane stabilite în alt stat membru decât acela în care este declarată valoarea în vamă, declarantul prezintă autorităților vamale un al doilea exemplar al acestei facturi. Un exemplar se păstrează de către autoritățile vamale; celălalt, purtând ștampila biroului în cauză, precum și numărul de înregistrare al declarației la biroul vamal menționat, se înapoiază declarantului pentru a fi trimis persoanei în numele căreia s-a întocmit factura.

(3)  Autoritățile vamale pot prevedea ca dispozițiile alineatului (2) să se aplice și pentru cazul în care persoana pe numele căreia s-a întocmit factura este stabilită în statul membru în care se declară valoarea în vamă.

▼M5

Articolul 181a

(1)  Nu este necesar ca autoritățile vamale să determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza metodei valorii de tranzacție, în cazul în care, în conformitate cu procedura descrisă la alineatul (2), au îndoieli întemeiate că valoarea declarată nu reprezintă suma totală, plătită sau plătibilă, menționată la articolul 29 din cod.

(2)  Atunci când autoritățile vamale au suspiciuni, precum cele descrise la alineatul (1), ele pot solicita informații suplimentare în conformitate cu articolul 178 alineatul (4). În cazul în care aceste îndoieli persistă, înainte de a lua o decizie finală, autoritățile vamale trebuie să informeze persoana în cauză, în scris, dacă se solicită acest lucru, cu privire la motivele pe care se întemeiază aceste îndoieli și să îi acorde acesteia un termen rezonabil de răspuns. Decizia finală și motivațiile acesteia sunt comunicate în scris persoanei interesate.

▼B

TITLUL VI

INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL

▼M29

CAPITOLUL 1

Declarație sumară de intrare

▼M29

Secțiunea 1

Domeniu de aplicare

▼M33

Articolul 181b

În înțelesul prezentului capitol și al anexei 30A:

Transportator :

înseamnă persoana care introduce mărfurile sau își asumă responsabilitatea transportului acestora pe teritoriul vamal al Comunității, menționată la articolul 36b alineatul (3) din cod. Cu toate acestea,

▼M29

Articolul 181c

Nu se cere o declarație sumară de intrare pentru următoarele mărfuri:

▼M38

▼M29

▼M38

▼M29

▼M33

▼M29

▼M33

▼M38

▼M33

▼M38

▼M33 —————

▼M29

Articolul 181d

În cazul în care un acord internațional între Comunitate și o țară terță prevede recunoașterea controalelor de securitate executate în țara exportatoare, se aplică condițiile stabilite în acest acord.

▼M29

Secțiunea 2

Depunerea unei declarații sumare de intrare

Articolul 183

(1)  Declarația sumară de intrare este întocmită prin mijloace electronice. Aceasta include datele prevăzute pentru această declarație în anexa 30a și se completează în conformitate cu notele explicative incluse în această anexă.

Declarația sumară de intrare este autentificată de către persoana care o întocmește.

Articolul 199 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.

(2)   ►M33  Autoritățile vamale nu acceptă depunerea unei declarații sumare de intrare întocmite pe suport de hârtie sau o altă procedură care să o înlocuiască, stabilită de comun acord între autoritățile vamale, decât în una dintre următoarele împrejurări: ◄

▼M34

În cazurile menționate la primul paragraf literele (a) și (b), declarația sumară de intrare pe suport de hârtie este întocmită utilizând formularul document de securitate și siguranță conform modelului din anexa 45i. În cazul în care transportul pentru care se întocmește o declarație sumară de intrare se compune din mărfuri constituite din mai mult de un articol, documentul de securitate și siguranță este completat de o listă de articole al cărei model figurează în anexa 45j. Lista de articole este parte integrantă din documentul de securitate și siguranță.

▼M34

În cazurile menționate la primul paragraf literele (a) și (b), autoritățile vamale pot permite înlocuirea sau completarea documentului de securitate și siguranță cu documente comerciale, cu condiția ca documentele transmise autorităților vamale să conțină informațiile cerute în anexa 30a pentru declarațiile sumare de intrare.

▼M29

(3)  Autoritățile vamale stabilesc de comun acord procedura care trebuie urmată în cazurile menționate la alineatul (2) primul paragraf litera (a).

(4)  Folosirea unei declarații sumare de intrare, întocmită pe suport de hârtie, menționată la alineatul (2) primul paragraf litera (b), se supune aprobării autorităților vamale.

Declarația sumară întocmită pe suport de hârtie este semnată de persoana care o întocmește.

(5)  Declarațiile sumare de intrare sunt înregistrate de autoritățile vamale încă de la primirea acestora.

▼M33

(6)  Autoritățile vamale notifică imediat persoanei care a depus declarația sumară de intrare înregistrarea acesteia. Atunci când declarația sumară de intrare este depusă de o persoană menționată la articolul 36b alineatul (4) din cod, autoritățile vamale îi notifică înregistrarea și transportatorului, cu condiția ca acesta să fie conectat la sistemul vamal.

(7)  Atunci când declarația sumară de intrare este depusă de o persoană menționată la articolul 36b alineatul (4) din cod, autoritățile vamale pot presupune, în lipsa unor dovezi contrare, că transportatorul și-a dat consimțământul în cadrul aranjamentelor contractuale și că avea cunoștință de depunerea declarației.

(8)  Autoritățile vamale notifică imediat persoanei care a depus modificări la declarația sumară de intrare înregistrarea acestora. Atunci când modificările la declarația sumară de intrare sunt depuse de o persoană menționată la articolul 36b alineatul (4) din cod, autoritățile vamale îi notifică înregistrarea și transportatorului, cu condiția ca acesta să fi solicitat autorităților vamale astfel de notificări și să fie conectat la sistemul vamal.

(9)  În cazul în care, după trecerea unui termen de 200 de zile de la data depunerii declarației sumare de intrare, sosirea mijlocului de transport nu a fost notificată autorităților vamale conform articolului 184g sau mărfurile nu au fost prezentate în vamă conform articolului 186, se consideră că declarația sumară de intrare nu a fost depusă.

▼M29

Articolul 183a

(1)  Datele furnizate în cadrul unui regim de tranzit pot fi utilizate ca declarație sumară de intrare atunci când sunt întrunite următoarele condiții:

(2)  Cu condiția ca datele privind tranzitul, care conțin elementele necesare, să fie schimbate în termenul aplicabil stabilit la articolul 184a, cerințele articolului 183 sunt considerate ca fiind îndeplinite, chiar în cazul în care mărfurile au fost plasate sub regim de tranzit în afara teritoriului vamal al Comunității.

▼M33

Articolul 183b

În cazul transportului combinat, dacă mijlocul de transport activ care intră pe teritoriul vamal al Comunității servește doar transportului unui alt mijloc de transport care, după intrarea pe teritoriul vamal al Comunității, se va deplasa ca mijloc de transport activ autonom, obligația de a depune declarația sumară de intrare revine operatorului acestui alt mijloc de transport.

Termenul de depunere a declarației sumare de intrare corespunde termenului aplicabil mijlocului de transport activ care intră pe teritoriul vamal al Comunității, astfel cum este prevăzut la articolul 184a.

▼M29

Articolul 183c

În cazul unui transport maritim sau aerian, în cazul în care există un acord de partajare a spațiului navei/aeronavei sau alte dispoziții contractuale, obligația de a depune declarația sumară de intrare revine persoanei care a semnat un contract și care a emis un conosament maritim sau o scrisoare de transport aerian, pentru transportul efectiv al mărfurilor pe nava sau aeronava care face obiectul acordului menționat anterior.

▼M33

Articolul 183d

(1)  Atunci când un mijloc de transport care intră pe teritoriul vamal al Comunității urmează să ajungă mai întâi la un birou vamal dintr-un stat membru care nu a fost declarat în declarația sumară de intrare, operatorul acestui mijloc de transport sau reprezentantul său trebuie să informeze biroul vamal de intrare declarat printr-un mesaj de „cerere de deviere de la rută”. Acest mesaj trebuie să includă datele prevăzute în anexa 30A și se completează în conformitate cu notele explicative din această anexă. Acest alineat nu se aplică în cazurile la care se face referire la articolul 183a.

(2)  Biroul vamal de intrare declarat notifică imediat biroului vamal de intrare real devierea de la rută și rezultatele analizei de risc pentru siguranță și securitate.

▼B

Articolul 184

(1)  Până la data la care mărfurile respective primesc o destinație vamală, persoana prevăzută la ►M29  articolul 183 alineatele (1) și (2) ◄ are obligația de a prezenta din nou, în stare intactă și la orice solicitare a autorităților vamale, mărfurile care au făcut obiectul declarației sumare și care nu au fost descărcate din mijlocul de transport în care se află.

(2)  Fiecare persoană care, după descărcarea mărfurilor, le deține succesiv pentru a le asigura deplasarea sau depozitarea, devine răspunzătoare de executarea obligației de a prezenta din nou mărfurile în stare intactă la solicitarea autorităților vamale.

▼M29

Secțiunea 3

Termene

Articolul 184a

(1)  În cazul transportului maritim, declarația sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare în următoarele termene:

▼M33

▼M29

(2)  În cazul transportului aerian, declarația sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare în următoarele termene:

În sensul prezentului alineat, prin „zbor scurt curier” se înțelege un zbor în cazul căruia durata dintre ultimul aeroport de plecare, situat pe teritoriul unei țări terțe, și sosirea la primul aeroport, situat pe teritoriul Comunității, este mai mică de patru ore. Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lung curier.

(3)  În cazul transportului feroviar și al transportului pe cursul apelor interioare, declarația sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare cu cel puțin două ore înainte de sosirea la biroul vamal de intrare pe teritoriul vamal al Comunității.

(4)  În cazul transportului rutier, declarația sumară de intrare se depune la biroul vamal de intrare cu cel puțin o oră înainte de sosirea la biroul vamal de intrare pe teritoriul vamal al Comunității.

(5)  În cazul în care declarația sumară de intrare este depusă altfel decât printr-un procedeu informatic, termenul stabilit la alineatul (1) literele (c) și (d), la alineatul (2) litera (a) și la alineatele (3) și (4) este de cel puțin patru ore.

(6)  În cazul în care sistemul informatic al autorităților vamale este temporar indisponibil, termenele prevăzute la alineatele (1) – (4) se aplică în continuare.

Articolul 184b

Termenele menționate la articolul 184a alineatele (1) – (4) nu se aplică în următoarele cazuri:

Articolul 184c

În cazul în care se constată că mărfurile prezentate în vamă și pentru care se solicită depunerea unei declarații sumare de intrare nu sunt acoperite de o asemenea declarație, persoana care a introdus mărfurile pe teritoriul vamal al Comunității sau și-a asumat responsabilitatea transportării acestora depune imediat o declarație sumară de intrare.

În cazul în care un operator economic depune declarația sumară de intrare după expirarea termenelor stabilite la articolul 184a, această depunere nu împiedică aplicarea sancțiunilor prevăzute de legislația națională.

Secțiunea 4

Analiza de risc

Articolul 184d

(1)  Biroul vamal de intrare procedează, la primirea informațiilor incluse în declarația sumară de intrare, la o analiză de risc corespunzătoare, în principal în sensul securității și siguranței, înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității. În cazul în care declarația sumară de intrare a fost depusă la un birou vamal, altul decât biroul vamal de intrare și când informațiile necesare au fost transmise în conformitate cu articolul 36a alineatul (2) și cu articolul 36c alineatul (1) paragraful al doilea din cod, autoritățile vamale de la biroul vamal de intrare pot fie să accepte rezultatele analizei de risc, efectuate de alt birou, fie să ia în considerare aceste rezultate atunci când ele își efectuează propria analiză.

(2)  Autoritățile vamale finalizează analiza de risc înaintea de sosirea mărfurilor cu condiția ca termenul aplicabil, prevăzut la articolul 184a, să fie respectat.

Cu toate acestea, pentru mărfurile transportate prin folosirea tipului de transport menționat la articolul 184a alineatul (1) litera (a), autoritățile finalizează analiza de risc în 24 de ore de la primirea declarației sumare de intrare. ►M33  În cazul în care analiza de risc dă autorităților vamale motive rezonabile să considere că introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității ar constitui o amenințare la adresa siguranței și securității comunitare suficient de gravă încât să necesite o intervenție imediată, aceste autorități informează persoana care a depus declarația sumară de intrare și, în cazul în care acesta este diferit, transportatorul, cu condiția ca acesta din urmă să fie conectat la sistemul vamal, că aceste mărfuri nu trebuie să fie încărcate. ◄ Această notificare intervine în 24 de ore de la primirea declarației sumare de intrare.

▼M33

(3)  În cazul în care mărfuri neacoperite de o declarație sumară de intrare, în conformitate cu ►M38  articolul 181c literele (c)-(i), (l)-(o) ◄ , sunt introduse pe teritoriul vamal al Comunității, analiza de risc se efectuează în momentul prezentării acestora, pe baza declarației sumare de depozitare temporară sau a declarației vamale care le acoperă, atunci când acestea sunt disponibile.

▼M29

(4)  Mărfurile prezentate în vamă pot face obiectul acordării liberului de vamă în vederea atribuirii unei destinații vamale de îndată ce analiza de risc a fost efectuată, iar rezultatele permit această acordare a liberului de vamă.

Articolul 184e

În cazul în care unei nave sau aeronave i se cere să facă escală în mai multe porturi sau aeroporturi pe teritoriul vamal al Comunității și cu condiția ca aceasta să nu efectueze o escală într-un port sau aeroport situat în afara teritoriului vamal al Comunității, o declarație sumară de intrare este depusă în primul port sau aeroport comunitar pentru toate mărfurile transportate. Autoritățile vamale din primul port sau aeroport de intrare procedează la analiza de risc pentru a garanta securitatea și siguranța tuturor mărfurilor transportate. O analiză de risc suplimentară poate fi efectuată pentru aceste mărfuri în portul sau aeroportul de descărcare.

▼M33

În cazul în care se identifică un risc, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare decide să ia măsuri de interzicere în cazul unor transporturi considerate ca reprezentând o amenințare de o asemenea gravitate, încât este necesară o intervenție imediată și, în orice caz, transmite rezultatele analizei de risc porturilor sau aeroporturilor următoare.

În porturile sau aeroporturile următoare, situate pe teritoriul vamal al Comunității, se aplică articolul 186 pentru mărfurile prezentate la birourile vamale din porturile sau aeroporturile respective.

▼M33 —————

▼M33

Secțiunea 5

Notificarea sosirii

Articolul 184g

Operatorul mijlocului activ de transport care intră pe teritoriul Comunității sau reprezentantul acestuia notifică autorităților vamale de la primul birou vamal de intrare sosirea mijlocului de transport. Această notificare de sosire trebuie să conțină datele necesare pentru identificarea declarațiilor sumare de intrare depuse, aferente tuturor mărfurilor transportate cu respectivul mijloc de transport. În măsura posibilului, se utilizează metodele disponibile pentru notificarea sosirii.

▼M29

CAPITOLUL 2

Depozitare temporară

▼B

Articolul 185

(1)  În cazul în care locurile prevăzute la articolul 51 alineatul (1) din cod au primit autorizație permanentă pentru plasarea de mărfuri în depozitare temporară, ele se denumesc „magazii pentru depozitare temporară”.

(2)  Pentru asigurarea aplicării reglementărilor vamale, autoritățile vamale, în cazul în care nu administrează ele însele magaziile pentru depozitare temporară, pot cere ca:

▼M33

Articolul 186

(1)  Mărfurile necomunitare prezentate în vamă trebuie să facă obiectul unei declarații sumare de depozitare temporară, conform indicațiilor autorităților vamale.

Declarația sumară de depozitare temporară se depune de către persoana care prezintă mărfurile sau în numele acesteia, cel mai târziu în momentul prezentării. Atunci când declarația sumară de depozitare temporară este depusă de o altă persoană decât administratorul magaziei pentru depozitare temporară, autoritățile vamale îl informează pe operator cu privire la declarație, cu condiția ca această persoană să fie indicată în declarația sumară de depozitare temporară și conectată la sistemul vamal.

(2)  Declarația sumară de depozitare temporară poate lua una dintre formele următoare, conform indicațiilor autorităților vamale:

(3)  Trimiterile la o declarație sumară de intrare nu sunt necesare atunci când mărfurile au fost deja plasate în depozit temporar sau când li s-a atribuit deja o destinație vamală și nu au părăsit teritoriul vamal al Comunității.

(4)  Pot fi utilizate sisteme de inventar comerciale, sisteme de inventar ale porturilor sau sisteme de inventar de transport, cu condiția ca acestea să fie aprobate de autoritățile vamale.

(5)  Declarația sumară de depozitare temporară poate include notificarea de sosire menționată la articolul 184g sau poate fi depusă împreună cu aceasta.

(6)  În sensul articolului 49 din cod, se consideră că declarația sumară de depozitare temporară a fost depusă la data prezentării mărfurilor.

(7)  Declarația sumară de depozitare temporară se păstrează de către autoritățile vamale pentru a verifica dacă mărfurilor la care se referă le-a fost atribuită o destinație vamală.

(8)  Nu sunt necesare declarații sumare de depozitare temporară atunci când, cel târziu la momentul prezentării în vamă:

(9)  Atunci când o declarație vamală a fost depusă la biroul vamal de intrare ca declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 36c din cod, autoritățile vamale acceptă declarația din momentul prezentării mărfurilor și acestea sunt plasate direct sub regimul declarat, cu respectarea condițiilor aplicabile regimului respectiv.

(10)  În sensul alineatelor (1)-(9), în cazul în care mărfuri necomunitare care circulă de la biroul vamal de plecare sub un regim de tranzit sunt prezentate în vamă într-un birou de destinație situat pe teritoriul vamal al Comunității, se consideră că declarația de tranzit destinată autorităților vamale de la biroul de destinație este declarația sumară de depozitare temporară.

▼B

Articolul 187

Fără a aduce atingere articolului 56 din cod sau a dispozițiilor aplicabile vânzării în vamă, persoana care a întocmit declarația sumară sau, în cazul în care încă nu a fost depusă o astfel de declarație, persoanele prevăzute la ►M29  articolul 36b alineatul (3) ◄ din cod răspund de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din cod și suportă cheltuielile ocazionate de aceste măsuri.

▼M29

Articolul 187a

(1)  Autoritățile vamale pot acorda autorizația de examinare a mărfurilor, în conformitate cu articolul 42 din cod, persoanei care, în conformitate cu legislația vamală, este autorizată să dea o destinație vamală mărfurilor, în cazul în care această persoană solicită acest lucru verbal. Cu toate acestea, respectivele autorități pot să decidă, ținând seama de împrejurări, că este necesară o cerere scrisă.

(2)  Autoritățile vamale nu pot autoriza prelevarea de probe decât la cererea scrisă a persoanei menționate la alineatul (1).

(3)  Această cerere scrisă poate fi făcută pe suport de hârtie sau prin mijloace electronice. Cererea este semnată sau autentificată de persoana interesată și depusă la autoritățile vamale competente. Aceasta include următoarele date:

(4)  Autoritățile vamale comunică decizia persoanei interesate. În cazul în care cererea vizează prelevarea de probe, această decizie precizează cantitatea de mărfuri care trebuie prelevată.

(5)  Examinarea mărfurilor și prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităților vamale care precizează procedurile care trebuie urmate.

Toate riscurile și costurile legate de examinare, de prelevarea de probe și de analiza mărfurilor, revin persoanei interesate.

(6)  Probele prelevate fac obiectul unor formalități care au drept scop să le dea o destinație vamală. În cazul în care examinarea probelor duce la distrugerea sau la pierderea lor iremediabilă, nu se consideră că a rezultat vreo datorie vamală.

Deșeurile și resturile care rezultă, dacă este cazul, din examinare primesc și ele una din destinațiile vamale prevăzute pentru mărfurile necomunitare.

▼M29

CAPITOLUL 3

Dispoziții speciale aplicabile mărfurilor transportate pe cale maritimă sau aeriană

▼B

Secțiunea 1

Dispoziții generale

▼M33

Articolul 189

Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității pe cale maritimă sau pe calea aerului care rămân la bordul aceluiași mijloc de transport în vederea transportării, fără a fi transbordate, se prezintă în vamă, în conformitate cu articolul 40 din cod, numai în portul sau aeroportul comunitar unde sunt descărcate sau transbordate.

▼M38

Cu toate acestea, mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității, care sunt descărcate și reîncărcate pe același mijloc de transport pe parcursul transportului, pentru a permite descărcarea sau încărcarea altor mărfuri, nu trebuie prezentate în vamă.

▼B

Secțiunea 2

Dispoziții speciale aplicabile bagajelor de mână și bagajelor de cală ale călătorilor

Articolul 190

În sensul prezentei secțiuni, termenii și expresiile de mai jos au următoarele înțelesuri:

Articolul 191

În sensul prezentei secțiuni, în cazul călătoriei pe calea aerului, bagaj ele sunt considerate ca fiind:

Articolul 192

Controalele și formalitățile aplicabile:

Articolul 193

Controalele și formalitățile aplicabile bagajelor persoanelor aflate la bordul:

Articolul 194

(1)  În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport comunitar la bordul unui aeronave care sosește de pe un aeroport necomunitar și se transferă, pe respectivul aeroport comunitar, la bordul unei alte aeronave care efectuează un zbor intracomunitar:

(2)  În cazul în care bagajele încărcate, pe un aeroport comunitar, la bordul unei aeronave care efectuează un zbor intracomunitar pentru a fi apoi transferate, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave a cărei destinație este un aeroport necomunitar:

(3)  Toate controalele și formalitățile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave de linie sau charter de pe un aeroport necomunitar și care sunt transferate, pe acest aeroport comunitar, la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar se efectuează pe aeroportul de sosire a aeronavei de linie sau charter.

(4)  Toate controalele și formalitățile aplicabile bagajelor încărcate pe un aeroport comunitar la bordul unei aeronave turistice sau de afaceri care efectuează un zbor intracomunitar pentru transferarea, pe un alt aeroport comunitar, la bordul unei aeronave de linie sau charter având ca destinație un aeroport necomunitar se efectuează pe aeroportul de plecare a aeronavei de linie sau charter.

(5)  Statele membre pot efectua controale pe aeroportul comunitar internațional pe care are loc transferul bagajelor de cală care:

Articolul 195

Statele membre iau toate măsurile necesare astfel încât:

Articolul 196

Bagajele de cală înregistrate pe un aeroport comunitar se identifică printr-o etichetă aplicată pe aeroportul respectiv. În anexa 30 se prezintă modelul de etichetă, precum și caracteristicile tehnice ale acesteia.

Articolul 197

Statele membre înaintează Comisiei lista aeroporturilor care corespund definiției de „aeroport comunitar internațional”, prevăzută la articolul 190 litera (b). Comisia publică această listă în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C.

TITLUL VII

DECLARAȚII VAMALE – PROCEDURA NORMALĂ

CAPITOLUL 1

Declarații vamale în scris

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 198

(1)  În cazul în care o declarație vamală se referă la două sau mai multe articole, se consideră că datele referitoare la fiecare articol reprezintă o declarație separată.

(2)  Părțile componente ale echipamentelor industriale care se clasifică la un singur cod din Nomenclatura Combinată se consideră ca reprezentând un singur articol de marfă.

Articolul 199

▼M32

(1)  Fără a se aduce atingere eventualei aplicări a dispozițiilor penale, depunerea la biroul vamal a unei declarații semnate de către declarant sau de către reprezentantul acestuia sau a unei declarații de tranzit depuse prin intermediul tehnicilor electronice de prelucrare a datelor angajează răspunderea declarantului sau a reprezentantului acestuia în conformitate cu dispozițiile în vigoare cu privire la:

(2)  În cazul în care declarantul utilizează sisteme informatice pentru întocmirea declarațiilor vamale, inclusiv în cazul declarațiilor de tranzit întocmite în conformitate cu articolul 353 alineatul (2) litera (b), autoritățile vamale pot prevedea ca semnătura olografă să poată fi înlocuită cu o altă tehnică de identificare bazată, eventual, pe utilizarea de coduri. Această facilitate se acordă numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile tehnice și administrative stabilite de autoritățile vamale.

Autoritățile vamale pot prevedea, de asemenea, ca declarațiile întocmite cu ajutorul sistemelor informatizate vamale, inclusiv declarațiile de tranzit întocmite în conformitate cu articolul 353 alineatul (2) litera (b), să poată fi autentificate direct prin aceste sisteme, în locul aplicării manuale sau mecanice a ștampilei biroului vamal și a semnăturii funcționarului competent.

▼M1

(3)  Autoritățile vamale pot permite, în condițiile și în conformitate cu modalitățile pe care le stabilesc, ca anumite date ale declarației scrise menționate în anexa 37 să fie înlocuite prin transmisia acestor date către biroul vamal desemnat în acest scop pe cale electronică, sub formă codată, după caz.

▼B

Articolul 200

Documentele prezentate în sprijinul declarației se păstrează de către autoritățile vamale cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare sau dacă pot fi utilizate de către persoana interesată pentru alte operațiuni. În acest din urmă caz, autoritățile vamale adoptă toate dispozițiile necesare pentru a se asigura că documentele respective nu se pot folosi ulterior decât pentru cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care ele rămân valabile.

▼M29

Articolul 201

(1)  Declarația vamală se depune la unul din următoarele birouri vamale:

Declarația vamală poate fi depusă imediat ce mărfurile sunt prezentate sau puse la dispoziția autorităților vamale în vederea controlului.

(2)  Autoritățile vamale pot autoriza depunerea declarației vamale înainte ca declarantul să fie în măsură să prezinte mărfurile sau să le pună la dispoziție în vederea controlului acestora, la biroul vamal unde se depune declarația vamală sau la un alt birou vamal sau loc desemnat de aceste autorități.

Autoritățile vamale pot stabili un termen, care este determinat în funcție de împrejurări, în care mărfurile trebuie prezentate sau puse la dispoziție. În cazul în care mărfurile nu sunt prezentate sau puse la dispoziție în acest termen, se consideră că declarația vamală nu a fost depusă.

Declarația vamală nu poate fi acceptată decât după ce mărfurile respective au fost prezentate autorităților vamale sau au fost puse la dispoziție în vederea controlului acestora, la cererea autorităților vamale.

▼M32

(3)  Autoritățile vamale pot permite depunerea declarației vamale la un alt birou vamal decât cel la care mărfurile sunt prezentate sau vor fi prezentate sau puse la dispoziție pentru control, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

▼B

Articolul 202

(1)  Declarația se depune la biroul vamal competent în zilele și în orele de program.

Cu toate acestea, la solicitarea declarantului și cu suportarea de către acesta a cheltuielilor aferente, autoritățile vamale pot autoriza depunerea declarației în afara zilelor și orelor de program.

(2)  Declarația prezentată funcționarilor unui birou vamal situat în alt loc anume desemnat în acest scop prin acordul încheiat între autoritățile vamale și persoana interesată se consideră ca fiind prezentată la biroul vamal respectiv.

▼M32

(3)  Depunerea declarației de tranzit comunitar și prezentarea mărfurilor se fac la biroul de plecare în zilele și între orele stabilite de autoritățile vamale.

Biroul de plecare poate, la cererea și pe cheltuiala principalului obligat, să autorizeze prezentarea mărfurilor în alt loc.

▼M32

Articolul 203

(1)  Data acceptării declarației se înscrie pe declarație.

(2)  Declarația de tranzit comunitar este acceptată și înregistrată de către biroul de plecare în zilele și între orele stabilite de autoritățile vamale.

▼B

Articolul 204

Autoritățile vamale pot permite sau pot solicita efectuarea rectificărilor prevăzute la articolul 65 din cod prin depunerea unei noi declarații care să înlocuiască declarația originală. În acest caz, data primirii declarației originale se consideră ca dată relevantă pentru stabilirea drepturilor datorate și pentru aplicarea celorlalte dispoziții ce reglementează regimul vamal în cauză.

Secțiunea 2

Formularele care trebuie utilizate

Articolul 205

(1)  Modelul oficial de declarație vamală a mărfurilor întocmită în scris în cadrul procedurii normale, în scopul plasării mărfurilor sub un anumit regim vamal sau al reexportării acestora în conformitate cu articolul 182 alineatul (3) din cod este Documentul Administrativ Unic.

(2)  În cazul în care dispozițiile privind regimul vamal respectiv permit acest lucru, pot fi folosite în acest scop și alte formulare.

(3)  Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu exclud:

▼M32

▼B

▼M1 —————

▼B

(5)  În cazul în care legislația comunitară se referă la o declarație de export, reexport sau import, sau la o declarație în urma căreia se plasează mărfurile sub un alt regim vamal, statele membre nu pot cere alte documente administrative cu excepția celor care:

Articolul 206

Dacă este necesar, formularul Documentului Administrativ Unic se folosește și în perioada de tranziție prevăzută de actul de aderare a Spaniei și Portugaliei, în legătură cu schimburile comerciale dintre Comunitate, astfel cum era constituită la 31 decembrie 1985, și Spania sau Portugalia, precum și între aceste două state membre pentru mărfuri pentru care nu beneficiază încă de eliminarea totală a drepturilor vamale și a taxelor cu efect echivalent sau care se supun altor măsuri stabilite prin actul de aderare.

În conformitate cu primul paragraf, exemplarul 2 sau, după caz, exemplarul 7 al formularelor utilizate în schimburile comerciale cu Spania și Portugalia sau între aceste state membre se distruge.

Documentul Administrativ Unic se folosește și în schimburile comerciale efectuate cu mărfuri comunitare între părți ale teritoriului vamal al Comunității pentru care se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE a Consiliului ( 10 ) și părți ale acestui teritoriu cărora nu li se aplică aceste dispoziții sau în schimburile comerciale efectuate între părți ale acestui teritoriu în care nu se aplică aceste dispoziții.

Articolul 207

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 205 alineatul (3), administrațiile vamale ale statelor membre pot renunța, în general, în scopul îndeplinirii formalităților pentru export sau import, la prezentarea anumitor exemplare ale Documentului Administrativ Unic destinate autoritățile din statul membru respectiv, cu condiția ca informațiile în cauză să fie disponibile pe alte suporturi.

Articolul 208

(1)  Documentul Administrativ Unic se prezintă sub forma unor subseturi conținând numărul de exemplare necesare pentru îndeplinirea formalităților referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile.

▼M32

(2)  În cazul în care regimul de tranzit comunitar sau regimul de tranzit comun este precedat sau urmat de un alt regim vamal, se poate prezenta un subset care să conțină numărul necesar de exemplare pentru îndeplinirea formalităților aferente regimului de tranzit, în cazul în care se aplică articolul 353 alineatul (2), precum și regimului vamal precedent sau ulterior.

▼B

(3)  Subseturile prevăzute la alineatele (2) și (3) se iau:

(4)  Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 205 alineatul (3), articolelor 222-224 sau articolelor 254-289, formularele de declarație se pot completa, după caz, cu unul sau mai multe formulare suplimentare, prezentate în subseturi conținând exemplarele de declarație prevăzute pentru îndeplinirea formalităților referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile, la care se pot anexa, după caz, exemplarele prevăzute pentru îndeplinirea formalităților referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare.

Aceste subseturi se iau:

Formularele suplimentare constituie parte integrantă a Documentului Administrativ Unic la care se referă.

(5)  Prin derogare de la alineatul (4), autoritățile vamale pot stabili să nu se folosească formulare suplimentare în cazul în care se utilizează un sistem informatic de prelucrare a declarațiilor pentru tipărirea lor.

Articolul 209

(1)  În cazul aplicării dispozițiilor articolului 208 alineatul (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul pentru care face cerere în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceștia.

(2)  În sensul alineatului (1), în cazul în care folosește un Document Administrativ Unic eliberat pe durata regimului vamal anterior, declarantului i se cere ca înainte de a prezenta declarația să verifice, pentru cazurile care îl privesc, exactitatea datelor existente și aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauză și pentru regimul solicitat și să efectueze completărilor necesare.

În cazurile prevăzute la primul alineat, declarantul informează imediat biroul vamal la care se depune declarația în legătură cu orice diferență constatată între mărfurile respective și datele existente. În acest caz, declarantul întocmește declarația pe exemplare noi ale formularului de document unic.

Articolul 210

În cazul în care se folosește Documentul Administrativ Unic pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autoritățile vamale verifică concordanța datelor înscrise în declarațiile referitoare la diferitele regimuri în cauză.

Articolul 211

Declarația trebuie întocmită într-una dintre limbile oficiale ale Comunității, care este acceptată de autoritățile vamale ale statului membru în care se îndeplinesc formalitățile.

Dacă este necesar, autoritățile vamale ale statului membru de destinație pot cere declarantului sau reprezentantului său din acest stat membru traducerea declarației în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestuia din urmă. Traducerea înlocuiește datele corespunzătoare din declarația în cauză.

Prin derogare de la alineatul precedent, declarația se întocmește în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru de destinație în toate cazurile în care declarația din acest din urmă stat membru se întocmește pe alte exemplare decât cele prezentate inițial biroului vamal al statul membru de plecare.

Articolul 212

(1)  Documentul Administrativ Unic trebuie completat în conformitate cu nota explicativă de la anexa 37 și, după caz, ținând seama de instrucțiunile suplimentare prevăzute în alte reglementări comunitare.

▼M29

În cazul în care o declarație vamală este utilizată ca declarație sumară de intrare, în conformitate cu articolul 36c alineatul (1) din cod, această declarație include, pe lângă datele cerute pentru procedura specifică din anexa 37, datele cerute pentru o declarație sumară de intrare, care figurează în anexa 30a.

▼B

(2)  Autoritățile vamale asigură accesul neîngrădit al utilizatorilor la exemplare ale notei explicative prevăzute la alineatul (1).

(3)  Administrațiile vamale ale fiecărui stat membru pot completa această notă explicativă, dacă este necesar.

▼M24

(4)  Statele membre comunică Comisiei lista datelor pe care le solicită pentru fiecare din procedurile prevăzute în anexa 37. Comisia publică lista cu aceste date.

▼B

Articolul 213

Codurile care se folosesc la completarea formularelor prevăzute la articolul 205 alineatul (1) se găsesc în anexa 38.

▼M24

Statele membre comunică Comisiei lista codurilor naționale utilizate pentru rubricile 37 a doua subdiviziune, 44 și 47 prima subdiviziune. Comisia publică lista acestor coduri.

▼B

Articolul 214

În cazurile în care reglementările impun existența unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la articolul 205 alineatul (1), declarantul poate folosi în acest sens exemplare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.

Aceste exemplare suplimentare sau fotocopii se semnează de către declarant, se prezintă autorităților vamale și se vizează de către acestea din urmă în aceleași condiții ca și documentul administrativ unic. Ele sunt acceptate de către autoritățile vamale ca și cum ar fi documente oficiale, dacă autoritățile vamale stabilesc că acestea îndeplinesc condițiile de calitate și lizibilitate.

Articolul 215

(1)  Formularul menționat la articolul 205 alineatul (1) se tipărește pe hârtie finisată pentru scriere, autocopiantă și care cântărește cel puțin 40 g/m2. Hârtia trebuie să fie suficient de opacă pentru ca informațiile de pe o parte să nu afecteze lizibilitatea informațiilor de pe cealaltă parte și rezistența ei trebuie să fie astfel încât să nu se rupă sau să se șifoneze cu ușurință în cursul folosirii normale.

▼M32

Hârtia este de culoare albă pentru toate exemplarele. Cu toate acestea, în cazul exemplarelor utilizate pentru tranzitul comunitar în conformitate cu articolul 353 alineatul (2), casetele 1 (prima și cea de-a treia subdiviziune), 2, 3, 4, 5, 6, 8, 15, 17, 18, 19, 21, 25, 27, 31, 32, 33 (prima subdiviziune din partea stângă), 35, 38, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 55 și 56 au fond verde.

Formularele se tipăresc în verde.

▼B

(2)  Dimensiunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de țol pe orizontală și o șesime de țol pe verticală. Subdiviziunile casetelor au la bază o unitate de măsură de o zecime de țol pe orizontală.

(3)  Marcajul colorat al diferitelor exemplare de formular se realizează în modul următor:

Lățimea acestor benzi este de aproximativ 3 mm. Banda întreruptă cuprinde o serie de pătrate cu latura de 3 mm fiecare, cu spații de 3 mm între ele.

(4)  În anexa 35 sunt prezentate exemplarele pe care datele cuprinse în formularele indicate în anexele 31 și 33 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.

În anexa 36 sunt prezentate exemplarele pe care datele conținute în formularele indicate în anexele 32 și 34 trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere.

(5)  Formatul formularelor este de 210 × 297 mm, cu o toleranță maximă în lungime de 5 mm în minus și de 8 mm în plus.

(6)  Administrațiile vamale ale statelor membre pot solicita ca formularele să specifice numele și adresa imprimeriei sau să prezinte un semn care să permită identificarea acesteia. De asemenea, ele pot condiționa tipărirea formularelor de obținerea în prealabil a unei aprobări tehnice.

Secțiunea 3

Datele de identificare solicitate în funcție de regimul vamal prevăzut

▼M24

Articolul 216

Lista căsuțelor care pot fi completate în cazul unei declarații de plasare sub un regim vamal determinat în cazul utilizării documentului administrativ unic este inclusă în anexa 37.

▼M29

În cazul în care o declarație vamală este cerută pentru mărfuri care urmează a părăsi teritoriul vamal al Comunității, în conformitate cu articolul 182b din cod, această declarație include, pe lângă datele cerute pentru procedura specifică din anexa 37, datele cerute pentru o declarație sumară de ieșire care figurează în anexa 30a.

▼B

Articolul 217

Datele de identificare necesare în cazul utilizării unuia dintre formularele prevăzute la articolul 205 alineatul (2) sunt prevăzute în formularul în cauză și sunt completate, după caz, de dispoziții privind regimul vamal în cauză.

Secțiunea 4

Documente ce însoțesc declarația vamală

Articolul 218

(1)  Declarația vamală pentru punerea în liberă circulație este însoțită de următoarele documente:

(2)  La prezentarea declarației, autoritățile vamale pot cere documentele de transport sau, după caz, documentele aferente regimului vamal anterior.

În cazul în care în vamă se prezintă o singură marfă în mai multe ambalaje, ele pot cere să se prezinte lista coletelor sau un document echivalent indicând conținutul fiecărui ambalaj.

▼M7

(3)  Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile sunt eligibile pentru drepturile forfetare menționate în secțiunea II (D) a dispozițiilor preliminare din Nomenclatura Combinată sau sunt eligibile pentru exonerarea de drepturi de import, nu este necesar să se solicite documentele menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), cu excepția cazului în care autoritățile vamale consideră că acest lucru este necesar în sensul aplicării dispozițiilor care reglementează punerea în liberă circulație a mărfurilor în cauză.

▼B

Articolul 219

▼M32

(1)  Mărfurile care fac obiectul declarației de tranzit sunt prezentate împreună cu documentul de transport.

Autoritățile vamale ale biroului de plecare pot renunța la prezentarea acestui document la data îndeplinirii formalităților vamale, cu condiția ca acesta să fie păstrat la dispoziția lor.

Cu toate acestea, documentul de transport trebuie prezentat la cererea autorităților vamale sau a oricărei alte autorități competente, în timpul transportului.

▼B

(2)  Fără a se aduce atingere nici unei măsuri de simplificare aplicabile, documentul vamal de export/expediție sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunității sau orice document cu putere juridică echivalentă se prezintă biroului de plecare împreună cu declarația de tranzit aferentă.

(3)  Autoritățile vamale pot solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului aferent regimului vamal anterior.

▼M10

Articolul 220

(1)  Fără să se aducă atingere dispozițiilor speciale, documentele care însoțesc declarația de plasare sub un regim vamal cu incidență economică sunt următoarele:

(2)  Articolul 218 alineatul (2) se aplică declarațiilor de intrare sub orice regim vamal cu impact economic.

(3)  Autoritățile vamale pot permite păstrarea autorizației unui regim sau a copiei cererii de autorizare la dispoziția lor în loc de a însoți declarația.

▼B

Articolul 221

(1)  Declarația de export sau reexport este însoțită de orice document necesar în vederea unei corecte aplicări a drepturilor de export și a dispozițiilor care reglementează exportul mărfurilor în cauză.

(2)  Pentru declarațiile de export sau reexport se aplică articolul 218 alineatul (2).

▼M1

CAPITOLUL 2

Declarații vamale prin procedee informatice

Articolul 222

(1)  În cazul în care declarația vamală se întocmește prin procedee informatice, datele declarației scrise menționate în anexa 37 se înlocuiesc prin transmiterea către biroul vamal desemnat în acest scop, în vederea prelucrării lor pe calculator, de date în formă codificată sau date întocmite în orice altă formă prevăzută de autoritățile vamale și care să corespundă informațiilor cerute pentru declarațiile scrise.

(2)  În cazul în care se face o declarație vamală prin SED, declarația se consideră a fi depusă atunci când este primit mesajul SED de către autoritățile vamale.

Acceptarea unei declarații vamale făcută prin SED se comunică declarantului prin intermediul unui mesaj de răspuns care conține cel puțin datele de identificare ale mesajului primit sau numărul de înregistrare al declarației vamale și data acceptării.

(3)  În cazul în care declarația vamală se face prin SED, autoritățile vamale stabilesc dispozițiile de punere în aplicare a dispozițiilor stabilite în articolul 247.

(4)  În cazul în care declarația vamală se face prin SED, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri se comunică declarantului indicându-se cel puțin datele de identificare ale declarației și data acordării.

(5)  În cazul în care datele declarației vamale se introduc în sistemele informatice vamale, se aplică alineatele (2), (3) și (4) mutatis mutandis.

Articolul 223

În cazul în care, în vederea îndeplinirii altor formalități, este necesară întocmirea unui exemplar pe suport hârtie al declarației vamale, acesta se întocmește și se autentifică, la cererea declarantului, fie de către biroul vamal respectiv, fie în conformitate cu articolul 199 alineatul (2) al doilea paragraf.

Articolul 224

Autoritățile vamale pot autoriza, în condițiile și în conformitate cu modalitățile pe care le stabilesc, ca documentele necesare pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal să fie întocmite și transmise pe cale electronică.

▼B

CAPITOLUL 3

Declarații vamale verbale sau prin orice altă acțiune

Secțiunea 1

Declarația verbală

Articolul 225

Pot face obiectul unei declarații vamale verbale pentru punerea în liberă circulație:

Articolul 226

Pot fi făcute declarații vamale verbale pentru:

Articolul 227

(1)  Autoritățile vamale pot prevedea ca articolele 225 și 226 să nu se aplice în cazul în care persoana care face vămuirea mărfurilor acționează pe seama altei persoane în calitate de agent vamal.

(2)  În cazul în care au îndoieli referitor la exactitatea sau integralitatea datelor declarate, autoritățile vamale pot solicita o declarație scrisă.

Articolul 228

În cazul în care mărfurile declarate verbal la vamă în conformitate cu dispozițiile articolelor 225 și 226 se supun drepturilor de import sau export, autoritățile vamale eliberează persoanei interesate o chitanță după achitarea drepturilor datorate.

▼M10

Recipisa trebuie să conțină cel puțin informațiile următoare:

Statele membre trebuie să informeze Comisia despre introducerea oricăror recipise standard în conformitate cu acest articol. Comisia transmite orice astfel de informații statelor membre.

▼B

Articolul 229

(1)  Pot fi făcute declarații vamale verbale de admitere temporară, conform condițiilor stabilite la ►M20  articolul 497 alineatul (3) paragraful al doilea ◄ , pentru următoarele mărfuri:

(2)  Mărfurile menționate la alineatul (1) pot constitui obiectul unei declarații verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.

Secțiunea 2

Declarații vamale făcute prin orice altă acțiune

Articolul 230

În cazul în care nu fac obiectul unei declarații vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea punerii în liberă circulație, prin acțiunea menționată la articolul 233, următoarele:

▼M48

▼B

Articolul 231

În cazul în care nu fac obiectul unei declarații vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea exportului prin acțiunea prevăzută la articolul 233 litera (b), următoarele:

▼M48

▼B

Articolul 232

▼M20

(1)  Următoarele articole, atunci când nu sunt declarate la vamă în scris sau verbal, se consideră că au fost declarate pentru admitere temporară prin documentul menționat în articolul 233, în conformitate cu articolul 579:

▼M48

▼B

(2)  În cazul în care nu fac obiectul unei declarații scrise sau verbale, mărfurile menționate la alineatul (1) se consideră ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acțiunea menționată la articolul 233.

Articolul 233

►M6  (1) ◄   În sensul articolelor 230-232, acțiunea considerată a fi o declarație vamală poate avea următoarele forme:

▼M6

(2)  În cazul în care mărfurile menționate la articolul 230 litera (a), articolul 231 litera (a), articolul 232 alineatul (1) litera (a) și articolul 232 alineatul (2), conținute în bagajele călătorului, sunt transportate pe calea ferată neînsoțite de călător și sunt declarate la vamă fără ca acesta să fie prezent, poate fi utilizat documentul menționat în anexa 38a în condițiile și cu restricțiile menționate în aceasta.

▼B

Articolul 234

(1)  În cazul în care se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile au fost prezentate în vamă în sensul articolului 63 din cod, că s-a acceptat declarația și că s-a acordat liberul de vamă la data la care se desfășoară acțiunea menționată la articolul 233.

(2)  În cazul în care un control dovedește că s-a desfășurat acțiunea menționată la articolul 233, dar mărfurile introduse sau scoase de pe teritoriul Comunității nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 230-232, se consideră că mărfurile respective au fost introduse sau exportate ilegal.

Secțiunea 3

Dispoziții comune secțiunilor 1 și 2

Articolul 235

Dispozițiile articolelor 225-232 nu se aplică în cazul mărfurilor pentru care se impun sau se solicită restituiri sau alte sume ori rambursarea drepturilor sau care fac obiectul unor interdicții sau restricții ori oricărei alte formalități speciale.

Articolul 236

În scopul aplicării dispozițiilor secțiunilor 1 și 2, „călător” reprezintă:

Secțiunea 4

Trafic poștal

Articolul 237

(1)  În cadrul traficului poștal se consideră ca declarate în vamă:

(2)  Este considerat declarant și, după caz, debitor în cazurile menționate la alineatul (1) litera A destinatarul și în cazurile prevăzute la alineatul (1) B expeditorul. Autoritățile vamale pot prevedea ca administrația poștală să se considere declarant și, atunci când este cazul, debitor.

(3)  În scopul aplicării alineatului (1), mărfurile care nu se supun drepturilor se consideră ca prezentate la vamă în sensul articolului 63 din cod, declarația vamală se consideră ca acceptată și eliberarea acordată;

(4)  În cazul în care o trimitere expediată prin scrisoare sau colet poștal care nu este exceptată de la obligația prezentării la vamă în conformitate cu dispozițiile articolului 38 alineatul (4) din cod se prezintă fără o declarație ►M18  CN22 ◄ și/sau ►M18  CN23 ◄ sau în cazul în care o astfel de declarație este incompletă autoritățile vamale stabilesc forma în care trebuie întocmită sau completată declarația vamală.

Articolul 238

Articolul 237 nu se aplică:

TITLUL VIII

VERIFICAREA MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ȘI ALTE MĂSURI LUATE DE CĂTRE ACESTA

Articolul 239

(1)  Verificarea mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop și la orele prevăzute în acest sens.

(2)  Cu toate acestea, la solicitarea declarantului, autoritățile vamale pot aproba verificarea mărfurilor în alte locuri și la alte ore decât cele prevăzute la alineatul (1).

Cheltuielile aferente intră în sarcina declarantului.

Articolul 240

(1)  În cazul în care hotărăsc să verifice mărfurile, autoritățile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia cu privire la aceasta.

(2)  În cazul în care decid să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, autoritățile vamale îl informează pe declarant sau pe reprezentantul acestuia în legătură cu articolele pe care doresc să le verifice, fără ca aceștia să se poată opune deciziei.

Articolul 241

(1)  Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la verificarea mărfurilor acordă autorităților vamale asistența necesară pentru a le înlesni activitatea. În cazul în care autoritățile vamale consideră că asistența acordată este nesatisfăcătoare, ele pot solicita declarantului să desemneze altă persoană care poate oferi asistența necesară.

(2)  În cazul în care declarantul refuză să asiste la verificarea mărfurilor sau să desemneze o persoană care poate oferă asistența pe care autoritățile vamale o consideră necesară, acestea stabilesc un termen în acest sens, cu excepția cazului în care estimează că pot renunța la o astfel de verificare.

Dacă până la expirarea termenului declarantul nu dă curs cererilor formulate de către autoritățile vamale, acestea din urmă, în conformitate cu articolul 75 litera (a) din cod, procedează din oficiu la verificarea mărfurilor, pe riscul și pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este necesar, la serviciile unui expert sau ale unei alte persoane desemnate potrivit dispozițiilor în vigoare.

(3)  Constatările făcute de autoritățile vamale în cursul verificării desfășurate în condițiile menționate la alineatul precedent au aceeași valabilitate ca și în cazul în care verificarea ar fi fost efectuată în prezența declarantului.

(4)  În locul aplicării măsurilor prevăzute la alineatele (2) și (3), autoritățile vamale pot considera declarația ca fiind fără efect în cazul în care nu există nici o îndoială că refuzul declarantului de a asista la verificarea mărfurilor sau de a desemna o persoană care poate oferi asistența necesară nu împiedică și nici nu este menit să împiedice respectivele autorități să constate încălcarea dispozițiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv și nici nu reprezintă o sustragere de la aplicarea dispozițiilor articolului 66 alineatul (1) sau ale articolului 80 alineatul (2) din cod.

Articolul 242

(1)  În cazul în care autoritățile vamale decid să preleveze probe, ele îl informează în legătură cu acest lucru pe declarant sau pe reprezentantul acestuia.

(2)  Prelevările se efectuează de către autoritățile vamale. Acestea pot totuși solicita ca acest lucru să se efectueze, sub supravegherea lor, de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.

Prelevările se efectuează în conformitate cu metodele prevăzute de dispozițiile în vigoare.

(3)  Cantitățile prelevate nu trebuie să depășească necesarul pentru analize sau pentru o examinare mai amănunțită, inclusiv pentru o eventuală contraanaliză.

Articolul 243

(1)  Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe are obligația de a acorda autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru înlesnirea acestei operațiunii.

▼M7

(2)  În cazul în care declarantul refuză să fie prezent la prelevarea de mostre sau să desemneze o persoană care să asiste sau în cazul în care nu acordă autorităților vamale tot sprijinul necesar pentru desfășurarea acestei operațiuni, se aplică dispozițiile articolului 241 alineatul (1) a doua teză și ale articolului 241 alineatele (2), (3) și (4).

▼B

Articolul 244

În cazul în care autoritățile vamale prelevează probe pentru analiză sau pentru o examinare mai amănunțită, ele acordă liberul de vamă mărfurilor respective fără a aștepta rezultatul analizei sau examinării, cu excepția cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel și cu condiția ca, în cazul nașterii sau posibilității de a se naște o datorie vamală, cuantumul drepturilor corespunzătoare sa fi fost în prealabil înregistrat în contabilitate și achitat sau garantat.

Articolul 245

(1)  Cantitățile prelevate de serviciile vamale cu titlu de probă nu se scad din cantitatea declarată.

(2)  În cazul declarației de export sau de perfecționare pasivă, dacă împrejurările permit acest lucru, declarantul are dreptul de a înlocui cantitățile sau mărfurile prelevate cu titlu de probă cu mărfuri identice, pentru completarea transportului de marfă.

Articolul 246

(1)  Cu excepția cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiză sau examinare amănunțită, acestea se restituie declarantului la cererea și pe cheltuiala sa, imediat ce se constată că ele nu mai trebuie păstrate de autoritățile vamale, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare împotriva deciziei luate de autoritățile vamale pe baza rezultatelor analizei sau a examinării amănunțite.

(2)  În cazul în care declarantul nu solicită restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autoritățile vamale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, autoritățile vamale pot cere declarantului să ridice probele rămase.

Articolul 247

(1)  În cazul în care verifică declarațiile și documentele însoțitoare sau examinează mărfurile, autoritățile vamale menționează, cel puțin pe exemplarul declarației care se păstrează de către respectivele autorități sau pe un document anexat acesteia, elementele care au făcut obiectul unei astfel de verificări sau examinări. În cazul unei verificări parțiale a mărfurilor, se precizează și datele de identificare a transportului de mărfuri examinat.

Dacă este cazul, autoritățile vamale precizează în declarație că declarantul sau reprezentantul acestuia nu a fost prezent.

(2)  În cazul în care rezultatul verificării declarației și al documentelor însoțitoare sau al examinării mărfurilor nu este conform cu declarația, autoritățile vamale precizează, cel puțin pe exemplarul declarației pe care îl păstrează respectivele autorități sau pe documentul anexat declarației, datele care trebuie avute în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză și, dacă este cazul, calculează restituirile și alte sume datorate la export, precum și datele în vederea aplicării celorlalte dispoziții care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.

(3)  Constatările autorităților vamale precizează, după caz, mijloacele de identificare adoptate. Acestea sunt datate și conțin informațiile necesare pentru identificarea funcționarului care le eliberează.

(4)  În cazul în care autoritățile vamale nu verifică nici declarația, nici mărfurile, nu este nevoie să precizeze acest lucru pe declarație sau pe documentul anexă prevăzut la alineatul (1).

▼M32

(5)  Pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar, biroul de plecare menționează rezultatele verificării în declarația de tranzit, introducând datele corespunzătoare.

▼B

Articolul 248

(1)  Acordarea liberului de vamă este urmată de înregistrarea în conturi a drepturilor de import stabilite în funcție de datele declarației. În cazul în care consideră că verificările întreprinse pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor de import mai mare decât cel care rezultă din datele înscrise în declarație, autoritățile vamale cer în plus constituirea unei garanții care să acopere diferența dintre cuantumul calculat pe baza datelor din declarație și cel care se plătește în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în loc să constituie această garanție, declarantul poate cere înregistrarea în conturi a cuantumului la care se ridică în final drepturile vamale care poate fi plătit pentru mărfuri.

(2)  În cazul în care, în baza verificărilor efectuate, autoritățile vamale stabilesc alt cuantum al drepturilor vamale decât cel rezultat din datele declarației, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri determină înregistrarea neîntârziată în conturi a sumelor astfel calculate.

(3)  În cazul în care autoritățile vamale au îndoieli cu privire la aplicarea unor interdicții sau restricții și acest lucru nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor efectuate de autoritățile respective, mărfurilor în cauză nu li se acordă liber de vamă.

▼M12

(4)  Fără să aducă atingere alineatului (1), autoritățile vamale pot renunța la solicitarea constituirii de garanții în legătură cu mărfurile care fac obiectul unei solicitări de tragere a unui contingent tarifar în cazul în care determină, la momentul când este acceptată declarația de punere în liberă circulație, că respectivul contingent tarifar nu este critic în sensul articolului 308c.

▼B

Articolul 249

(1)  Autoritățile vamale stabilesc forma sub care se acordă liberul de vamă, ținând seama de locul unde se află mărfurile și de măsurile luate pentru supravegherea acestora.

(2)  În cazul în care declarația se prezintă în scris, acordarea liberului de vamă și data la care a avut loc se menționează pe declarație sau, după caz, pe un document anexat acesteia, din care un exemplar se înapoiază declarantului.

▼M32

(3)  Pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar și în cazul în care rezultatele verificării declarației permit acest lucru, biroul de plecare acordă liberul de vamă pentru mărfuri și menționează data acordării liberului de vamă în sistemul informatizat.

▼B

Articolul 250

(1)  În cazul în care nu pot da liberul de vamă pentru unul dintre motivele prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua sau a treia liniuță din cod, autoritățile vamale acordă declarantului un termen pentru regularizarea situației mărfurilor.

(2)  În cazul în care, în condițiile prevăzute la articolul 75 litera (a) a doua liniuță din cod, declarantul nu prezintă documentele necesare la până la expirarea termenului prevăzut la alineatul (1), declarația în cauză este considerată fără efect și autoritățile vamale o invalidează. În acest caz se aplică dispozițiile articolului 66 alineatul (3) din cod.

(3)  În situațiile menționate la articolul 75 litera (a) a treia liniuță din cod și fără a aduce atingere eventualei aplicări a dispozițiilor articolului 66 alineatul (1) primul alineat sau ale articolului 182 din cod, în cazul în care declarantul nu plătește și nici nu constituie garanția pentru drepturile vamale datorate în termenul prevăzut la alineatul (1), autoritățile vamale pot declanșa formalitățile preliminare în vederea vânzării mărfurilor. Cu excepția cazurilor când între timp situația s-a regularizat, eventual prin vânzare silită, se procedează la vânzarea mărfurilor, în cazul în care legea statului membru de care aparțin autoritățile vamale în cauză prevede acest lucru. Autoritățile vamale îl informează pe declarant în legătură cu aceasta.

Pe riscul și cheltuiala declarantului, autoritățile vamale pot transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea lor.

Articolul 251

Prin derogare de la articolul 66 alineatul (2) din cod, declarația vamală poate fi invalidată după acordarea liberului de vamă, în următoarele situații:

▼M1

▼M12

▼M20

▼B

▼M1

Articolul 252

În cazul în care autoritățile vamale vând mărfuri comunitare în conformitate cu articolul 75 litera (b) din cod, acest lucru se face cu respectarea procedurilor în vigoare în statele membre.

▼B

TITLUL IX

PROCEDURI SIMPLIFICATE

▼M1

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

▼M32

Secțiunea 1

Dispoziții generale

▼B

Articolul 253

(1)  Procedura declarației incomplete permite autorităților vamale să accepte, în cazuri temeinic justificate, o declarație care nu conține toate datele necesare sau care nu este însoțită de toate documentele necesare pentru regimul vamal în cauză.

(2)  Procedura declarației simplificate permite plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declarații simplificate cu prezentarea ulterioară a unei declarații suplimentare care poate avea, după caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.

(3)  Procedura vămuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub regimul vamal în cauză să se efectueze la sediul persoanei interesate sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autoritățile vamale.

▼M32

(4)  Orice persoană poate solicita acordarea unei autorizații pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu pentru uz în nume propriu sau în calitate de reprezentant, cu condiția existenței unor evidențe și a unor proceduri adecvate care să permită autorității vamale de autorizare să identifice persoanele reprezentate și să efectueze controale vamale adecvate.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 64 din cod, o astfel de cerere poate, de asemenea, avea ca obiect o autorizație integrată.

(5)  Utilizarea declarației simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu este condiționată de furnizarea unei garanții pentru taxele la import și pentru alte taxe.

(6)  Titularul autorizației se conformează condițiilor și criteriilor stabilite în acest capitol, precum și obligațiilor care decurg din autorizație, fără a aduce atingere obligațiilor declarantului, precum și normelor care reglementează apariția unei datorii vamale.

(7)  Titularul autorizației informează autoritatea vamală de autorizare în legătură cu orice factor care apare după acordarea autorizației și care poate influența menținerea sau conținutul acesteia.

(8)  Autoritatea vamală de autorizare efectuează o reevaluare a unei autorizații pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu:

În cazul unei autorizații pentru utilizarea declarației simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu eliberate unui solicitant stabilit de mai puțin de trei ani, în primul an de la eliberare va avea loc o monitorizare atentă.

▼M1

Articolul 253a

În cazul în care se aplică o procedură simplificată utilizând sistemele informatice pentru întocmirea declarațiilor vamale sau procedee informatice, dispozițiile menționate la articolul 199 alineatele (2) și (3) și la articolele 222, 223 și 224 se aplică mutatis mutandis.

▼M32

Utilizarea declarației simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu este condiționată de depunerea de declarații vamale și notificări în format electronic.

▼M38

Cu toate acestea, în cazul în care sistemele informatice ale autorităților vamale sau ale operatorilor economici nu sunt operaționale și nu permit depunerea sau recepționarea declarațiilor vamale simplificate sau a notificărilor procedurii de vămuire la domiciliu prin intermediul unui sistem informatic de procesare a datelor, autoritățile vamale pot accepta declarațiile și notificările sub alte forme, stabilite de ele, cu condiția efectuării unei analize de risc eficace.

▼M32

Secțiunea 2

Acordarea, suspendarea și revocarea autorizațiilor pentru utilizarea declarației simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu

Articolul 253b

(1)  Cererile de autorizare pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se efectuează utilizându-se modelul de formular care figurează în anexa 67 sau formatul electronic corespunzător.

(2)  În cazul în care autoritatea vamală de autorizare stabilește faptul că cererea nu conține toate elementele solicitate, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea cererii aceasta cere solicitantului să furnizeze informațiile corespunzătoare, menționând motivele acestei solicitări.

(3)  Cererea nu este acceptată, în cazul în care:

(4)  Înainte de acordarea unei autorizații pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, autoritățile vamale verifică evidențele solicitantului, în cazul în care nu pot fi utilizate rezultatele unei verificări anterioare.

Articolul 253c

(1)  Autorizația pentru procedura declarației simplificate se acordă numai dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile stabilite la articolul 14h, cu excepția alineatului (1) litera (c), la articolul 14i literele (d), (e) și (g), precum și la articolul 14j.

Autorizația pentru procedura de vămuire la domiciliu se acordă numai dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile stabilite la articolul 14h, cu excepția alineatului (1) litera (c), la articolul 14i și la articolul 14j.

Pentru acordarea autorizațiilor menționate la primul și al doilea paragraf, autoritățile vamale aplică dispozițiile articolului 14a alineatul (2) și utilizează formularul de autorizare care figurează în anexa 67.

(2)  În cazul în care solicitantul deține un certificat AEO menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), condițiile și criteriile menționate la alineatul (1) din prezentul articol se consideră îndeplinite.

Articolul 253d

(1)  O autorizație pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se suspendă de către autoritatea vamală de autorizare în următoarele cazuri:

Cu toate acestea, în cazul menționat la primul paragraf litera (b) din prezentul articol, autoritatea vamală de autorizare poate hotărî să nu suspende o autorizație pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, dacă consideră că respectiva încălcare are o importanță neglijabilă în raport cu numărul sau anvergura operațiunilor vamale și nu suscită îndoieli cu privire la buna credință a titularului autorizației.

Înainte de a lua o decizie, autoritatea vamală de autorizare îi comunică titularului autorizației concluziile sale. Titularul autorizației are dreptul de a-și regulariza situația și/sau de a-și exprima punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

(2)  În cazul în care titularul autorizației nu regularizează situația menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a) în termenul de 30 de zile calendaristice, autoritatea vamală de autorizare îi notifică suspendarea, pe o perioadă de 30 de zile calendaristice, a autorizației pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, pentru a-i permite acestuia să ia măsurile necesare în vederea regularizării situației.

(3)  În cazurile menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (b), autoritatea vamală de autorizare suspendă autorizația până la încheierea procedurilor judiciare. Autoritatea vamală informează în acest sens titularul autorizației.

(4)  În cazul în care titularul autorizației nu a fost în măsură să regularizeze situația în termen de 30 de zile calendaristice, dar poate dovedi faptul că pot fi îndeplinite condițiile dacă se prelungește perioada de suspendare, autoritatea vamală de autorizare suspendă autorizația pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu pe o perioadă suplimentară de 30 de zile calendaristice.

(5)  Suspendarea unei autorizații nu afectează nicio procedură vamală începută înainte de data suspendării și încă neîncheiată.

Articolul 253e

(1)  În cazul în care autoritatea vamală de autorizare consideră că titularul autorizației a luat măsurile necesare pentru a se conforma condițiilor și criteriilor care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de o autorizație pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, autoritatea vamală de autorizare retrage suspendarea și informează titularul autorizației. Suspendarea poate fi retrasă înainte de expirarea perioadei stabilite la articolul 253d alineatul (2) sau (4).

(2)  În cazul în care titularul autorizației nu ia măsurile necesare în cursul perioadei de suspendare stabilite la articolul 253d alineatul (2) sau (4), se aplică articolul 253g.

Articolul 253f

(1)  În cazul în care titularul unei autorizații se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini oricare dintre condițiile și criteriile stabilite pentru o autorizație pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, acesta poate solicita suspendarea autorizației. Într-un astfel de caz, titularul autorizației notifică autoritatea vamală de autorizare, specificând data la care va fi în măsură să îndeplinească din nou condițiile și criteriile. Acesta notifică, de asemenea, autoritatea vamală de autorizare cu privire la eventualele măsuri prevăzute și la calendarul de aplicare a acestora.

(2)  În cazul în care titularul autorizației nu regularizează situația în cursul perioadei stabilite în notificare, autoritatea vamală de autorizare poate acorda o prelungire rezonabilă dacă titularul autorizației a acționat cu bună credință.

Articolul 253g

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 9 din cod și ale articolului 4 din prezentul regulament, o autorizație pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu este revocată de către autoritatea vamală de autorizare în următoarele cazuri:

Cu toate acestea, în cazul menționat la primul paragraf litera (b), autoritatea vamală de autorizare poate hotărî să nu revoce autorizația pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, dacă consideră că respectivele încălcări au o importanță neglijabilă în raport cu numărul sau anvergura operațiunilor vamale și nu suscită îndoieli cu privire la buna credință a titularului autorizației.

CAPITOLUL 1A

Autorizația unică pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu

Secțiunea 1

Procedura de depunere a cererilor

Articolul 253h

(1)  Cererea de acordare a unei autorizații unice pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu se depune la una dintre autoritățile vamale menționate la articolul 14d alineatele (1) și (2).

Cu toate acestea, în cazul în care autorizația pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu este solicitată în contextul sau ca urmare a unei cereri de acordare a unei autorizații unice pentru destinația finală sau pentru un regim vamal economic, se aplică articolul 292 alineatele (5) și (6) sau articolele 500 și 501.

(2)  În cazul în care o parte a evidențelor și a documentației pertinente este păstrată într-un alt stat membru decât cel în care se depune cererea, solicitantul completează în mod corespunzător casetele 5a, 5b și 7 din formularul de cerere al cărui model figurează în anexa 67.

(3)  Solicitantul stabilește un punct de contact central ușor accesibil sau numește o persoană de contact din cadrul administrației sale din statul membru în care se depune cererea pentru ca autoritățile vamale să poată dispune de toate informațiile necesare pentru a stabili respectarea cerințelor pentru acordarea autorizației unice.

(4)  În măsura posibilului, solicitantul transmite datele necesare autorităților vamale prin mijloace electronice.

(5)  Până în momentul introducerii unui sistem electronic de schimb de date între statele membre implicate, necesar pentru procedura vamală în cauză, autoritatea vamală de autorizare poate respinge cererile întocmite în temeiul alineatului (1), în cazul în care autorizația unică ar crea o sarcină administrativă disproporționată.

Articolul 253i

(1)  Statele membre transmit Comisiei o listă a autorităților vamale menționate la articolul 253h alineatul (1) cărora trebuie să li se adreseze cererile și orice modificări aduse acesteia. Comisia publică aceste informații pe Internet. Aceste autorități au statutul de autorități vamale de autorizare în ceea ce privește autorizațiile unice pentru declarația simplificată și pentru procedura de vămuire la domiciliu.

(2)  Statele membre numesc un birou central responsabil de schimbul de informații între statele membre și între statele membre și Comisie și informează Comisia în legătură cu acest birou.

Secțiunea 2

Procedura de eliberare

Articolul 253j

(1)  În cazul în care se solicită eliberarea unei autorizații unice pentru declarația simplificată sau pentru procedura de vămuire la domiciliu, autoritatea vamală de autorizare pune la dispoziția celorlalte autorități vamale interesate următoarele informații:

Aceste informații sunt puse la dispoziție prin sistemul de comunicare menționat la articolul 253m, imediat ce acesta va fi disponibil.

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) sunt puse la dispoziție de către autoritatea vamală de autorizare în următoarele termene:

În cazul în care autoritatea vamală de autorizare nu este în măsură să respecte aceste termene, aceasta le poate prelungi cu 30 de zile calendaristice. În astfel de cazuri, autoritatea vamală de autorizare comunică solicitantului, înainte de expirarea acestor termene, motivele prelungirii.

Termenul începe de la data la care autoritatea vamală de autorizare primește toate informațiile necesare menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c). Autoritatea vamală de autorizare informează solicitantul cu privire la acceptarea cererii acestuia și la data de la care începe termenul respectiv.

(3)  Până la 31 decembrie 2009, perioadele maxime de 30 sau 90 de zile calendaristice stabilite la alineatul (2) primul paragraf se înlocuiesc cu perioade de 90, respectiv 210 zile calendaristice.

Articolul 253k

(1)  Autoritatea vamală de autorizare a statului membru în care a fost depusă cererea și autoritățile vamale ale celorlalte state membre implicate în eliberarea autorizației unice solicitate cooperează pentru stabilirea cerințelor operaționale și de raportare, inclusiv a unui plan de verificare pentru supravegherea procedurii vamale utilizate în cadrul autorizației unice. Cu toate acestea, datele care trebuie transmise în scopul derulării procedurii (procedurilor) vamale între autoritățile vamale în cauză se limitează la cele stabilite în anexa 30A.

(2)  Autoritățile vamale din celelalte state membre vizate de autorizația unică solicitată notifică orice obiecții autorității vamale de autorizare în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost primit proiectul de autorizație. În cazul în care este necesară o perioadă suplimentară pentru această notificare, autoritatea vamală de autorizare este informată cât de repede posibil și, în orice caz, înainte de expirarea acestui termen. Această perioadă suplimentară poate fi prelungită cu maximum 30 de zile calendaristice. Atunci când este acordată o prelungire a termenului, autoritatea vamală de autorizare comunică acest lucru solicitantului.

În cazul în care au fost notificate obiecții, iar autoritățile vamale nu au ajuns la un acord până la expirarea termenului stabilit, se resping acele puncte din cerere asupra cărora s-au formulat obiecții.

În cazul în care autoritatea vamală consultată nu răspunde în termenul (termenele) stabilit(e) la primul paragraf, autoritatea vamală de autorizare poate presupune că nu există nicio obiecție privind eliberarea unei astfel de autorizații, în timp ce răspunderea incumbă autorității vamale consultate.

(3)  Înainte de respingerea parțială sau totală a unei cereri, autoritatea vamală de autorizare comunică solicitantului motivele pe care intenționează să își întemeieze decizia, acesta având posibilitatea să își exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost făcută comunicarea.

Articolul 253l

(1)  În cazul în care solicitantul unei autorizații unice este titularul unui certificat AEO, menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autorizația se acordă dacă a avut loc schimbul necesar de informații între:

În cazul în care solicitantul nu deține un certificat AEO, menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autorizația se acordă doar dacă autoritatea vamală de autorizare consideră că solicitantul va fi în măsură să îndeplinească condițiile și criteriile de autorizare stabilite sau menționate la articolele 253, 253a și 253c și dacă a avut loc schimbul necesar de informații menționat la primul paragraf al prezentului alineat.

(2)  După primirea acordului sau în lipsa unor obiecții motivate din partea celorlalte autorități vamale vizate, autoritatea vamală de autorizare eliberează autorizația în conformitate cu formularul de autorizare care figurează în anexa 67, în termen de 30 de zile calendaristice de la expirarea termenelor stabilite la articolul 253k alineatul (2) sau (3).

Autoritatea vamală de autorizare pune autorizația la dispoziția autorităților vamale din statele membre participante, prin intermediul sistemului de informare și comunicare menționat la articolul 253m, imediat ce acesta va fi disponibil.

(3)  Autorizațiile unice pentru declarația simplificată și pentru procedura de vămuire la domiciliu sunt recunoscute în toate statele membre menționate în caseta 10 și/sau 11 din autorizație, după caz.

Secțiunea 3

Schimbul de informații

Articolul 253m

(1)  Pentru procesul de informare și comunicare între autoritățile vamale și pentru informarea Comisiei și a operatorilor economici se utilizează, imediat ce va fi disponibil, un sistem electronic de informare și comunicare stabilit de Comisie și de autoritățile vamale, de comun acord. Informațiile furnizate operatorilor economici se limitează la datele neconfidențiale definite la titlul II punctul 16 din notele explicative la formularul de cerere privind procedurile simplificate care figurează în anexa 67.

(2)  Prin intermediul sistemului menționat la alineatul (1), Comisia și autoritățile vamale schimbă, stochează și au acces la următoarele informații:

(3)  Cu acordul prealabil al titularului autorizației, Comisia și statele membre pot face publice, pe Internet, lista autorizațiilor unice și datele neconfidențiale definite la titlul II punctul 16 din notele explicative la formularul de cerere privind procedurile simplificate care figurează în anexa 67. Această listă se actualizează.

▼B

CAPITOLUL 2

Declarații de punere în liberă circulație

Secțiunea 1

Declarații incomplete

▼M29

Articolul 254

La cererea declarantului, autoritățile vamale pot accepta declarațiile de punere în liberă circulație care nu cuprind toate datele din anexa 37.

Cu toate acestea, respectivele declarații includ cel puțin datele cerute pentru o declarație incompletă care figurează în anexa 30a.

▼B

Articolul 255

(1)  Declarațiile de punere în liberă circulație pe care autoritățile vamale le pot accepta la cererea declarantului fără a fi însoțite de unele dintre documentele care trebuie prezentate în sprijinul declarației trebuie să fie însoțite cel puțin de acele documente a căror prezentare este necesară pentru punerea în liberă circulație.

(2)  Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), o declarație care nu este însoțită de unul dintre documentele de prezentarea cărora este condiționată punerea în liberă circulație poate fi acceptată după ce autoritățile vamale stabilesc că:

Datele referitoare la documentele lipsă se indică în declarație în toate situațiile.

Articolul 256

(1)  Perioada acordată de autoritățile vamale declarantului pentru comunicarea datelor sau pentru prezentarea documentelor lipsă la data acceptării declarației nu poate depăși o lună de la data acceptării declarației.

▼M22

Fiind vorba de un document de prezentarea căruia depinde aplicarea unei taxe vamale reduse sau zero și cu condiția ca autoritățile vamale să aibă motive întemeiate să considere că mărfurile la care se referă declarația incompletă pot efectiv beneficia de această taxă redusă sau zero, se poate acorda un termen mai lung decât cel prevăzut la primul paragraf, la cererea declarantului, pentru prezentarea acestui document, dacă împrejurările justifică acest lucru. Acest termen nu poate depăși patru luni de la data acceptării declarației și nu poate fi prelungit.

▼B

În cazul în care detaliile lipsă care trebuie comunicate sau documentele care trebuie prezentate se referă la valoarea în vamă, autoritățile vamale pot stabili un termen mai lung sau pot prelungi termenul deja fixat, în situația când acest lucru se dovedește absolut necesar. Perioada totală acordată trebuie să respecte termenele de prescripție în vigoare.

▼M12

(2)  Atunci când la mărfurile puse în liberă circulație se aplică drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu condiția să nu se reintroducă impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau al altor măsuri privind tarifele preferențiale, măsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de tarife preferențiale se acordă numai după prezentarea la autoritățile vamale a documentului de care depinde acordarea ratei reduse sau zero. Documentul trebuie prezentat, în orice caz:

▼B

(3)  Sub rezerva alineatelor (1) și (2), documentul de prezentarea căruia este condiționată acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după data de expirare a perioadei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiția ca declarația referitoare la mărfurile în cauză să fi fost acceptată înaintea acestei date.

Articolul 257

(1)  Acceptarea de către autoritățile vamale a unei declarații incomplete nu poate împiedica sau întârzia acordarea liberului de vamă pentru mărfurile care fac obiectul declarației dacă nu există alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 248, liberul de vamă se acordă în condițiilor stabilite la alineatele (2)-(5) de mai jos.

(2)  În cazul în care transmiterea ulterioară a unei date de pe declarație sau a unui document care lipsea la data acceptării declarației nu poate influența cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor care fac obiectul declarației respective, autoritățile vamale înscriu în conturi suma acestor drepturi, calculată în maniera obișnuită.

(3)  În cazul în care, în conformitate cu dispozițiile articolului 254, o declarație conține o indicație provizorie a valorii, autoritățile vamale:

(4)  În cazul în care, în alte situații decât cele prevăzute la alineatul (3), prezentarea ulterioară a unei date de pe declarație sau a unui document care lipsea la data acceptării declarației poate influența cuantumul drepturilor aplicabile mărfurilor la care se referă declarația:

(5)  Fără a aduce atingere modificărilor care ar putea interveni ulterior, îndeosebi ca urmare a stabilirii definitive a valorii în vamă, declarantul are posibilitatea ca, în loc să constituie o garanție, să solicite înscrierea imediată în conturi:

Articolul 258

Dacă, la expirarea perioadei prevăzute la articolul 256, declarantul nu prezintă datele necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu prezintă data sau documentul lipsă, autoritățile vamale înscriu în conturi imediat ca drepturi care se aplică mărfurilor avute în vedere cuantumul garanției constituite în conformitate cu dispozițiile articolului 257 alineatul (3) a doua liniuță, alineatul (4) litera (a) a doua liniuță sau alineatul (4) litera (b).

Articolul 259

O declarație incompletă acceptată în condițiile prevăzute la articolele 254-257 poate fi completată de către declarant sau, de comun acord cu autoritățile vamale, poate fi înlocuită cu o altă declarație care respectă condițiile prevăzute la articolul 62 din cod.

În ambele situații, data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate și pentru aplicarea altor dispoziții care reglementează punerea în liberă circulație a mărfurilor este data de acceptare a declarației incomplete.

Secțiunea 2

Procedura declarației simplificate

Articolul 260

(1)  La solicitarea scrisă conținând toate informațiile necesare, ►M32  solicitantul ◄ este autorizat, conform condițiilor și modului prevăzut la articolele 261 și 262, să facă declarația pentru punerea în liberă circulație într-o formă simplificată atunci când mărfurile sunt prezentate în vamă.

▼M29

(2)  Declarația simplificată include cel puțin datele cerute pentru o declarație de import simplificată care figurează în anexa 30a.

▼B

(3)  Atunci când condițiile permit, autoritățile vamale pot aproba ca cererea de punere în liberă circulație menționată la alineatul (2) a doua liniuță să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operațiunilor de punere în liberă circulație de efectuat pe parcursul unei anumite perioade. Pe documentul comercial sau administrativ care trebuie prezentat în conformitate cu alineatul (1) se face referire la autorizația acordată ca răspuns la această cerere globală.

(4)  Declarația simplificată trebuie să fie însoțită de toate documentele de a căror prezentare este condiționată, după caz, punerea în liberă circulație. Se aplică articolului 255 alineatul (2).

(5)  Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere articolului 278.

▼M32

Articolul 261

▼M38

(1)  Autorizația de folosire a procedurii de declarație simplificată se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile menționate la articolele 253, 253a, 253b și 253c.

▼M32

(2)  În cazul în care solicitantul deține un certificat AEO, menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea vamală de autorizare acordă autorizația dacă a avut loc schimbul necesar de informații între solicitant și autoritatea vamală de autorizare. Toate condițiile și criteriile menționate la alineatul (1) al prezentului articol se consideră îndeplinite.

▼B

Articolul 262

▼M29

(1)  Autorizația menționată la articolul 260 include următoarele elemente:

Aceasta precizează, de asemenea, forma și conținutul declarațiilor suplimentare și stabilește termenele în care acestea trebuie să fie depuse la autoritatea vamală desemnată în acest scop.

▼B

(2)  Autoritățile vamale pot renunța la prezentarea declarației suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situează sub pragul statistic prevăzut de dispozițiile comunitare în vigoare și dacă declarația simplificată conține deja toate informațiile necesare pentru punerea în liberă circulație.

Secțiunea 3

Procedura de vămuire la domiciliu

Articolul 263

În conformitate cu condițiile și în modul stabilit la articolele 264-266, autorizația de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă oricărei persoane care dorește ca mărfurile să fie puse în liberă circulație la sediul său sau în celelalte locuri menționate la articolul 253 și care prezintă autorităților vamale o cerere scrisă în acest sens, conținând toate datele necesare acordării autorizației:

▼M32

Articolul 264

▼M38

(1)  Autorizația de utilizare a procedurii de vămuire la domiciliu se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile menționate la articolele 253, 253a, 253b și 253c.

▼M32

(2)  În cazul în care solicitantul deține un certificat AEO, menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea vamală de autorizare acordă autorizația dacă a avut loc schimbul necesar de informații între solicitant și autoritatea vamală de autorizare. Toate condițiile și criteriile menționate la alineatul (1) din prezentul articol se consideră îndeplinite.

▼M32 —————

▼B

Articolul 266

▼M4

(1)  Pentru a permite autorităților vamale să se edifice asupra corectitudinii desfășurării operațiunilor, titularul autorizației menționate la articolul 263 are obligația:

▼B

(2)  Cu condiția ca verificarea regularității operațiunilor să nu fie afectată, autoritățile vamale pot:

▼M4

▼B

▼M29

(3)  Înscrierea în evidențele menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) poate fi înlocuită cu orice altă formalitate solicitată de autoritățile vamale și care prezintă garanții similare. Înscrierea include indicarea datei la care aceasta a avut loc și cel puțin datele cerute pentru o declarație depusă în cadrul procedurii de vămuire la domiciliu care figurează în anexa 30a.

▼B

Articolul 267

Autorizația prevăzută la articolul 263 stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii și cuprinde în special:

CAPITOLUL 3

Declarațiile pentru regimul vamal cu impact economic

Secțiunea 1

Plasarea sub un regim vamal cu impact economic

Subsecțiunea 1

Plasarea sub regimul de antrepozit vamal

A.

Declarații incomplete

Articolul 268

▼M29

(1)  La solicitarea declarantului, biroul vamal de intrare poate accepta declarații de plasare sub regimul de antrepozit vamal care nu includ toate datele care figurează în anexa 37.

Cu toate acestea, respectivele declarații includ cel puțin datele cerute pentru o declarație incompletă, care figurează în anexa 30a.

▼B

(2)  Articolele 255, 256 și 259 se aplică mutatis mutandis.

(3)  Prezentul articol nu se aplică declarațiilor de plasare sub regimul de produse agricole comunitare menționat la ►M20  articolul 524 ◄ .

B.

Procedura declarației simplificate

Articolul 269

▼M38

(1)  Autorizația de utilizare a procedurii declarației simplificată se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile menționate la articolele 253, 253a, 253b, 253c și 270.

▼B

(2)  În cazul în care această procedură se aplică într-un antrepozit de tip D, declarația simplificată trebuie să cuprindă și natura mărfurilor respective, cu detalii suficiente care să permită clasificarea lor imediată și fără dubii, precum și valoarea în vamă a mărfurilor.

▼M1

(3)  Regimul menționat la alineatul (1) nu se aplică antrepozitelor de tipul F și nici plasării sub regim a mărfurilor agricole comunitare menționate la ►M20  articolul 524 ◄ în orice tip de antrepozit.

▼M24

(4)  Procedura prevăzută la alineatul (1) a doua liniuță se aplică antrepozitelor de tip B și exclude, cu toate acestea, posibilitatea utilizării unui document comercial. Atunci când documentul administrativ nu conține toate elementele prevăzute în anexa 37 titlul I partea B, aceste elemente sunt furnizate prin cererea de plasare sub regim care însoțește documentul.

▼B

Articolul 270

(1)  Cererea menționată la articolul 269 alineatul (1) se face în scris și trebuie să conțină toate datele necesare pentru acordarea autorizației.

În cazul în care condițiile permit, cererea menționată la articolul 269 alineatul (1) poate fi înlocuită printr-o cerere globală pentru operațiunile care trebuie efectuate într-o perioadă de timp.

În acest caz, cererea se face în conformitate cu condițiile stabilite la ►M20  articolele 497, 498 și 499 ◄ și se prezintă împreună cu cererea de autorizație pentru administrarea antrepozitului vamal sau ca o modificare a autorizației inițiale, către autoritatea vamală care a eliberat autorizația pentru regimul vamal.

▼M32 —————

▼M32

(5)  În cazul în care solicitantul deține un certificat AEO, menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), autoritatea vamală de autorizare acordă autorizația dacă a avut loc schimbul necesar de informații între solicitant și autoritatea vamală de autorizare. Toate condițiile și criteriile menționate la alineatul (1) din acest articol se consideră îndeplinite.

▼M29

Articolul 271

Autorizația menționată la articolul 269 alineatul (1) stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii și în special biroul(birourile) vamal(e) de intrare pentru procedură.

Nu este necesar să se furnizeze o declarație suplimentară.

▼B

C.

Procedura vămuirii la domiciliu

Articolul 272

▼M38

(1)  Autorizația de utilizare a procedurii de vămuire la domiciliu se acordă solicitantului dacă sunt îndeplinite condițiile și criteriile menționate la alineatul (2) și la articolele 253, 253a, 253b, 253c și 274.

▼M6

(2)  Procedura de vămuire la domiciliu nu se aplică antrepozitelor de tip B și F și nici plasării sub regim, în oricare tip de antrepozit vamal, a produselor agricole comunitare menționate la ►M20  articolul 524 ◄ .

(3)  Articolul 270 se aplică mutatis mutandis.

▼B

Articolul 273

(1)  Pentru a permite autorităților vamale să se asigure de regularitatea operațiunilor, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest sens, titularul autorizației:

Înregistrarea menționată la litera (b) trebuie să conțină cel puțin câteva dintre datele folosite în practica comercială pentru identificarea mărfurilor, inclusiv cantitatea.

(2)  Se aplică articolul 266 alineatul (2).

Articolul 274

Autorizația menționată la articolul 272 alineatul (1) stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii și cuprinde în special:

Nu este necesară o declarație suplimentară.

Subsecțiunea 2

Plasarea sub regimul de perfecționare activă, de transformare sub control vamal sau de admitere temporară

A.

Declarații incomplete

Articolul 275

▼M29

(1)  La cererea declarantului, biroul vamal de intrare poate accepta declarații de plasare a mărfurilor sub un regim vamal economic, altul decât perfecționarea activă sau antrepozitul vamal care nu includ toate datele menționate în anexa 37 sau nu sunt însoțite de anumite documente menționate la articolul 220.

Cu toate acestea, respectivele declarații includ cel puțin datele cerute pentru o declarație incompletă, care figurează în anexa 30a.

▼B

(2)  Articolele 255, 256 și 259 se aplică mutatis mutandis.

(3)  Articolele 257 și 258 se aplică, de asemenea, mutatis mutandis în cazul plasării sub regimul de perfecționare activă, sistemul cu rambursare.

B.

Procedurile declarației simplificată și de vămuire la domiciliu

Articolul 276

Articolele 260-267 și 270 se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru regimurile vamal cu impact economic menționate în prezenta subsecțiune.

Subsecțiunea 3

Mărfuri declarate pentru regimul de perfecționare pasivă

Articolul 277

Dispozițiile articolelor 279 și 289 care se aplică mărfurilor declarate pentru export se aplică mutatis mutandis mărfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecționare pasivă.

▼M20

Subsecțiunea 4

Dispoziții comune

Articolul 277a

Atunci când se aprobă aceleiași persoane două sau mai multe autorizații cu privire la regimurile vamale cu impact economic și unul dintre regimuri este încheiat prin plasarea sub un alt regim folosind procedura de vămuire locală, nu este necesară o declarație suplimentară.

▼B

Secțiunea 2

Încheierea unui regim vamal cu impact economic

Articolul 278

(1)  În cazurile de încheiere a unui regim vamal cu impact economic, altul decât perfecționarea pasivă și regimul de antrepozit vamal, se pot aplica procedurile simplificate pentru punerea în liberă circulație, export și r-export. În cazul reexportului, dispozițiile articolelor 279 și 289 se aplică mutatis mutandis.

(2)  Procedurile simplificate menționate la articolele 254-267 se pot aplica în cazul punerii în liberă circulație a mărfurilor sub regimul de perfecționare pasivă.

(3)  În cazurile de încheiere a regimului de antrepozit vamal, pot fi aplicate procedurile simplificate prevăzute pentru punerea în liberă circulație, export și reexport.

Cu toate acestea:

▼M20

▼B

CAPITOLUL 4

Declarații de export

▼M38

Articolul 279

Formalitățile de export prevăzute la articolele 786 și 796e pot fi simplificate conform dispozițiilor prezentului capitol.

▼B

Secțiunea 1

Declarații incomplete

▼M29

Articolul 280

(1)  La cererea declarantului, biroul vamal de export poate accepta declarațiile de export care nu includ toate datele menționate în anexa 37.

Cu toate acestea, respectivele declarații includ cel puțin datele necesare pentru o declarație incompletă care figurează în anexa 30a.

De asemenea, fiind vorba despre mărfuri supuse drepturilor de export sau de orice altă măsură prevăzută în cadrul politicii agricole comune, declarațiile de export includ toate elementele care permit aplicarea acestor drepturi sau a acestor măsuri.

(2)  Articolele 255 – 259 se aplică mutatis mutandis declarației de export.

Articolul 281

(1)  În cazul aplicării articolului 789, declarația suplimentară poate fi depusă la biroul vamal competent pentru locul în care este desemnat exportatorul.

(2)  În cazul în care subcontractorul este desemnat într-un stat membru, altul decât cel în care este desemnat exportatorul, alineatul (1) nu se aplică decât în cazul în care datele necesare sunt schimbate prin mijloace electronice în conformitate cu articolul 4d.

(3)  Declarația de export incompletă menționează biroul vamal la care trebuie depusă declarația suplimentară. Biroul vamal care primește declarația de export incompletă comunică datele declarației de export incomplete biroului vamal la care trebuie depusă declarația suplimentară în conformitate cu alineatul (1).

(4)  În cazul menționat la alineatul (2), biroul vamal care a primit declarația suplimentară comunică imediat datele declarației suplimentare biroului vamal la care s-a depus declarația de export incompletă.

▼B

Secțiunea 2

Procedura declarației simplificate

Articolul 282

▼M38

(1)  Autorizația de utilizare a procedurii declarației simplificată se acordă conform condițiilor și modalității prevăzute la articolele 253, 253a, 253b, 253c, 261 alineatul (2) și, mutatis mutandis, la articolul 262.

▼M29

(2)  Declarația simplificată include cel puțin datele necesare pentru o declarație simplificată care figurează în anexa 30a.

Articolele 255 – 259 se aplică mutatis mutandis.

▼B

Secțiunea 3

Procedura de vămuire la domiciliu

▼M38

Articolul 283

Autorizația de utilizare a procedurii de vămuire la domiciliu se acordă conform condițiilor și modalității prevăzute la articolul 253, 253a, 253b și 253c oricărui operator, denumit în continuare „exportator agreat”, care dorește să efectueze formalitățile de export la sediul său sau în alte locuri desemnate sau aprobate de către autoritățile vamale.

▼M38 —————

▼M29

Articolul 285

(1)  Exportatorul agreat trebuie să îndeplinească următoarele obligații, înaintea plecării mărfurilor din locurile menționate la articolul 283:

(2)  Exportatorul agreat poate depune o declarație de export completă în locul declarației de export simplificate. În acest caz, obligația de a depune o declarație suplimentară, prevăzută la articolul 76 alineatul (2) din cod, nu se aplică.

▼M29

Articolul 285a

(1)  Autoritățile vamale pot scuti exportatorul agreat de obligația de a depune o declarație de export simplificată la biroul vamal de export pentru fiecare plecare a mărfurilor. Această scutire nu se acordă decât în cazul în care exportatorul agreat îndeplinește următoarele condiții:

Înscrierea în evidențele menționate la primul paragraf litera (c) poate fi înlocuită cu orice altă formalitate, solicitată de autoritățile vamale, care prezintă garanții similare. Aceasta include precizarea datei la care a avut loc, precum și datele necesare identificării mărfurilor.

▼M38

(1a)  În cazurile în care se aplică articolul 592a sau 592d, autoritățile vamale pot autoriza operatorii economici să înscrie imediat în evidențe proprii fiecare operațiune de export și să notifice periodic biroului vamal ansamblul operațiunilor, printr-o declarație suplimentară, în termen de până la o lună de la data la care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al Comunității. Această autorizație se poate acorda în următoarele condiții:

Atunci când se utilizează procedura menționată la primul paragraf, înregistrarea mărfurilor în evidențe echivalează cu acordarea liberului de vamă pentru export și ieșire.

▼M29

(2)  În anumite împrejurări speciale, justificate de natura mărfurilor respective și de ritmul accelerat al operațiunilor de export, autoritățile vamale pot, până la 30 iunie 2009, să scutească exportatorul agreat de obligațiile care figurează la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b), cu condiția ca acesta să furnizeze biroului vamal de export toate informațiile pe care acesta le consideră necesare pentru a-și putea exercita, dacă este cazul, dreptul de a controla mărfurile înainte de ieșirea acestora.

În acest caz, înscrierea mărfurilor în evidențele exportatorului agreat echivalează cu acordarea liberului de vamă.

Articolul 285b

(1)  Informațiile menționate la articolul 285a alineatul (1) primul paragraf litera (a) sunt comunicate biroului vamal de export în termenele prevăzute la articolele 592b și 592c.

(2)  Înscrierea în evidențe, menționată la articolul 285a alineatul (1) primul paragraf litera (a), include datele necesare pentru procedura de vămuire la domiciliu care figurează în anexa 30a.

(3)  Autoritățile vamale se asigură că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 796a – 796e.

▼B

Articolul 286

(1)  Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal comunitar, exemplarul 3 al documentului administrativ unic este folosit ca dovadă a ieșirii.

În autorizație se menționează că exemplarul 3 al Documentului Administrativ Unic trebuie să fie autentificat în prealabil.

(2)  Autentificarea prealabilă se poate efectua într-unul dintre următoarele moduri:

▼M29

(3)  Înainte de plecarea mărfurilor, exportatorul agreat este obligat să îndeplinească următoarele condiții:

▼B

Articolul 287

▼M29

(1)  Autorizația menționată la articolul 283 stabilește modalitățile practice de funcționare a procedurii și determină în special:

În cazul în care se aplică articolele 796a – 796e, liberul de vamă menționat la primul paragraf litera (c) se acordă în conformitate cu articolul 796b.

▼B

(2)  Autorizația include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ștampilei speciale sau a formularelor pe care este aplicată ștampila biroului vamal de export sau ștampila specială.

Secțiunea 4

Dispoziții comune secțiunilor 2 și 3

▼M32 —————

▼B

Articolul 289

În cazul în care întreaga operațiune de export se efectuează pe teritoriul unui singur stat membru, acesta poate prevedea și alte simplificări, în plus față de procedurile prevăzute în secțiunile 2 și 3, cu respectarea politicilor comunitare.

▼M29

Cu toate acestea, declarantul pune la dispoziția autorităților vamale informațiile necesare pentru ca o analiză de risc eficientă să fie realizată și pentru a examina mărfurile înainte de ieșirea lor.

▼B

PARTEA II

DESTINAȚIA VAMALĂ

TITLUL I

PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE

CAPITOLUL 1

Dispoziții generale

Articolul 290

(1)  În cazul în care mărfurile comunitare sunt exportate pe baza unui carnet ATA în conformitate cu articolul 797, punerea în liberă circulație a mărfurilor respective se poate face pe baza carnetului ATA.

(2)  În acest caz, biroul sau birourile la care mărfurile sunt puse în liberă circulație efectuează următoarele formalități:

(3)  În cazul în care formalitățile de încheiere a unei operațiuni de export temporar de mărfuri comunitare sunt îndeplinite la alt birou vamal decât biroul pe la care mărfurile intră pe teritoriul vamal al Comunității, transportul acestor mărfuri între acest birou și biroul unde se îndeplinesc formalitățile se efectuează fără nici o formalitate.

▼M28

CAPITOLUL 1a

Dispoziții privind bananele

▼M28

Articolul 290a

În sensul prezentului capitol și al anexelor 38b și 38c, prin următoarele se înțelege:

▼M28

Articolul 290b

(1)  Orice birou vamal acordă statutul de cântăritor autorizat, la cerere, operatorilor economici care participă la importul, transportul, depozitarea sau manipularea bananelor proaspete, cu condiția să se îndeplinească următoarele condiții:

Biroul vamal refuză acordarea statutului de cântăritor autorizat în cazul în care solicitantul a încălcat grav sau în mod repetat reglementările vamale.

Autorizația privește numai cântărirea bananelor proaspete efectuată la locul controlat de biroul vamal care a acordat autorizația.

(2)  Statutul de cântăritor autorizat este retras de către biroul vamal care a acordat autorizația în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 290c

(1)  Pentru verificarea greutății nete a bananelor proaspete importate în Comunitate și care intră sub incidența codului NC 0803 00 19, declarațiile de punere în liberă circulație trebuie să fie însoțite de un certificat de cântărire a bananelor care să ateste greutatea netă a lotului de banane proaspete în cauză, în funcție de tipul de ambalaj și de origine.

Certificatul de cântărire a bananelor este întocmit de un cântăritor autorizat în conformitate cu procedura menționată în anexa 38b și după modelul corespunzător specimenului reprodus în anexa 38c.

Un astfel de certificat poate fi furnizat autorităților vamale în formă electronică, în condiții care urmează să fie stabilite de autoritățile vamale.

(2)  Cântăritorul autorizat notifică în prealabil autorităților vamale cântărirea transportului de banane proaspete în scopul întocmirii unui certificat de cântărire a bananelor, oferind detalii despre tipul ambalajului, originea, data și locul în care se efectuează cântărirea.

(3)  Fiecare birou vamal verifică, în funcție de rezultatele unei analize a riscului, greutatea netă a bananelor proaspete indicată pe certificatele de cântărire a bananelor, prin controlul a cel puțin 5 % din numărul total de certificate de cântărire a bananelor prezentate în fiecare an, fie asistând la cântărirea eșantioanelor reprezentative de banane efectuată de cântăritorul autorizat, fie cântărind el însuși eșantioanele respective, în conformitate cu procedura menționată la punctele 1, 2 și 3 din anexa 38b.

Articolul 290d

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre lista cântăritorilor autorizați și orice modificare ulterioară a acesteia.

Comisia transmite informațiile respective celorlalte state membre.

▼M18

CAPITOLUL 2

Destinația finală

Articolul 291

(1)  Acest capitol se aplică atunci când se prevede ca mărfurile care au fost puse în liberă circulație beneficiind de tratament tarifar favorabil sau cărora li se aplică taxe vamale reduse sau zero datorită destinației lor fac obiectul supravegherii vamale cu privire la destinație.

(2)  În sensul acestui capitol:

▼M32 —————

▼M18

Articolul 292

(1)  Atunci când mărfurile fac obiectul supravegherii vamale pe motivul destinației lor, acordarea tratamentului tarifar favorabil în conformitate cu articolul 21 din Cod se face pe baza unei autorizații scrise.

Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație cu taxe vamale reduse sau zero pe motivul destinației lor finale și, potrivit dispozițiilor în vigoare, mărfurile trebuie să rămână sub supraveghere vamală în conformitate cu articolul 82 din Cod, este necesară o autorizație scrisă în scopul supravegherii vamale pe motivul destinației.

(2)  Cererile trebuie făcute în scris folosind modelul din anexa 67. Autoritățile pot permite reînnoirea sau modificarea autorizației pe baza unei cereri simple în scris.

(3)  În împrejurări speciale, autoritățile vamale pot permite ca declarația pentru libera circulație făcută în scris prin intermediul tehnicii de prelucrare a datelor folosind procedura normală să fie considerată cerere pentru autorizație, cu condiția ca:

(4)  Atunci când autoritățile vamale consideră că oricare dintre datele furnizate în declarație este neadecvată, ele pot cere solicitantului detalii suplimentare.

În special atunci când o cerere poate fi făcută prin completarea unei declarații vamale, autoritățile vamale cer, fără a aduce atingere articolul 218, ca cererea să fie însoțită de un document întocmit de declarant care să conțină cel puțin următoarele informații, dacă acestea nu sunt considerate inutile sau se află pe declarația vamală:

(5)  Atunci când se solicită o autorizație unică, este necesar acordul anterior al autorităților, potrivit următoarei proceduri.

Cererea se prezintă autorităților vamale desemnate pentru locul unde:

▼M24

▼M18

Aceste autorități vamale comunică cererea și autorizația provizorie celorlalte autorități vamale interesate, care trebuie să confirme primirea în decurs de 15 zile.

Celelalte autorități vamale interesate anunță orice obiecții în decurs de 30 de zile de la data primirii autorizației provizorii. Atunci când obiecțiile sunt anunțate în perioada de timp prevăzută mai sus și nu se ajunge la nici un acord, cererea se respinge în măsura în care au fost exprimate obiecții.

Autoritățile vamale pot emite autorizația dacă nu primesc obiecții la autorizația provizorie în decurs de 30 de zile.

Autoritățile vamale care emit autorizația trimit un exemplar tuturor autorităților interesate.

(6)  Atunci când două sau mai multe administrații vamale cad de acord cu privire la criteriile și condițiile pentru acordarea autorizației unice, respectivele administrații pot, de asemenea, cădea de acord să înlocuiască consultația anterioară cu o notificare simplă. O astfel de notificare este întotdeauna suficientă la reînnoirea sau revocarea unei autorizații unice.

▼M21

(7)  Solicitantul este informat cu privire la decizia de acordare a unei autorizații sau cu privire la motivele respingerii cererii în treizeci de zile de la depunerea cererii sau după primirea de către autoritățile vamale a informațiilor care lipseau sau a informațiilor suplimentare solicitate.

Acest termen nu se aplică în cazul unei autorizații unice, cu excepția cazului în care aceasta este eliberată în conformitate cu alineatul (6).

▼M18

Articolul 293

(1)  Persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Comunității li se eliberează autorizații folosind modelul din anexa 67, cu condiția să fie îndeplinite următoarele condiții:

(2)  La depunerea unei cereri potrivit articolului 292 alineatul (3), se acordă autorizație persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al Comunității prin acceptarea declarației vamale și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute la alineatul (1).

(3)  Autorizația include următoarele elemente, atunci când nu se consideră că astfel de informații nu sunt necesare:

▼M21

▼M18

▼M21

În cazul în care mărfurile menționate la primul paragraf litera (c) a doua liniuță nu intră sub incidența aceluiași cod NC cu opt cifre, acestea nu prezintă aceeași calitate comercială și nu posedă aceleași caracteristici tehnice și fizice, depozitarea de amestecuri nu poate fi autorizată decât dacă amestecul este în întregime destinat să facă obiectul unuia din tratamentele menționate în notele complementare 4 și 5 din capitolul 27 al Nomenclaturii Combinate.

▼M18

(4)  Fără să aducă atingere articolului 294, autorizația devine valabilă din ziua emiterii până la orice altă dată ulterioară menționată în autorizație.

▼M21

Durata de valabilitate nu poate depăși trei ani începând cu data la care intră în vigoare autorizația, cu excepția unor motive pe deplin justificate.

▼M18

Articolul 294

(1)  Autoritățile vamale pot emite o autorizație retroactivă.

Fără să aducă atingere alineatelor (2) și (3), autorizația retroactivă devine valabilă de la data depunerii cererii.

(2)  Dacă cererea se referă la reînnoirea unei autorizații pentru același tip de operațiune și aceleași mărfuri, se poate acorda autorizația cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizația originală.

(3)  În circumstanțe excepționale, efectul retroactiv al unei autorizații poate fi prelungit, dar nu cu mai mult de un an înainte de data depunerii cererii, cu condiția să existe o necesitate economică dovedită și ca:

Articolul 295

Expirarea autorizației nu afectează mărfurile care erau în liberă circulație în virtutea respectivei autorizații înainte de expirarea ei.

Articolul 296

(1)  Transferul mărfurilor între diverse locuri precizate în aceeași autorizație se poate face fără efectuarea de formalități vamale.

(2)  Atunci când se realizează un transport de mărfuri între doi titulari de autorizație stabiliți în state membre diferite și autoritățile vamale respective nu au căzut de acord asupra procedurilor simplificate în conformitate cu alineatul (3), se folosește exemplarul de control T5 prevăzut în anexa 63, în conformitate cu următoarea procedură:

Autoritățile vamale interesate pot cădea de acord să folosească proceduri simplificate potrivit dispozițiilor privind utilizarea exemplarului de control T5.

(3)  Atunci când autoritățile vamale interesate consideră că este asigurată desfășurarea în condiții de securitate a operațiunilor, ele pot fi de acord cu efectuarea unui transfer de mărfuri între doi deținători de autorizație stabiliți în două state membre diferite fără folosirea exemplarului de control T5.

(4)  Atunci când se realizează un transfer între doi titulari de autorizație stabiliți în același stat membru, acesta se realizează în conformitate cu reglementările naționale.

(5)  Odată cu primirea mărfurilor, cesionarul devine răspunzător de obligațiile cuprinse în prezentul capitol cu privire la mărfurile transferate.

(6)  Cedentul este degrevat de obligațiile sale atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

Articolul 297

(1)  În cazul transferului de materiale în vederea asigurării întreținerii sau reparării unei aeronave fie potrivit condițiilor de schimb, fie pentru nevoile liniilor aeriene de către linii aeriene angajate în trafic internațional, în locul documentului de control T5 se poate folosi o scrisoare de trăsură pentru transport aerian sau un alt document echivalent.

(2)  Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să conțină cel puțin următoarele date:

Datele menționate în primul paragraf pot fi indicate în formă codificată sau prin referire la un document anexat.

(3)  Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să poarte pe față una dintre următoarele indicații cu litere mari de tipar:

▼A2

▼M30

▼M45

▼M18

(4)  Linia aeriană expeditoare reține un exemplar al scrisorii de trăsură sau al documentului echivalent în evidențele sale și prezintă, în maniera precizată de autoritățile vamale ale statului membru de plecare, un alt exemplar biroului vamal competent.

Linia aeriană destinatară reține un exemplar al scrisorii de trăsură sau al documentului echivalent în evidențele sale și prezintă, în maniera precizată de autoritățile vamale ale statului membru de destinație, un alt exemplar biroului vamal competent.

(5)  Materialele intacte și copiile scrisorii de trăsură sau ale documentului echivalent se transmit liniei aeriene destinatare în locurile precizate de autoritățile vamale la reședința liniei aeriene a statului membru. Linia aeriană destinatară înscrie materialele în evidențele sale.

(6)  Obligațiile care decurg din alineatele (1)-(5) sunt transferate de la linia aeriană expeditoare la linia aeriană destinatară la momentul în care materialele intacte și copiile scrisorii de trăsură sau ale documentului echivalent sunt transmise celei din urmă.

Articolul 298

(1)  Cu respectarea condițiilor impuse de ele, autoritățile vamale pot aproba exportul mărfurilor sau distrugerea mărfurilor.

(2)  Atunci când se exportă produse agricole, în rubrica 44 a Documentului Administrativ Unic sau pe orice alt document folosit trebuie să apară una dintre următoarele mențiuni cu litere mari de tipar:

▼A2

▼M30

▼M45

▼M18

(3)  Atunci când mărfurile se exportă, ele se consideră ca fiind mărfuri necomunitare din momentul acceptării declarației de export.

(4)  În cazul distrugerii, se aplică articolul 182 alineatul (5) din Cod.

Articolul 299

Atunci când autoritățile vamale sunt de acord că folosirea mărfurilor în alt mod decât cel prevăzut în autorizație este justificată, această folosire, diferită de export sau distrugere, atrage după sine nașterea unei datorii vamale. Articolul 208 din Cod se aplică mutatis mutandis.

Articolul 300

(1)  Mărfurile menționate la articolul 291 alineatul (1) rămân sub supraveghere vamală și supuse drepturilor de import până când:

Cu toate acestea, atunci când mărfurile se pretează la folosiri repetate și autoritățile vamale consideră că este potrivit, pentru a se evita orice abuzuri, supravegherea vamală continuă pe o perioadă nu mai lungă de doi ani după data primei atribuiri.

(2)  Deșeurile și rebuturile care rezultă în urma prelucrării sau transformării mărfurilor și pierderile normale se consideră ca fiind mărfuri cărora li s-a atribuit destinația finală.

(3)  În cazul deșeurilor și rebuturilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor, supravegherea vamală se încheie atunci când acestora li s-a atribuit un tratament sau o destinație acceptate de vamă.

▼M12

CAPITOLUL 3

Gestionarea măsurilor tarifare

Secțiunea 1

Gestionarea contingentelor tarifare menite a fi folosite în ordinea cronologică a datelor declarațiilor vamale

Articolul 308a

(1)  Cu excepția unor dispoziții contrare, atunci când contingentele tarifare sunt deschise printr-o dispoziție comunitară, aceste contingente tarifare sunt gestionate în ordinea cronologică a datelor la care au fost acceptate declarațiile de punere în liberă circulație.

(2)  Atunci când se acceptă o declarație de punere în liberă circulație ce conține o cerere valabilă din partea declarantului de a beneficia de un contingent tarifar, statul membru în cauză trage, prin intermediul Comisiei, o cantitate din contingentul tarifar care corespunde cu nevoile sale.

(3)  Statele membre nu trebuie să prezinte nici o cerere de tragere până când nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 256 alineatele (2) și (3).

(4)  Fără să aducă atingere alineatului (8), alocările se acordă de către Comisie pe baza datei de acceptare a declarațiilor relevante de punere în liberă circulație și în măsura în care bilanțul contingentelor tarifare respective permite acest lucru. Prioritățile se stabilesc potrivit ordinii cronologice a acestor date.

(5)  Statele membre comunică imediat Comisiei toate cererile valabile pentru tragere. Aceste informări trebuie să conțină data menționată la alineatul (4) și suma exactă solicitată de pe declarația vamală respectivă.

(6)  În sensul alineatelor (4) și (5), Comisia stabilește numere de ordine, atunci când acestea nu sunt prevăzute în dispoziția Comisiei privind deschiderea contingentelor tarifare.

(7)  Dacă cantitățile solicitate pentru tragere dintr-un contingent tarifar depășesc bilanțul disponibil, alocarea se face pro rata, în funcție de cantitățile solicitate.

(8)  În sensul prezentului articol, declarațiile acceptate de către autoritățile vamale pe 1, 2 sau 3 ianuarie se consideră ca fiind acceptate pe 3 ianuarie. Totuși, dacă una din aceste date cade într-o sâmbătă sau o duminică, acceptarea se consideră că a avut loc pe 4 ianuarie.

(9)  Atunci când se deschide un nou contingent tarifar, Comisia nu aprobă tragerile înainte de a unsprezecea zi lucrătoare de la data publicării dispoziției care a dus la crearea contingentului tarifar.

(10)  Statele membre returnează imediat Comisiei cantitatea trasă pe care nu o folosesc. Totuși, atunci când se descoperă o tragere greșită reprezentând o datorie vamală de ►M31  10 EUR ◄ sau mai puțin, după prima lună ce urmează după încheierea perioadei de valabilitate a contingentului tarifar respectiv nu este nevoie ca statele membre să efectueze o returnare.

(11)  Dacă autoritățile vamale invalidează o declarație de punere în liberă circulație pentru mărfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar, se anulează cererea completă pentru mărfurile respective. Statele membre în cauză returnează imediat Comisiei orice cantitate trasă din contingentul tarifar pentru mărfurile respective.

(12)  Detaliile privind tragerea solicitate de state membre individuale sunt tratate de către Comisie și de celelalte state membre ca fiind confidențiale.

Articolul 308b

(1)  Comisia face o alocare în fiecare zi lucrătoare, cu excepția:

(2)  Fără să aducă atingere articolului 308a alineatul (8), orice alocare trebuie să ia în considerare toate cererile nesoluționate care au legătură cu declarațiile de punere în liberă circulație acceptate până la și inclusiv două zile anterioare și care au fost comunicate Comisiei.

▼M22

Articolul 308c

(1)  Un contingent tarifar este considerat critic atunci când ►M31  90 % ◄ din volumul său inițial este epuizat sau la discreția autorităților competente.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale, într-unul din următoarele cazuri:

(3)  Un contingent tarifar al cărui singur scop este aplicarea, în conformitate cu regulile OMC, fie a unei măsuri de salvgardare, fie a unei măsuri de retorsiune, este considerat critic atunci când ►M31  90 % ◄ din volumul său inițial este epuizat, chiar dacă au fost sau nu deschise contingente tarifare echivalente în cursul celor doi ani precedenți.

▼M12

Secțiunea 2

▼M24

Supravegherea comunitară

▼M31

Articolul 308d

(1)  Atunci când este necesară efectuarea unei supravegheri comunitare, statele membre pun la dispoziția Comisiei, cel puțin o dată pe săptămână, date privind declarațiile vamale de punere în liberă circulație sau privind declarațiile de export.

Statele membre cooperează cu Comisia pentru a stabili care sunt datele solicitate din declarațiile vamale de punere în liberă circulație sau din declarațiile de export.

(2)  Datele comunicate, în conformitate cu alineatul (1), de către fiecare stat membru sunt confidențiale.

Cu toate acestea, totalitatea datelor pentru fiecare stat membru este pusă la dispoziția utilizatorilor autorizați în toate statele membre.

Statele membre cooperează cu Comisia în vederea stabilirii normelor practice privind accesul autorizat la totalitatea datelor.

(3)  Anumite bunuri trebuie să facă obiectul unei supravegheri confidențiale.

(4)  Atunci când, în cadrul procedurilor simplificate menționate la articolele 253-267 și la articolele 280-289, datele menționate la alineatul (1) nu sunt disponibile, statele membre pun la dispoziția Comisiei datele disponibile la data acceptării declarațiilor complete sau suplimentare.

▼B

TITLUL II

▼M19

STATUTUL VAMAL AL MĂRFURILOR ȘI TRANZITUL

▼M19 —————

▼B

CAPITOLUL 3

▼M13

Statutul vamal al mărfurilor

▼M7

Secțiunea 1

Dispoziții generale

▼M36

Articolul 313

(1)  Sub rezerva articolului 180 din cod și a excepțiilor enumerate la alineatul (2) din prezentul articol, toate mărfurile de pe teritoriul vamal al Comunității se consideră mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care s-a stabilit că ele nu au statut comunitar.

(2)  Următoarele nu se consideră a fi mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care se stabilește, în conformitate cu articolele 314-323 din prezentul regulament, că acestea au, într-adevăr, statut comunitar:

(3)  Prin derogare de la alineatul (2) litera (a), mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității sunt considerate mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care s-a stabilit că ele nu au statut comunitar:

Articolul 313a

Prin serviciu de transport maritim regulat se înțelege un serviciu care transportă mărfuri în nave care navighează numai între porturi situate pe teritoriul vamal al Comunității și care nu se pot îndrepta înspre, veni dinspre sau face escală în niciun punct din afara acestui teritoriu sau într-o zonă liberă de control tip I în înțelesul articolului 799 a unui port de pe acest teritoriu.

Articolul 313b

(1)  O companie maritimă poate fi autorizată să instituie servicii de transport maritim regulat în urma unei cereri adresate autorităților vamale ale statului membru pe al cărui teritoriu își are sediul respectiva companie sau, dacă nu este cazul, pe teritoriul statului în care aceasta are un birou regional, în măsura în care condițiile prezentului articol și ale articolului 313c sunt îndeplinite.

(2)  Autorizația se emite doar în cazul companiilor de transport maritim care:

▼M49

(2a)  Comisia și autoritățile vamale ale statelor membre, aplicând un sistem electronic de informare și de comunicare al serviciilor de transport maritim regulat, pot stoca și pot avea acces la următoarele informații:

▼M36

(3)   ►M49  Cererea de obținere a unei autorizații pentru un serviciu de transport maritim regulat trebuie să indice statele membre care sunt vizate efectiv de serviciul în cauză și pot specifica, de asemenea, statele membre care ar putea fi eventual vizate, în cazul cărora solicitantul declară că are planuri pentru servicii viitoare. Autoritățile vamale din statul membru căruia îi este adresată cererea (autoritatea vamală de autorizare) notifică autorităților vamale care sunt celelalte state membre vizate, efectiv sau eventual, de serviciul de transport maritim (autoritățile vamale corespondente) prin intermediul sistemului electronic de informare și comunicare menționat la alineatul 2a. ◄

Fără a aduce atingere alineatului (4), în termen de ►M49  15 ◄ de zile de la primirea acestei notificări, autoritățile vamale omoloage pot refuza cererea pe motiv că nu este îndeplinită condiția de la alineatul (2) litera (b) și comunică refuzul lor prin sistemul electronic de informare și comunicare menționat la articolul 14x. Autoritatea vamală omoloagă indică motivele refuzului și dispozițiile juridice aferente încălcărilor comise. În acest caz, autoritatea vamală de autorizare nu emite autorizația și notifică refuzul solicitantului, indicând motivele respingerii.

Dacă primește un refuz sau nu primește niciun răspuns de la autoritatea vamală omoloagă, autoritatea vamală de autorizare, după ce a stabilit dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare, emite o autorizație care este acceptată de celelalte state membre implicate în serviciul de transport maritim. Sistemul electronic de informare și comunicare menționat la articolul 14x se utilizează în vederea stocării autorizației și a informării autorităților vamale omoloage cu privire la emiterea autorizației.

(4)  În cazul în care compania de transport maritim deține un certificat AEO asemănător celui menționat la articolul 14a alineatul (1) litera (a) sau (c), cerințele menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) din prezentul articol și la alineatul (3) din prezentul articol sunt considerate ca fiind îndeplinite.

▼M36

Articolul 313c

(1)  Odată ce un serviciu de transport maritim regulat a fost autorizat în conformitate cu articolul 313b, compania de transport maritim implicată este obligată să folosească autorizația pentru navele pe care le-a înregistrat în acest scop.

(2)  Compania de transport maritim trebuie să informeze autoritatea vamală de autorizare cu privire la orice eveniment survenit după acordarea autorizației și care poate avea impact asupra menținerii sale sau a conținutului său.

În cazul în care o autorizație este revocată din inițiativa autorității vamale de autorizare sau la cererea companiei de transport maritim, autoritatea vamală de autorizare notifică revocarea acesteia autorităților vamale omoloage prin ►M49  sistemul electronic de informare și comunicare al serviciilor de transport maritim regulat menționat la articolul 313b alineatul (2a). ◄

(3)  Procedura prevăzută la articolul 313b alineatul (3) se aplică dacă autorizația trebuie modificată pentru a acoperi statele membre care nu erau incluse în autorizația originală sau în autorizația anterioară. Dispozițiile articolului 313b alineatul (4) se aplică mutatis mutandis.

Articolul 313d

(1)  Compania de transport maritim autorizată să instituie servicii de transport maritim regulat comunică autorității vamale de autorizare următoarele:

(2)  Informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (1) sunt înregistrate de autoritatea vamală de autorizare în ►M49   sistemul electronic de informare și comunicare al serviciilor de transport maritim regulat menționat la articolul 313b alineatul (2a) ◄ în termen de o zi lucrătoare de la data comunicării acestora. Ele trebuie să fie accesibile autorităților vamale care își desfășoară activitatea în porturile aflate pe teritoriul vamal al Comunității.

Înregistrarea intră în vigoare în prima zi lucrătoare de la data înregistrării.

Articolul 313e

Atunci când o navă înregistrată în vederea unui serviciu de transport maritim regulat este obligată, din motive independente de voința sa, să transbordeze mărfuri pe mare sau să acosteze temporar într-un port care nu este implicat în serviciul de transport maritim regulat, inclusiv într-un port din afara teritoriului vamal al Comunității sau dintr-o zonă liberă de control tip I a unui port de pe teritoriul vamal al Comunității, compania de transport maritim informează imediat autoritățile vamale ale porturilor comunitare prevăzute pentru escale ulterioare, inclusiv ale porturilor aflate pe ruta programată a navei, cu privire la acest lucru. Mărfurile încărcate sau descărcate în aceste porturi nu trebuie considerate drept mărfuri comunitare.

Articolul 313f

(1)  Autoritățile vamale pot cere companiei de transport maritim dovada că dispozițiile de la articolele 313b-313e au fost respectate.

(2)  În cazul în care autoritățile vamale stabilesc că dispozițiile menționate la alineatul (1) nu au fost respectate de compania de transport maritim, ele informează imediat toate autoritățile vamale vizate de serviciul de transport maritim, prin intermediul ►M49  sistemului electronic de informare și comunicare al serviciilor de transport maritim regulat menționat la articolul 313b alineatul (2a) ◄ , astfel încât autoritățile respective să poată lua măsurile necesare.

▼M13

Articolul 314

▼M42

(1)  Dacă mărfurile nu sunt considerate a fi mărfuri comunitare în sensul articolului 313, statutul lor comunitar nu poate fi stabilit în conformitate cu articolul 314c alineatul (1) decât în cazul în care acestea îndeplinesc condițiile stabilite la oricare dintre următoarele litere:

▼M19 —————

▼M42

(2a)  Dacă mărfurile au fost transportate astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (c), autoritățile vamale competente de la punctul de reintrare a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunității efectuează verificări ulterioare vămuirii pentru a stabili acuratețea informațiilor înregistrate pe copia documentului original de transport, în conformitate cu cerințele cooperării administrative între statele membre stabilite la articolul 314a.

▼M13

(3)  Documentele sau normele la care se face referire ►M19  la articolul 314c alineatul (1) ◄ nu sunt folosite cu privire la mărfurile pentru care formalitățile de export au fost încheiate sau care au fost supuse unui regim de perfecționare activă (sistemul cu rambursare).

▼M19 —————

▼M19

Articolul 314a

Administrațiile vamale ale statelor membre își acordă reciproc asistență pentru controlul autenticității și acurateței documentelor, precum și al conformității modalităților care, potrivit dispozițiilor prezentului titlu, sunt utilizate în scopul justificării statutului comunitar al mărfurilor.

Secțiunea 2

Dovada statutului comunitar

Articolul 314b

În sensul prezentei secțiuni, se înțelege prin „birou competent” autoritățile vamale competente pentru atestarea statutului comunitar al mărfurilor.

Articolul 314c

(1)  Fără a aduce atingere mărfurilor plasate sub regimul tranzitului comunitar intern, dovada statutului comunitar al mărfurilor nu poate fi stabilită decât printr-unul din următoarele mijloace:

(2)  Atunci când documentele sau modalitățile prevăzute în alineatul (1) sunt utilizate pentru mărfurile comunitare care sunt puse în ambalaje care nu au statut comunitar, documentul de atestare a statutului comunitar al mărfurilor poartă una dintre următoarele mențiuni:

▼A2

▼M30

▼M45

▼M19

(3)  În măsura în care se îndeplinesc condițiile de eliberare, documentele prevăzute la articolele 315-323 se pot elibera ulterior. În acest caz, ele trebuie să poarte una dintre următoarele mențiuni înscrise cu roșu:

▼A2

▼M26

▼M30

▼M45

▼M19

Subsecțiunea 1

Document T2L

▼M19

Articolul 315

(1)  Dovada statului comunitar al mărfurilor se face prin prezentarea unui document T2L. Acest document se întocmește în conformitate cu alineatele (3)-(5).

(2)  Dovada statului comunitar al mărfurilor destinate sau provenind dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității unde nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE se face prin prezentarea unui document T2LF.

Alineatele (3)-(5) din prezentul articol și articolele 316-324f se aplică mutatis mutandis documentului T2LF.

(3)  Documentul T2L se întocmește pe un formular conform cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 din modelul din anexele 31 și 32.

Acest formular poate fi însoțit, dacă este cazul, de unul sau mai multe formulare suplimentare conforme cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 din modelul din anexele 33 și 34.

Atunci când statele membre nu autorizează utilizarea formularelor suplimentare în cazul în care se folosește un sistem informatizat de prelucrare a declarațiilor prin imprimarea acestora din urmă, acest formular este însoțit de unul sau mai multe formulare conforme cu exemplarul 4 sau cu exemplarul 4/5 din modelul de formular din anexele 31 și 32.

(4)  Persoana interesată aplică sigla „T2L” în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei nr. 1 din formular și sigla „T2La” în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei nr. 1 din formularele suplimentare folosite.

(5)  Se pot utiliza liste de încărcare, întocmite în conformitate cu modelul din anexa 45 și completate în conformitate cu anexa 44a, în locul formularelor suplimentare, ca parte descriptivă a documentului T2L.

▼M19

Articol 315a

Autoritățile vamale pot autoriza orice persoană care îndeplinește condițiile din articolul 373 să folosească drept liste de încărcare liste care nu îndeplinesc toate condițiile din anexele 44a și 45.

Articolul 385 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2) și (3) se aplică mutatis mutandis.

▼M19

Articolul 316

(1)  Sub rezerva dispozițiilor din articolul 324f, documentul T2L se întocmește într-un singur exemplar.

(2)  Documentul T2L și, dacă este cazul, formularele suplimentare folosite sau listele de încărcare folosite sunt vizate de către biroul competent, la cererea persoanei interesate. Viza trebuie să cuprindă următoarele date care, pe cât posibil, trebuie să apară în caseta „C. Birou de plecare” a respectivelor documente:

Aceste documentele se înmânează persoanei interesate.

▼M19

Subsecțiunea 2

Documente comerciale

▼B

Articolul 317

▼M13

(1)  Dovada statutului comunitar al mărfurilor se furnizează în conformitate cu condițiile prezentate mai jos, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la mărfuri.

▼M19

(2)  Factura sau documentul de transport menționat în alineatul (1) trebuie să cuprindă cel puțin numele și adresa completă a expeditorului sau a persoanei interesate atunci când aceasta nu este expeditorul, numărul, natura, marcajele și numerele coletelor, descrierea mărfurilor, precum și greutatea brută în kilograme și, dacă este cazul, numerele containerelor.

Persoana interesată trebuie să aplice clar pe documentul respectiv sigla „T2L”, însoțită de semnătura sa olografă.

(3)  Factura sau documentul de transport completat corect și semnat de către persoana interesată se vizează, la cererea sa, de către biroul competent. Această viză trebuie să cuprindă numele și ștampila biroului competent, semnătura unui funcționar din acest birou, data vizei și fie un număr de înregistrare, fie numărul declarației de expediere, dacă o astfel de declarație este necesară.

(4)  Dacă valoarea totală a mărfurilor comunitare menționate în factură sau în documentul de transport completat și semnat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol sau cu articolul 224 nu depășește 10 000 EUR, persoana interesată este scutită de prezentarea acestui document pentru a fi vizat de către biroul competent.

În acest caz, factura sau documentul de transport trebuie să cuprindă, în plus față de informațiile menționate în alineatul (2), pe cele ale biroului competent.

▼B

(5)  Prezentul articol se aplică doar în cazul în care factura sau documentul de transport se referă exclusiv la mărfuri comunitare.

▼M13

Articolul 317a

(1)  Dovada statutului comunitar al mărfurilor se furnizează în conformitate cu condițiile prezentate mai jos, prin prezentarea manifestului companiei de transport maritim referitor la mărfurile respective.

(2)  Manifestul conține cel puțin următoarele informații:

Pentru fiecare transport, manifestul cuprinde de asemenea:

▼M19

▼M13

▼M19

(3)  Manifestul completat corect și semnat de către compania maritimă se vizează, la cererea acesteia, de către biroul competent. Această viză trebuie să cuprindă numele și ștampila biroului competent, semnătura unui funcționar din acest birou și data andorsării.

▼M19

Articolul 317b

Atunci când se folosesc procedurile simplificate de tranzit comunitar prevăzute ►M21  la articolele 445 și 448 ◄ , dovada statutului comunitar al mărfurilor se face prin aplicarea siglei „C” (echivalentă cu „T2L”) pe documentul de transport, în dreptul articolelor respective.

Subsecțiunea 3

Alte dovezi pentru unele operațiuni

▼B

Articolul 319

(1)  În cazul în care mărfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau a unui carnet ATA, în scopul de a dovedi caracterul comunitar al mărfurilor ►M19  ————— ◄ , declarantul poate înscrie sigla „T2L” în spațiul rezervat pentru descrierea mărfurilor, împreună cu semnătura sa, pe toate voletele relevante ale carnetului folosit, înainte de a prezenta carnetul la biroul de plecare pentru vizare. Sigla „T2L”, pe toate voletele pe care a fost aplicată, se autentifică cu ștampila biroului de plecare, însoțită de semnătura funcționarului competent.

(2)  În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA se referă atât la mărfuri comunitare, cât și la mărfuri necomunitare, cele două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate separat, iar sigla „T2L” se va aplica cu referire clară doar la mărfurile comunitare.

Articolul 320

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al autovehiculelor rutiere înmatriculate într-un stat membru, aceste vehicule sunt considerate ca având caracter comunitar:

▼M19

▼B

Articolul 321

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al unui vagon de mărfuri aparținând unei companii feroviare a unui stat membru, acest vagon se consideră că are caracter comunitar:

Articol 322

(1)  Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al ambalajelor utilizate pentru transportul mărfurilor în cadrul schimburilor intracomunitare care pot fi identificate ca aparținând unei persoane stabilite într-un stat membru și care sunt înapoiate goale, după folosire, la plecarea dintr-un alt stat membru, ambalajele respective se consideră ca având caracter comunitar:

(2)  Facilitatea prevăzută la alineatul (1) se acordă pentru recipiente, ambalaje, paleți și alte materiale similare cu excepția containerelor ►M20  ————— ◄ .

Articolul 323

Dacă este necesar să se determine caracterul comunitar al mărfurilor din bagajele călătorilor și al mărfurilor însoțite de pasageri, în cazul în care acestea nu sunt destinate comercializării, ele se consideră ca având caracter comunitar:

▼M19 —————

▼M19

Subsecțiunea 4

Dovada statutului comunitar al mărfurilor furnizată de un expeditor desemnat

Articolul 324a

(1)  Autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană, denumită în continuare „expeditor desemnat”, care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 373 și care intenționează să justifice statutul comunitar al mărfurilor printr-un document T2L, în conformitate cu articolul 315, sau printr-unul din documentele prevăzute la articolele 317-317b, denumite în continuare „documente comerciale”, să folosească aceste documente fără a fi necesar să le prezinte pentru viza biroului competent.

(2)  Dispozițiile articolelor 374-378 se aplică mutatis mutandis autorizației prevăzute în alineatul (1).

Articolul 324b

Autorizația stabilește în special:

Articolul 324c

(1)  Autorizația prevede că pe prima pagină a documentelor comerciale respective sau la rubrica „C. Birou de plecare” care se află pe prima pagină a formularelor folosite în scopul întocmirii documentului T2L și, dacă este necesar, pe prima pagină a documentului (documentelor) suplimentare:

▼M36

Secțiunea 27 din anexa 37d se aplică mutatis mutandis.

▼M19

(2)  Până în momentul expedierii mărfurilor expeditorul desemnat este obligat să completeze formularul și să-l semneze. El trebuie de asemenea să indice în rubrica „D. Control efectuat de biroul de plecare” din documentul T2L sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat numele biroului competent, data întocmirii documentului, precum și una dintre următoarele informații:

▼A2

▼M30

▼M45

▼M19

Articolul 324d

(1)  Expeditorul desemnat poate fi autorizat să nu aplice semnătura pe documentele T2L sau pe documentele comerciale utilizate, care poartă amprenta ștampilei speciale menționate în anexa 62 și care au fost întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizație poate fi acordată cu condiția ca expeditorul desemnat să fi predat, în prealabil, autorităților respective un angajament scris prin care se recunoaște ca fiind răspunzător de consecințele juridice ale întocmirii tuturor documentelor T2L sau ale documentelor comerciale care poartă amprenta ștampilei speciale.

(2)  Documentele T2L sau documentele comerciale întocmite conform dispozițiilor din alineatul (1) trebuie să conțină în locul semnăturii expeditorului desemnat una dintre următoarele informații:

▼A2

▼M26